Una dintre mirările mele este legată de modul de abordare a unui produs de către oameni de afaceri de tot felul.
Ai un produs. E bun, dar poate fi îmbunătățit. Și nu o faci. Mai pui un etaj la vilă, mai iei o mașină. Amâni. La un moment dat, afli că se coace un produs similar, doar că mai bun, mai rapid și mai ieftin. Pufnești superior, tu ai deja piața în buzunar, ăia sunt niște începători, mai au de muncă până ajung la cifra ta de afaceri. Nu-ți faci griji. Trec doi ani și ești în pragul falimentului. Tai din costuri, dai afară seniorii și te apuci să cârpești produsul cu juniorii nou angajați. Nu reușești. Scazi prețurile. Nimic. Faliment.
Eh, asta nu reușesc eu să înțeleg. De ce oamenii care au un produs bun azi nu se gândesc deloc la cum va arăta piața mâine, și târâie produsul ăla ani de zile. Nu am un exemplu clar, de pildă toți producătorii de smartphone pre-Apple sau toți producătorii de camere foto pre-Mirrorless.
Pentru ca sunt oameni.
Iar oamenii spre deosebire de robotei, mai au nevoie si de o pauza.
Din cauza asta e buna piata libera, ca regleaza conturile.
Nu aduci pe piata cel mai bun produs?
Nu-i nimic vine altul din urma si va face acel lucru mai bine.
Asta e motorul pentru progres.
Nu discursurile, nu „sa gandim pozitiv” si alte balarii.
Egoismul din noi de a face mai mult si mai bine plus concurenta care nu te lasa sa te odihnesti prea mult.
Sigur, ca de aia Macurile sunt mai bune de atatia ani, ca au luat o pauza, nu ca aialalti nu pot face produse macar asemanatoare…
Macurile sunt mai bune doar daca vrei sa-ti justifici cumva investitia. In rest depinde de situatie, iar pentru unele chestii uzuale sunt mai rau decat mediocre.
Producatorii de camere foto nu sunt un exemplu bun.
Mirrorless reprezinta cam 33% din piata de camere cu obiective interschimbabile si stagneaza de vreo 2-3 ani de zile.
Deci avem, la modul realist,
66% din piata – Nikon si Canon.
33% din piata – Sony, Panasonic, Olympus, Fuji.
Singurii care fac profit de la an la an sunt Nikon si Canon. Verifica rapoartele anuale. Producatorii de mirrorless sunt in pierdere de ceva timp.
si okazii
aici intervine lipsa de maturitate in constructia unui brand solid
pentru ca aia care ori au avut noroc ori ‘s-au ajuns’ in majoritate traiesc in trecut. pun stop cand au ajuns in varf si dupa o vreme e culmea sa nu alunece, ei traind in trecut. ar mai fi efectul dunning-kruger..
Vorbești de o situație care din punctul meu de vedere se aplică unui business de familie, dar la final dai exemplu corporații.
Nokia, Blackberry.. urmeaza Microsoft.
In corporatia ta se foloseste linux, este? :|dupa microsoft urmează mercedes. Si apoi adidas. Sau nike… Ca la mine in corporatie toti folosim adibas. Geez…
Astora ca tine: voi chiar nu ati obosit sa tot cantati prohodul lui Microsoft de atatia ani?
Produsele lor (ca Windows, de exemplu) nu au fost niciodata trendy, ci necesare. Ca becul, de exemplu. Da, intre timp avem becuri LED si alte prostii, dar a durat ceva pana lumea a gasit o alternativa relativ viabila la becul ala batranesc, cu filament, asa energofag si ineficient cum era el. See where I’m going ?
Incercati sa intelegeti modelul lor de business, cotele de piata la nivel mondial, dependenta pe care au creat-o si asa mai departe, si pe urma vorbiti. Eu unul continui sa mizez pe MS.
Si, aporpos, nu cumva acum cativa ani erai unul dintre aia care ziceau ca dispar computerele, ca tabletele or sa inlocuiasca toate computerele? Pentru ca da, nimic nu e mai misto decat sa lucrezi in office pe o tableta, iar codul pt tablete e scris pe telefoane, si serverele alea care tin in spate tot ce sharuiti si like-utiti voi sunt de fapt niste stive mari de tablete si de telefoane.
lack of foresight dude.
vezi cazul hp, sau, la un nivel mai complex, economia romaniei.
atat hp cat si romania, desi sunt doua entitati complet diferite, ele sunt extrem de similare economic: viitorul pentru ele este impredictibill, si astfel toate deciziile se iau pe ce exista azi sau a existat ieri, dar in nici un caz maine.
poate are legatura cu ce a zis peter thiel, fondator paypal: europa azi e intr-un pesimism nedeterminat („if you’re a slacker with low expectations, they’ll probably be met”) [1]. gradul de economisire al companiilor din zona ue sustine aceasta afirmatie: cand companiile nu au incredere in viitor ele tind sa se abtina de la riscuri financiare (vezi riscul romaniei in bula, cand lucrurile pareau ok), ele preferand investiile sigure, investitii care nu au cum sa ofere solutii la problemele serioase ale umanitatii (vezi fondul de pensii al norvegiei [2], $857mld. din care 70% investiti in bursa, 5% in real estate).
[1] https://www.amazon.fr/gp/product/0804139296/ref=as_li_qf_sp_asin_il_tl?tag=zetoonuk01-21&ie=UTF8&linkId=K5HJDPUEXGTSURYE
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Government_Pension_Fund_of_Norway
True. Raspuns: lacomia prezentului.
Ahaaa, de asta Utok a trecut si la televizoare.
Uite, îl lăsăm pe Maestrul Ballmer să explice:
https://www.youtube.com/watch?v=eywi0h_Y5_U
TL;DR: Sunt oameni fără viziune ce ajung în funcții decizionale și decid să nu facă.