Încă o chestie de la Biz Camp (asta e mişto la conferinţe, că îţi vin idei şi la două săptămâni după): lumea s-a oripilat de cât de dur am putut fi cu Auraş Mihai, deşi el nu era prezent (pe scurt, tipul a scris că el e invitat în seara asta la 3 evenimente şi se dădea cu fundul de pământ că wow, ce chestie). Ionut Bunescu mă întreabă de o strategie de lucru.
Ce aş face eu dacă aş porni un blog azi
E destul de evident că orice blog porneşte azi sau peste 3 luni nu va putea ajunge niciodată la traficul pe care îl are zoso.ro, aşadar a încerca să mai faci ceva pe nişa asta e puţin inutil. Vor fi doar picături într-un ocean, norocoşi dacă vor trece de 500 unici pe zi înainte să se lase.
Dacă aş începe un blog mâine aş face-o cu un scop diferit de “să fac bani din blog”. Aş avea în schimb două strategii:
- Să fiu cunoscut ca un tip care se pricepe la un anume domeniu. aş vrea să fiu cunoscut ca “tipul cu tarantule”, de exemplu. Să ştie toată blogosfera că, dacă vrei vreodată să ştii ceva, să cumperi, să faci cadou, să orice legat de tarantule, eu sunt omul la care pot veni pentru informaţii. Spre exemplu, eu îl ştiu pe Eugen ca tipul care se pricepe la wordpress. Are un blog pe tema asta, oferă informaţii pe twitter, ştiu că dacă am o problemă pot apela la el.
Pentru că lumea e plină de bloguri generaliste şi e greu sa scoţi capul din mulţime dacă scrii acelaşi lucru cu restul şi n-ai talentul lui Radu sau al lui Răzvan.
- Să trag foloase materiale indirecte. Printre multele subiecte abordate pe zoso.ro este şi cel cu internetul. Cumva, s-a creat percepţia că eu m-aş pricepe la internet şi, dacă scriu un articol, aş cam avea dreptate. Eh, percepţia asta mi-a deschis foarte multe uşi.
Cum am realizat asta: urmărind subiectul. Ştiam tot ce se întâmplă în online, ştiam cine sunt liderii, le comentam pe bloguri, le ofeream sugestii, păreri şi critici până când au trebuit să mă bage în seamă. Şi atunci au început să curgă invitaţiile la evenimente, linkurile, propunerile de campanii. Am devenit, fără voia lor, o forţă pe care nu o mai puteau ignora.
O şansă nesperată
Una din frustrările mele e că copiii ăştia care au ajuns să fie cunoscuţi pentru că cineva i-a băgat in seama la un moment dat nu realizează că li se oferă o şansă enormă, pentru care alţi bloggeri ar face moarte de om. Şansa de a fi mari. Ei ce fac cu ea? Scriu despre pisica de apartament sau despre rahaturi pe care nu le cunosc deloc.
Acum cinci ani, Cristi a riscat când a invitat un blogger anonim la un eveniment pe care îl organiza. Aia a fost şansa mea: făceam poze, live blogging şi socializam cu oameni pe care îi ştiam din poze (pe vremea aia nu exista facebook, era destul de greu). Articolele erau pe blog, pozele la fel, nu mă plângeam că e greu să le faci pe toate.
Here we are now, entertain us
Ce încerc să spun: ok, mi-aţi atras atenţia, acum ce facem? Scrie ceva interesant ca să mă păstrezi ca cititor. Scrie ceva util. Dă-mi o idee, un unghi de abordare nou, o informaţie în premieră. Ah, ai serviciu? FUCK THAT! Toţi avem serviciu. Eu am scris pe blog 3 ani, zi de zi, până să scot primii bani din asta.
Strategia finală
Cred că mulţi oameni publică lucruri fără a încerca să înţeleagă ce impact vor avea acestea asupra publicului.
