Asta spune anunțul făcut de Bestjobs azi, că au avut profit 1,3 milioane euro pe primul semestru al acestui an, cu 65% mai mult ca anul anterior.
Așadar, sunt companii care au buget de recrutat angajați, care plătesc anunțuri, bani care ar putea fi folosiți să aibă grijă de angajații curenți, dar pe ăia i-au angajat, mai dă-i dracului. Și ăia pleacă la alte companii, și iar nevoia de recrutări, și tot așa. Roata mizeriei muncii.
Se numeste „eficienta” :))
Imediat ajunge privatul ca statul.
Trebuie să mănânce și fetele de la resurse umane.
Angajatii la un moment dat discuta intre ei despre salariu si cand vad diferente foarte mari pe acelasi post si aceleasi competente atunci normal ca isi baga picioarele si isi dau demisia urmand ca apoi angajatorii sa se planga ca nu gasesc oameni. Da, stiu, e capitalism fiecare cum negociaza dar cand diferenta e de peste 50% atunci sunt mari probleme de management.
Asta e poveste veche. La mine-n departament au demisionat 2 colegi, nemultumiti ca li s-a refuzat o marire de salariu pe care o meritau cu varf si indesat. „Nu avem buget”. Dupa vreo 6-7 luni, timp in care fraierii ramasi au acoperit si munca celor 2, au angajat alti 2 oe exact, dar exact, salariul pe care-l cerusera demisionarii.
Astimp, HR-ul nu mai pridideste sa ne trimita chestionare prin care ne invita sa ne spunem, confidential, nemultumirile. Atat de confidential incat un coleg ne-a povestit la tigara „bai, sa va zic de ce s-au plans unii in chestionarele alea de la HR…”.
Jos munca!
Ar fi interesant un vot despre munca. Sa vedem ce procent muncesc pentru bani vs ca le place.
Ca iti place domeniu sau job-ul in care activezi e ceva, ca iti trebuie banii pe care de obicei ii primesti in urma unei munci prestate e altceva.
Dar sa zici ca muncesti de placere si nu pentru bani mi se pare un bulshit care nu ajuta pe nimeni.
Imi place ce fac dar n-as munci o ora pe saptamana daca ar veni cineva sa imi dea bani suficienti incat sa imi pastrez acelasi stil de viata.
Sa reformulam: muncesc de placere, pe bani. Cu cat banii sunt mai multi, creste si placerea de a asculta baliverne corporatiste.
Nu mi-aș transforma hobby-urile în muncă pt câștigat bani de rată, mâncare și boabe pt pisic pt nimic în lume.
Nu mi-am urât niciodată munca, dar vorba cuiva mai sus, dacă cineva mi-ar garanta absolut venituri pt același standard de viață până în ultima secundă de viață, mi-aș da demisia în clipa când mi-ar intra prima tranșă de bani.
Dacă vreodată mi-a fost silă să merg la muncă a fost din cauza șefilor/managementului/unor colegi, nu din cauza muncii. Mă rog, poate uneori din cauza cantității de muncă.
Da, cred ca am intrebat gresit ce am vrut sa intreb. Ma gandeam cata lume are pe primul loc in munca lor banii si cati au placerea activitatii. Adica daca ti-ar da cineva dublu fata de cat faci acum la munca, ai renunta sa ma faci chestia aia?
@Mofo, nici acum nu înțeleg, dar:
a. dacă mi s-ar da dublu ca să nu mai fac nimic pe care să-l consider muncă, da, aș renunța
b. dacă mi s-ar da dublu ca să renunț la munca actuală si să fac o muncă care nu-mi place de nicio culoare (sau un mediu pe care eu să-l consider insuportabil, sau șefi anumite persoane, sau mă rog, munca respectivă presupune chestii deosebit de nasoale pt mine), nu n-aș renunța. nevoie de bani are și ea o limită. cel puțin momentan.
Sa zicem ca faci o chestie de placere, orice chestie. Daca o faci cu placere o faci serios si oamenii vad asta si apreciaza. Incet incet, apar si banii. Produsul pe care tu-l faci de placere (poate pentru a-ti rezolva tie o problema) le place si altora care platesc pentru el.
Initial nu pui pret ca sunt putini bani, dar se aduna si la un moment dat iti dai seama ca poti trai din ei.
Atunci iti dai demisia de la jobul actual pentru a face ce-ti place. Aici incep golden years, o perioada in care faci ce-ti place si esti platit pentru asta. Banii se aduna si devin din ce in ce mai multi, stilul de viata creste si deja ai vrea sa muncesti mai putin ca sa te bucuri mai mult de life-style (nu conteaza ca life-style inseamna mers la pescuit sau party cu piti).
