Storia, un site de imobiliare, are o serie de episoade unde prezintă casele vedetelor. Recomand cu căldură, e o incursiune interesantă în viața plină de sclipici a vedetelor autohtone.
Puteți vedea chestii noi. Făcut curat pentru filmări, filmat doar unele unghiuri, să nu se vadă cum e casa de fapt, decorațiuni pe care ni le permitem și noi, Diana Bart are două bone, pentru că acum s-a căsătorit cu un tip cu bani, Dan Badea, care stă în oraș, Sînziana Sooper, care e măritată cu un mototol, că a lăsat-o ăla să decoreze după mintea ei și a ieșit o ciorbă, Alexia Eram, care are priveliște spre un bloc (mi-a plăcut aia cu “am colaborat cu un designer de interior, care a ținut cont de ideile mele și a lui tata”, că el a plătit), Otravă, care ține fructele pe aragaz (plus răftulețul ăsta pus lângă ușa de la intrare, care dă direct în chicinetă) și alte minuni.
Două chestii mă frapează mult:
- în unele cazuri lipsesc aproape complet obiectele personale. două încărcătoare de telefoane. un briceag. dunno, ceva. am văzut la un moment dat o bibliotecă cu tot felul de decorațiuni generice și o singură poză a familiei. luai poza aia și părea o cameră de hotel. dubios.
- spatiile mici de tot. ok, înțeleg, vrei să stai în centru, faci compromisuri, e normal. dar am văzut 50cm spațiu pe lângă pat. sau dormitoare în care la un moment dat vor sta copiii, doar că sunt minuscule. m-am simțit jenat că am beciul mai mare decât sufrageria Fabuloasei, și, pana mea, mama nu era bogată și nici eu nu taxam 1.000€ pe prezența la evenimente. aș lega asta și cu povestea cu evacuarea Andei Adam și aș putea concluziona că nu se fac atât de mulți bani din a fi vedetă. sau se fac și se cheltuiesc pe altceva decât pe casă.
Și, desigur, lipsa (uneori completă) a cărților din majoritatea caselor (doamna Bucovicean face notă separată). Maxim 10 uneori, chestii care să dea bine, sau singurele cărți citite în ultimii 10 ani, albume cu poze (ICH style). OK, hai să zicem că la unii te aștepți să nu aibă nimic, se vede pe ei că nu sunt genul ăla, dar la alții e surprinzător. Nu ai un job real, nu e ca și cum bagi conținut pe 2-3 platforme, alergi cu copiii de colo colo, gătești și nu ai timp, Alexia, de ce e biblioteca aia goală?
Nu sunt destul de narcisist, asta e clar.
Au Kindleu’ plin, ca sa nu ocupe spatiu.
nu dă amazon bani, nu au ei Kindle.
kindelu’ ca kindelu’ da AC-ul ala bagat in biblioteca duduii Eram de catre un designer de bogatas face toti banii …
Nu pot să trăiesc într-o casă în care nu sunt cărți.
Nu pot.
Totuși, precizez că nu am fost în situații de viață și de moarte, în care să aleg drastic între cărți și mâncare/încălzire/acoperiș deasupra capului, dar în tinerețe uneori alegeam mâncare mai ieftină/mai puțină sau haine de la piață, că să-mi rămână și de-o carte.
Când m-am mutat cu chirie, m-am mutat cu o mașină mică, așa că a cam trebuit să restrâng. Și tot am luat 3 cărți. Nu puteam trăi într-o casă în care nu erau cărți fizice deloc. Asta în condițiile în care la momentul ăla aveam pe reader (neKindle) cca 2.000 de titluri.
Nu o spun ca să mă laud, nu mă dau elitistă sau intelectuală, dețin și citesc mult prea multe tâmpenii ca să-mi imaginez asta despre mine, dar am crescut doar în case în care erau cărți și ăsta e hobby-ul meu principal și cel mai vechi. Inclusiv în casele bunicilor mei (4-7 clase fiecare) existau corpuri de bibliotecă în care erau cărți. Nu doar lăsate de copiii lor (părinții mei), ci și care reflectau interesele lor: croitorie și respectiv cusături de mână și strungărie.
Meam, am inchis dupa ce am vazut primul filmulet si mi a sarit in ochi stalpul ala, fix cand intri de pe terasa in bucatarie cred ca era, si de care te impiedici noaptea cand e intuneric.
poate noaptea e luminat
Bine ca n-au pus cotoare de cărți scumpe… ce mai cum zicea Hrebe, am furat țara ca niște prosti… ăștia am influențat desi suntem niște prosti bogați…
Cred ca ti-ar trebui un nou username …
Cribs on a budget. Atât se poate…
Referitor la (lipsa) cartilor:
Huo!
Toti, dar absoluti toti sunt „pa eco”, nu sunt de acord si nu dau curs sa se mai taie copaci ca sa ii foloseasca pentru hartie > carti (doar mobila).
Sunt o P, pe eco. nu e nimeni pe Eco, e mai ieftin sa tragi de pe torrent cartile si sa le incarci pe kindle :)))) sau sa iti pui audiobooks pe telefon.
