The Crocodile Hunter, Steve Irwin, avea un fiu. Puștiul are 13 ani și e fotograf, printre altele. Iată o poză cu el.
Pe umerii lui stau vreo 20.000€, așa, lejer. Explicați-mi cum concurează el cu un tip care e foarte talentat la fotografie, dar părinții lui sunt, dunno, oameni normali. În cât timp va strânge tipul ăsta normal bani de o sculă decentă? Și în câți ani de un obiectiv?
Tata știa că îmi place viteza. Dar termina târziu la fabrică și o mașină de curse costă cât un apartament, chiar și la juniori. Și nu prea i-a plăcut furtul, ca să ajung campion la 12 ani.
Deci da, pornim toți cu aceleași șanse și, dacă vrem ceva, vom trage tare până vom reuși. Sigur că da. 20.000€ 2 lentile și două camere foto!!!!
https://youtu.be/TXEOFHf1q9A
😉😉😉😉😉
detalii man, toti avem o sansa :)) unii la 12 altii la 40
aaa..pardon dupa 25 degeaba te mai apuci de performanta, c’est la vie
Henry Ford s-a apucat de facut masini la 40-45 de ani. Si daca nici Ford nu a facut un ban din treaba asta inseamna ca nimeni nu a mai facut.
Bine ma refeream in special la performanta in sport si placerea vietii la 40j de ani deja se moaie
De bune de rau lumea spune ca se pricepe cat de cat … comparativ cu odrasla lui Beckham care a scos o carte de fotografie la 18 ani
Fereasca sfantu’ sa te nasti privilegiat. Trebuie sa mai renunti la drepturi ca sa te bati de la egal cu restul.
PLM, omu’ s-a nascut intr-o familie instarita. Se resemneaza acum fi-su ca majoritatea vin din familii middle class sau mai jos? De cand e „veata” corecta?
Una dintre cele mai premiate fotografii din lume a fost facuta cu un aparat rusesc SMENA 8M. Arta fotografica nu cere aparate de zeci de mii de euro de la inceput.
Nici Schumacher nu a inceput direct pe masini de milioane de euro si nici Hitler nu a inceput cu un partid de 8 milioane de membri. Pustiul ala se sparge in figuri, poate o sa faca ceva poate nu. Degeaba ai resurse / talent daca nu depui efort. Afluenta nu garanteaza succesul. Sunt mult mai mari sansele sa reusesti chiar daca nu ai resurse dar esti hotarat sa obtii ceea ce vrei.
„Sunt mult mai mari sansele sa reusesti chiar daca nu ai resurse dar esti hotarat sa obtii ceea ce vrei.”
Eu zic ca sunt mult mai mici sansele. Intre unul care se chinuie sa stranga 10.000, 20.000 € pt ideea lui de afaceri si unul care provine dintr-o familie instarita, si 10-20.000€ nu e mare chestie, l-as alege pe ala mai…bogatan. La „sarac” daca ii mai trebuiesc pe parcurs inca vreo 5.000 si nu are de unde lua, gata, game over, adio afacere, adio munca, adio tot. (Amandoi sunt la fel de isteti, ambitiosi)
Weasel, e un exemplu negativ, dar tot exemplu ramane. A pornit de la 0 si a ajuns la 8 milioane. Shumi a inceput pe un kart facut din piese ajutat de tatal sau si a ajuns multimplu campion mondial. Astia sunt oamenii, unii rai altii buni.
DAVKO, daca studiezi un pic oamenii de success sau cu realizari notabile (bune sau rele) 90% din ei au pornit de jos. Astia de jos au vointa si taria de a iesi din saracie si a face ceva. Cei ce s-au nascut cu o situatie favorabila sunt deja blazati si rasfatati cand ajung la varsta productivitatii. Energia si vointa lor e mult diluata de multiplele posibilitati si resurse pe care le au. Cand nu ai ce pierde si singura directie e inainte poti muta munti. Reusesc cei ce vad oportunitati nu dificultati.