Daca muncesti mai putin sau daca iti iei un angajat, produsul se strica si oamenii observa. Banii stagneaza sau nu mai cresc la fel. Deja petreci prea mult timp ca sa scalezi compania, sa faci produse noi sa le vinzi sa cauti oameni. Munca la produs ocupa din ce in ce mai putin timp.
Muncesti prea mult si muncesti la ce nu-ti place. Nu vrei sa lasi totul balta. Nu poti! Banii sunt buni si nu vrei sa se strice tot pentru ceea ce ai muncit pana atunci.
Muncesti cu lehamite si asta se vede. Esti obosit. Faci greseli, decizii sub-optime.
Sa zicem ca pana aici am ajuns. Mai mult in episodul urmator.
Orice chestie, oricat de misto e la inceput o sa devina repetitiva (chiar si taskurile creative) si o sa te macine pana nu o sa mai poti suporta.
Prequel (ca se poarta):
Ai o idee, faci in joaca niste prostii p-acasa/ la facultate ca sa-ti usurezi viata. Te duci la un interviu convins ca nimeni n-ar putea sa dea bani pe prostiile pe care le faci tu. Culmea, sunt atat de prosti ca iti dau bani. Bani buni care-ti ajung sa bagi o shaworma in fiecare zi (cine a trecut prin perioada 2000+/-, stie). Muncesti de placere si-ti mai dau si bani pentru asta. Patronul/seful vede ca merge bine, asa ca primesti mai multa munca (si optional mai multi bani). Promovezi, devii un sefulete, lumea asculta ce le zici, te respecta, ai putere. Banii cresc, dar si munca. Lucrurile trebuie sa mearga inainte chiar daca subordonatii nu sunt on standard. Bagi ca sa-i acoperi si pe ei, pe langa munca ta. Obosesti, productivitatea scade. La un moment dat nu mai poti si zbori pe unii dintre ei. Seful zice no-no. Oamenii se supara: de ce l-ai zburat pe Vasilica, ca era cel mai misto povestitor de la aparatul de cafea? Altii sunt promovati, tu nu. Incepe sa ti se rupa de toate. Productivitatea scade si mai mult. Ajungi sa muncesti ca aia de care radeai la inceput. 8h fix pe ceas. Poate sa arda cladirea. 8h si atat. Nu te mai intereseaza. Afli ca firma face de 10-100 ori mai multi bani de pe urma ta. Cand ceri o marire ti se raspunde ca n-ai KPI. Primesti bani de seminte cu mentiunea ca sa nu se mai intample. Daca vrei banii trebuie sa promiti sa cresti KPI si productivitatea. Lehamite, sila, lehamite, sila. Banii pusi deoparte iti ajung pentru ceva vreme de stat pe bara. Ai vrea sa-ti dai demisia. Ti-e frica! Poate ai nevasta, poate copiii. Cum o sa te mai descurci pe piata libera cu skilurile tale aproape inexistente? Pana la urma iti dai demisia convins ca daca stai 3-12luni pe bara scapi de burnout si iti revii.
@GoGu, măcar ai trecut prin punctul în care ai fost plătit făcând ceva ce-ți plăcea.
Deși nu am trecut prin asta, am auzit și varianta „de ce să te plătesc pt produsul x, ție îți face plăcere și te distrezi ca să-l faci”.
Maică-mea, fostă educatoare, a auzit inclusiv de la sor-sa „ce mare lucru faci, te joci cu copiii toată ziua, aia nu e muncă”. Mătușa-mea și-a cerut scuze când nepoții ei au ajuns la grădiniță (copiii nu frecventaseră grădinița la vremea lor).
Eu auzit-o doar vag. Anul trecut am dus de ziua mea, la birou, prăjituri făcute de mine, printre care și macarons. O colegă mi-a zis să-i dau și ei câteva, când mai fac.
Nu mi-a venit să cred de tupeu, mai ales că individa îmi făcuse diverse mizerii.
Deși îmi place să fac pră
Deși îmi place să fac prăjituri, procesul tehnologic pt macarons e suficient de complicat încât să mă apuc de asta doar o dată pe an, poate mai rar, iar ingredientele sunt destul de scumpe. Ca să nu mai vorbim că nu se găsesc în orice supermarket.
Aici în oraș, sunt 100 lei/kg cu 40% mai scumpe decât pricomigdalele și cu cca 60% mai scumpe decât restul fursecurilor, chiar și cele cu cremă.
