Ce spune un tip de 76 de ani despre viață: că nu trebuie să te iei prea mult în serios și să nu alergi atâta după bani, că banii nu te fac neapărat fericit. Da, e mișto să ai bani, e mișto să îți permiți să cumperi chestii, să ai mașină, casă, haine, vacanțe și alte minuni, dar toate lucrurile pe care le cumperi cu banii ăia nu contează la final.
Am discutat asta de câteva ori când eram în câmpul muncii cu colegii, dacă și când merită să muncești mai mult pentru un 10% în plus la salariu, făcând o muncă nesatisfăcătoare. OK, 10% azi, 10% peste doi ani, 30% peste cinci, dar cât trebuie să tragi pentru banii ăștia? Și pentru ce? Cât de mult contează pentru tine să ai cea mai scumpă mașină din parcare? Cele mai scumpe haine? Atât de mult ai suferit în anii ăștia că alții aveau și tu nu, încât asta e tot ce contează pentru tine, să le arăți că și tu ai bani?
Și toți avem câte unul din ăsta prin preajmă, care se omoară cu munca, care face preinfarct la 30 de ani, care se aruncă la un leasing de 500€ pe lună doar ca să le arate la fraieri ce tare e el. Și care își vede familia în pozele pe care le pune nevasta pe feisbuc.
Sigur, sunt și excepții. Am un amic care lucrează la un dealer auto și îmi povestește că se dă peste cap ca să vândă 4 mașini pe lună în timp ce un coleg de-al lor vinde 4 pe săptămână fără prea mare efort.
N-am o idee de final. Fiecare trăiește după propriile calcule și aspirații. Dacă viața ta înseamnă ultimul iPhone și ultimul Tag Hauer, bagă mare. Dacă nu, și asta e ok.
Amuzant cum doar cei care „can buy a Lambo for cash” descopera ca banii nu conteaza
Pentru ca ceilalți își imaginează că contează. (reformulati fără cacofonie, că mie nu-mi iese acum)
Abia când ai bani poți spune dacă sunt importanți sau nu, când nu ai, doar crezi că sunt importanți. Bineînțeles, nu vorbim aici de Somalia, unde se moare de foame.
A fost făcut un studiu în State. Cică tot ce e peste 75.000$ anual nu mai produce fericire. Căutați studiul, e publicat de o universitate.
pai da, ca restul nu stiu cum e sa ai si li se pare ca ar fi ceva de vis. nu e.
PS Tag Heuer e pentru cocotele masculine pensate.
https://www.livescience.com/61764-how-much-money-buys-happiness.html
75.000? Acum cativa ani era 60.000. Au si ei inflatie
banii conteaza, dar la 76 te cam doare in p… ca e lamborhini sau duster. Vrei doar sa cumperi timp si sanatate.
E interesant de citit si : Parable of the Mexican Fisherman and the Banker
@wd, la asta te referi?
https://www.youtube.com/watch?v=2atNgJ6W4N0
la 76 e bine sa fie lamborghini sau duster ca aia face diferenta intre tiriac si unu care n-are bani de pastile si plange pe la vreo farmacie. conteaza si la 76
Sa înțeleg ca un Aquaracer calibru 5 e pentru cocote masculine pensete?!? Bina ca am aflat înaintea de al cumpara…arunci ma reorientez către un Bulova,Diesel sau D&G! Mulțumesc Andrei!
@DanielP sunt mai multe variante, e buna si varianta asta.
Regula economiei : Satisfacerea unor nevoi antreneaza aparitia altora. Doresti banii, ii ai, iti aduc o satisfactie si ai nevoie de dorinte noi, aspiratii pe care banii nu le mai pot furniza. Si asta e timpul, distractia, tineretea de altadata.
Piramida lui Maslow cum s-ar zice
Maslow mâncă rahat turcesc cu pudră de zahăr.
@ ALupigus Xenofilia salveaza Romania.
Sa te omori sa faci bani pt. masini, vacante, telefoane …pentru mine e prostie. Dar banii sunt buni ca iti ofera optiuni: te operezi unde vrei, ajuti membrii familiilor, daca se strica ceva prin casa/masina imediat rezolvi, platesti pe altii sa faca chestii in timp ce tu faci altceva ce-ti place. Daca maica-ta are nevoie de un tratament/operatie care se face numai intr-un loc anume si e 10.000 euro, n-ai vrea sa ai bani de asta fara sa clipesti ?
Exemplu: fetita surorii trebuia operata de polipi, i-am zis ca daca nu are incredere in spitalele romanesti (luat bacterii din spital, complicatii, pe mine ma sperie astea) sa mearga in UK, costa 3000 si ceva de lire operatia, plateam eu. Suma e un fleac. Deci da, pentru asta mai trag eu.
Sunt perfect de-acord cu tine.
Banii nu aduc poate fericirea, dar 100% aduc ceva: libertate. Exact libertatea care spui tu. Libertate să te operezi unde vrei, libertate să ajuţi, libertate de mişcare, să călătoreşti de plăcere, să călătoreşti confortabil, etc.
Da, uneori asta se confundă puţin puţin cu fericirea, pentru că orice sclav când dă de libertate e fericit masiv pe moment, e normal să confunde noţiunile.
Orice ar fi banii îţi dau opţiuni, posibilităţi. Ce faci tu cu ele, depinde de tine. Dacă eşti idiot, îi spargi pe prostii, dacă nu, nu.
Dar poţi fi geniul şi bunătatea esenţial umană, când nu îţi permiţi nici măcar o bicicletă, toate discursurile astea îs fix zero pentru tine ca valoare.
Dap, confirm, Dinu Patriciu e cu Hitler, JFK, John Lennon si Elodia in centrul pamantului.
Știi când contează? Atunci când apar problemele de sănătate. Una e să fii Tiriac să chemi doctorul să te consulte și să -l pui să te aștepte că momentan ai ceva foarte important de rezolvat și cu totul altceva să te duci la policlinică și să aștepți tu poate binevoiește doctorul să vină la serviciu.
Spune-i asta lui Dinu Patriciu.
Sau Dumitru Sechelariu, sau Mischie, sau Hugo Chavez…
Sau lui Vântu.
Ce ati sarit asa?
Daca ai bani nu inseamna ca esti nemuritor…poate mai prelungesti putin viata.
Voi astia care dati exemple de oameni bogati ce nu si-au putut cumpara sanatatea folositi centura de siguranta? ca mor oameni in accidente auto si cu centura pusa.
Banii aia iti cresc sansele sa iti poti cumpara sanatatea daca vei avea vreodata nevoie, nu inseamna ca o sa poti face asta in orice situatie.