Really? Hitler? Really??????
@Valeriu: Da, Schumacher nu a inceput pe masini de milioane de euro, ci cum a scris si Zoso, pe masini care costa cat un apartament.
Vezi, faci alegeri proaste. Eu l-as alege pe tipul mai sarac, ambitia e mai mare, gandesti altfel si stii ca fiecare leu conteaza.
Aia cu hitler trebuie sa intre in top 5 cometarii ever
Nu toti din lista aia au fost mari Oameni. Mizeria aia de schumi dadea dovada de lipsa de fairplay cu orice ocazie, d-aia l-a batut Dumnezeu si e leguma de ani de zile. cam la fel cum a patit si ariel sharon, un adevarat criminal al istoriei.
Da valeriu dar sa nu uitam ca daca se nastea schumi in romania avea fix zero sanse sa ajunga campion de f1, in rest a fost munca lui indiferent ca a inceput cu 1million marci sau cu carutzul de la kaufland
Mitrian, tu te auzi ce spui? Dumnezeu l-a transformat în „legumă” pe Schumacher pt că era lipsit de fair-play?! Ești de la Coaliția pentru Familie?!
Cum puneti voi botul la povesti mobilizatoare, facute pentru mase… „Nu conteaza ca esti rupt in cur, important este sa speri, saracule. Mars la munca,rupe schinarea pentru sef si ciocu mic, o sa fii mare intr-o zi”. Dummies.
Nimanui nu ii pasa. Esti constient? Sunt prea multe variabile. Fiecare avem o poveste trista..
Asta exact ca aia cu milionarii aia in euro la 30 ani, cum au stiut ei sa isi faca business de succes. In 99% din cazuri vorbim de bani de la taticu pt cam tot.
i started with a small loan of 1 million dollars…
Am început cu 1 leu. Cu acel leu am cumpărat 2 mere pe care le-am spălat, le-am șters și le-am vîndut cu 2 lei. Cu cei 2 lei am cumpărat 4 mere pe care le-am spălat, le-am șters… Apoi a murit o mătușă.
incearca 70-80%
Dragos, intamplator ma lovesc zilnic de „antreprenorii tineri”, prin natura meseriei. Crede-ma ca cel putin in domeniul meu cei 99% sunt mult mai aproape de adevar.
Rezumatul situației: ban la ban, păduche la păduche.
Invidiosule
Fifi, nu te supara, dar viata pute si e grea…nu avem cu totii aceleasi sanse.
D-aia tragem tare, sa compensam lipsa de „sansa”
https://www.youtube.com/watch?v=u_aLESDql1U
Clasica discutie despre… talent vs munca multa… pai daca ai talent si muncesti mult sigur nu te bate nimeni, asta in domenii care nu necesita bani, dar cand e nevoie de bani multi pe langa talent si munca, atunci se pierd adevarate „diamante” pentru ca au ghinionul sa traiasca in Bangladesh, Pakistan, Somalia… PS: e usor de povestit…
Asa ca aexemplu ca zicea printr-un film…Doug Demuro are aproape 1 milion subscriberi si vizualizari de juma de milion intro saptamana la ce face el, cu microfoane si camere bunute, dar banale, probabil toateadunate la un pret sub 1000 dolari
Nu prea conteaza echipamentul.
În stânga (pozei) e un 70-200 f/2.8 IS II ($2000) pe maxim 5D Mark IV ($3000) (ar putea fi un 5Ds de $4000, dar nu cred, nu prea e folosit pentru așa ceva, că e lent). În dreapta e un 100-400 4.5-5.6 IS II ($2000) cu extender 1.4x ($400) pe un 1D ceva ($6000) => total max $13400. Cam cât arde un fiu de pesedist notabil într-o noapte club. E chiar un kit rezonabil de wildlife, am văzut mulți care plimbau kit-uri mai scumpe prin „delta” din București (ok, nu chiar 1D, dar 5D-uri sunt gârlă). Și există obiective mult mai scumpe, dar pentru alea trebuie să se mai ducă băiatul la sală ca să le țină pe umăr.