Si-atunci cum sa nu-ti doresti sa te înșurubezi bine la stat?
La firma unde am lucrat până în Martie (13 ani) cei nou angajați aveau salarii mai mari decât angajații cu vechime. Și nu este un caz singular.
Clasic, ca peste tot.
Și tot managementul se miră că pleacă oamenii vechi acolo unde se oferă mai mult.
criterul vechime nu ved ce greutate are, poate doar daca vechime = experienta, dar relatia nu este obligatorie,
@xixache , hai sa facem o logica simpla:
Plecam de la angajatul care este in firma de 10-20 ani:
– daca e ineficient/nu produce/prost/etc. si este de atatia ani insamna ca firma este ineficienta/nu produce/proasta, etc. ca altfel de ce l-ar tine de atatia ani ??
– daca este eficient/produce/inteligent, etc. si angajatul nou-venit pe pozitie entry-level are salariul mai mare decat acesta = firma este ineficienta si un management stupid.
Cand zic firma a se intelege per total de la HR, manager, etc. in sus.
Asa ca da, criterul de vechime ar trebui sa fie si este (la unele companii) unul din cele mai importante – calitatea factorului uman este ceva de care ai nevoie ca de apa.
Eficienta este un criteriu subiectiv care sta in pixul sefului.
@mahtub stiu firme unde seniori au salarii la fel de mari ca noi venitii, stiu firme unde head of… A venit acum 9 ani in firma ca junior, fiecare firma cum isi asterne asa doarme, cine e mai eficient, angajatul care stie ca are o sansa la management sau ala loial care stie ca la 43 de ani are acelasi salariu ca ala/aia care in 2018 baga pe foc la scris licenta lui de 2,75 de lei?
Daca as putea ajunge in 30 de minute la birou ar fi altfel dar cand in ultimii 3 ani am ajuns sa fac aproape o ora pana la birou cu metroul. Vin garnituri in care efectiv nu ai loc nici in picioare, asta inseamna ca mai astepti si 3 garnituri. Cu masina dureaza aproape o ora jumate. Un singur drum.
Deci 2-3 ore pe drum pana la munca. Alternativ, stat 2-3 ore peste program pana se mai linisteste traficul.
Oh, mamă! Îmi amintesc cum era la metrou la Victoriei. Din poveștile altora am înțeles că la Unirii era și mai rău.
De ce nu se poate sa fie munca facuta de acasa?
@Cris Eu construiesc un spital. L-as face în dormitor, acasă. Dar nu încape. Asa ca ma duc la munca.
@Septimiu, inteleg ce imi spui. Intrebarea mea era menita sa afle daca intr-adevar e legata situatia de munca cu prezenta necesara fizica la locul de munca sau de ideile tampite din capul unor manageri, care se incapataneaza sa tina oamenii cu forta in birouri desi munca lor se poate efectua linistit si de acasa.
se stie ca munca e pentru tractoare si roboti
Ca patron i-as da orice angajatului mai putin o marire la salariu.
Pentru ca marirea de salariu e un angajament pe termen lung din care nu pot iesi. Un bonus, o cafea, un bilet la o conferinta, un teambuilding le fac cat timp vreau sa le fac si cui vreau sa le fac si cand nu mai vreau s-a terminat.
Un salariu marit ma obliga pe termen nedeterminat la cheltuieli.
De aia prefer sa-mi pictez firma cu tot felul de beneficii exotice, campanii de marketing pentru angajari decat sa ma impusc in picor si sa platesc oamenii.
Care pleaca aia e, mai vin altii – important e sa nu dau salarii mari.
Semnat orice corporatie sau patron.
sunt inca 10 la usa care asteapta, nu?
Un alt „carlig” pe care ai uitat sa-l adaugi e masina de firma.
Yeah, că eu plătesc rata/lumina/mâncarea/porumbul din litiera pisicului în bilete la conferință si spanacuri.
Și yeah, bonusurile sporadice mi se iau în calculul veniturilor pt un eventual credit. Sau pur și simplu pt alegerile mele financiare.
Not.
Și teambuilfdingul înseamnă un weekend pierdut. Este orice, dar nu bonus, răsplată sau ceva de genul.
Ai inceput gresit, permite-mi sa te corectez.
„Ca patron as fi un muist…”
Bai, chiar eram mandru de comentariul meu, vad ca azi e nasol. Incerc sa inteleg de ce e cu minus. Pentru ca nu e adevarat? Pentru ca e adevarat?
