Din când în când mai apare câte o știre care plânge că în România sunt mulți analfabeți funcțional în rândul copiilor.
Ca părinte și ca adult, ți se pare aiurea, crezi că e un fenomen izolat, poate au făcut studiul pe copii de la școli slabe sau din provincie, așa se explică. Nu crezi că se întâmplă peste tot, n-are cum, te uiți un pic la ce învață copilul la școală și nu ți se pare nimic complicat și treci mai departe.
Dar nu citiți blogul ăsta la mișto, o faceți ca să învățați ceva. Și lecția de azi e că manualele sunt imbecile. Până să ajungem la “bă, la clasa a treia se învăță fracții”, luați un manual de limba română și citiți-l cu atenție. Veți descoperi foarte multe cuvinte care nu se mai folosesc de 40 sau 200 ani, dar care au rămas prin manuale, cuvinte pe care copilul nu le știe, că nu le aude prin casă, și nici pe la școală nu i le explică nimeni.
Plus, destul de multe exemple care nu mai au legătură cu realitatea curentă, folosite pentru a învăța copiii chestii, care sunt contraproductive, că halvaua nu mai există, nimeni nu-și mai denumește copiii Vasile și 3/4 din copiii de la oraș n-au văzut niciodată găini. De aia când copilul citește despre halva, se uită ca la avioane, că nu face legătură cu realitatea.
Am mai făcut pe aici calcule pe costurile manualelor, sunt ieftine, nu-i pasă nimănui de ce e în ele, și cât timp prețul e cel care primează nu se va schimba nimic.
De aceea e datoria fiecărui părinte să facă exerciții cu copilul, și de limbă, și de matematică, și de morală, în lumea reală. Așa se combate analfabetismul funcțional. Educația copilului nu trebuie lăsată doar pe seama școlii și manualelor.
Carrefour are 10 sortimente de halva
Asa e, mare fan. Mai basculez ocazional.
Noi luam halva de la Lidl de obicei. Halva 4ever!
În Braşov nu am văzut niciodată. E ceva turcesc?
Halva rulz! In Constanta gasesti mai pe oriunde
vai de mine ce pofta mi s-a facut de halva
In Cluj jnca mai este fabrica unde se face halva pe dealu Feleacului.. am fost in vizita cu clasa in’88 sa vedem cum lucreaza tovarasii muncitori pe campu muncii
Ma duc sa cumpar halva.
Cred ca a vrut sa zica halvita.
@Big, LIDL s-a ocupat și de halviță/nuga
Mai aveți ceva ”oldies but goldies” pe listă?
„Te rog, opreste-te la mega si ia o halva daca au.”
dacă nu, ia niște halviță.
Da-va-n… cu halvaua voastra cu tot! Salivez ca pechinezul lui Pavlov.
Acum ne dam seama ca Vali traieste cu 200 de ani in viitor. Si ca atunci nu va mai fi halva. Trist.
E munca ce propui, fuge lumea boss.
Când ai minim 60% ADULȚI analfabeți funcțional, cum naiba să ai copii mai buni? Primul șoc din viață l-am avut în 1990 când am intrat la facultate și m-am dus să completez cererea de cazare în cămin. Repet anul, 1990, abia ieșiți din comunism unde „se făcea carte”, la facultate, unde se intrase în cazul meu, după un concurs cu 5 candidați pe un loc, deci era „spuma” intelectuală a României. Jumătate din noii mei colegi nu puteau să completeze un formular A4. Dar ce scriu aici? A, și dincolo?
Mergeți la orice instituție, unde găsești, fie acolo afișată mare și vizibilă, fie pe net, lista de documente necesare. La mai mult de jumătate din cei de la coadă, le lipsește cel puțin un act. Cât stai la coadă vine minim 5 persoane să-l întrebe pe cel de la ghișeu ce acte trebuie.