Măcar alea de când erau copii, primite cadou, ceva. Aveam măcar 100 volume personale înainte ca e-book-reader-ele să ajungă la un preț neprohibitiv și mult mai multe când mi am cumpărat primul reader.
Cand a fost pandemia si influencerii n-au mai putut acumula experiente(adica nu au putut calatori) si-a transformat casele in studiouri , de aia nu vezi lucruri random pe acolo si de aia arata totul ca o camera pregatita pt AirBnb.
Oamenii de care vorbesti, adica influencerii, sunt persoane fictive, false, de dimineata si pana seara toata activitatea lor graviteaza asupra aparentelor. Sunt false emotiile lor si e falsa si viata lor, totul e de fatzada.
Da, dar undeva tot se cacå …
…în mare.
nu e adevarat, ei sunt voiosi tot timpul!
astia se caca doar pe urmaritorii lor
acum câteva zile discutam cu câțiva tineri despre perioada disco a anilor 80 – le place preistoria, haha. în vreme ce marea majoritate a celor care rupeau topurile pe atunci, astăzi, dacă-i mai țin balamalele, ar accepta să cânte și la căminul cultural din Pașcani – inflation is such a bitch – Dieter Bohlen este cam singurul care doarme liniștit pe o avere de +1 mld euro.
de fapt, Bohlen a făcut cu Blue System & co. cam ce a făcut Țiriac cu un grand slam și câteva prezențe în cupa Davis. the bottom line: să fii vedetă e una, să ai talent în a monetiza statutul de vedetă e cu totul altceva.
„Celelalte Cuvinte” de la noi. cu banii de pe primele albume și-au făcut afaceri și acum îi doare la banană, cântă de plăcere. în contrapartidă, bassistul de la Iris își luase cel mai mare mercedes din lume, nu avea loc cu el pe străzi.
@Vali. de la noi, ca tipologie umană, eu pe Smiley îl văd cel mai aproape de „modelul” DBohlen, deși, din rațiuni evidente, va mai trece ceva timp până când va fi clar pentru restul publicului cât de grozav i-a ieșit să pășească în afara industriei pe care o cunoaște. nu-i un stres.
Nicu Covaci traieste din ce pescuieste.
Dieter Bohlen seamănă un pic cu cei numiți mai sus de Vali, multe aparențe:
Mereu a avut oameni sub NDA-uri strice care îi făceau piesele și cântau în locul lui în Modern Talking și refrenele de la Blue System. Pe care după uita să-i plătească și ajungeau la tribunal. De fapt, de acolo s-a și aflat că ăsta nu cânta nimic, așa zice Onorata Instanță.
Când auziți vocile alea falsetto din refrenele Modern Talking și-l vedeți pe Dieter că deschide gura, acolo e un cor profesionist. Nu e el. El, dacă ar fi fost să cânte în Modern Talking de unul singur cu Thomas Anders, nu erau invitați să cânte nici la un grătar.
Cu toate astea, Bohlen are o tonă de fani care te-ar lua la șuturi în MS-DOS dacă zici ceva de rău de ”Regele Pop-ului”. Care îți explică tehnici de înregistrare și că Dieter e și el pe piese, dar tu ești prost sau surd (sau chiar ambele) și nu auzi.
Dar a făcut avere?! A făcut! Le-a plătit ălora de i-au compus, înregistrat și produs piesele, cât a zis instanța și și-a văzut de treabă. Există demo-uri ale pieselor Modern Talking cu vocea lui (le găsiți pe YouTube). Vă luați cu mâinile de cap.
Cu toate astea, nu e de singurul, se întâmplă și la case mai mari. Selena Gomez, mare artistă de altfel, a cântat Mr. Saxobeat, atât de bine, de zici că era chiar Alexandra Stan și asta mică făcea playback peste pozitivul piesei.
Ca să nu mai vorbim și de autotune, un dar venit de la Dumnezeu. Frumoasă/frumos să fii, că de cântat se ocupă el.
@joker, nu știu cum stă pe voce Smiley, dar am auzit că afacerile nu merg rău.
@Mihail. păi, asta le explicam pangolinilor: un talent mediocru este arhi-suficient pentru a încheia on the long run cu 7 cifre pe extrasul de cont; altele sunt ingredientele determinante: constanță, seriozitate, atenție, common-sense.
@joker: exact. Plus: să nu au rușine, regrete și să nu te descurajezi la un eșec sau un proces. Să mergi înainte, indiferent de situație.
Chiar eram curios daca Modern Talking au facut vreodata live. Inregistrarile de pe net par toate lip sync, inclusiv la concerte.
Da, există câteva concerte în care ei cântă live. Nu 100%, dar vocile lor sunt live. Dieter are în spate un ”pachet de voci” și încercă să cânte mai încet, pentru că nu poate sta pe note. Dacă ești foarte atent, auzi o voce out of tune acolo. Ăla e Dieter.