Probabil daca oamenii nu ar mai sari ca rata la muci ar fi vazut si ultima linie din mesaj si nu dadeau minus
@cristi – oamenii nu sunt de acord cu stilul de gandire al tipului de patron expus de tine.
Comentariul tau e bun – unii au inteles despre ce e vorba, altii nu prea. Nuantele nu sunt percepute de majoritatea, eu trag concluzia ca sunt inca destui care vad lumea doar in 2 culori – asta ca sa ma exprim civilizat.
Partea a doua, cand ai pareri publice trebuie sa-ti cam asumi ca s-ar putea sa nu fie pe placul majoritatii. Sunt putine persoane care plac – vedetele, de exemplu, sau politicienii.
Ba am văzut-o și, deși înțeleg aspectul, s-au cam dus vremurile când angajații puneau botul la cioace d-astea.
E posibil ca încă să mai existe oameni care apreciază astfel de „pachete salariale”, din experiența mea, sunt în general tineri sau oameni care au o altă sursă de venituri (fie că e mămica, fie un alt job).
Pe măsură ce omul înaintează în vârstă are alte responsabilități financiare și/sau i se stabilizează hobby-urile.
Degeaba ii dă corporația bilete la conferințe dacă îl hămălește ca pe hoții de cai si el are rate și/sau copil de crescut, Degeaba ii dă patronul timbildinguri, dacă el 7 week-end-uri din 8 e creanga pe cărări de munte, sau citește de-i clămpăne ochii sau bricolează chestii sau mai știu eu ce fac oamenii ca să se relaxeze.
Mă îndoiesc că există vreun patron care în loc de mărire de salariu, se va da peste cap să asigure fiecărui salariat în parte, că bonus, ceva care realmente să-l intereseze pe angajatul în cauză.
Și oamenii vor căuta acel job care va asigura un echilibru între nevoile financiare și restul.
Astfel încât este posibil ca patronul care preferă să dea bonus spanacuri, în loc de creșteri salariale, să schimbe angajații ca pe ciorapi (sau nițel mai răruț, ca pe pantofi) și, în loc să fie obligat la cheltuieli pe termen nelimitat din motive salariale, va fi obligat la cheltuieli pe termen nelimitat din motive de recrutare personal și traininguri.
În plus, el a gândit ca patron, noi am votat ca angajați. Dacă voia să fie votat de patroni, poate trebuia să scrie pe… nu știu, site-ul Forbes sau ceva.
@cristi. Problema e ca nu e corect. Ca angajatii noi incep de la un salariu mai mare, ca sa ii muti de la firma veche
Plus ca nu uita. Tre sa le explici angajatilor ca sunteti in aceeasi barca.
Cand deciziile legate de bugetele de salarii sunt luate de HR, de multe ori se intampla ca hr-ul sa fie bucuros cand o persoana cu ani buni de experienta in spate vrea sa plece din firma. Persoana respectiva este vazuta ca o povara, din punct de vedere financiar. Se merge pe promovarea unei persoane din interior, pe un salariu mult mai mic decat persoana plecata, si tot asa, pana se ajunge la cel mai jos nivel, unde se angajeaza un junior.
Daca schema asta nu da rezultate, pe fetele de la hr le doare la pasarica, magareata pica pe spatele managerului persoanei plecate, care n-a fost in stare sa-l inlocuiasca pe respectivul. Bineinteles, asta se intampla in cazurile firmelor unde hr-ul taie si spanzura, iar ceilalti manageri stau in genunchi in fata hr-ului.
Băi, tot aud marota asta cu „fetele de la HR” care stabilesc ele salarii. Unde plm ați lucrat până acum, fraților? NU există așa ceva, salariul nu e stabilit de colegele de la HR, treaba lor e cu totul alta într-o organizație.
Ciuby, prin „fete”, ma refer la persoanele cu putere de decizie, care de multe ori nu au mai mult de 35 de ani, nu ma refer la o recrutarita care a terminat facultatea acum 2 ani.
Bineinteles ca nimeni de la HR nu „se baga” la chestii de genul, de ce lui X i-a fost marit salariul cu 3.5%, iar lui Y cu 4%.
Dar, daca incerci sa-i maresti unui subordonat salariul cu foarte putine procente in plus fata de ce era stabilit, nu-i nimeni de acord. Si sa ne intelegem, vorbim de posturi cu salarii mici, nu de manageri cu mii de euro, unde sa primesti 8% in loc de 5%, de exemplu, conteaza.