Spre exemplu, dacă te apuci sa scrii tâmpenii de genul “tu ştii că bloggerul trebuie să îşi rupă din timpul lui” e clar că eşti un pic retardat şi nu ai înţeles scopul blogului. Ce încerci să transmiţi cu articolul? Că eşti mai important decât cei care te citesc? Succes cu strategia asta.
THINK BEFORE YOU POST!
si ce te faci atunci cand incerci sa fii diferit in blogosfera ( diferit in sensul dat de tine, cu tarantulele), insa vezi ca vorbesti ca un profet in desert, ca traficul e ioc spre nema, in schimb vecina cu „azi mi-am cumparat fustita roz cu picatele din mall” are 700 de unici pe zi, desi scrie de 2 saptamani ?
uneori, ca sa scoti capul din multime trebuie sa calci pe altii.
@dionis: inchizi şi pleci acasă.
Eu ma chinui de jumate de an, am reusit catusi de putin.Pentru moment ma multumesc cu atat.Usor, usor sper sa reusesc sa ma fac cunoscut.Macar ca un J-lister
– Am si eu un blog, scriu in fiecare zi dar nu am trafic ca tine. Ce sa fac să cresc, da nişte sfaturi pentru bloggerii incepători.
Serios, inca n-a plictisit chestia asta? Jumătate din articolele din blogosfera sunt despre cum sa fii mai bun ca blogger. Asta e ca şi cum jumătate din cărţi ar fi despre cum să scrii o carte bună şi să te umpli de bani din asta.
Ca o paranteza, Razvan Coloja a inchis si a mers acasa, ca nu mai vad articole la el?
Utile sfaturile si de bun simt.
Ridic intrebarea si aici: Nu cumva sunt prea multi blogeri pentru prea putini consumatori ca sa mai avem pretentia de a ne ridica la nivelul celor mari?
@madpinguin: îţi răspund şi la intrebarea de la bogdana. cititori există, conţinut nu prea. nişa generalistă a fost ocupată, oamenii caută nişe specializate. vor sa citească despre tehnologie, decoraţiuni, haine, bla bla. presa mare/trusturile nu are timp să facă siteuri din astea.
Foarte adevarate cuvintele, my friend. Pentru a deveni cunoscut in blogosfera, asa cum ai reusit tu, trebuie sa ai un alt punct de vedere; sa oferi ceva nou celor ce te citesc. Daca vezi pe mediafax cum ca ghita din strehaia s-a sinucis, iar apoi preiei articolul pe blog si la sfarsit mai adaugi un „bravol lui!”, te-ai bagat in c***t pana-n ochi. Parerea mea…
@ tester: da, Răzvan Coloja a închis şandramaua pentru că, printre altele, şi aici citez – „românii sunt oribili”, am încheiat citatul. Păcat, pentru că avea un mare fel de a scrie.
@ zoso:
– şi totuşi e o diferenţă între generaţiile de bloggeri care erau acum ceva vreme la început şi acum au ajuns A-listeri şi cei care sunt acum şi tind spre A-list. Cei vechi au avut, pe lângă talent, şi răbdarea necesară pentru a învăţa şi progresa. Bloggerii „de novis” vor 500 de unici pe zi din prima săptămână şi trafic pe jumatate cât un A-lister din prima lună, ca să poată face şi el ceva. Şi oricât de bine şi interesant ar scrie, şi cu subiecte „fierbinţi” ar atinge, nu vrea să înţeleagă că factorul timp e important;
– mai e o chestie legată de atitudinea noii „generaţii” de bloggeri şi-anume faptul că n-au calitate în ceea ce fac. Nu ştiu să acopere un eveniment, atât fotografic cât şi textual, şi când o fac scriu numai „despre cum ne-am distrat la gala X”, nu despre cum a fost, ce s-a discutat, ce s-a hotarât et cetera.
Un alt A-lister a scris , „pe bloguri când mai scrieţi, bloggerilor?”, iar eu fac adăugirea de „şi CUM mai scrieţi”, pentru că şi limba asta română e un factor important în blogging-ul autohton. Avertisment amatorilor care scrieţi în bicilamară, sabira tripolitană sau alte limbi şi nu în limba română.