Ce are el e pentru edge cases, când n-ai lumina aia și chiar trebuie să prinzi pasărea cu peștele-n cioc. Pe 99% din rezultatele lui le poți obține cu un kit sub $500 (60D+70-300 IS non-L second hand) și ceva mai multă răbdare (că focalizează mai lent și îți trebuie lumină un pic mai bună). Dar trebuie să ai timp de asta și să îți placă, altfel nu faci nimic. Problema e că-s mulți care ar prefera să aibă aceleași șanse cu el la a mânca ceva azi, nu că face el poze mai cu moț.
Dacă ai scos maximum din ce ai primit de la viață, deja te poti considera un om „realizat”.
Am pus ghilimele pentru ca ma calcă pe nervi acest cuvânt. Până la urmă ce înseamnă „realizat”, când ma-ta e politician, tac’tu e director de fabrică, CEO la multinaționala sau mai știu eu ce pendula mea e?
Repet: daca tu, ca individ, consideri ca ai facut maximum cu ce ti-a dat norocul, ești „realizat”.
Ăla are camere de 20.000 de euro. Așa, si? Sa-mi bag p…, daca nu scriai de el nu aflam ca exista. Nici el nu știe ca eu exist. Uite ca nu mai moare nimeni.
Dacă are calitate cel „ieftin” îşi va găsi canalele să vîndă de 20.000.
Altfel, vorbim despre pcr=românia.
Conteaza ‘bagajul’ familial, dar conteaza si ce faci tu in directia care te pasioneaza. Chiar daca nu ai scule de 20 de mii de dolari pe spate, tot poti castiga bani din fotografie. Valabil pentru orice pasiune/cariera.
Daca stau sa ma gandesc, pe cand ma apucase amocul cu web designul, in 2002, nu aveam nici calculatorul meu. Stateam la radio in plus 3-4 ore, sa citesc/invat. Am cumparat in rate in 2006 primul calculator decent si pe atunci stateam acasa pe xnet (cred ca asa ii ziceam) dupa 10 seara si descarcam pagini cu tutoriale de web design si articole despre karate, apoi le studiam in timpul zilei, complet offline, ca ma costa de nus’ cate ori mai mult.
Stiu si alti pasionati de diverse chestii care au pornit de jos de tot si au mers inainte. Sunt si destule beizadele care nu fac nimic, desi au teoretic un mare avantaj.
Da, fiul lui Irwin are o sansa ca familia lui este bogata, isi poate permite cheltuieli mai mari decat altii la varsta lui care pot avea mai mult talent, daruire si chiar istetime mai mare ca el. Si? Sa nu mai faca nimic? Sa se arunce in fantana? Oameni buni, in viata nu toate sant roz sau merg asa cum ne-am dori, fiecare trebuie sa foloseasca ce are si sa incerce sa progreseze, atat de mult cat il ajuta capul, familia, societatea. Ca unii nemernici si/sau cretini ajung in pozitii in care numai prin furt/inselatorie se poate nu inseamna ca cei care au avut ceva suport din partea familiei trebuie blamati din start. Mai ales ca familia lui nu a fost ex PCR, Secu, FSN, etc. Sa-l vedem ce face in anii urmatori si dupa aia sa apreciem. Cat pentru cei fara aceleasi posibilitati dar cu un posibil talent sau dorinta mai mare de afirmare, intr-o tara normala inseamna munca in plus, timp dedicat, etc.
Putea foarte bine sa o ia pe calea drogurilor,etc , indiferent de bani, deci bravo lui si parintilor pt educatie
Alti fotografi au devenit super cunoscuti ca faceau poze alb-negru cu cine stie ce Zenit din 1950. Si cand au facut 10,000 si-au luat probabil 1 racheta a lu junior… se poate. Nu e usor, pleci cu un handicap, dar se poate.