A fost un moment hilar la ultimul lor concert ever (Berlin, 2003), când mai toate piesele au fost playback, dar Dieter cânta extrem de tare peste pozitiv. Evident, că era LIVE. Probabil știa că e game-over și că oricum nu o să-i pese nimănui.
–
A mai fost un moment când a venit un concurent la ”Das Supertalent” (varianta germană a ”Got Talent”, unde Dieter a fost jurat un car de ani) și a cântat o piesă compusă de Dieter.
Publicul, sau colegii lui juriu (nu știu exact) i-au zis să cânte piesa împreună cu concurentul. Și a ieșit o varză despre care hater-ii lui spun că a fost regizată. Vocea suna surprinzător de bine pentru cineva care cânta live impromptu.
@Mihail. dacă mă întrebi pe mine, oamenii care au succes (indiferent de domeniu) sunt cei care au o altă definiție a eșecului decât cea uzuală. de fapt, discuția cu ei de acolo plecase și am ajuns prin câteva intersecții la Alphaville și Blue System. haha.
îi spusesem uneia din grup să cumpere acțiuni Boeing de 100$ (revolut, haha) ca exemplu al teoriei: acțiunile BA sunt foarte jos acum și nu pot decât să crească fiindcă Boeing, de bine, de rău, face ceva real, tangibil, și anume: avioane care chiar zboară și aterizează one piece (enfin, majoritatea). faptul că sunt unde sunt este o anomalie. fata m-a ascultat și peste 2 săptămâni îmi arată că participația ajunsese la 118$.
-păi, o întreb, tu ești ok cu asta?
-normal, doar de-aia le-am cumpărat.
-ok, când le-ai cumpărat, la ce randament te așteptai? care era best case scenario?
-păi, 50% într-un an. dacă, dacă, dacă (fata e super-tare la tot ce înseamnă matematici ciudate).
-și acum ai 20% în 11 zile, asta ar fi cam 600% pe an. e bine? nu e chiar așa de bine? eu zic că nu e nimic încurajator că ai greșit prognoza în asemenea hal – poate este o idee să lași tradingul altora. tu ce zici?
BTW, dacă ar permite Vali, aș scrie un articol, cum a aflat că Mr. Bohlen nu cânta pe piesele MT și nu doar despre el ci și Milli Vanilli sau Boney M. Interesante toate cazurile astea.
iată ce zicea Dieter, vizibil enervat, de scandalul cu Milli Vanilli:
“What Milli Vanilli has done is criminal,” Dieter Bohlen, Germany’s most successful music producer, told Stern magazine. “You can’t play around with teen-agers’ dreams. As a teen, I was a total Beatles fan. If someone had told me that Paul McCartney didn’t sing himself, my world would have collapsed.”
Dacă la Milli Vanilli se știe tot, la Modern Talking povestea e super interesantă. Pentru că nu e vorba doar de voce, ci și de versuri, producție și în unele cazuri chiar de compoziție în sine. Toate, oficial, sunt făcute de Dieter Bohlen și Luis Rodriguez (că dacă nici pe ăsta de-i mixa piesele nu-l trecea la credits, se ducea șandramaua la vale.
E greu sa faci un apartament, mai ales mic, sa arate bine si sa fie si functional in acelasi timp. O dau si eu acum cu „la noi in New Jersey…” dar cand am renovat ne-am consultat cu un designer de interior tocmai in ideea sa ne ajute cu idei sa optimizam spatiul si din pacate mi-am dat seama rapid ca interesul ei era ca locuinta sa arate bine in poze, nu sa fie practica. Am tinut cont doar de unele idei si am dat la o parte ideile cliseice de pinterest si aberatii cum are alexia eram cu aparatul de ac, si noua ne recomandase sa-l incastram in biblioteca :mindblown: A tot vrut poze ca sa puna pe ceva site din asta ca sa isi faca tot ei reclama, desigur, dar nu a apucat sa le faca pana sa ne mutam si dupa ce ne-am mutat nu a mai vrut cand au aparut jucariile copilul peste tot, incaltaminte la intrare, haine pe ici pe colo, cabluri de incarcare la vedere, carti puse in graba pe rafturi (cartile sunt cele mai de kkt chestii cand te muti, stie alexia ce stie)
Cam asa e si la oamenii astia, cineva le-a zis cum sa faca sa arate bine in poze ca asta e important pentru ei ci ce se vede pe instagram si tiktok. De aia vezi la toti aceleasi clisee de „arta” generica de la zara home, postere vintage (neaparat ceva warhol), beculetze si leduletze, plante fake (aia de la ikea pe care e obligatoriu sa o aiba toti youtuberii <— de asta nu merge bine vlogu, Vali), bucatarii evident nefolosite si nepractice dar cu frigider SMEG si un aparat nespresso ramas de la campanie si asa mai departe.
Cam cringe sa te uiti la astia dar daca aveti chef de ceva mai de calitate pentru inspiratie sau doar asa de plictiseala am gasit recent canalul daire pe youtube — e in turca dar merge cu subtitrari ci ce trebuie inteles se vede oricum.
Acu stau si ma intreb cum face mentenanta la aeru ala …muta toata mobila sau cum?