Daca sunt atat de multi care nu inteleg un formular, poate ar trebui modificat. Ca doara scopul e sa comunici eficient nu sa faci lectii de limba cu platitorii de taxe. Zic si eu.
multe dintre formularele alea sunt „desenate” de niste analfabeti functional.
da, exista cazuri in care cu greu te descurci sa il completezi, chiar daca ai experienta si uneori si exemplu (la fel de „analfabet” ca formularul).
totusi, asta nu scuza in nici un fel faptul ca mult prea multi oameni nu sunt capabili sa completeze corect un formular simplu / clar.
daca ii mai pui sa scrie o cerere cu formulare libera fara model.. deja ai blocat sistemul.
la fel si cu alte criterii legate de interactiunile astea.
stiu ca toata lumea rade de dosarul cu sina care uneori mai trebuie sa fie si incopciat.
oare cati s-au intrebat care e noima sinei din dosar, de ce e necesar un opis (si ce e ala), de ce se numeroteaza foile dosarului, de ce e necesar sa iei un numar de inregistrare cand depui astfel de documente, de ce sa ai copie a cererii / formularului depus, etc.
unele lucruri sunt foarte simple cand sunt intelese, doar ca nu pentru toata lumea sunt evidente.
oare cati profesori / invatatori au explicat lucrurile de mai sus si la ce materie?
@ Bubu: o lista de acel gen zice asa – certificat de nastere original si copie, buletinul parintilor original si copie si dovada platii taxei. Ia ghici cati din cei de la coada aveau toate astea? Cu ce e de vina formularul ca aia nu o inteleg? Adica mai simplu de atat ce sa faci sa inteleaga prostii???
Era inclusiv o discutie cretina ca unei doamne ii expirase buletinul de 1 an, dar ea spera ca cel de la ghiseu sa o ierte si sa accepte actele si asa, ca ce mare lucru.
Ahahaa, am ris…asta e ca si istorioara din marea britanie, unde tot vreo 60% din elevi nu stiu sa spuna ora daca privesc un ceas clasic si erau stresati ca nu stiau cat timp mai au din examen/ora…Au decis sa inlocuiasca toate ceasurile cu cele digitale care arata cifre.
Corect sa zice „vine maxim 50 de persoane”
@Bubu, ok, poate unele formulare ar trebui simplificate. dar știi bancul ăla cu formular completat cu numele de Popescu Ion pt că pe formulare de exemplificare de pe pereții instituției publice scria Popescu Ion?! nu e banc.
acum mai mulți ani eu și colegii mei ne amuzam de o cerere formulată de o mamaie. nu mai știu dacă era o cererea primită de noi, sau una care se plimba pe net. cam toți se amuzau de gradul de agramatism al cererii și scrisul de copil de grădiniță.
ceea ce m-a frapat pe mine însă a fost formularea. extrem de simplistă, dar clară și concisă ”mă numesc Cutărica, serie, nr buletin, și am problema cutare”- expusă simplu, ca la țară, dar foarte, foarte clar și scurt. doar idiot sau rău-voitor să fii și nu înțelegeai ce voia mamaie să zică.
am văzut sute de alte cereri formulate de oameni ”cu școală” mult mai puțin clare, mai dezlânate, fără date de identificare, de trebuia să citești 2 ore să pricepi care-i problema lor.
La astea cu formulare nu sunt neaparat oamenii de vina. Sunt si formulare unde sunt mai multe optiuni decat ar fi nevoie, si formulari ambigue, iar daca mai ceri unul aia se uita urat la tine, asa ca oamenii intreaba de 3 ori inainte sa scrie o data. Sau daca gresesti ceva, la majoritatea ghiseelor te pune sa completezi inca o data formularul, in loc sa corecteze aia de acolo (si sa faca un semn, daca e problema), asa ca mai iei unul, te dai la o parte, scrii iar.
De exemplu posta, ca sa trimiti ceva si sa primesti banii prin mandat postal e faza aia sa te pui pe tine destinatar ca tu primesti banii, si multi oameni gresesc acolo. Plus ca scrii si de vreo 3 ori numele tau, ca o parte din formular se rupe si iti vine acasa sau asa ceva, in loc sa scrii mare cine trimite si cine primeste si gata, ca se descurca mai departe Posta sa desluseasca unde trimit banii. Curierii se descurca.