@D4n
Nu și-n cazul lui Vântu. Are poliomielită.
adica sa fii toata viata o canalie, ca la momentul cand tre sa te operezi, sa stai mai relaxat? I don’t think so…
Dinu Patriciu trăiește. Nu credeți? Necredincioșilor
Arsinel agrees with that
@alupigus Vantu are poliomierlita
Departe de mine conspiraţiile, dar de Dinu Patriciu chiar nu cred că e mort :))
Certificat de deces semnat de doctorul lui personal, de la clinică privată care parcă era cumpărată recent de el, sau avea acţiuni acolo, şi incinerat imediat după moarte, nu îngropat, şi totul se întâmplă exact după ce s-a finalizat afacerea cu kazahii, ponta a rezolvat datoria şi DNA intrase pe fir.
Aşa perfect timing mai rar.
Un prieten l a văzut pe o stradă din Londra. A strigat după el: Petracheeee. Și el a grăbit pasul :)) poate fi doar o coincidenta. Sau poate ca nu
Am același salariu ca acum 10 ani, dar lucrezi doar 6 ore în loc de 8 ore. Asta înseamnă că salariul a crescut, practic, cu 25%, numai că în loc de bani am vrut timp, așa că am același salariu dar mai mult timp liber.
Știu, 25% creștere în 10 ani e puțin, aș mai negocia o oră liberă, să muncesc doar 5 ore.
De fapt salariul ti-a crescut cu 33%, nu cu 25%. Greu cu matematica asta…
Sunt prost, explică-mi exact, ca la prosti. Fa un calcul demonstrativ.
25% nominal (pe ora) in 10 ani? Pai si cat iti mai ramane din cresterea aia dupa ce adaugi inflatia?
Da sigur, videochatul si matematica
regula de 3 simpla – (x/100)*6=8 => x=800/6 = 133,(3)
Adica salariul ti-a crescut cu 33,(3)%
Cristi:
In trecut: la 8 ore castigai 100$, deci la 6 ore castigai 75%
Acum la 6 ore castigi 100$. 100/75 = 1.33. Deci castigi cu 33% mai mult
Ca sa intelegi mai usor
inainte luai de ex 480 euro in 8 ore
acum iei 480euro in 6 ore
inainte faceai 60 euro/oră
TI-A CRESCUT CU 20 DE EURO SALARIUL=33% DIN 60
– durata zilei de munca A SCAZUT cu 25%. doua ore din 8 –>
– salariul A CRESCUT cu 33%
@ifcosmin
…iar daca muncea doar 4 ore din 8 initiale pe aceeasi bani.
era o crestere salariala de 100%. (nu de 50% cum ai fi tentat sa crezi)
Da, aveti dreptate.
So, desi am acelasi salariu, pentru 2 ore libere inseamna ca mi-a crescut salariul pe ora de munca cu 33%.
Mai bine decat credeam!
–
Concluzia finala nu e matematica, e faptul ca am preferat timp liber in loc de bani…
Cred ca in aceasta decizie poate conta si faptul ca nu am iphone, nu am masina, nu sunt disperat sa-mi schimb hainele lunar.
@ifcosmin : tie cum iti da 25%? cum zicea Cristi, fa un calcul demonstrativ
Eu am calculat gresit, „rapid”: mi-a scazut programul de lucru cu 25%, inseamna ca si salariul a scazut/crescut tot cu atat. Gresit.
)
(Totusi, daca lucram doar 4 ore in loc de 8, as fi stiut ca salariul mi-a screscut cu 100%.
3 persoane zic ca marirea a fost de 33%. Cum au calculat, habar n-am. Numai mie-mi da 25%?
Ce tare! Oamenii țin morțiș să demonstreze care unde a greșit la calcule, dar ratează cu brio esența exemplului. Who cares 25%-33%?! Schimbă asta cu ceva principiul care trebuie aplicat? Nu! Bun!
@ Haivas, da, am tinut mortis. Macar am sesizat greseala pe care o tot faceam.
@Haivas :Omul a intrebat, i s-a răspuns. „Cristi
23 Iulie 2018 la ora 11:12 am
Sunt prost, explică-mi exact, ca la prosti. Fa un calcul demonstrativ.”
Apoi:
„Concluzia finala nu e matematica, e faptul ca am preferat timp liber in loc de bani…
Cred ca in aceasta decizie poate conta si faptul ca nu am iphone, nu am masina, nu sunt disperat sa-mi schimb hainele lunar.
Comentariu apreciat. Thumb up 31”
Nu a ratat nimeni nimic, doar cei care citesc pe sărite şi critică superiori
Zeci de studii si sondaje au aratat ca in special pentru tarile fost comuniste (balcanii, Rusia + apendicele, China) capitalismul si optiunea democratiei/pietei/globalizarii + dezvoltarea din ultimii 25 ani, a aparut dupa zeci de ani de conservatorism, o stare de agitatie, de frustare de a recupera anii pierduti, de a experimenta cate poti face cu banii…si asta nu doar din interactiunea cu viata de zi, dar si cu ajutorul televiziunii + internetului ce impune un standard de viata. In rest, sute de ani de filozofie au concluzionat ca scopul omului in viata si oe Pamant este sa fie fericit, fiecare dupa propria definitie
Ce păcat că doar străinii au voie să dețină, iar romțnii să se mulțumească cu firimituri și gig economy. cine înțelege, mă înțelege, nu te chinui să pricepi Gustave
Gustav,
mai, sa stii ca-i ceva acolo. Nu ma uit io gimnastica, balet si alte prostii dinastea, da’ s-a-ntamplat sa mai uit ieri la Nadia, asa, retrospectiv. Ma’ si din clipa-n clipa imi ziceam uuaau si iarasi uuuaau, chiar ca erau fara cusur exercitiile ei si-si meritau zecele, ce sa depunctezi la ele, ce ? Alta chestie ce vazui la ea, parea mai degraba un matur cu fizic de copil decat o fata la 14 ani, extrem de increzatoare in ea, extrem de concentrata, de riguroasa cu ea insasi si se vedea ca in fapt executa robotic ceea ce repetase de sute sau mii de ori inainte. Disciplina, manca-v-as ! Pai cand participa ea undeva intrebarea era cum de n-a luat aurul, nu ca azi, cum de la luat ? Pe atunci nu banii erau prima motivatie, bine, erau si ei, da’ asa, pe planul 2 – 3, si-n lipsa lor gloria era pe primul loc ! La fel si cu Pataichin, la fel si cu Nastase, la fel mai tarziu si cu Hagi. Azi ? Pai azi nu citesti decat ce averi au, cu cine se mai freaca in cluburi, cu cine se mai cearta, ce ceas si toala de fite mai poarta, ce porshulean sau mertzan si-au mai luat, numai fitza, numai harfa ! Deci nu banii te motiveaza cel mai tare-n viata, nu aduc ce-i mai bun in tine daca modelul de societate se-ntampla sa fie altul …
Mai e si cazul in care iti place ce faci, dar te incarci cu prea multe treburi de facut, sa multumesti pe toata lumea.