Elegant era sa fi scos cele doua sectiuni de pal sau ce e ala si arata decent si practic…dar na macar avem leduri:)
atunci când e nevoie, îl aruncă cu tot cu bibliotecă, că nu e săracă.
Mie imi place canalul lui Enes Yilmazer in care prezinta proprietati de zeci, sute de milioane de dolari, mai furi o idee ceva: https://www.youtube.com/watch?v=3bNgyOSNH_U
Fructele ca fructele, dar oglinda aia iti dai seama cum s-ar face cand faci si tu ca omul niste carnati in tigaie?
dny, oglinda aia e pentru altceva….
Adrian, dar tot se poate murdări de la cârnați…
:))), am dat reply mai sus cu ras, my bad
Unde sa puna cartile alea? Eu ma gandesc (cu groaza) la momentul in care voi prelua biblioteca alor mei . Cam 3000 carti, adica o camera plina. Spatiu voi gasi dar nu stiu cine va mai citi cartile alea. De vandut nu cred ca se baga cineva sa le cumpere. De donat la o scoala m-am interesat si au strambat din nas ca-s vechi. Sa le arunc/reciclez nu ma lasa inima. Biblioteca judeteana nu vrea nici ea sa le preia (gratis). Cu siguranta sunt multe carti cu valoare „0”. Dar sunt si cele din Colectia romanului Secolul XX – mare parte sunt carti ale unor autori cunoscuti/consacrati/de Nobel. Iar traducerile facute acum 30+ ani imi par mult mai bine/literar facute decat cele recente.
Inainte o biblioteca iti oferea informatie (pe care acum o gasesti pe net), o carte de calitate (acum ai Kindle sau similar). In plus nu te mutai de multe ori in cursul vietii. Iar banii blocati in carti de ai mei cred ca au facut cat o masina la vremea aia ( in fine, masina ruginea in 50 de ani, cartile doar s-au ingalbenit).
Stiu ca am fost cam dezorganizat in exprimare dar inteleg si de ce multi nu mai au biblioteci.
Și eu îmi pun problema asta. Pe de altă parte mă uit la problemele cu digitalul. Trendul e să nu mai ai nimic, totul e împrumutat. Copilul a vrut recent să revadă un film pe netflix – nu mai e, l-au scos din catalog. La muzică la fel. Rămâne un artist în urmă cu ce e ok să zici și puf dispare de pe aplicațiile de streaming. Te muți în altă țară câteva luni, amazon își dă alarme de fraudă și-ți blochează toată colecția de cărți. Adio semne de carte și notițe digitale. Am multe porcării cumpărate, dar unele cărți chiar merită păstrate în format fizic. Alea sunt ale tale, nu închiriate.
Din ce oras esti?
Poate te ajuta Dumnezeu și lasă ai tai, tot ce au, altcuiva! Ca sa nu mai ai grijile astea și să îți trăiești și tu liniștit viața, fara anxietăți dastea!
Gicu clar mosteneste cel putin o camera maricica daca are 3000 de carti in ea.
„carti ale unor autori cunoscuti/consacrati/de Nobel. Iar traducerile facute acum 30+ ani imi par mult mai bine/literar facute decat cele recente.”
Cat de cenzurate sunt cartile alea sau ce modificari au ca sa corespunda retoricii de partid? Ca atunci chiar sunt bune de pus pe foc.
@Casnico – *utui mama ei de matematica
Care partid, FSN-ul?
@gicu
poti incerca pe la anticari. Unii sunt furnizori pentru firme de afara ce cumpara tot felul de prostioare ce apoi sunt vandute ca obiecte decorative pentru lanturi hoteliere, restaurante sau magazine. Cartile sunt vandute la metru, trebuie sa fie de aceeasi culoare si inaltime. De exemplu https://www.allorigine.it/maison-et-objet-2020-january-edition
Și la mine sunt cam tot vreo 3.000 – 4.000 de volume. Aproape toate arată impecabil. Nu știu ce voi face cu ele, dar dacă mă suna domnișoara să-i închiriez vreo 200 de cărți, avea de unde alege.
ÎI închiriam un ”Alchimistul” de Coelho, niște Cărtărescu, un jurnal de gheișă și alte asemenea. Plus niște cărți clasice. Și avea și cine să i le povestească, dacă era nevoie. Sau să-i scrie un rezumat.
mai bine așteaptă filmul.
@casnica: daca un scriitor era pe lista neagra nu gaseai cartea deloc. Totusi cei mai multi scriitori nu erau cenzurati pentru ca nu aveau treaba cu politica, mai ales daca traisera acum 200 de ani.