@Calin, de ce să „se bage” HR-ul când „lui X i-a fost marit salariul cu 3.5%, iar lui Y cu 4%”? Aia e decizia managerului și e luată cum știe el (uneori mai bine, alteori mai prost sau cu rea intenție). Alternativa la asta este să se termine cu democrația la locul de muncă, toată lumea să câștige la fel și măririle să fie egale – problem solved. Vrei așa?
Că tot ai adus în discuție procente, mie mi se pare că e fix invers: acele mici procente contează atunci când vorbim de salarii mari. La 2000 lei salariul net, 3% înseamnă „nimic” în practică. Oricum, nici în cazul ăsta nu văd rolul HR-ului, că măririle nu le aprobă departamentul respectiv într-o companie normală.
Reiterez: mi se pare că marea majoritate a oamenilor/comentatorilor de p-aici chiar nu înțeleg/știu/vor să priceapă ce rol are HR-ul într-o organizație. Salarii mici? Vina HR, că trage bani pe dreapta să meargă în vacanțe. Interviu greu? Vina HR, că nu angajează doar din CV (:D). N-am fost angajat? Vina HR, că pițipoanca aia sigur nu știa nimic, dar nu i-a plăcut de fața mea. Și tot așa…
Ciuby, exact asta am scris si eu,poate nu m-am exprimat corect. Nimeni nu se baga in bucataria interna a unui departament, managerul acelui departament hotaraste daca un subordonat primeste putin mai mult decat altul.
Dar, daca ai un junior cu 3000 de lei, si vrei sa-i maresti cu 8%, nu cu 5%, nu o sa fie de acord, ca vezi Doamne ai depasit bugetul cu cateva sute de lei pe an.Atentie, aici vorbim de o firma cu sute de angajati, nu firma de apartament cu 10 oameni.
Si pe urma se mira ca de ce pleaca oameni…
Bravo lor, bestjobs. Mi se pare cel mai ok site intern, restul sunt o mizerie. Cea mai mare mizerie insa ramane linkedin, un tinder combinat cu facebook si cu limbi in cur date sefilor sa ajungi un sef mai mic. :D.
Din păcate searchul a rămas din secolul trecut. Daca caut „c++” primesc joburi de șoferi și zugravi.
Joburile bune tot pe LinkedIn le găsești…din păcate. A devenit și ăla o mizerie într-adevăr.
eu am ajuns la actualul job discutand cu VP pe Europa a-l corporatiei. Pe chatul de la Linkedin am discutat cu el. Un om de nota 100. N-as zice ca LInkedin e mizerie, o fi feed-ul mizerie.
Nu prea am întâlnit vreo firma unde HR-ul să facă salariile(nu managementul banilor și specializarea lor totuși), de obicei e un CFO zgârcit până la sange, care se mira de ce nu găsesc programatori seniori cu 1000 euro. Și de multe ori HR -ul încearcă să le spună că e imposibil.
Exact, cu accent pe „incearca” ca nu vrea nimeni sa fie etichetat drept oaia neagra care arata cu degetul spre diverse probleme. Sigur, toata lumea incurajeaza din gura sa iti spui parerea, sa ai personalitate, doar ca asa ajungi sa fii remarcat negativ. Ceea ce se leaga oarecum cu comentariul meu de la articolul cu reviewul auto. Pare ca sunt multi care odata ajunsi manageri, vor doar feeadback pozitiv sa nu le strici buna dispozitie cu „nu se poate boss, vezi ca aspectul X nu e in regula, salariile oferite sunt cam mici”.
Ca parte din recrutare, pot sa zic ca ma zbat sa dam oferte salariale mult peste medie si sa fac hiring managerii sa inteleaga ca lumea nu vine din pura pasiune la job, ca vin si pentru bani. Si e o munca de convingere in spate, ca vin cu rapoarte si market insights si unii din ei tot cazuti in cap sunt si tot au impresia ca daca ei s-au angajat pe 10 lei asa ar trebui sa vina si ceilalti oameni. De discutiile zilnice pe care le am despre importanta retentiei vs recrutare in prostie nu mai are rost sa vorbesc.
@Cris, uneori nici hiring managerii nu au ce face, dacă benzile sunt X-Y, iar candidatul e încadrat pe treapta respectivă ca și competențe, ce poți face ca hiring manager? Da, spui mai departe că e de lucrat la benzi, poate pentru vreun om care a impresionat încerci să obții o derogare, dar mai departe… ?
@cris fa rapoarte si despre cheltuieli de retentie vs cele de recrutare oameni noi.
Saptamanile trecute am gasit din intamplare pe baisse-jobs anunturile unora care recrutau „premium talent”. Cu salarii intre 700 – 800 euro pe luna. Premium.
or fi angajatii aia pe care ii cauta „premium” asa cum sunt toate apartamentele de la anunturi imobiliare „lux”.