Cu toate astea, n-aș face schimb cu el: taică-miu trăiește!
E de mentionat ca pustiul a avut dansa de a creste fara tata. Dar plm – important e ca are lentile de $20k . Astea-s importante.
Sunt fotografi tineri de wildlife care probabil n-au cheltuit chiar atât le echipament, de exemplu Konsta Punkka https://www.instagram.com/kpunkka/
https://blog.nikoneurope.com/en_GB/2016/10/animal-whisperer-wildlife-photographer-konsta-punkka-brings-us-closer-to-finlands-wildlife-konsta-pukka/
Trebuie doar pasiune și muncă, un dslr entry level și un tele nasol spre mediu sunt sub mia de euro și fac poze ok.
Bai, Zoso, stii ca imi esti simpatic, dar sa mor daca mai inteleg ceva din postarile tale.
Acum doua zile, sau ieri, ai subliniat fraza aia din Peter Schiff, cu aia care sunt saraci sa nu aiba voie sa se reproduca. Sau ceva de genul. Daca nu ai bani, nu incepe o familie, bla bla. Pula mea, ceea ce se vorbea acolo si in comentariile tale, sunt EXACT ideile lui Hitler, uitate câteva zeci de ani, revenite cumva pe scena, cu „umanismul evolutionist”. Omul nou, superomul.
Iar postarea asta, te stropsesti la poza cu copilul asta. Bineinteles ca e stupida, bineinteles ca e DOAR o fotografie, o punere in scena a vreunei reviste care spera sa atraga cititori etc. Bineinteles ca nu e ok sa aiba aparate de 20.000 EUR pe el, dar, pana la urma, ce e normal si cine decide? Tu, eu, cititorii tai? Vasile? De ce ar trebui sa plece cu SMENA pe umar, sa demonstreze ca…, si abia apoi, cu salariul lui, sa isi ia scule scumpe? Doar pentru ca asa zici tu ca e normal? Normalitatea cui?
Ma oripileaza parintii care „strâng pentru copii”, „muncim pentru ei” etc. Pur si simplu imi vine sa borasc când ii vad. Sunt genul de oameni care ar calca si pe cadavre ca sa aiba copilul lor. Dar asta nu inseamna ca daca ai, sa nu le dai nimic, sa ii lasi pe ei sa faca tot. Daca e pe asa, atunci sa nu le mai dea nici haleala, ca de la 8-9 ani ar putea munci pentru lapte si cereale si ciocolata. De ce sa le dea parintii? De ce sa le cumpere un pat, mai bine ii pune sa-si faca singuri. Iar salteaua, sa o ia pe cea mai ieftina, mai da-i in pendula mea de avuti. Pe bune daca inteleg rationamentele de genul asta. Si mai ales postarile contradictorii.
băi fluture, nu despre normalitate era vorba aici, ci de șansele pe care le ai în viață când părinții au de unde și când nu au de unde.
Copiii tai (si ai mei, dealtfel) pornesc cu sanse mai bune in viata decat 90% dintre copii din Romania, si 95% dintre copii din lume, probabil. Financiar vorbind.
E corect asa? Unde tragi linia, exact? Dam o lege prin care sumele cheltuite cu copiii sa nu sara de X? Cum il alegi pe X? Suma de la care incepe sa ti se para tie revoltator/incorect?
Si de ce sa ne multumim cu atat? Unii copii sunt mai destepti, mai frumosi, mai inalti sau mai perseverenti. Toate astea ajuta. Hai sa facem cumva sa egalizam sansele si in privinta asta, ca nu e corect.
Putem trage linia legal, desființat prin lege moștenirea și donatia.
Pleci în viata cu avere 0. Poți să-ți rasfeti copilul pana la 18 ani, apoi gata. Când mori averea se redistribuie la stat.