Vali tu cred ca traiesti pe alta planeta.
In lumea reala, majoritatea oamenilor au de ales intre munca multa si bani putini sau munca putina si bani putini. Cand se iveste ocazia de munca multa si bani multi, o prinzi si tii de ea pana te ia naiba.
Toata lumea ar vrea sa faca un pic de downshifting, sa traiasca la o ferma impreuna cu familia si sa lucreze gradina in fiecare dupamasa dupa ce vine de la lucru. In realitate, ca si in cazul meu, daca ai de ales intre munca multa pe 2000 de lei si munca si mai multa pe 6000 de lei, tragi pana te ia naiba sa nu te intorci la aia 2000 de lei.
Nu, nu traieste pe alta planeta. Daca ai un vis si lucrezi pentru el si te tii de el, nu are cum sa nu iti iasa, mai ales in 2018 cu atatea posibilitati. Stiu, sunt multi care se complac la job-uri pe care efectiv le urasc, dar aia e.
„Your work is going to fill a large part of your life, and the only way to be truly satisfied is to do what you believe is great work. And the only way to do great work is to love what you do. If you haven’t found it yet, keep looking. Don’t settle. As with all matters of the heart, you’ll know when you find it.” Steve Jobs
Si nu, nu e cacat motivational. Nu, Steve Jobs nu a fost special, doar a avut un VIS.
Nu te critic Mihai, că nu spun că nu e adevărat, dar mentalitatea ta și acelor care practică asta sunt motivele de ce comuniștii ne influențează și astăzi.
subscriu.
si 6000 nici macar nu sunt bani multi.
Vad ca nimeni nu vine cu scenariul „muncești putin pe bani multi”.
Pai da, dar până când tot muncești in continuu mult pe bani multi?
La ce sumă zici că-ți iei o pauza (nu că te pensionezi, doar o pauza mai lunga). Că dacă nu există suma aia ce faci, doar așa, cursa non stop spre mormânt (sau pensie, adică tot meh)? Da, știu că mulți așa fac. Sau „pentru copii”.
@degeaba
Ești într-o bulă blindata daca crezi asta…
TAG Heuer*
*gutu-te-n TAGamiță dandanacHEUER
Două enorme plăceri ale vieții: să știi să faci bani și 2) să știi să-i cheltuiești
Aia suna a depresie, nu neaparat a lectie de viata.
Daca pisi vrea ultimul tip de telefon si tu nu ai bani?
O întrebi dacă poate să share-uiască cu burta goală și că n-ar fi rău să mai pună și ea osu la muncă de leneșă ce e.
Asta, dacă nu „iubirea vieții” e de fapt o iluzie… în caz că e, ți-ai face mai mult bine ție dacă afli asta decât lu’ pisi.
o scoți pe interval.
Sfătosu’ pulii…
(nu m-am putut abține, prea era la fileu)…
Viata trebuie sa fie DECENTA financiar. In rest, trebuie sa iti placa ce faci, altfel furi curent cu basculanta. Toti astia care se caca pe ei cu munca si cu banii, vor fi nefericiti. Eu sunt fericit ca lucrez patru ore pe zi si in rest fac ce vreau eu si imi urmez VISELE. Zicea Dumitru Sechelariu ca si-ar dori sa fie ingropat cu mainile pe dinafara sa se vada ca nu ia nimic cu el in mormant. Viata nu e doar despre bani, si daca realizezi asta cat mai devreme, vei fi mai fericit, mai sanatos si mai uman.
Off-topic: Citeam pe un forum acu’ vreo luna cum niste tatici stateau cu sufletul la gura sa vada cat iau fetele lor la romana, si daca toceala a dat rezultat. Si erau tare speriati ca daca nu iau nush ce nota nu le mai accepta la Oxford sau ceva. Si ma gandeam, cata nefericire e acolo.
Intrebarea mea cand aud ca unu’ si-a luat ultimul tip de aifon: „Cate ore-munca inseamna acest telefon?” Te duci sa te stresezi la munca, sa te certi cu seful eventual, pentru ce? Sa ai telefon nou, mai nou decat ala de anul trecut?
Am un prieten ce are 800 de euro salariul. In fiecare an isi ia alt telefon. Sau, ma rog, cum apar iphoanele astea, ca nu ma pricep la brandul Apple. Anyway, cum apare un telefon nou, el il are.
Telefonul asta e cam 1000$ cand apare? Adica, grigore merge la munca o luna pe an doar pentru a-si schimba telefonul? Puii mei, trezirea traficul, stresul… doar pentru telefon? A, stai, ca din salariu trebuie sa traiasca (mancare, abonamente, benzina). So, practic, vreo DOUA luni pe an munceste pentru un telefon.
La sfarsitul vietii va trage linie: 25 de telefoane, 5000 de tricouri „de firma”… cu asta mi-am petrecut viata. Am fost la munca pentru a-mi cumpara haine de firma… cu care sa ma duc la munca (si sa impresionez, cica).
yep, e un barometru bun ăsta cu „câte ore de muncă costă acest obiect”. foarte bun.
doar iphone X a iesit la 1000$ restul erau mai ieftine, daca tine telefonul doar un an si are grija de el il vinde dupa un an la 7-800$,iphone 8 cred ca era pe la 700$ cand a aparut si acum dupa 2 ani poti sa il poate vinde la 400-500$.
Costul lui cu telefonul pe un an e la 300$, nu 1000$ cum am fi tentati sa credem, adica la 25$/luna, iar daca prietenul tau face 800 pe luna la 168 de ore muncite , in fiecare luna munceste vreo 5 ore pentru telefonul respectiv, e mult putin fiecare are libertatea sa decida ce face cu banii si timpul lui.
Gagiul e fan, nu vinde nimic. Se laudă ca are „colecție”.
–-
Am muncit odată freelance pentru 100 de dolari. Demult, se fac 15 ani de atunci.
Ce am făcut cu suta de dolari? Nimic, o am acasă într-un plic. Fix aia, fix hârtia aia!
Mă gândesc să o înrămez, să scriu sub ea: „O lună de viață și stres, din viața lui Cristi.”
–-
Nu sunt adeptul să nu ai rezerve, să nu muncești pentru viitorul tău (viitorul in care nu vei putea munci)… dar să muncești pentru o colecție de iphones!?