Era intr-o perioadă prin Auchan o organizație care strîngea cărți pentru Moldova. Am cărat vreo 2 portbagaje la ei…
Sunt fundatii care vor carti pentru spitale, am cumparat si eu cateva pt un spital de boli nervoase (Balaceanca). Macar am o pila la cazare cand m-o lasa neuronul. Nu m-a lasat inima sa imi dau cartile personale, le tin sa adune praf (cum mi-a explicat un bou odata)
Care-i problema cu spațiile mici de tot? Mare parte din zi ne-o petrecem în camera de zi, toți împreună. Dormitorul e pentru somn și cam atât. Bine, am lăsat un pic de spațiu pentru birou și ceva rafturi de cărți, că mai au de trecut prin școală copiii. Dar dormitoare mai mari ar fi însemnat o casă mai mare și cheltuieli mai mari de întreținere. La 18-19 ani copiii zboară la facultate și apoi în lume. De ce să-mi fac casa mai mare?
Am stat într-o casă mare prin airbnb, tot în living stăteam cu toții seara, tot numai pentru somn foloseam dormitoarele. Și aveau și băi mari, puteai face pool party într-o baie din aia. Fain, nu zic. Dar de banii de amenajare pentru o baie mare, eu fac trei-patru concedii. De ce aș îngropa banii ăia în faianță?
Intre o baie in care sa faci pool party pana la unele bai de nici 4 MP prezente in aceste „rezidentiale” exista bai la dimeniuni decente. Hai sa nu cadem in extreme si sa nu exageram ca nu prea exista acele bai de care spui tu.
De asemenea exista dormitoare matrimoniale in care nu au loc un pat de 180×200 si un sifonier(ca sa nu zic dressing ca nu e cazul in contextul ala) cam despre asta e vorba, nu mai cadeti in extreme.
La mine, livingul e plin de jucarii. Si chiar si-asa, dupa o zi obositoare, prefer sa ma intind in pat si sa ma uit la TV(da, am tv in dormitor) sau sa stau cu laptopul in brate (de citit nu se pune problema cand sunt obosit).
In dormitoare se doarme si cam atat: nu avem decat niste comode mici, un raft cu chestii necesare gen carti, gablonturi si atat. Sifonierul e in sufragerie, mancam in bucatarie. Baia e mica si e ok, doar ne pp, kk si ne spalam, nu facem shooting uri in ea.
am renovat aproape complet acum 5 ani si nu am de gand sa mai fac asta. vand tot, iau garsoniera in care sa stau la batranete, copil sa isi cumpere ce vrea!
@oana: daca in dormitoar doar se doarme, de ce trebuie sa fie gol?
La baie, in afara de cele 3 nevoi fiziologice, mai sunt si alte aspecte de genul „sa nu dau cu genunchiul in cap cand stau pe tron” sau „sa am o cada decenta si sa am unde sa ies din ea”
Daca ai nevoie de niste haine atunci cand ai musafiri, ce faci?
mic nu inseamna ca imi ling genunchii cand stau pe toaleta. Deschid usa la sifonier si le iau ca doar nu am razbel in sifonier.
Prefer eficientizarea spatiului si a timpului alocat ingrijirii. Fara covoare, perdele de decor si alte cacaturi strangatoare de praf.
… si daca am musafiri si vreau sa fac ceva, fac chestia aia si mi se falfaie. Nu-mi fac casa pentru musafiri, ci pentru mine!
Cei doi cenți ai mei:
A. Dormitor de adulți (de multe ori cuplu)
– mi se pare normal ca cei doi locatari să fie în și se poată mișca rezonabil prin cameră în același timp. Nu să joace fotbal sau să bage un vals, dar să se îmbrace amândoi în același timp în aceeași încăpere. (Eu personal detest să mă imbrac în baie, aerul e umed, corpul încă e vag umed oricât l-ai șterge, unele haine sunt imposibil se îmbrăcat în baie)
– mi se pare necesar să existe un pic mai mult spațiu în jurul mobilei decât cel necesar pt strecurat intr-o dungă. Chiar și la tinerețe, se mai întâmplă accidente, pt perioade limitate sunt necesare cârje, un cadru de mers sau chiar un scaun rulant, femeile mai rămân gravide, li se schimbă circumferința, mersul, dacă spațiul este calculat la limita limitelor nu mi se pare ok. Ce să mai vorbim de bătrânețe, dacă o apuci, unde bastoanele sau cadrul de mers au destul de multe șanse să apară în peisaj. (Am 40 de ani și probleme ortopedice de la 14; în capul meu, pt viitorul îndepărtat și nedefinit, am luat în calcul ca, în cazul în care îmi fac casă, să cer proiectarea și construirea unei rampe de la început)
– mie personal mi se pare extrem de nepractic să dorm în dormitor și să am hainele și alte obiecte necesare dormitorului (lenjeria de pat, de exemplu) în altă încăpere. Ce pzm fac?! Fac un duș și mă duc să-mi iau chiloții din living?! Sau hai să zicem că lenjeria intimă e în dormitor, defilez doar în lenjerie intimă prin toată casa (în cazul meu, dacă rămân acasă, doar în chiloți), ca să mă îmbrac în living?! Da, pot să-mi stabilesc sau pregătesc hainele de seara pt dimineața, dar să pregătesc absolut fiecare mișcare legată de haine mi se pare absurd.
Din punctul meu de vedere dormitorul nu e doar pt dormitor ci și pt activități care presupun o doză de intimitate. Și îmbrăcatul presupune o oarecare intimitate.