Da, ce bulan are asta, doar a murit tac-so cand era mic. Norocos, mie-mi spui? Hai sa nu mai mancam kkt.
de ce ești idiot?
De unde ai scos 20k? Alea 2 lentile sunt zoom-uri Canon. 100-400 și 70-200, cel mai probabil. 5000 eur maxim. Daca aveau focala fixa, mai discutam.
Camera din dreapta ar putea fi 1DX, 4000euro, aia din stânga e mai ieftină, pe la 2000.
Până la 20000 ce ai pus? Cardurile?
degeaba ai scule scumpe daca nu esti talentat. cei care primesc lucruri scumpe e posibil sa se plictiseasca repede de ele, nu e motivat etc.
Interesant articol, de unde oare sa incep… Ideea in sine e corecta, si e rezumata f bine de un meme:
Strict pe exemplul dat:
1) Omul are pe umeri maxim 14000$(Best case scenario, Canon 5d4 cu 70-200f2.8, Canon 1DX cu 100-400 II). Dat fiind ca imaginea e facuta de asa fel cat sa se vada clar logo-urile Canon, tind sa cred ca e ceva cu scop publicitar si echipamentele sunt imprumutate.
2) Echipamentul pentru a intra in fotografia de natura si a fi competitiv (sa zicem la nivel de concursuri, deoarece nu este o piata foarte mare de fotografie de natura) costa undeva intre 1000-2000 $.
Sa presupunem ca ai un copil care e pasionat de treaba asta (foto de natura) pe la 10-12 ani, de exemplu toata ziua alearga si face poze la animale cu telefonul, ca nu are altceva la indemana. Te uiti in oglinda si te intrebi daca bucuria copilului tau merita sa renunti la tigari si bere un an. Sa tragi mai tare de tine la munca…
Dar asta nu e suficient, sa ii pui scula in mana si descurcate copilul meu. Esti dispus sa inveti alaturi de el? Esti dispus sa te trezesti cand inca e noapte afara sa mergi cu el in cautare de subiecti? Esti dispus sa sacrifici vacanta familiei pentru a merge cu copilul undeva unde ar avea subiecte de fotografiat? Sa il inscrii in concursuri, sa ii fii alaturi in multele dati cand va da gres si va fi demoralizat?
Evident, e posibil sa nu reusesca. E un lucru pe care ti-l asumi. E posibil ca sa isi doreasca altceva in viata la un moment dat… iarasi, iti asumi.
Revenind la Irwini, am citi putin biografia lui Bob si a lui Steve si ma loveste ceva: oamenii au construit de la generatie la generatie. Bunicul Bob (cica instalator) a creat rezervatia/parcul care i-a facut faimosi, si l-a invatat si incurajat pe Steve care a devenit si personalitate media (daca as fi rau as zice ca moartea lui tragica a fost oarecum benefica fiului, dar nu sunt).
In concluzie: da, copilul ala are un avantaj in viata. Dar avantajul ala nu a picat din cer, a fost creat de munca familiei de 2 generatii. Poate ca ar trebui sa gandim si noi mai departe de punctul in care parasim lumea asta.
Poate copilul tau concura cu el? Da, punctual pe fotografie de natura da. Nu va fi usor, si tu ca parinte va trebui sa muncesti, dar nu e o diferenta insurmontabila.
P.S:
Obiectiv nu lentila …
Uit, de-asta revin mereu pe zoso.ro. Pentru commenturile bine argumentate care desfiinteaza elegant diletantismul din „articol”.
M-am gandit si eu la aspectul la care te-ai referit in ultima parte (facand abstractie de leprele care lasa odraslelor avantaje prin furt) si inca nu imi dau seama care ar fi modelul ideal, strict din punctul meu de vedere.
Pe de o parte e, ok ca o familie a muncit si a facilitat drumul spre succes al urmasilor, in timp ce alta familie a ars gazul. Dar, pe de alta parte, copilul nu alege familia in care sa se nasca, si e cam nedrept sa plece din start cu un dezavantaj.
