Brandul personal #4

Despre damage control și abordări. Cu exemple.

Ce faci când ai dat deja cu oiștea în gard și lumea s-a prins că nu ești ceea ce pretinzi că ești? Vrei să reintri pe teren? Vrei să speli rușinea?

Răzvan Pascu și-a luat azi o muie usturătoare de la Cațavencii, pe motive pe care le-ați mai citit aici: nu știe să scrie în limba română și n-are talent la scris pe turism. E ok.

Acum câteva luni, am vorbit cu Răzvan pe tema asta, exprimându-mi problemele pe care le am cu el. Nu știu dacă a înțeles, dar am văzut că nu a pus în practică nimic din ce i-am spus. Continuă să publice compuneri de copii mici, continuă să aibă greșeli. Nu știu, poate a crezut că sunt invidios sau că vreau să ii ard logodnica.

A făcut ceva interesant, însă: a scăzut prețul pentru un advertorial la 1/3 din ce cer eu, de pildă, pentru a avea mai mulți clienți. Eu mă așteptam să ceară cel puțin dublu, pentru că el se poziționează ca blog de nișă premium, e și consultant, bla bla bla. Dar nu.

Răzvan, fără să realizeze asta, fute acum toată piața blogurilor turistice. Și prin ce scrie, și prin ce prețuri oferă. Nu o să simtă acum, ci peste doi ani, ca Adrian Ciubotaru.

Care citează lipsa de inspirație și perseverența ca motive pentru care nu mai scrie pe blog. Adevărul e că, în ultimii doi ani, Adrian și-a futut blogul și brandul personal, și a făcut-o cu mâna lui, în timp ce dădea indicații altora despre cum să facă succes. De ce? Păi, pentru că spera să prindă ceva mai bun înainte să cadă peste el.

Cum a făcut asta? Adrian n-a fost niciodată un blogger foarte talentat. Are sclipiri, scrie bine când își pune mintea, dar majoritatea textelor sale sunt scremute. Și când nu sunt scremute sunt niște platitudini obosite de dezvoltare personală, numai bune de dat like de către pizduțele umectate pe facebook.

Eh, în condițiile astea, Adrian s-a apucat să se prostitueze pentru absolut orice. Și să screamă și mai multe texte. Burta era plină (20 de advertoriale în 30 de articole e un pic cam mult), n-a văzut că interacțiunea scade, a mers înainte, cu capul între urechi.

Și el credea (și încă mai crede) că eu sau alții au ceva cu el când îi spuneam să o lase mai moale și să se întoarcă la rădăcini (adică la scris). Acum, o simte pe pielea lui, ca o curvă care a depășit vârsta critică și nu o mai vrea nimeni.

Și Adrian a futut piața și și-a futut brandul personal, și tot fără să își dea seama.

Să tragem linie: în orice domeniu ați activa, nu sunteți singur, vă mișcați într-o piață. Nu sunteți singur. Uneori, rămâi în ofsaid din cauza jucătorilor celorlalți, alteori din cauza propriilor acțiuni.

Altfel, mie îmi place să ajut. Nu îmi folosește la nimic că doi bloggeri cu potențial au dat cu bâta în baltă. Așa că întind o mână. Pentru că Adrian și Răzvan nu au acces la articolele plătite, apelez la cei care au: duceți mai departe oferta mea.