Parchez masina partial pe bordura, exact ca celelalte de pe straduta. Ma feresc de soare si am noroc. Pe strada asta sunt copaci inalti si verzi. Nu e spatiu, se freaca de blocurile gri, dar sunt verzi si plini de viata. Si mai domolesc griul asta creponat de pe peretii exteriori.
Citesc o carte frumoasa si astept stomatoloaga. Care intârzie. Si lucrul asta nu ma deranjeaza, dimpotriva. Am mai mult timp de citit. Aveam sa aflu ca intârzierea e datorata unei broaste testoase de 17 ani, care e cam apatica in ultima vreme si respira si ciudat. Explicatia imi provoaca zâmbet si ma bucura ca nu a fost ceva inventat despre traficul mizerabil sau alte chestii uzuale folosite ca minciuni sociale.
Asteptând in masina, ridic ochii spre cer, sa vad coroana copacilor. Vad mai ales doua rânduri de blocuri paralele, care par sa se uneasca mai aproape de infinit. Chiar deasupra copacilor. Imi imaginez oamenii din ele. Imi imaginezi parintii mei, rudele mele, cunoscuti. Ma imaginez pe mine, traind o viata intreaga in asa ceva. Sa te nasti din rasa superioara, cea care ingenuncheaza toate animalele, care poate produce o fiinta complexa ca omul dintr-un gram de piele de pe mâna, care ajunge in curând pe Marte, care inventeaza roboti mai inteligenti decât permite etica, sa te nasti intr-o astfel de rasa invingatoare, ca sa-ti traiesti viata intr-un bloc gri de pe strada Avrig? Si sa mai constati ca ai noroc, pentru ca sunt altii care traiesc fizic in gropi de gunoi, prin Lagos sau chiar in Fresh Kills – sesizati ironia? trebuie o doza mare de cinism sa numesti un crater de gunoi si „fresh” si „kills”.
O rasa de invingatori, cu smartfone-ul in mâna si cu drepturi cetatenesti. O rasa care scuipa pe alte rase, de la etajul sase, dupa o sedinta de locatari. Oameni care vor schimbari ale societatii. Sa se faca. Strazi, sosele, administratie mai buna, muie PSD, noi stam aici pâna plecati voi etc.
Chiar daca pare, nu ii infierez pe oamenii astia. Ii compatimesc. Ma compatimesc si pe mine cu ocazia asta. Pentru toate momentele in care am avut ocazia sa-mi schimb viata si nu am facut-o. Chiar daca mi-am schimbat-o, poate, mai mult decât altii. Imi compatimesc parintii, rudele si prietenii. Care gasesc ca sa traiesti la o casa+curte la 30 de km de Bucuresti este o corvoada imens mai mare decât sa locuiesti in gri-sobolan de Bucuresti. In bleu-asfalt de Firea si rosu de PSD. Vrem schimbari importante pentru societate, nefacând nici cea mai mica schimbare in propria viata. Sa se schimbe, dom’le, ca ne-am saturat. Dar de blocurile gri nu v-ati saturat?
Nu fac apologia locuitului la tara, am alte posturi pentru asta. Nu vreau nici sa bag buldozerul in orb prin Bucuresti (sau orice alt oras). Constat, dupa doua zile in România, ca pentru majoritatea oamenilor nu s-a schimbat nimic in 50 ani. Si nici nu se va schimba. In afara de numele produselor din supermarketuri, ingredientele vietii au ramas aceleasi. Neschimbate. Si gri. Oricât suflu de schimbare vuieste in lumea asta hiperconectata. Musk, Zuck, Brin, Bezos vorbesc de hyperloop si Marte, dar majoritatea omenirii traieste in blocuri gri, din care pare ca nu are nici un chef sa evolueze. De parca ar avea inspre ce sa evolueze…
Aoleu, simt cum mi-se netezește creierul!
Și când se termină de netezit, poate nu mai folosim cratima între mi și se 😊
Mai studiază și cazurile când se folosește cratima la construcțiile unde de regulă nu este utilizată. Tocmai te-ai făcut de râs.
Confirm, la constructiile P+4 se foloseste „mi-se”. Cu fier-beton de 14 mm.
La dracu„`, acu chiar ma faci sa imi doresc o casuta mic, in vant, de prin Normandia.