Totusi, lumea este un amestec „cu de toate”, asa ca trebuie luata ca atare.
Capcană românească privind îmbelșugarea: un exemplu e odrasla unui corupt sau de bani gata obținuți din treburi dubioase (îmbelșugare peste noapte, termen scurt), cu totu’ alt exemplu o afacere care e transmisă din generație în generație și crește de la sine până când a 3-4 generație poate să facă ceva în plus care să măreasca valoare și averea proprie (îmbelșugare pe termen lung).
Aici, cred că asta e cea mai dureroasă realitate pentru oricine care vrea să se îmbogățească: percepția iluzorie cum că poți să devii multi-milionar sau multi-miliardar în mai puțin de 1 an, 2, 3, 10, 15, chiar 20. E iluzie, nu ajunge determinismul.
Spre deosebire de optimiști, realiștii mai știu ceva în plus: trebuie să ai noroc, nu există succes fără noroc ȘI conjuncturi favorabile unde ai putea să crești instant sau, măcar pe puțin, să pui talpa în pragul ușii spre îmbelșug (în așa fel pe urmă copiii să continue treaba, dacă o să-i intereseze).
OMG vrei sa spui ca viata nu e corecta si desi toti beneficiem de egalitate (teoretic) nu acelasi lucru e la fel si cu egalitatea de sanse? #mindfuck
trebuia sa dati 100 de dolari pe bitcoin cand era 10 centi. ultramegaexceptie stiu, dar aia e. nu e nevoie de 1 mil de dolari.
Totodata, chestia cu a fi mare si tare nu e man pentru toata lumea. Ce-ar fi ca toata lumea sa fie super de success si sa fim toti 7 miliarde de miliardari. fiti seriosi. un mic % ajunge sa faca chestii mari in lumea asta. Si din aia unii trebuie sa dea din coate mai mult ca altii, that’s all.
PS. la asta cu 1 mil de dolari sau la sutele pentru obiectivele pustiului. Puteau sa ii sparga si sa ii rupa-n droguri si femei. but they didn’t.
Problema nu e legata neaparat de bani. Ci de notorietate.
Poti sa faci poze bune, de calitate pro, si cu echipamente de 2-3000 $. E drept, poate te chinui mai mult, poate iti erodezi talentul incercand sa faci bici din ce ai.
Problema apare cand vrei sa vinzi. Usile se deschid greu atunci cand te duci tu, un Gigi oarecare, cu sute de poze pe Pinterest, cu zeci de imagini pe Getty&co dar doar un Gigi din Romania, pe dreapta.
Sunt multe exemple de milionari care au plecat de la 0. Dar sa ajungi la miliarde trebuie sa incepi prin a fi milionar. Parintii lui Halep au trebuit sa bage ceva bani in antrenori pana a ajuns sa faca ceva bani.
Da’ tatal lui Steve ce era?
Da’ bunicu’?
Da’ strabunicu’?
Sau se aplica doar pe „arborele scurt”… care ne convine?
Cei 20.000 de euro de pe umeri nu ii asigura succesul. La fel cum cei 500 de euro din buzunar nu asigura esecul.
„Meșcheria” este sa stii sa profiti. Sau sa valorifici. Sau sa adaugi valoare… dar, da, e nasol cand nu stii pentru ca ai impresia ca fie statul ar trebui sa te ajute, dar nu te ajuta, fie statul ar trebui sa te lase in pace, dar, totusi, are si el ceva de spus.