Alt exemplu: patron cu nevastă cheltuitoare, fără job. Pasionată de genți în perioada când și Udrea era pasionată de genți (ca maimuțele, imita). Cheltuia mii de euro pe lună pe genți. Între timp, gagiul a dat faliment. Nu știu din ce trăiesc azi. Oare vând din gențile alea?
@Cristi: am citit un articol cu gentile de lux, de firma, alea care costa mii de euro bucata. Cica nu le scade valoarea in timp, dimpotriva, le creste. Si calculasera oamenii ca au un randament mult mai bun pe termen lung (20, 30 de ani) decat daca ai fi investit intr-un pachet variat de actiuni la bursa. Deci, daca femeia a stiut ce sa aleaga cand a cumparat gentile, poate chiar s-au scos….
În atâtea secole de când există civilizația umană, banii ar fi dispărut dacă nu ar fi contat. Numai că în fiecare epocă, doar o minoritate restrâns de călugări (indiferent de religie) sau hippioți își găsesc fericirea fără bani. Cât de fericit ar fi fost dacă la 50 de ani în loc să-și ia un Lamborghini cu banii jos ar fi trebuit să trăiască dintr-o formă de VMG? Cât de fericit ar fi fost trăind cu nevasta și copiii în vreun demisol plin de gândaci?
Cine nu stie sa faca bani , nu stie ce sa faca nici cu timpul liber ! Ce fac majoritatea in zilele libere ? La marginea padurii ( drumului ) + bere la pet + mici ! Cum ar fi sa aiba toata lumea bani + 24/7 timp liber ? Am umple padurile de pet-uri ….
Se vede gena comunistă la @Dune.
Asta ti se pare tie, ca nu stie. Omului poate aia ii place. De multe ori mi s-a spus ca imi irosesc concediile pentru ca nu merg sa vizitez cate sunt de vazut pe lumea asta. Bani am, timp am (21 de zile pe an, sa nu exageram), dar eu ma duc la cuca macaii si stau in cort. Mie aia imi place, imi incarca bateriile. Am fost si sa vizitez, nu ma impresioneaza cladiri, nu ma impresioneaza muzee, eu vreau liniste si natura si pot sa merg in fiecare an fix in acelasi loc fara sa simt nevoia de altceva. Poate si pentru ei asta inseamna fericirea (mai putin aruncatul peturilor prin padure).
Mie imi place si sa gatesc, de exemplu, si in weekenduri prefer sa incerc diverse retete si sa imi chem prietenii sa le testeze in loc sa fac city break-uri si sa ma inghesuiesc cu alti 1000 de oameni sa vad o chestie ce da bine pe instagram. Sunt lucruri diferite care ne motiveaza, ar fi momentul sa acceptati asta.
eu in timpul facultatii mi-am deschis primul business. am castigat bani in perioada aia de nu stiam cum poti cheltui atatia bani.
Am facut o boala autoimuna pe la 23 de ani … am aflat cum se duc banii. De atunci incerc sa tin un echilibru intre viata personala si munca.
Muncesc… dar incerc sa am weekendurile libere, sa merg la pescuit… cateva iesiri pe ani la relaxare prin tara… un concediu ca lumea.
Deaia am renuntat la al doilea job… si folosesc timpul ala pentru mine. am inceput sa scriu o carte(de specialitate) scriu articole…
dar realitatea e ca atunci cand esti tanar si esti in fata faptului ca poate maine mori(asa de bolnav esti)… si trebuie sa faci o contabilitate daca ai trait fericit… ar fi nasol sa ai in contabilitate doar kpi atinsi si diplome
True. Am avut o ruda, prin 2010 ii mergea ca focu , lua de acolo mai baga 3 lei si vindea, tot timpul era in avion masina tren china turcia si miile de euroi curgeau si faceau gramada mare, ”n-am timp nici sa mor trebuie sa ma ocup de toate angajatii astia nu sunt buni de nimic toti de fura etc..stai domle ia o pauza…- n-am timp nepoate nu vezi cum merge?” in 2014 l-a gasit ascuns in ficat, in 2016 se imprastiase in tot organismul, in 2017 a plecat la verdeata dupa ce a cheltuit 95% din toti banii adunati si casa vanduta. Poate macar o fi fost fericit trudind ca furnica
toți știm câte un caz din ăsta nasol. eu aveam o colegă care până la 35 și-a rupt viața și ea și soțul ca să facă bani. casă în bucurești, casă de vacanță la țară, 2-3 kile de aur, tablouri. după care hai să facem și un copil. și hai să facem. și hai. și hai. și nimic. nu s-a mai putut, nici cu bani, nici cu rugăminți, nici cu dat demisia și stat 6 luni acasă, să se vindece organismul. aia e. amândoi sunt niște umbre de oameni acum.
Ce boala man? Poate suntem suferinzi de aceeasi boala si poate ne mai sfatuim…
eu am facut sarcoidoza. o forma rara in europa https://en.wikipedia.org/wiki/L%C3%B6fgren_syndrome
dar pana la sarcoidoza am fost diagnosticat cu sepsis refractar … si tratamentul aferent cu atb care m-au facut muci. si am bagat o caruta de bani in investigatii si tratamente.
sunt ok acum… dar nu ma mai sinucid prin munca
@mihai
Mihai, te felicit, dar ar fi fost corect să spui „chițibuș” sau „prăvălie”, nu „business”. Business sunt Chevron, Microsoft, LockheedMartin, McDonalds, Everlast, Range Rover, BAE, Oracle, GoogleAlphabet, Smith&Wesson, etc – ăstea sunt business-uri.
Tu ce-ai ai [avut], ai [avut] asemeni unui chițibuș/prăvălie.
Nu că-mi place să fac pe Gică Contra cu un om care are o boală ca a ta (sunt un om cinic, dar nu sunt un monstru sadic) dar nu tolerez orgoliul dezinformator & mincinos. E îndeajuns, lumea e plină de așa ceva. Să zici că tu ai un „business” în România, republica bananieră încleștată de multinaționale offshore, mi-e… mi-e lehamite/scârbă.
@vali
Nu există „să se vindece organsimul” la +35 de ani, nici măcar la 30 de ani. Cred că asta ți-au spus ție, nu? Nu există așa ceva. Bătrânețea e bătrânețe, fie că persoana se consideră bătrân la sau nu la 60 de ani… la 29 de ani ești mai bătrân decât erai la 28, și tot așa.
Mă abțin din a spune două treburi înfiorătoare (dar corectă și adevărată) pe seama ei, din respect pentru tine.