Mai sarakilor! va dati seama ce ar fi daca toata lumea ar avea o casa cum viseaza al „nostru” fluture? Am avea 3,4 case suprapuse. Fiecare cu acoperis cu tot, ca sa fie casa…
Hai ma ca nu-i masina sa-ti iei doua – trei
Vazut pe Facebook: vine izvorul mare dupa cateva zile de ploaie plin de pungi de plastic, nailoane si sticle goale. Izvor care vine din munti unde nu exista nici o casa. Deci de unde atat de mult plastic? Sa fie de la PSD? Sau de la geto-daci?
Vazut in realitate: la sat, ditamai gramada de nisip cu tot cu betoniera in curba, nesemnalizata care ocupa jumatate de drum. Mesterul era profesor de romana si facea zid mandrului barlog.
Ideea e ca daca pleci de la blocurile gri la casa in stil rustic tot in Romania esti.
Chiar nu-mi dau seama ce vrei sa insinuezi. Ca si cum nu sunt masini de oraseni care se duc spre satele limitrofe sa arunce toate cacaturile. Izvoarele se polueaza si de sateni si de oraseni veniti „la iarba verde” sau „la aruncat mizerii”.
Se plâng ăia care stau la 30 de km de Bucureşti ? Păi ce să zic de mine, că stau la vreo 400.
Şi mi-se rupe pentru că îs mai aproape cu 400 de km de vest unde blocurile sunt roz
Fluture… nu intenționai tu să faci o covrigărie sătescă?
Blegoo… nu intentionai tu sa ma lasi?
Casă implica grădină, iarbă și alte bălări. Asta înseamnă că trebuie să la uzi și să ai grijă de ele. La 89m2 udatul durează cel puțin 30 de minute pe zi. Asta înseamnă 6 ore pe săptămână. Tunsul ierbii durează 45 de min, datul rapid cu grebla încă 20 de minute – cam la 2 săptămâni ca nu sunt un psihopat cu înălțimea ierbi. Deci în jur de 27 de ore pe luna = 1 zi pe lună pierdută.
Daca:
1. Soția nu vb. cu grădinari arealului să se ocupe și de petecul nostru pentru o cafea și 10 Euro demult era pus pietriș pe pământ, deoarece
2. Parc mare, îngrijit, cu gazon (!) nu fleoscuri de iarba, cu berărie cu gradina este la 15 minute pe jos, 6 cu bicla și 30 (de pe la 9 seara mai repede, da atunci nu vreau acolo) cu mașina.
Am ales să locuiesc în oraș pentru a putea ieși la o berărie, restaurant, cinema când vreau fără sa mai pierd alte ore de mers „în oraș”. Aaa, și dacă uit sa cumpăr ceva important, de expl țigări, le cumpăr în exact 4 minute.
Nu iubesc animalele de casa (poate câteva din ele în farfurie), mirosul de grajd, dat cu coasa, altoit pomi și buruieni, infrastructura (doctori, baruri, galerii de arta, restaurante, semafoare) nedezvoltata.
Eu iubesc orașele, cu cât mai mari cu atât mai mult. Deseori aud NY, Londra, Berlin, Paris…bah, nasol, murdar, înghesuială și alte fraze de gen. Eu iubesc NY, Londra, Berlinul (în exact această ordine)…apoi restul metropolelor.
Fluture: de când atâta dragoste ptr viața simplă de la țară? De când locuiești într-o metropola sau dinainte și acum îți lipsește viața asta?
Dude, nu stiu cum ai ajuns matale in NY si toate orasele alea cand ai creierul atât de prăjit. 89 m2 înseamnă 9 pe 10 metri.1. Ii uzi stand pe un scaun cu o bere in mana in timp ce citesti ziarul.2. Nu stai juma de ora decât dacă faci orezarie. 3. Nu uzi zilnic decât dacă e canicula serioasă, în rest la 2-3 zile, plus ca gen mai si ploua si iti face ăl bătrân treaba. 4. 30 minute pe zi timp de 7 zile înseamnă 3 ore jumate, nu 6 ore. Verifica pe un calculator, nu trebuie sa ma crezi pe cuvant. 5.Ca sa tunzi 89 m2 in 45 de minute, adică un metru pătrat in 2 minute, e foarte bine daca rupi iarba fir cu fir, sau daca folosesti masina de tuns iarba desi ai ambele mâini amputate; in orice alta varianta, ar trebui să îți ia 5 minute.
Sar peste vreo patru puncte sa nu o muncesc si trec direct la 10. Stii ca atunci cand o femeie invita un bărbat -chiar si grădinar acela – la o cafea inseamna, de obicei – adică în fine, așa se intelege in general, ca un fel de cod… well, nevermind, e cum spui tu, imi cer scuze.