Nu de alta, dar nici cel mai scump ciocan din lume nu te invata cum sa bati cuie…
copilul ăla e orfan dinainte de a face zece ani. o chestie care nu poate fi îndreptată cu toți banii din lume.
e bine că ai înțeles esențialul.
baietul asta ar fi avut exact acelasi succes si si cu un singur aparat de 200 de euro pe umar.
in primul rand pentru ca il cheama ca pe tasu’ si in al doilea pentru ca oricum 99.99% din „clienti”, cu fotografia in fata, nu au habar daca e facuta cu o smena, un hasselblad sau direct cu photoshopul…
Lasati-l be flacau, voi stiti ce bucata s-a facut sora-sa? Ia cautati-o pe Bindi Irwin sa vedeti…
Adica fatuca asta?
http://cdn.newsapi.com.au/image/v1/571c068ff87cfc3019dca10127031bed?width=650
Ce-i asta, post de „locotenentul evidență”, sau ne pui la încercare?
Io am copilărit imediat „dupe” revoluție și, în wild wild east-ul ăla, am avut prieteni ai căror părinți s-au descurcat mai bine. De le mureau dușmanii de ciudă (și poate și eu…) & shit. Ai mei n-aveau bani să-mi ia adidași, de exemplu. Am și rămas cu sechele se pare, pentru că, acum, când îmi permit, mă trezesc, din când în când, că iar mi-am luat 7 perechi în concediu, dar de purtat nu-i port… îi am acolo, multe perechi, modele ce nu se găseasc la noi. Piticii mei sunt… mai liniștiti. O perioadă.
Ideea e că n-am murit de foame, dar nici nu s-a pus problema vreodată să fiu aranjat pă viață de tati. Așa că m-am descurcat cum am putut.
Am făcut greșelile „normale”, zic eu, pentru cineva care n-a avut părinți mai „luminați”, mai cu viziune, care să mă îndrume când era important vizavi de carieră, de exemplu.
Asta a dus, inevitabil, la situațiile în care am fost nevoit să mă reprofilez 180 de grade în viața profesională și nu la vârste fragede, ci la vârste la care unii deja sunt stabili sau la care deja încep să devină rigizi cu mișcări de genul. Apare frica, nesiguranța.
Ultima mișcare de genul ăsta a trebuit să o fac acu’ doi ani. M-am dus intr-un domeniu bun, dar cu cerințe care erau mult peste ce știam.
Cheia a fost că un prieten, super-pizdar pe nișa asta, mi-a dat o șansă. A stat cu prostul și l-a ajutat remote, să învețe, să priceapă lucruri. Toate astea cand se putea pișa pe mine, doar din prisma faptului că salariul lui are 5 zero-uri în coadă, și nu în roni.
Long story short, dacă vezi pe unul că vrea să facă ceva și poți să-l ajuți, ajută-l. Avem nevoie de oameni care vor să facă ceva. Orice. Majoritatea vor uita repede de unde au plecat (mă refer aici mai ales la ce faptul că au fost începători și „proști”, nu neapărat săraci) și vor fi lepre cu alții care sunt la fel de „proști” ca ei, intr-un punct al vieții. Dar câțiva nu vor uita și vor fi dispuși să ajute pe alții, la rândul lor.
Juniorul ăsta poate are un start mai bun, ca alții. Poate. Dar se pare că vrea să facă ceva. Eu mi-am permis un kit de 13.500 USD, la un moment dat. Strict de hobby. Și un fotograf excelent mi-a zis că „ce vrei, mă, ești prost, n-o să ajungi niciodată un fotograf bun”, iar altul mi-a explicat toate „secretele” lui, pe ideea că „doar cunoștințele pur tehnice, nu te fac desăvârșit și fără munca grea din spate”.
Succesul are multe componente și, chiar dacă e clișeu, norocul e un factor important. Norocul ca unul mai bun, în loc să dea și el în tine, să te ajute, de exemplu. Important e ce faci cu oportunitatea aia. Că, de altfel, sunt pline corporațiile de mici sau mari tirani, care chiar distrug cariere, dar care nu știu să curețe buda după ei…
Așa că nu acel „small loan” e mărul discordiei, părerea mea, ci felul în care te porți după…
Fiecare are sansa lui in viata.Acum depinde daca o fructifica sau nu.