Strict legat de Romania si bestjobs, cum vad eu situatia e ca firmele nu stiu cum sa mai faca sa plece din angajatii vechi (unii care au redus turatia din varii motive personale sau patron related :D) pentru ca e greu sa dai oameni afara si risti procese sau ca sa angajeze juniori (inca nu imi e clar cat de bine stam pe partea asta in general, nu doar in domenii unde sunt necesare diferite calificari/skilluri, impresia mea e ca prost, dar mizeriile din partea firmelor/patronilor continua) sau si mai bine ca sa angajeze straini non-UE. Deocamdata sunt 100k strainieri si majoritatea proveniti din natii unde barbatii sunt cam piperniciti ca inaltime/forta ca sa apara probleme daca stiti ce zic. Dar orice opinie diferita de „sa vina aici cu jde mii odata” poate fi catalogata drept rasista in era PC-ului
Ai descoperit apa calda. Asa merge treaba in corporatii de cand lumea.
„Hai să nu se schimbe nimic, pentru că…”
Vali deja are o serie de articole pe subiect și trendul comentariilor e destul de clar spre ”huo corporații/patroni, viva la revolucion!”.
Dar, sunt curios, dintre cei care comentează, oare câți au fost, măcar și câteva luni în postura de a fi ei patroni, să caute oameni, să dea salarii, să plătească taxe pe ele, etc.
Pentru că am impresia că ei ar fi cei mai echilibrați, cunoscând ambele situații.
Viva la revolucion a fost, este și va fi mereu la modă. Citește doar arhiva ziarului Scânteia de la biblioteca Deva și vei vedea asemănări de gândire dintre rubricile
“Proprietatea socialistă – proprietatea poporului precum” precum și “Clasa muncitoare, clasa faptelor revoluționare” (rubrici apărute prin anii 70) și destul de multe comentarii la asemenea tematice. Mi-e frică de ce timpuri ne așteaptă.
Nu aș băga mâna în foc la partea cu echilibrați, asta însemnând mai toți oamenii pe care îi știu, iar cei care sunt echilibrați mă gândesc că au vreun hobby ascuns. Nu e nevoie de mult: o schimbare de legislație(Pogea rece în inima mea, Pogea rece în celula ta), sună contabilul că nu s-au plătit contribuțiile, o echipă taie fibra într-o parte a străzii, altă echipă curentul în celălalt capăt, lipsă de materiale pe dube, clientul amână lucrarea, muncitorul și-a extins weekendul că au venit rudele din Spania.
Nici nu trebuie să fii patron sau corporație ca să înțelegi. Cheamă un meșter pentru o lucrare. Prima oară ești optimist și tânăr, vine pe recomandari, vine, sparge, își lasă uneltele și pleacă 2 zile la băut, fără să îi fi dat avans. O coloană întreagă n-are apă rece.
Să zic ceva rău și de corporație. Cine e acum cu proiectul blocat și face 13-14? Sunt departamente întregi care speră la o recesiune, criză apocaliptică, ceva să vină înapoi good old times cu 100 de oameni la rotativă. Nu, un sediu nou în Kinshasa nu rezolvă problema.
„Dar, sunt curios, dintre cei care comentează, oare câți au fost, măcar și câteva luni în postura de a fi ei patroni, să caute oameni, să dea salarii, să plătească taxe pe ele, etc.”
De ce ai lua apărarea Ionuților și domnilor generali din spatele lor, Adi?
@Boros, deci toți cei care au o firmă sunt Ionuți sau generali. Atunci, ai o problemă: ori eşti angajat la o firmă condusă de unu din ăsta, şi onorabil din partea ta ar fi să demisionezi, ori eşti chiar tu un fel de general
Fix despre bordarea asta alb/negru era vorba în mesajul meu. Şi mai ales venită de la mulți care nu ştiu nimic despre „echipa adversă”
Groaznic. Luna aceasta mi-am schimbat locul de munca dupa 4ani. (Corona m-a tinut pe loc mai mult decat era cazul) Relatez urmatoarea situatie si vreau de la voi pareri (daca am gresit eu,daca e normal sau ati mai auzit de asa ceva).