Dacă în casă locuiesc mai mult de 2 persoane, unde naiba sunt depozitate în living toate hainele tuturor membrilor familiei?! Unde încap toate dulapurile plus mobila corelată cu petrecut timpul liber?!
Măcar hainele pt sezonul în curs trebuie să fie în dormitor.
B. Dormitorul/ dormitoarele copilului/copiilor:
– părerea mea e că dormitorul/camera copilului trebuie să permită și instalarea unui birou și spațiu pt rechizite/manuale.
Ok, stăm toți în living, dar odată la școală copilul va avea nevoie de un pic mai multă liniște și mai puțin frecuș în jurul lui pt teme, decât ceea ce presupune viața întregii familii intr-un spațiu limitat.
Un copil+ părinți: în living mai funcționează televizorul, se ascultă muzică, cineva se duce la bucătărie pt o bere, sau să verifice mâncarea pe foc sau la baie; sau chiar e posibil ca unul dintre părinți să lucreze de acasă.
Mai mult de în copil+ părinți: în living, la activitatea părinților menționată mai sus, se adaugă un copil care se joacă, țipă, cântă, se uită la tv/neflix, cere chestii, se duce la baie se învârtește, se sucește.
Nu-mi trebuie liniște de mormânt pt a învăța, dar îmi trebuie un pic mai multă liniște și mai puțin frecuș decât activitatea cotidiană obișnuită a încă 2-3 oameni în jurul meu într-un spațiu finit, mai mic decât un teren de tenis.
Ok, nu-mi plac camerele foaarte mari, dar orișicât, decent acolo. Și dormitorul nu e doar un bârlog unde te retragi să dormi și fix atât.
nu stii tu, au toti Kindle si nu mai incarca inutil bibilotecile cu carti
Dap…de aia toti/toate sunt agramati/e ca i-a prostit kindle-ul cu cartile lui digitalizate…(unele sunt agramate chiar si in 2 limbi…cough, cough).
Ma uit pe sarite la Alexia. Ajung la „cum ai ales zona?”. „Intotdeauna am locuit in centru, asa ca a fost o chestie de obisnuinta…”. Si asa devii genul ala care tipa „fmm de privilegiati”.
Alexia, care e cea mai importanta calitate a ta ?
Fata lui mama ….
„Am lucrat într-o cafenea din Dorobanți, o lună, am avut un job part-time. Atunci aveam 16 ani, voiam să văd cum e să muncești, mi-a plăcut, este o experiență, înveți foarte multe lucruri. Trebuie să încerci tot timpul să faci de toate. Mama chiar mă împinge să fac cât mai multe lucruri, să merg să aplic la cât mai multe joburi’, a mai declarat fiica Andreei Esca.
But haters gonna hate. Tot ce-a făcut, a făcut pe puterile ei. A muncit de la 14 ani (avea ceva emisiune pe Disney Channel) și apoi la cafenea. Și tot așa. Milion cu milion, fac mai multe milioane.
Doar că nu este centru as in „stau lângă Universitate” ci mai degrabă ca și cum ai sta în centru lângă Gara de Nord.
Ascultând pe Alexia povestind despre muncă, mi-am adus aminte de bancul ăla:
– Și tu?
– Și eu sunt tot curvă, dar nu știu să vorbesc așa frumos
nu toată lumea are atîta treabă în beci, cum ai tu…
@ cosmin
Brasov
@ casnica
„Cat de cenzurate sunt cartile alea sau ce modificari au ca sa corespunda retoricii de partid? Ca atunci chiar sunt bune de pus pe foc.” – nu stiu cat se cenzurau autorii anilor 1800-1900. Citind comparativ diverse texte traduse pre ’89 si post 2000 nu pareau cenzurate. Am observat ca prefer sa citesc un roman (Thomas Mann – Casa Buddenbrook, Muntele singuratic, Doctor Faustus) tradus pre ’89 vs o traducere foarte recenta. Cartea „curge” mai bine. Nu am observat elemente cenzurate dar nici n-am stat cu cartile una langa alta. Stiu ca se cenzurau si autori romani, vezi scenele erotice din romanele lui Rebreanu. Sau nu mai apareau deloc unele scrieri, dar aici ma gandesc la carti care consider ca au valoare literara deosebita.
Stiu ca am citit si carti (America ogarului cenusiu) care contineau aluzii mai mult sau mai putin voalate la superioritatea sistemului socialist/comunist dar ma asteptam l asta.
@ Misu
Cam greu asta, nu vor sa se desparta de nimic.
Nu ești singurul care consideră că unele traduceri ante’89 sunt mult mai bune, mai fluide, mai adaptate.
Am avut ocazia să citesc cărți (autori internaționali mai vechiuți) atât în ediții vechi, cât și ediții mai noi, alea noi mi-au zbârbilit tot părul de pe mine.
La versificații situația e și mai sumbră.
Când eram copil aveam o carte de povești englezești. Unele aveau mici versuri.