Pai normal ca vreau bani. Am fost falit când eram mic, am văzut marea în clasa a 10a, eram atât de sărac încât era un lux și igiena decenta. Ma spălăm cu șampon la plic și pe ala în foloseam doar pe jumate. Dar nu-l aruncam, ca ding 5 plicuri goale le mai bagai prin apă și mai făceai de o spălare.
Sunt lucruri de care am fost privat, nu au avut părinții posibilitatea sa ți le ofere și simți nevoia sa le ai.
Asta e un banal exemplu, sunt sute de frustrari interne de amplitudine mai mare pe care simți sa le stingi.
Da, e clar ca multe din motivele pentru care sa fii cu adevărat fericit nu vin din bani, dar una e sa te îmbraci prost ca nu iti pasă și alta e sa o faci ca nu-ți permiți. Confortul psihic e diferit.
E ușor sa te mulțumești cu puțin când ai conturile pline.
boss eu am fost atat de sarac ca in iarna din a10a mancam o data la 3 zile…
primii bani pe care i-am castigat i-am folosit sa platesc datoriile parintilor… gen vreo 10-12 mii de euro pe vremea aia… si sa-l tin pe fratemio la facultate in cluj.
tot nu e motiv sa te sinucizi prin munca. doar ca nu-ti dai seama… plus ca rupt in gura de oboseala tot nu apuci sa te bucuri de banii pe care-i faci.
Bravo Ionut,
Nu stiam cum sa explic asta intr-un comentariu, apoi, am vazut postul tau. Poate sa iti spuna oricine ca banii ca blabla. Cand ai confortul financiar dispar multe din temerile tale si practic poti sa ai anumite revelatii referitoare la valoarea banilor. Pana nu inveti lectia pe pielea ta totul este doar o teorie pentru tine.
Dupa mine varianta cea mai sigura e sa nu exagerezi cu nimic. Atat. O singura regula.
Am mai scris aici despre hot-dog-ul moldovenesc: arată ca un hot-dog normal, numai că nu are crenwurst.
Toți am trăit prost, astia mai bătrâni.
A fost o perioadă cruntă în anii ’90, dar discuția nu e despre oamenii care mor de foame și care trebuie să muncească mult și greu până ajung la un liman. Discuția este despre ce înseamnă „suficient” pentru tine, și dacă merită stresul pentru un „suficient” mai mare.
La un moment dat am avut 4 joburi: două part-time și două colaborări. Practic, aproape nu dormeam. Cât am putut menține acest nivel? Maximum doi ani; iar azi lucrez 6 ore pentru că cât de cât sunt mulțumit. Nu poți cumpăra lucruri noi la infinit. Câte corturi să îți iei, câte role, câte biciclete, câte cuptoare cu microdude… câte mașini, dacă vrei, câte apartamente?
La un moment dat te oprești… sau nu? Despre asta este discuția, nu despre oamenii care mor de foame, unde munca multa și grea e singura soluție.
Asa a fost și la mine. Dar chiar dacă am fost privat de lucruri, am văzut cât contează familia și ca e bine sa fie aproape de tine.
Părinții mei au făcut tot ce au putut pt noi, dar unii frați nu au fost prea mulțumiți. Mama a plecat în Italia la munca, am început sa o ducem ceva mai bine, unii mai bine ca știau sa ceara, eu ma mulțumeam cu mai puțin. Tata a intrat în depresie după o vreme, mai avea și ceva probleme cu alcoolul și s-a dus. Mama încă e în Italia ca să mai facă bani sa o tina pe bunica și pe cei care încă cer…
Eu am făcut poli chiar când a plecat mama, am învățat cât sa fiu la stat și cu bursa, măcar sa nu cer atâta de la părinți. În anul 4 m-am angajat, am demisionat, m-am angajat iar și de atunci am tot avansat.
Acuma am salariu bun, dar nu pot sa zic ca lucrez mai mult decât acum 4 ani, pt ca am preferat sa am cât mai mult timp pt familie. Salariul a mai crescut și în timpul asta ca am știut sa negociez :).
Acuma ajung pe la 10 la munca… Dimineața stau cu copii, o duc pe. Ea mica la grădiniță, ii dau la cel mic de mâncare (ca are doar 10 luni) și o mai las pe nevasta sa doarma încă o ora, ca ea oricum se mai trezește noaptea.
Pe la 12 mai ies, câteodată sa o scot pefetita de la grădiniță, uneori sa stau cu ei în parc, alteori la masa cu prieteni. Nu în fiecare zi, dar mai fac.
După masa între 5 și 6 o tai acasă, la familie, ieșit afara, parcuri, plimbări, ce vor cei mici. Seara mai întrat și mai lucram după ce ii puneam la somn, dar în ultima vreme nici asta nu mai fac, ma uit cu nevasta la un film sau altceva :).
Multă vreme am preferat sa nu avansez, ca să nu am de lucru mai mult. Banii sunt suficienți, ne ajung și de un concediu doua, sa ne luam chestii fără grija banilor neapărat. As putea lua telefoane în fiecare an fără mare efort dar nu ma interesează. Încă merg cele de acum doi ani, pana nu crapă mai sunt bune.
Am sa spun cum vad eu lucrurile, dar nu consider ca regula buna si general valabila de luat in seama, ci una dupa care m-am ghidat pana cum. Maine, posibil sa zic ca e o tampenie totala. S-ar putea sa sune bullshit sau self help pentru multi, dar pentru mine e cumva ce am urmarit pana acum.
Cred ca inainte de toate, sunt cateva lucruri pe care fiecare dintre nooi trebuie sa le definim, pentru noi. Cumva trebuie definit de la inceput, ce inseamna pentru fiecare dintre noi sa facem bani? Pentru mine poate 100k sunt de ajuns, cat sa am backup in caz de operatii, pentru altul, cateva miliarde de dolari sunt bani de covrigi. Apoi, obiectivele fiecaruia cu banii aia, de ce vrei sa faci bani? Unii vor masini, palate, toale, altii vor sa asigure copilului ceva. Apoi obiectivele fiecaruia pe 3-5 ani in raport cu munca, pentru ce anume muncesc? „unde te vezi peste 5 ani?”? Apoi, ce te face fericit? Unde vezi munca in raport cu timpul personal sau familia? Daca maine ai face un sumar al vietii tale, ai fi multumit de modul cum ai trait-o? Ce ai schimba?
Acum, parerea mea. Sunt total de acord ca alergatul aiurea pentru bani, sa cumperi, toale, telefoane, masini, mobila nu stiu de care, e o tampenie. Chiar si nu stiu ce vacante sa impresionezi e o tampenie (chiar daca am fost in diferite locuri, pot zice asta). Te poti simti foarte bine si petrece clipe minunate si la noi in tara, cu persoana apropiata. In momentul de fata, n-as merge in vacante sau deplasari de servici sau teambuildinguri sau alte besini si sa-mi las familia acasa, chiar daca asta ar risca sa pierd jobul respectiv.