Nu stiu de unde le scoti. Am casa, curte cu gazon de 150 mp, in 20 min e tuns, de udat se ocupa aspersoarele, 10 min pe zi dureaza, pot sa ma uit la ele cu berea in mana.
Căcat Superman… Aspersor nu am voie să-mi pun ca ud la vecini.
Mar se referea probabil la aspersoare profi montate in pamant care pot fi configurate sa ude fix unde trebuie – nu la chestiile alea de plastic de 30 de lei in Cora in care bagi furtunul ( desi si alea – daca te chinui un pic poti sa le faci sa ude unde vrei tu).
Faza cu statul in oras ca sa-ti iei tigari in 4 minute si sa iesi la cinema/berarie etc cand vrei tu e cam scuza… Zi mai bine ca esti genul comod si nu-ti prea place sa faci nimic ( in afara de mers la cinema/berararie si tigari )
. Eu am gazon cam pe 300 de mp ( plus o alee care e gazonata pe mijloc). Cam intr-o ora e gata cu totul. Fac chestia asta saptamanal ( pana prin iulie cand iarba nu mai creste asa rapid). Nu o consider corvoada – dimpotriva. Bere – am in frigider si in general o prefer in curtea mea cu miros de iarba proaspat taiata si in liniste ( ma rog – ciripit de pasarele etc). Nu fumez 
Asa si ce alte lucruri cu adevarat importante, comparativ cu intretinerea unei curti, ai face tu cu acea zi pe luna de care spui? Lasand la o parte faptul ca fiecare e complet liber sa aiba preferintele lui legate de viata rurala sau cea urbana. Noi de ex. stam la cam 7 minute de oras, asa ca putem ajunge la o terasa intr-un timp absolut normal si dupa ce am locuit in Londra aia de rahat timp de un an, nu as recomanda nimanui experienta. Poluare extraordinar de mare, de am ajuns sa consider Bucurestiul ceva statiune unde sa iti refaci plamanii, plin de tarani care merg sa isi faca poze in fata magazinelor pentru snobi, transport de rahat si extrem de scump, cu exceptia autobuzelor, da alea le iei daca vrei sa faci juma de zi ca sa ajungi in alta parte a orasului, mancare de plastic ambalata in si mai mult plastic, betivi si drogalai si multe alte atribute de genul. A, ok daca ai 18 ani si nici o grija pe cap si esti inconstient, da, e un oras bun de trait…
Nu fumezi dar ma afumi pe mine cand vii cu masina si stai zilnic la semafor. Bai dar zilnic! Odata nu te-am vazut sa vii cu autobuzul preorasenesc. De ce trebuie sa te suport eu? Ca deaia de blocul gri. De la fumul tau.
@geretus Da poate stau la oras ca vreau sa merg in club la 32 de ani si sa ma fac de ras in mod penibil incercad sa agat tipe de 24. :))
N-am citit decât prima fraza , dar am vrut doar sa vin aici sa spun că scrii nașpa.
Nu e decât a suta oara… insisti de parca se da un premiu celui mai perseverent comentator.
Sa evolueze în spre übermensch.
Baga Firea si hyperloop in Bucuresti, nu e problema, trebuie doar sa videze tunurile de metrou!
Nu ai tu nevoie de confirmarea mea dar postul asta e altfel decât celelalte ale tale, ca să folosesc un eufemism (prin omisiune).
+
Eu tot nu am înțeles ce fac oamenii ăștia care îi învață pe alții să își schimbe viața, inclusiv tu Vali.
Fac pâine, mașini, drumuri și poduri, programe care sunt cumpărate și folosite de alți oameni, case, inventează lucruri care aduc ceva în plus la progresul și bunăstarea omenirii, scriu cărți, sunt medici?
Cineva din cei care comentează aici și care a reușit să-și îmbunătățească radical viața, cei care cumpără adidași cu sute de lei și mașini cu zeci de mii de euro, a avut vreodată o idee creatoare, nu o mare invenție dar măcar ceva de genul „dom-le am descoperit o metodă care ajută ca sirul căștilor de la telefon să nu se mai atât de repede la ieșirea din mufă”?
Intreb pentru că eu, deși am făcut unele din lucrurile enumerate mai sus, nu prea am reușit să-mi schimb viața foarte mult.