De exemplu era una despre un băiat sărac, care ajunge primar al Londrei, Tom Dickinson (sau ceva de genul), intr-un anume punct al povești era o mică versificație
„Tom Dickinson vino înapoi,
Primar al Londrei te vrem noi”
Ritm, rimă, tot ce vrei. Aveam mai puțin de 10 ani când am citit cartea și bucățica asta mi-a rămas lipită de cortex. Apoi mama a dat cartea „ce-ți mai trebuie ție acum cărți de povești”. Ani de zile,mulți, am căutat o carte de povești englezești. Am găsit la un moment dat o ediție, dar nu erau toate poveștile, iar traducerea era oribilă. Cât despre versuri, pot să spun că doar faptul că rândurile erau mai scurte, pe mijlocul paginii și unele sub altele te făceau să crezi că ar putea să se vrea a fi versuri, niciun pic de ritm, de rimă, de orice poate clasifica niște rânduri ca a fi versuri (chiar și haiku sau abstracte sau mai știu eu ce).
La fel pt „gradina secretă”- Fracis Hogson Burnett. Am un volum de la anticariat nițel cam mâzgălit, e ediție veche. În primul capitol e o strofișoară. Băi nene, are rimă și ritm, eleganță, lipici pt copii, tot ce vrei de la o strofă dintr-o carte pt copii.
Mai târziu în viață m-am împiedicat de o ediție nouă, m-am uitat la versuri, niște cuvinte aruncate pe pagină, care nu erau versuri nici dacă le rugai că pe zeul religiei tale.
Mi-am luat apartamentul in care locuiesc acum cu destui ani in urmă de la o bătrână care s-a mutat la copii. Arăta ceva (nu cu mult) mai bine decât apartamentul din Brăila prezentat într-un articol de ieri. Adică la fel, dar n-avea pământ pe jos. Nu m-a interesat halul în care era, ci cum e compartimentat și faptul că e un bloc de cărămidă solid, ridicat in anii ’70, adică a prins și cutremurul cel mare fără nici măcar o crăpătură. La început nu înțelegeam exact valoarea locurilor de depozitare pentru că, foarte tânără și săracă fiind, nu prea aveam ce depozita. Dar intuitiv am simțit că voi avea nevoie de ele cândva. Renovarea am început -o cu ultimii bani și am făcut-o la nivelul basic, adică ras pereții până la cărămidă, refăcut tot, pus ferestre de termopan (doar la două camere din trei, că atât mi-au ajuns banii), schimbat uși interioare, ușa de la intrare, gresie, faianță, parchet doar in balcon și in debara căci în dormitoare era un parchet ok, doar a trebuit rașchetat. Baia și bucătăria refăcute de la zero, in baie am păstrat doar vasul de wc care, după curățare, arăta ca nou. Am muncit cot la cot cu oamenii timp de mai bine de trei luni. Abia după a început amenajarea propriu zisă, cu mobilă și utilități. Am lucrat vreo doi ani în design-ul interior și cam știam ce trebuia făcut. Dar în meseria asta esențial e să fii update -at la ultimele noutăți ca să știi cum poți să optimizezi spațiul ăla facandu-l și plăcut vederii in același timp. La mine a durat vreo doi ani până am putut spune că gata, am terminat. De la salariu la salariu puneam ceva bani deoparte și mai făceam ceva, mobilam, schimbam, reinnoiam, dar viziunea a fost cea de la început, altfel ieșea un talmeș balmeș. Ce voiam să spun… Că oamenii sunt de două feluri, cei care consideră casa un loc de mândrie cu care să epateze pe cei din jur , aceștia ajung să se simtă străini într-o casă străină, și cei care țin cont de nevoile lor, dar sunt mulți care nu au banii necesari să amenajeze așa cum trebuie și rezultatul e cel care se vede in casele majorității românilor.
Și mai voiam să spun ceva referitor la case. Eu cred că ele au suflet. Oglindesc bine pe cei care le locuiesc și sunt un indicator de fericire/nefericire pentru cei din interior.
Esti un pic rau cu Alexia – daca nu are carti, de ce nu are? Daca are, pariu ca nu a citit niciuna? (Ca la GB)
Am frunzarit si eu niste video-uri. Si se simte in ele aerul artificial al situatiei. Adica se vede ca toti s-au chinuit sa faca sa para casa cat mai instagramabila si sa te faca sa faci si tu un pic de ordine la tine. Cel mai mult mi-au placut bucatariile(inchise) unde nu m-ar mira ca unii nici sa nu fi folosit vreun electrocasnic de acolo, insa uite ce frumos da pe poza. Pe langa asta am ramas surprins de faptul ca oamenii nu se uita la practicalitea locului in care stau si sacrifica asta pentru o amarata de poza. Stalpul din casa de la Dan Badea este epic, dar este rezultatul ideii clasice de vreau sa deschid spatiul mai mult si sa unesc bucataria cu livingu. Mai mult sunt curios ce se intampla iarna cu acel „foisor” si cu canepele alea din mica lor curte, plus as vrea sa stiu pe unde parcheaza masina sau o lasa pe strada ca n-a mai fost loc si de parcare?