Pentru a putea urca o pozitie (orice pozitie) in ierarhia companiei trebuie sa aplic din nou CV si sa am recomandare de la manager. Astept de sa ma cheme la interviu si daca decid ei ca sunt eu ok si nu ceilalti 200 de candidati de la alte firme (externi) atunci pot obtine postul. Problema e urmatoarea: ei aduc oameni de la alte branduri (vorbim de retail) care nu stiu absolut nimic legat de acest brand, uneori aduc si ingineri (!!!) platiti mai bine si trebuie sa le fac eu sau managerul training -ei fiind cu una sau doua pozitii mai sus. Sigur ca ii da afara dupa 3luni si aduc iar pe altcineva si tot asa. Am discutat cu ei insa au tinut-o sus si tare cu interviul motivand ca sunt multi candidati la coada si poate altcineva este mai bun. Le-am spus ca eu nu dau interviu nici daca lesin de foame pentru ca nu mi se pare normala situatia in conditiile in care sunt evaluata de oameni cu care nu am lucrat si nu exista un test de cunostiinte. Nu doresc recomandare de la manager, nu vreau sa imi creez niste obligatii fata de nimeni vreodata asa cum nici candidatii de la alte branduri nu au recomandari. (Daca vreodata exista un conflict intre mine si cel care m-a recomandat numele meu ar fi TACI DIN GURA mai tii minte cand…:)
Daca nu eram buna evident ca nu treceam nici perioada de proba nici cei 4 ani. Acum la job nou o iau de la capat (alt sistem de invatat,alte reguli, o acolada destul de grea insa chiar nu am avut de ales). Va doresc drumuri mai line decat am avut eu.
Trebuia să le faci training celor cu x poziții mai sus și probabil salariu mai mare și voiau să dai interviu?!
Mă bucur pt tine că ai putut să pleci.
Firma în care lucram a fost cumpărată de alții. M-au chemat la un interviu pt un post în noua structură, muncă de 5 ori mai multă și responsabilitate de 50 ori mai mare. Am cerut cam dublu față de cât aveam la momentul ăla (am aflat ulterior că aș fi stricat piața, postul era cu destul in plus in alte părți) „Ah, păi ar fi o creștere mult prea mare față de nivelul actual”. „Păi și munca și responsabilitatea sunt mai mari”
Hâr, mâr, vă mai gândiți și ne spuneți.
Nu am la ce să mă gândesc. Mulțumesc, dar nu mulțumesc.
Am acceptat multe prostii de-a lungul timpului, dar chiar și eu am niște limite de acceptabilitate a tâmpeniilor. Plus că în sfârșit reușisem că învăț că pe un post nou, intri cu cât mai mult, că rămâi acolo 174364 ani.
pe de o parte are sens , altfel oricare din angajatii nemultumit de sef ar vrea in alt post/departament . Si probabil ca experienta a aratat ca mai bine pui piedici decat sa favorizezi pe cineva din interior, decat daca nu cumva este o domnisoara care ofera muuuult, cum se mai practica prin corporatii Oricum este aiurea sistemul asta
AB -Am dat si interviu pana la urma: la alta firma :)). I-am informat ca am aplicat in alte locuri si trebuie sa isi gaseasca oameni pentru ca eu cu sau fara alt loc de munca tot plec. Le-am dat ragaz doua luni. Nu au gasit inca om si daca vine cineva azi pana invata vine Craciunul trece si Anul Nou. Da si eu si echipa trebuie sa ii invatam pe cei noi sistemul si ei fiind externi Sau din alte domenii evident ca e un chin constant pentru ca nu fac fata Ii dau afara iar angajeaza pe salarii Mai mari etc.
E ok, mai stiu oameni asa. Nu in retail, in productie. Dupa 15 ani, in care s-au schimbat doar titlurile functiei detinute si s-au adaugat responsabilitati, fara vreo marire salariala, cand singurul lucru pe care l-a cerut angajatul a fost sa reduca programul de lucru de la 10 ore la 8 (cat era oricum scris in contract), angajatul si-a bagat picioarele si a plecat. 4 ani mai tarziu, fast forward, au angajat in fiecare luna alt om ca sa il inlocuiasca pe cel plecat. Ultimul salariu pus pe masa a fost de 7 ori mai mare decat al celui care a plecat. Toti si-au dat demisia in prima luna, toti au fost socati si dezamagiti pentru ca omul care a plecat mai facea si lucrul a 3-4 capuse pile puse de patron, si erau oricum prea putini dispusi la munca silnica. Aceeasi placa, du-te ca mai sunt 10 afara. Sigur ca sunt, dar daca in 4 ani nu reusesti sa gasesti inlocuitor sau inlocuitori, daca piata zice ca trebuiau mai multi oameni de fapt, pot fi si 100 afara ca nu ai facut nimic. Firma merge tot mai prost, departamentul s-a dus naibii si multe contracte s-au rupt, persoana respectiva fiind responsabila si de zona de parteneriate.