Insa, cumva, acum, la varsta mea, mult mai mica decat a persoanei de 76 de ani si binenteles eu fiind lipsit de experienta, consider pentru mine ca e important sa stii sa faci putini bani, macar cat sa ai ceva optiuni, sa ai carti in mana. Sigur, sa muncesti pana la epuizare pe termen lung si fara un scop, fara un obiectiv, sa mergi sa mai treaca o zi sau sa muncesti pentru patrie, e o tampenie, chiar nu vrei sa fii un japonez pe tarla, cred ca nimeni pe patul de moarte nu a zis „mi-as fi dorit sa fi muncit mai mult”. Cred totusi acum, pentru mine, ca e important sa stii sa faci cativa bani pentru a oferi familiei o stabilitate, pentru avea optiuni, pentru a putea dormi la noapte, pentru ca daca ai nevoie in clipa asta de o operatie majora pentru copilul tau, nu pentru tine(ca poate pe tine cat esti tanar nu dai doi bani), sa zicem un 100k pentru operatia copilului care trebuie in maxim 2 luni, sa nu lasi la „cum o vrea Dumnezeu”. Serios, ai varianta sa nu-l lasi doar pe barbos sa decida sa fie operat intr-o cocina, cum am vazut in nu stiu ce poze sau sa nu ai voie sa faci transplant sau sa fii pe lista dupa Arsinel sau sa nu existe pastile, sau sa se dea pe sub mana. Sau sa ai varianta sa mai ai si tu un cuvant de spus, sa poti decide si tu, sa ai un minim de control in ecuatia aia si sa-l lasi pe barbos sa se ocupe de altii, poate de nea Nelu.
Binenteles, „work smart, not hard” ar fi ideea, insa pana sa ajungi sa lucrezi smart, iti trebuie sa iti construiesti portofoliu si o experienta si nu ma refer tehnic, dar a stii ce sa faci, strategic. Si la lipsa de experienta care o am acum, sarac fiind, uitandu-ma in urma, consider pentru mine ca lucrurile trebuie facute la timp, ca atunci cand ai 19 ani poti trage tare 3-4 ani (iar prin tare nu ma refer sa muncesti 20 din 24, dar inteligent, sa ai un obiectiv mai departe si poti face asta si in intervalul 9-5) cat sa poti sa folosesti experienta aia in a plusa la interviuri si a avea un venit constant, a putea sa te reangajezi oriunde in maxim 2 saptamni. Apoi, dupa ce iti intemeiezi o familie, poti face usor downshifting, 9-5 maxim, prioritar viata personala.
Acum, ca am o familie, consider ca timpul cu familia e cel mai important, ca poate sa vina si Elon Musca cu Bill Gates si Waren Buffet sa ma invite la cina si eu sa prefer sa stau sa adorm copiii (no joke), ca daca maine sunt dat afara, am o sansa sa nu stau mai mult de o luna pe tusa. Ca poate sa trimita pe altii in delegatii, ca diplome de genul „angajatul lunii” sau stelute sau cacaturi nu ma impresioneaza, ca 10% in plus la leafa si sa muncesti 8-21 si responsabilitate pe echipe e mai prost decat ce ai acum 9-5.
Insa, aceeasi concluzie, fiecare decide cum crede pentru el, si asta e ok.
Adica tu ai o refuza o cina cu Bill Gates ca sa stai acasa sa adormi copiii? Sau delegatiile? Cum poti sa le refuzi?
Cred ca lucrurile astea ti le impune sotia.
@elena, explic imediat, o sa sune a bullshit dar vei intelege.
Presupunand ca nu esti, sau nu mai esti attention whore care pune pe facebook „o cina cu Elon Musk, o experienta deosebita” sau presupunand ca acasa nu te tine sotia sub pat legat cu lantul si iti mai arunca un os din cand in cand, pentru nivelul meu de cunostinte si putere financiara, nu ar fi nici un beneficiu nici pentru mine cat nici pentru ceilalti parteneri de la cina sa irosim orele alea.
Un prim aspect ar fi nivelul meu de cunostinte si experienta. Cunostintele mele teoretice, tehnice si lipsa mea totala de experienta nu m-ar face capabil nici macar sa stiu ce intrebari sa le pun alora sa nu le pierd timpul sau sa evit sa fiu penibil. Ce as putea sa ii intreb sa-mi explice sa nu gasesc deja pe google? Iti dai seama ca e un alt nivel. Ti s-a intamplat sa te intalnesti cu cineva si sa iti explice ala despre un subiect si tu sa te uiti ca vaca in lemne? Cam asa si eu. Ce as putea eu sa-i intreb sa le aduc si lor ceva beneficiu dupa intalnirea asta, ca sa nu mai zic ca ceva interesant sa zica aia „ia uite bah, asta pare istet, ia poate mai continuam pe viitor discutiile”? Ce sfat ar da cuiva care e la inceput? Asa ceva gasesti si in carti, de exmplu Tools of Titans.
Un alt aspect e puterea financiara si resursele. Stai la masa cu Bill Gates si Elon Musk si Putin si iti zic aia: „am un pont, trebuie sa bagam acum 100 mil $ in actiuni aici ca scoatem rapid in 6 luni”. Sau „hai sa cumparam startupul asta, hai sa fim investitori aici ca in 10 ani e urmatorul facebook”. Sau, „am nevoie sa iti subcontractez o divizie din Microsoft dar tre sa ai vreo 1000 de specialisti sa continuam”. Sau, „deseara avem o cina cu toti miliardarii lumii, vrei sa vii? O sa dam o donatie de vreo 100k ca un fel de bilet de intrare pentru o organizatie non profit”. Sau, „hai sa.semnam cotractul asta cu chinezii”. Ai tu puterea financiara sa te bagi cu astia in joc? Care ar fi beneficiul? Ce ai putea pune in joc? Networking la o diferenta asa mare de nivel? Atunci, de ce ai pierde timpul? Pentru autograf sau poza ca Oprea? Sa fii ospatar ca Dragnea la cina cu Trump?
Referitor la delegatiile fara familie. Presupunand ca nu esti fondatorul companiei ci doar angajat in una sau ca deplasarea asta nu face parte din activitatile tale care asigura venitul sau aduc venit in plus familiei (exemplu, o companie semneaza contract cu tine sa vii sa prezinti 2 ore nu stiu ce si esti platit fix pentru asta), presupunand ca acasa nu te bate familia cu parul, zi-mi un singur beneficiu care te-ar face sa mergi in delegatii angajat fiind la alta firma, acum, avand o familie si niste copii, sa iei aceeasi bani plus ceva bani de diurna sa-ti iti o shaworma pe zi, sa te deplasezi pana acolo pe timpul tau personal poate in weekend, sa stai undeva departe de familie si sa castigi aceeasi bani pe care i-ai castiga si acasa in intervalul 9-5.