Iar la declaratii, recent am completat una, unde mi-a zis ca de ce nu am pus CNP-ul. Pai omule, am scris numele, seria/nr de buletin, adresa, si ti-am anexat copie dupa CI. Acolo ai mai multe date decat e nevoie, completeaza tu in coltul paginii CNP-ul daca fara el nu merge treaba, si te temi ca mai sta la adresa aia cineva cu nume identic cu al meu.
Sau poti pune o foaie pe perete cu un template, daca tot tii asa mult la formulare.
60% analfabeti funtional – nu cred ca intelegi ce ar insemna asta.
Cred ca si 6% e mult.
Păi din ăia 60% sunt o grămadă care sunt de cealaltă baricadă a birocrației.
Adică sunt cei care creează formulare, reguli, și legi.
Acuma una e când ai oameni incapabili să completeze un formular, alta e când ai oameni incapabili să facă formularul ăla. Pentru că și dacă ai avea 99% cu IQ peste 160, tot ai avea fix aceleași probleme.
La noi sunt chiar prost făcute multe formulare, și personal am învățat să navighez un pic prin ideologia statului, aka să nu își asume nimeni nimic, ca ei să nu fie de vină cu nimic.
De-aia te pune să-ți completezi CNP-ul pe fiecare formular de 2-3 ori, ca să nu-și asume nici măcar un copy/paste făcut greșit :))
De-asta, sunt de-acord cu tine că e greu să completezi formulare dacă ești analfabet funcțional, dar să vezi ce distractiv e să le creezi dacă ești analfabet funcțional :))
Exact, mi-ai luat vorbele din gura. Cum mama dracu sa faci asta, cand parintii sunt mai analfabeti functional si mai imbecili, decat proprii copii?
Cat despre formulare, va zic ca nu le citeste nimeni, in afara de nume prenume si adresa. Si motivul pentru care faci cererea.
Functionarii sunt mai idioti decat noi, oricum.
Exemplu: Cand am fost sa imi scot cazierul de la politie, am completat la „locul nasterii” sector 2, iar la „domiciliu” sector 1, ca acolo stau acum. Evident ca pe cazier scrie frumos la domiciliu „sector 2”. Evident ca nu a interesat pe nimeni eroarea, desi in buletin scrie clar adresa noua.
Apai, daca nici ei nu sunt in stare sa urmareasca propriile formulare…
Ca sa nu mai zic, ca atunci cand am fost sa schimb buletinul, am avut vreo 2 persoane la vreo 30 de ani, care m-au intrebat ce am scris pe formular, desi ai totul ca la prosti. Cica: „Dar la motiv ce scrii, daca vrei sa schimbi buletinul si adresa?”.
Ummm… reinnoire buletin si schimbare de domiciliu?!?!?!
„Dar la studii ce scrii? Scrii ce facultate ai terminat?”. Nu, scrii ce facultate a terminat ma-ta.
#facepalm.
@Jupaneasa:
Studii: universitare
Studii: facultate
Studii: Facultatea de Litere
Cât stai la coadă, vin minim 5 persoane*
Hai că la faza cu matematica îl mai trimiți să cumpere ceva, mai adună câte kill-uri are prin Fortnite, câte salate îi trebuie la Farmville, mai învață el cumva. Dar dacă ai copil căruia nu-i placă să citească, you’re f*cked. Adică el e, dar nu știe încă.
Mai toți părinții știu că școala/programa e aiurea structurată, dar cu toate astea, majoritatea nu suplinesc ei personal nevoia de educație/curiozitate a copilului. E o atitudine tâmpită, de resemnare. Ok, n-ai cum să faci autostrăzi în locul guvernului, dar să-ți aloci ceva timp pentru copil ai putea.
BTW, oarecum off-topic, dacă vreți să dați copilului (și vouă) un joc, recomand Monument Valley. Știu că e mai vechi dar de abia l-am descoperit. În lumea reală, seria de la Smart Games (găsiți prin Cărturești)
Ce înseamnă pentru tine „să citească?”.
@Eu ciudată întrebare. Cărți, evident, cât mai multe. De pe la 6-7 ani să-și dezvolte obiceiul de a citi singur.