Dam si nume de companii care fac asta sau doar cand platesc spatiu publicitar?
Asta e o problema pe care am observat-o in cam toate multinationalele in care am ajuns in ultimii 15 ani.
Daca un angajat vechi vrea marire de salar de la 5000 la 6000 de lei de exemplu, nu este buget, nu se poate. Cand angajatul ala pleaca, se recruteaza unul nou cu salar de 6500. WTF?
Sau cazul si mai rau, sunt 3 angajati vechi care au ajuns dupa 5 ani la 5000 de RON. Mai ai nevoie de un om, il angajezi cu salar de 6000 RON. Bineinteles ca la un momentdat se afla ce si cum, iar cei vechi devin nemultumiti si pleaca.
Asa ca da, pot sa confirm, filozofia de recrutare este: daca deja e angajat, da-l dracu…
Dupa care toate gagicile din HR se plang ca vai dar ne pleaca asa multi angajati…
La ambitie se face. Doar pentru a-i demonstra ca se poate. Doar nu raspunde CFO sau HR-ul de proiectele ramase in pom.
pai nu asa e si la telefonie, ai oferte mai bune cand esti client nou decat un client vechi de 15 ani..
Cazul meu. Corporatie din top 100 automotive, atât mondial cât si în RO.
Pt context: biroul cu 3 oameni pe care îl conduceam, avea activitate sensibila (buget de milioane de euro, negocieri directe), împreună cu mine oamenii mei aveam in total 40ani de experienta in domeniu si peste 30 în companie, salarii mici(atât subalternii cât și eu, mult sub media pietei).
Situatie: încep sa îmi plece oamenii, câte unul pe an. Atât din vina mea (micromanagent si lipsa de empatie cand ii vedeam storsi, burnout) cât și din din poziționarea departmentului ( workload și presiune non stop de de dimineata pana seara și în weekenduri, nu sunt bani de măriri anul asta pt ca sunt alții la rand, nu va putem aduce colegi sa va ajute pt ca ….). Nu se pleaca la concurenta, oamenii mei sar in gol fara alt job asigurat, doar sa scape. Îmi asum greselile mele și le cer colegilor care pleacă sa treaca pe la HR înainte sa plece, și sa își expună acolo eventualele nemulțumiri și cerințe atat fata de mine car si fata de companie. Ei nu se duc, nici HR-ul nu le face exit interviu (în mod surprinzător, pt ca la pozițiile și vechimea celor ce pleacă, HR-ul face automat exit). Intr-un final îmi anunț eu demisia, tot fără nici o alt job asigurat. Sunt întrebat de managerul de departament(2 nivele peste mine), cu jumate de gura: există ceva ce pot face eu ca să nu pleci? Am zis ca nu, dar am zis din problemele pe care le aveam cu gestionarea unor situatii punctuale. La care am fost intrebat de ce nu am facut mai mult pt a le gestiona, asa ca am pus punct discutiei. Si asta a fost tot exit interviul meu. Fără HR, fără nimic scris, soar verba volant. În ultima săptămână de preaviz, am mai fost întrebat o data de un teamleader (nivelul imediat peste mine) dacă m-am răzgândit ca să știe cum bugeteaza headcountul pt anul următor, cu mine sau fără mine. Nimic concret insa de bani, de oameni, de workload. Am răspuns politicos ca o sa plec.
Știu ca am greșit, atât fata de subalterni dar si fata de poziționarea fata de management (trebuia sa fiu mai incisiv si sa oficializeze în scris problemele, dar nu se practica in compania respectiva, se merge mai mult pe informal). In afara de astea, sunt curios ce mai era de făcut. Este asa evident ca vroiau sa se scape de mine, doar eu nu ma prind?
Din experienta mea pot spune ca nu era vorba de tine( daca doreau sa scape de tine pana la urma te dadeau ei afara cumva fie iti spuneau ca ai gresit undeva sau pur si simplu ca nu mai este pozitia ta in planul financiar de anul viitor). Sigur ca toti gresim uneori la orice munca si in orice domeniu important este cu ce pleci de acolo si cum te pozitionezi tu data viitoare. Trebuie sa fii corect si sa ai curaj,bun simt si abilitatea/vointa de a invata. Si mie acum imi este extrem de greu sa invat totul la alt nivel dar cum spuneam mai sus chiar nu se mai putea. Mai conteaza si norocul putin insa te descurci si fara daca esti precum mine :))