Si nici macar nu aduc in discutie cat e de minunat sa petreci timpul cu copiii.
banii sunt cel mai important lucru dupa sanatate si iubirea celor din jur, sunt o exprimare subiectiva a timpului irosit cu folos sau cu mai putin folos, oricum, e destul de irositor sa intri in discutii despre bani si timp, majoritatea oamenilor n-au deloc o privire obiectiva asupra celor doua asa ca de obicei te lasi pagubas
Poti sa folosesti timpul facand bani (daca nu ai) sau sa joci bambilici. Timpul tot se scurge. Cum era zicala aia: f#ti nu f#ti, vremea p#lii trece.
Cel mai amuzant e atunci cand alergi dupa bani si cand in sfarsit ii strangi, uiti de ce alergai dupa ei. Sau invers, cand ajungi unde iti doreai, din inertie tu tot alergi dupa bani. De exemplu, vrei o masina. Si faci eforturi ca sa faci bani sa cumperi masina respectiva. Sa spunem ca ajungi sa castigi masina la o tombola. Tu tot in aceeasi stare de stres ramai incercand sa faci banii aia de care nu ai neaparat nevoie.
cred ca stresul se datoreaza mai mult crabilor aka animalele de oameni si tie animalul de om care a uitat ca e animal si nu stie prea bine cum sa se comporte ca un animal, stresul e lipsa unui plan coerent si realist, ca sa fii mai putin stresat trebuie sa renunti la o parte din ‘planul perfect’ si sa nu uiti ca nu e niciodata doar vina ta
am un amic care și-a dorit mereu un bmw seris 7. era disperat. a strâns, și-a luat una bunicică (gen veche de 2-3 ani, nu cazan de 12 ani). după câteva luni, era la fel de trist, dar cu ideea că, dacă și-o ia de nouă, o să fie fericit. că de la 40 la 90.000€ nu e așa mare diferența, se descurcă el de restul. și-a revenit la un moment dat și și-a luat altă mașină, n-a vrut să spună de ce.
Am peste 10 ani de munca, carte de munca, full time. Insa am avut noroc si niciodata n-am lucrat mai mult de 50-60 ore pe luna. Au fost ani cand lucram doar in weekend si castigam cam 4-5 salarii medii pe Bucuresti. Acum nu mai e asa boierie, o duc cu un sal mediu si foarte mult timp liber. Oricand as putea munci mai mult sa-mi triplez salariul, dar de ce sa fac asta? Se intampla des sa primesc cate o oferta, vad suma care mi se promite, mi se pare imensa si pe moment imi zic ca ma bag. Apoi ma gandesc ca asta ar insemna sa plec dimineta la munca, sa vin seara, sa mananc, sa stau max 2 ore si sa ma bag la somn. Asa ca imi trece cheful de munca multa…
Sfat de om ceva mai batran. Poti trage de tine (dar cu masura, nene, nu 80 de ore munca saptamanala) pana la 45-50 de ani. Pana atunci, daca esti sanatos, dornic de munca, cu ceva cat de cap in cap, poti sa te aranjezi (familie, casa, ceva economii). Evident, nu trebuie sa faci prostii mari pe parcurs: credite prost facute pe 30 de ani in dorinta de a avea chestii pe care de fapt nu ti le permiti, copii facuti la 40+, aplicarea pe termen lung a sistemului „consum tot ce castig si chiar si mai mult” si alte cele.
De abia dupa aia poti sa o lasi mai moale. Munceste mai putin si cauta sa faci lucrurile ce iti plac cu adevarat. Renunta la o parte din bani, daca iti fac viata nasoala (iti produc stres, iti distrug sanatatea). Stai mai mult cu familia si prietenii.
băi, imi doresc să lucrez cu mâinile, nu știu de ce. vreau să merg prin oraș și să zic „aici am pus gresie, la etajul doi, stăteau un cuplu de corporatriști. aici am pus pavele”. dunno. poate de aia fac chestii prin curte și mă bag in seama cu vecinii să mă cheme sa ii ajut. sau la hornbach la feronierie, „specialist topoare”.
Pe multi care-i stiu eu au copii facuti la 40+, barbati chiar la 50+. Facut bani si apoi copii. Nu vad care e problema.
@Traian
Un Sindrom Down, un autism, un ADHD… la 40+ nu esti ca la 29.
@Traian, lasand riscurile medicale enumerate, ar fi inca o problema. Daca tu ca parinte iti doresti (ca sunt unii pe care-i doare-n pix) sa apuci sa vezi copilul ca are macar 18 ani si ecapabil sa se descurce singur, daca il faci la 50+ trebuie sa traiesti pana pe la minim 70. Vezi si tu speranta de viata a romanului si fa un calcul. Asta fara sa mai iau in calcul ca poate vrei si tu sa iesi sa te joci cu el, sa mergi pe munte, sa mergi in excursii, etc
Exemplu de la noi, Adriana Iliescu sau cum o cheama pe aia de a facut copil la 65+
@alupigus: am crezut ca te referi la partea financiara. Pentru multi, dezavantajul este ca trebuie sa-si sustina copiii pana ajung la maturitate. Asta inseamna ca daca nu ai bani suficienti, trebuie sa lucrezi pana la min. 60, chiar mai mult
Riscul de down este ceva mai mare, dar totusi nu exagerat de mare si tine de varsta doamnei. Din cate stiu eu, exista teste care pot determina devreme daca e cazul sau nu.
@cristian: ai dreptate. lucrul asta nu este pentru oricine.
@Traian
Am uitat încă un aspect: relația înseși între părinte și copil.
Pe lângă bolile din cauza bătrâneții, nu o să ai nicio legătură cu copilul tău. Veți fi niște străini care nu se înțeleg și singura legătură între voi e că aveți același sânge, ADN. Atât.
Aa, și sunt mult mia mari șansele să lași copilul orfan la +40 decât la 29. Pe lângă faptul că veți fi niște străini, oare chiar merită să mai rămână și orfan dup-aia?
Ești un monstru. Proștii și proastele, pe care-i consideri drept „prieteni”, sunt niște monștri siniștri și proști absoluți. Și-au nenorocit propria „moștenire” fără să-și dea seama.