In general nu am văzut schimbări majore la cei care au făcut lucruri reale și utile.
In schimb am văzut schimbări la alții care nu au făcut nimic util pentru cei din jur, unii vând vorbe, alții vând apă care conține hidrogen sau cine știe ce alte minuni, în general cei care reușesc sunt oameni pentru care „moralitate” este doar un simplu cuvânt, unii sunt șireți ca o viperă, dar asta nu înseamnă că sunt și inteligenți.
Tare mi-ar place o postare de genul „Ce vârstă aveți și ce faceți pentru a vă câștiga existența?”, iar răspunsurile să fie cât se poate de concrete și verificabile.
Să descopăr momentul ăla zero, în care unui tânăr absolvent a ceva, nu contează ce, care nu avea nimic de la mama și de la tata i-a venit ideea „ia să-mi fac eu un blog în acre să scriu lucruri interesante și banii au să curgă”.
Sau să aflu cine este acel programator român care a făcut un program și acum, din banii câștigați de pe urma acelui program își permite să-și cumpere si mașini scumpe, și să meargă în vacanță în Belize, și să-și cumpere tricouri de 250 de euro bucata, și să-și fi făcut o casă frumoasă și mare, să și crească o blondă cu picioare lungi, și să aibe dinți din carbura de siliciu.
Sau măcar unul care avea de la mama sau de la tata, iar mama și tata toată viața au câștigat onest fiecare leuț pe care l-au adus acasă.
Nici eu n-am inteles comentariul asta.
In sfarsit…
Fluture cum ai ajuns tu sa meditezi in felul acesta? Vreau sa imi intre si mie in reflex sa ma opresc si sa privesc lucrurile mai departe decat se vad
dacă mai pui mâna pe câte-o carte, o să capeți și tu reflex pansiv, te-ajută și hobby-urile și cam orice te scoate din starea confortabilă de „bloc gri”
Florin, nu cred ca exista vreo reteta. Multa observatie, curiozitate, ceva lectura, mersul in directia opusa cârdului pentru a vedea ce e si acolo…
Multumesc pentru raspuns! Te salut
Pentru ca aparentul confort al vietii a surclasat traitul ei. Si desi stim asta, o facem. E greu sa „tragi” dupa tine familia, prietenii, chiar si iubitii, ca sa o iei „fresh” de la capat. Si ne alimentam unii pe altii ca aici e locul nostru. Aia care pleaca sunt vazuti ca nebuni. Asa ne autoconvingem ca noi suntem aia ok. Dupa blocurile gri, stam noi, majoritatea.
Hotzomania si jmekeria specifica romanilor duce la aceste efecte. Suntem totusi o natzie de hotzi. Orice s-ar spune si oricat s-ar argumenta istoric opusul…
Eu sunt în plin proces de mutare din București, după 11 ani aici. La țară, la vreo 200km adânc în județul Buzău
Am vazut „future” si am dat back
Exact reactia membrilor Coalitiei pentru Familie…
Ai venit în românia ca să mergi la stomatolog?
Da. Acum dezlantuie-te, ca doar nu ai pus o intrebare tendentioasa din simpla si candida curiozitate.
Chiar asa..spre ce sa evolueze?
Asta e reclama mascata la vopsea lavabila? Propui sa vopsim blocurile in alta culore decat gri?
Și totuși, de-a lungul și de-a latul istoriei, în timp ce se întâmplau sau inventau chestii care schimbau lumea (înainte de a fi inventate rachetele a fost necesar să fie inventată roata și înainte de cel mai performant computer a fost necesar să fie inventate/descopetite abacul și conceptul de cifre/numere) majoritatea populației trăia în echivalentul istoric al blocurilor gri. Și totuși omenirea, per ansamblu, a evoluat, unii și-au depășit condiția, alții au regresat.
Faptul că unii trăiesc în „blocurile gri” nu-i face automat nefericiți.
Hai să n-o dăm în depresii și anxietății că nu suntem toți la fel și nu trăim toți în case la țară sau în castele sau în care e echivalentul casei la țară cu utilități de secol xxi al fiecărei epoci.
Omenirea a progresat pentru ca o mâna de oameni a facut sa se miste lucrurile. Restul au urmat, de multe ori fara intrebari.
Nu stiu daca oamenii din blocurile gri sunt fericiti. Sau mai fericiti decât altii. MIE (insist, MIE) mi se pare ca sa traiesti o viata intreaga in blocuri gri este o eroare si o fractura logica a rasei umane.