Nush, intreaba pe Dragos Asaftei.
PLM, e aiurea sa te astepti ca toti sa porneasca cu sanse egale.
Problema nu e ca unuii au o rampa de lansare, e cand fac tot posibilul sa taie craca de sub ceilalti. De aia si trump si bernie (cei mai populari politicieni americani) au avut un mesaj similar ” the game is rigged”.
Cam toata lumea a accepta diferentele de „sanse”, cand stiu ca exista o sansa sa traga si ei, odraselele lor, sau familia lor lozul castigator. „work hard” si ajungi undeva „visul american”, all that bullshit. Reiterez din Jordan Peterson, el fiind cel mai vocal cercetator al acestui fenomen, nu sunt idei originale formulate de mine acum.
sper ca e trolaj.
daca nu, atunci te macina niste probleme existentiale dubioase care se rezuma la struguri acrisori si de ce nu ai tu [insert object of desire] si are bulangiul de peste drum.
contextul e aici https://zoso.ro/peter-schiff-despre-salariul-minim/
Dar tatal lui Steve Irwin cine era? Soros?
egalitatea de sanse, cum ai descris-o tu in postul asta, nu exista si e normal sa nu existe si sa nu fie o miza decat in mintea retarzilor de leftisti si socialisti. o societate corecta trebuie sa asigure accesul egal la drepturi. niciun fotograf nu are „dreptul” de a avea echipamentul lu’ bogatu’ asta micu’ – asta e fix treaba lui sau a parintilor.
Cui nu-i place egalitatea de sanse, ce sa zic, vorba cantecului, sa n-aiba parte de ea.
intrebarea corecta e invers… Cum concureaza copiii „saraci” cu odrasle de baștani…
Da, da, zeci de mii de euro iti trebuie.
Poza de mai jos e facuta intr-o bucatarie intunecata, cu o camera bridge din 2006 pe care am dat 350 lei si care focalizeaza ca dracu’, cu un trepied de 70 de lei, 2 becuri infipte intr-un prelungitor (pe post de sursa de lumina), o bucata de hartie alba pusa in spatele subiectului:
goo.gl/Ev9Zra
Cam indiferent de parerea noastra, egalitatea de sanse necesita un milion de kilotone de forta ca sa fie implementata. Mai bine faci chestii mai usoare.
Da, da, zeci de mii de euro iti trebuie ca sa faci o fotografie.
Poza de mai jos e facuta intr-o bucatarie intunecata, cu o camera bridge din 2006 pe care am dat 350 lei si care focalizeaza ca dracu’, cu un trepied de 70 de lei, 2 becuri infipte intr-un prelungitor (pe post de sursa de lumina), o bucata de hartie pusa in spatele subiectului:
goo.gl/Ev9Zra
Si ti se pare wow ?
Stramba, focalizare gresita.
Nu inteleg ce vrei sa demonstrezi.
Exista chiar studii statistice pe tema asta, ca in succesul in viata factorii de importanta sunt in ordine descrescatoare tara, familia, cercul de prieteni si ultima inteligenta. Cheia ar fii sa intelegi asta cat mai repede si apoi sa citesti cat mai timpuriu biografii de altii similari ca tine, dar care au reusit deja.
In nota articolului, nu a spus nimeni niciodata ca viata este dreapta, dar fiecare e direct raspunzator de ce face sau nu. Mie cel mai greu de gasit e echilibrul ala intre tot ce vrei si tot ce ai nevoie sa fii fericit.
Mai e un mic detaliu. Imi iau si eu scule de 20.000 euro, da’ ce fac ? Ma duc in Herastrau ? Sau nu, ma mai costa inca 20.000 euro sa ajung intr-un Wildlife sa pozez draciile alea.
Eh, ala are 20.000 euro pe umar si iese ‘in spatele curtii’ si pozeaza wildlife.