Iti multumim frumos pentru sfaturi!
atat de adevarat. atat de adevarat…
Cacofonia… e voita?
De cand e un blog personal unul de nisa?
Un blog personal ajunge lejer la 500 de unici, dar nu văd la ce ar folosi asta.
@serban: asta e şi ideea articolului. ai un blog cu de toate, ai 500 unici, dar eşti o picătură intr-un ocean, nu ieşi in evidenţă cu nimic.
Cred că acum e prea tîrziu ca să devii ‘blogger’ – cred că cel mai corect este să fii blogger ca și ocupație secundă, ca o extensie a ocupației primare. Sigur, o să mai apară unul, doi – dar deja piața de blogger full-time are vedetele ei care nu vor fi scoase de pe șine de new-entries.
) dar cele tehnice îmi aduc un ‘flow’ constant (mic, dar constant) de cititori. Și cred că blogul generalist nu mai e o nișă – mai ales odată cu falimentele ziarelor care au devenit bloguri generaliste de net.
Am un blog semi-generalist de vreo 5 ani (drept e că l-am mutat de pe wordpress pe self-hosted și mi-am pierdut ‘stelele’). La nivel amator nu o să fii niciodată citit de altcineva decît prietenii apropiați și cei care dau întîmplător cu googla în tine și chiar sunt impresionați de stilul pe care îl abordezi. Nici nu încerc altceva – scopul meu nu e să fac bani din blog în mod direct, ci să fiu cel mai relevant Dorin Lazăr de pe net – pentru momentul în care am nevoie de promovare reală. Ce vroiam însă să zic este că articolele generaliste îmi aduc ceva cititori (în mod neregulat, eventual cînd imi mai dă zoso un link
Da, bune sfaturi, dar chiar si aia care au luat drumul niselor au nevoie de un mic push din partea voastra. Altfel se pierd in acelasi ocean cu picaturile de care vorbesti tu.
Oricat de bun ai fi pe nisa ta, trebuie sa te sprijine cineva, ca exact cum ziceam si la Bogdana, din pacate pentru unii si din fericire pentru altii agentiile sunt indreptate doar spre cei mari, invitatiile la evenimente sunt tot la cei mari… E cam greu pentru unu mic, bun pe nisa lui sa se faca observat, pentru ca cei mari (mijlocii) sunt invitati la toate evenimentele, chiar daca habar nu au ce e ala un surub (sa zicem).
Las si aici aceeasi propunere: cum ar fi ca timp de un an de zile toti bloggerii mari sa isi aleaga 3-5 „ucenici” pe care sa ii sprijine din toate punctele de vedere? Sfaturi, linkuri pentru cresterea traficului, includerea in anumite campanii sa primasca si ei o firimitura din marea felie, facilitarea intrarii la evenimente etc etc …
Ati avea rabdare sa faceti asta?
@Valy: rezultatul ar fi nul. cine vrea sa inveţe, o face. cine nu, poţi sa stai doi ani pe capul lor să le explici.
Iar ai scos vorbele mele din context
Citez din mine ” m-am jucat de-a bloggerul care raspunde “prezent” la toate invitatiile. Am vrut sa vad cum e sa-mi faca altii programul”
A fost un singur experiment, sa vad cum e, ce mare chestie e sa alergi intre evenimente si sa te lauzi cu asta.
Nu mi-a placut, asa ca de atunci refuz tot mai multe evenimente care n-au legatura cu mine si de la care n-as putea sa scriu ceva care sa iasa in evidenta.
Probabil tie ti-a sarit in ochi „aroganta” din ultima fraza
Multumesc pentru sfaturile din articol. Si link
Madpinguin Suntem multi bloggeri, putini cititori. Parca nu e prea drept ar zice unii, dar eu zic ca ar fi fost chiar interesant sa fie si mai putini cititori online.