@alupigius: la 20+ de ani, e sansa mult mai mare ca parintii sa se desparta. Si sa creasca fara unul din parintii. Sensibil mai mare decat sa ramana orfan
Munca fara oprire si goana dupa multi bani implica multe frustrari, din punctul meu de vedere. Este si legat de dopamina si adrenalina, dopamina pentru ca iti da senzatia de fericire/implinire, si adrenalina pentru ca se confunda cu agitatia si stresul rezultat. Amandoua spun implicit ca persoana in cauza este ocupata, si are treburi importante de facut. Deci validarea ego-ului. Eu sunt important, deci eu am treaba. Eu nu stau degeaba, eu am scopuri. Cu totii am trecut sau trecem prin asta, important este sa nu uitam de regula cauza-efect si de cum ne afecteaza organismul atata stres. Bineinteles ca atunci cand am atins un anumit nivel in care sa ne permitem lucruri de baza vedem ca de fapt nu conteaza sa ai din ce in ce mai mult, ci sa ai ce este necesar. Tot conceptul asta de workaholic vine din era industriala pentru a deservi companiile, nu oamenii.
Depinde, ce faci cu banii. Poate ai nevoie de ei. Majoritatea nu au avut bani niciodata si sunt obisnuiti sa fie saraci.
Banii nu aduc fericirea, ci normalitatea.
Eu sunt o gramada de oameni, care cand au avut bani au inceput sa isi cumpere chestii total inutile. Asta nu e neaparat normalitate. E doar saracul ajung mai putin sarac peste noapte.
Nu cred ca zice ce zici tu ca zice.
La 76 de ani nu prea ai multa nevoie de bani ca pula e flasca, haine poti sa porti orice ca nu conteaza asa mult, de condus nu ai chef sa mai conduci Lambo, manci spaghete ca stomacul nu mai digera usor friptane. Dar uita ca fara bani nu avea 2 case si 2 neveste, copiii aranjati, mancat/baut/futut/etc la greu. Da, in final nu mai conteaza cand esti damblagit sau mort dar conteaza pana atunci destul de mult. Nu ai aceeasi minte si perspectiva la 76 ca la 46, 36 sau 26.
Ok, zic marii cercetatori ca peste 75.000 $ pe an nu mai e vorba de fericire. In lei ar veni vreo 25.000 lei pe luna. Nu e putin.
Eu intreb altceva: ce suma ar trebui sa ai in depozit/la saltea, pentru a avea confort psihic? In medie.
5-10 ani de „autonomie” la nivel minim. As spune ca e suficient…
Cat costa sa traiesti la nivelul tau minim, pe an? Inmultit cu 10 si as fi linistit psihic, cat de cat.
banii nu se țin la saltea, nu că iar mânca șoarecii dar îi mănâncă inflația.
@wd nu ai scris corect gramatical, dar comentariul e inteligent :))) da, 100 de lei pusi la saltea azi valoarea 80 peste cativa ani..multa lume nu prea realizeaza asta.
on-topic: La 76 de ani clar ai alta viziune asupra vietii, mult mai putin hedonista.(dupa ce ti ai consumat pornirile astea, daca nu si esti frustrat, s ar putea sa mai ai porniri si la 76 de ani…vezi sugar daddy, ex. autohton consacrat irinel columbeanu, mai nou dragnea:)))
Si mai zic o chestie in plus fata de nihilismu ce l-a zis nenea cu „nimic nu conteaza”..in viata totul tine de noroc si sansa. De la marul cazut in capul lui newton sau orice mare descoperire stiintifica pana la cele mai banale lucruri din viata de zi cu zi..tot ce facem e un joc sau o batalie mai bine zis cu o masinarie imensa de probabilitati…influentabile intr o anumita masura, dar niciodata complet..mie asa mi se pare acum la 20 si ceva de ani, poate la 76 o sa am alta parere :))
In poza aia cu barbatul care alearga dupa bani trebuia sa fie si o femeie in spatele lui care alearga tot in aceeasi directie.
Vali, ai ajuns la aceste concluzii probabil dupa anumite experiente de viata. Cu cat ai mai multe experiente in viata cu atat mai multe lucruri intelegi.
De cand a inceput sa imi pese mai putin de bani, culmea, vin mai multi si mai usor. Importante sunt experientele, oamenii care iti sunt alaturi. Toti vor ultimul model de iPhone, masina, etc. Cu cat ai mai putine lucruri fizice cu atat esti mai linistit. Personal pot sa imi cumpar masina la care visam acum 10 ani sau alte lucruri muult mai scumpe ca cele pe care le detin, dar culmea, imi place sa umblu cu rabla pe care o am. Sa cumperi cat mai putine lucruri e solutia cea mai buna.
Ai dreptate, bogat nu e cel care are multe lucruri, ci cel care are nevoie de puține lucruri , cel care se mulțumește cu puțin.
un studiu facut de harvard despre fericire.
Nu e chiar asa complicat sa fii fericit… dar e greu de acceptat
https://www.youtube.com/watch?v=8KkKuTCFvzI
Da, stiu, toata lumea recomanda s-o lasi mai moale si sa-ti traiesti viata, dar fac asta doar cand au ajuns la o oarecare independenta financiara, pana atunci trag si ei cu restul lumii…..
„Goana după o viaţă mai uşoară a dus la o viaţă plină de greutăţi, şi asta nu s-a întâmplat pentru ultima dată. Ni se întâmplă nouă astăzi. Câţi tineri absolvenţi de facultate nu şi-au luat slujbe solicitante în companii puternice, jurându-şi că vor munci din greu ca să câştige banii care le vor permite să se retragă şi să se ocupe de adevăratele lor interese când împlinesc 35 de ani? Dar când ajung la vârsta respectivă au ipoteci mari, copii la şcoală, case în suburbii care necesită cel puţin două maşini de familie şi sentimentul că viaţa nu merită să fie trăită fără un vin bun şi vacanţe scumpe în străinătate. Ce trebuie să facă, să se întoarcă la dezgropat rădăcini? Nu, îşi înteţesc eforturile şi continuă să muncească ca nişte sclavi. Una dintre cele câteva legi de fier ale istoriei este aceea că bunurile de lux tind să devină necesităţi şi să creeze noi obligaţii.”
https://www.dollo.ro/2018/07/sapiens-istoria-omenirii-harari/
Foarte bun citatul. Multumesc.
Nu e nimic rau sa muncesti din greu. Rau este cand arunci banii pe tampenii. Si da, luxul este pentru cei cu minte putina. Mai faci o aroganta, suporti consecintele
Cam ce salariu ar trebui sa am, sa-mi fac o colectie d-aia buna, de cutite si topoare?
No joke!
Am vazut AX= 3000 £
Si nu e cel mai scump, fuck no.