In rest vazand casele unora realizez ca sunt demodat si ca pun practicabilitatea locuintei pe primul loc in detrimentul designului si pozelor frumoase de insta. De asemenea poate sa-mi explice cineva de ce toata lumea e innebunita dupa paturi mici gen 160, in loc sa se uite la un 180 sau 200?
Sanziana sooper care e maritata cu un mototol…really? De ce tragi concluzii asa de-am pulea? Omul e super de treaba, muncitor, un baiat de nota 10, dar hei Zoso il face mototol, deci sigur asa trebuie sa fie
Aia cu aparatul AC e top, oare nu le-a spus nimeni ca exista mai multe tipuri, moduri de montaj, unele ascunse in tavan, altele slim sau de design, cum sa il ingropi asa in spatele bibliotecii?
Casă în oraș sau stâlp de susținere.
Casă.
Restul ține de gusturi.
mai bine 50mp lux decât 80mp în residence porumb
Cat hate degeaba.
Alexia Eram are 21 de ani. Tu cate apartamente aveai luate din banii tai la varsta aia?
Care e scopul acestui articol? Cu ce idee ar trebui sa plec eu de aici dupa ce l-am citit?
Oamenii sunt diferiti, fie ei si influenceri sau ce sunt astia. Daca tie iti place sa citesti / amenajezi casa cumva / traiesti viata intr-un anume fel, nu inseamna ca toti trebuie sa o faca la fel.
Majoritatea la 21 de ani aveam tot atatea apartamente luate din banii nostri ca Alexia.
@Radu bun, si concret de ce radem de ea acum?
Ca cumva incearca sa para self made desi nu e self made. Ca are AC in biblioteca. Mai vrei motive?
da, fix de asta, că mă-sa a scos-o la produs în presă de la 16 ani, să afle lumea de ea (cam cum face Andreea Marin acum), să o introducă încet încet în mintea oamenilor cu bani. cum a făcut mama lu Fabuloasa cu ea.
@Alex: ai pus intrebarea gresit. Cati dintre noi aveau apartamente cumparate de parinti la 21 de ani?
Ok i’ll bite. Cine e mama lu Fabuloasa ? Credeam ca s-a ridicat ea singura pe reteta clasica pt IG aka tate si buci.
google „mama diana enciu”.
@DianaBulimar
– Frigider Artic.
– citește Jordan Peterson.
– n-aveți Artic, aveți Beko și Grunding și Fram retro
– cărți nu consumați, e cu celuloză și GB a zis că se depune.
Am urmărit o parte din aceste video-uri, mă uit la ele din perspectiva „hai să vedem ce casă poți să îți iei când banii nu sunt chiar o problemă” și ce am remarcat:
– Compartimentarea rămâne la fel de proastă și la sume mari de bani.
– „Ador această terasă cu o priveliște foarte frumoasă”. Doar că blocul a fost înghesuit într-o zonă cu case pe o străduță mică mică și zona este populată de franceji și suedeji.
– Lucrezi cu designer de interior, copiezi trenduri de pe Pinterest dar nu ești în stare să gândești o mască pentru AC ca să nu mai pară că l-ai trântit acolo pe perete după ce ai renovat tot apartamentul.
Din tot ce am văzut, casa lui Dana Rogoz și cea a lui Gaspar Gyorgy mi s-au părut mai unice și cu un stil aparte.
tocmai asta e. că aia cu „banii nu sunt o problemă” e o temă falsă.
Banii sunt o problema la nivelul asta, unde totul e overpriced, mai ales daca te citesc astia ca esti „vedeta habarnista”
„Diana Bart are două bone, pentru că acum s-a căsătorit cu un tip cu bani,” – google search Diana Bart bone, primul rezultat: „Diana Bart: «Ţin foarte mult să-mi cresc fata fără bone»”
https://youtu.be/IMEHaCW_erI?t=631
afli într-un minut tot.
Singura casa care mi-a placut cu adevarat din toata seria a fost casa Danei Rogoz.
https://www.youtube.com/watch?v=OJZ9j3NWyUA
acum vreo 2-3 zile pe olx ma uitam random pe prima pagina ce apare la refresh si avea unu un anunt „imi vand cartile sau biblioteca” ma gandeam ca o sa vad o lista masiva de carti, erau vreo 15 gen carti date pe langa un ziar
seria asta de case de vedete am nimerit-o acum vreo luna cautand altceva, o prezentare interesanta este la Aylin Cadar, o combinatie de chestii turcesti ciudatele pt. mine, probabil faine pt ei
Daca are biblioteca plina de carti este luat(a) la misto ca sigur n-a citit prea multe de-acolo. Daca e biblioteca mai goala, iar nu e bine. Jur ca nu inteleg de ce ne fute atat de mult grija de ce si cum fac altii.
Pai din asta traiesc ei, influensarii, din fututul grijii celorlalti. Altfel nu si-ar mai expune nurii si casele pe IG
De ce e Dan Badea vedeta si de ce castiga bani din ce face, nu stiu
de ce sunt eu vedetă?!