Asa cum e de asteptat bloggerii se vor cerne si cei care nu stiu ce si cum se papa vor renunta. As cere ca sa se numeasca blogger numai cel care a avut blog de cel putin 2 ani si a scris zilnic. Inca nu am ajuns acolo.
Imi place o vorba care nu e tocmai simplu de inteles: differentiate, or die!
Ha, postul asta se potriveste ca o manusa starii mele de acum.
Nu ma plang, nu ma apuc sa scriu ca blogul imi mananca timpul pentru ca scriu din placere, adevarat nu atat de des pe cat mi-as dori dar incerc sa ma mentin pe linia de plutire.
Nu m-am plans niciodata ca ce efort depun eu sa tin blogul in picioare, caci de ar fi fost o corvoada pentru mine l-as fi inchis demult. Daca incepi sa simti ca nu mai poti face fata poate e timpul sa te opresti inainte sa devii inutil.
Nu toti ne pricepem sa facem ceva extraordinar de bine, nu toti excelam intr-un domeniu, insa cred ca fiecare are o viziune proprie a lucrurilor si de aici ar trebui sa porneasca unicitatea si diferentierea.
Cred ca cel mai bun exemplu de om cautat pentru ca se pricepe la ceva este RazvanBB. Stie de tech, e adevarat, dar daca vrei filmari, el este omul care a riscat sa faca continut video in Romania.
Si de cei care scriu pe blog despre cum nu au timp sa scrie pe blog, mai bine nu incepem discutia.
Excelent articol, insa intotdeauna va exista intrebarea „Vai, ma apuc de blogging, ce nisa sa imi fac sa fac bani?” R: Fa-ti dracului o nisa pe care o stii tu. Nu iti pot spune sa scrii despre „apicultura” atata timp cat tu esti paralel cu acest domeniu. Logic nu?
Eu mi-am dorit un site unde sa pot face niste review-uri pentru niste produse testate de mine, si chiar ma voi ocupa de asta cat de curand, in cadrul unui alt site. Chiar nu prea imi pasa ca e o nisa aglomerata, ca mai sunt si altii si etc.
In plus, dupa cum ai spus si tu: „Daca pornesti blogging-ul cu „facutul banilor in cap”, mai bine te lasi de la inceput, ca oricum vei renunta in primele luni cand vei constata ca banii castigati tind spre zero.
foarte interesant… si corect, cred
la tarantule nu ma pricep, dar la decoratii ma bag (in seama).
Ca întotdeauna punctezi exact ce trebuie… dar cred că și creșterea asta blogosferica într-un final se va ameliora… așa cum crește orice până la un anumit nivel, ca apoi să stagneze sau chiar să scadă. Uneori pare ca și cum tot românul ar vrea sau ar trebui să fie blogger
… cred că în primul rând ar trebui să fim cititori și apoi bloggeri.
Imi pace asta cu „Think before you post!” Poate ca trebuia sa incepi cu asta.
Cine si cu ce o fi suparat de au aparut atatea articole despre incepatori …. de altfel bune si instructive articolele.
Ai ajuns la vorba lui Ecostin care zicea sa alegem nisa pentru o dezvoltare mai usoara a blogului.
Buna Zoso,
Eu am inceput sa scriu primul post pe blogul meu, din simplul motiv ca ma enervasera cei de la RDS & RCS… cu internetul. Si uite-asa am intrat eu in blogosfera si a inceput sa-mi placa. Zis si facut: tot ce a avut si are impact puternic asupra mea m-am gandit sa postez. Dar nu uita, ca in orice domeniu trebuie sa impresionezi cu ceva… sa zic de la o exprimare libera pana la un stil elevat si codat. Am citit bloguri si crede-ma trebuie sa ai si ceva cunostinte, sa-ti si placa sa-ti dai cu parerea dar mai ales sa nu te lasi.
Pe curand
Un adevarat pas pentru a incepe un blog.
Un inceput pe picior de dreapta.
Iti multumesc de sfaturi, chiar daca si eu am blog de circa 2 ani, totusi, articolul imi este de folos de acum incolo.
Stima Vali