Copiii/oamenii sunt curiosi prin nascare. Unii mai putin, altii mai mult e drept, dar totusi sunt curiosi iar diferenta o poti face prin educatie. Daca incepi devreme sa citesti unui copil, sa-i dai carti, sa-l lasi sa-si aleaga cartile sansele sa ii placa sa citeasca cresc mult. Si daca a ajuns la varsta sa cumpere ceva sau sa joace fortnite si stie doar sa numere
e o problema la fel de mare. Un copil normal de 3 ani e capabil fara vreun efort deosebit sa numere si sa inteleaga numaratul cu zeci si sa faca adunari simple in viata de zi cu zi.
Desi par diferite matematica si cititul sunt destul de asemanatoare, amandoua se fac din curiozitate si fiecare exercitiu in plus iti da satisfactie si te incita sa continui. Daca te uiti la multi dintre matematicienii vestiti vezi ca citeau mult si din diferite domenii.
In analfabetismul functional despre asta e vorba, despre a intelege ce inseamna un proces, nu doar de a aplica niste algoritmi pe care sa nu-i poti ajusta atunci cand problema sa schimba putin. i.e.
Analfabetismul functional se aplica si in cazul parintilor care nu-si dau seama de ce zici tu. Ei isi „citesc” copiii, dar nu-s in stare sa ia niste masuri simple ca sa ii ajute. Si asa pentru ca nu i-a invatat nimeni chestii de baza, traiesc automat.
@nxs
„Un copil normal de 3 ani e capabil fara vreun efort deosebit sa numere si sa inteleaga numaratul cu zeci si sa faca adunari simple in viata de zi cu zi.”
Ai copii? Ai un copil care numără la 3 ani, inclusiv cu zeci? Felicitări, dar sa știi ca dpdv al dezvoltării psiho-etc nu aceasta este standardul, ci este peste medie..
@nxs, no freaking way, la 3 ani face alea doar dacă are o înclinație … naturală spre așa ceva și mai ales dacă părinții se ocupă intensiv de el. Și nici așa nu cred că se joacă prea lejer cu numere peste 10. Da, poate că unul din un milion face asta și rezolvă cubul Rubik în 5 secunde, dar asta nu înseamnă nimic la scară mare.
@adyzah
Asta zic și eu. Ideea e sa te ocupi de copil pentru a se dezvolta normal, natural, în ritmul lui. Nici nu vad un rost sa îl forțezi, fiindca nu o sa devina geniu, dacă nu o are în el, în schimb riști sa te epuizezi, stresezi și pe tine și pe copil și efectul sa fie tocmai invers, copilul sa înceapă sa refuze sa fie indrumat. Și pana la urma cred avem nevoie de copii (viitori adulți) echilibrati, care se dezvolta normal dpdv psiho-emotionalo-cognitiv si mai puțin de genii..
Eu pe-ai mei dupa ce invata sa citeasca ii trimit aici pe blog
Hai să discutăm ca între moși care nu au ajuns la senilitate: bre, toate manualele sunt imbecile, și pe vremea noastră erau pline de prostii. Avantajul nostru e că am avut adulți cât de cât responsabili în jur care au depus efortul minim să ne învețe câteva lucruri de bază.
pe vremea noastră nu existau atât de multe neologisme și distracții. n-aveai ce face toată ziua decât să bați mingea sau să citești. e puțin mai greu să le captezi atenția copiilor. nu imposibil.
și limba noastră de atunci era mai apropiată de limba din cărți și poezii.
posibil ca fondul lexical să se fi redus drastic de pe vremea când eram noi copii. cumva îmi dau seama că folosesc mai puține cuvinte decât foloseam acum 10-15 ani și cu siguranța mult mai puține decât foloseam acum 20-25 .
mă trezesc folosind cuvinte pe care eu le consider simple, uzuale, normale și lumea din jurul meu se uită la mine ca la marțieni.
am citit că și alții au realizat fenomenul. nu-mi amintesc sau nu realizez cauza.
Am două probleme de semnalat aici:
1. Adulții responsabili din jurul nostru aveau la dispoziție (mulți dintre ei) beneficiau de:
-program de muncă în schimburi care, combinat cu lipsa traficului și a distracțiilor (gen păcănele, mall etc.) făcea ca timpul lor liber să fie mai mult decât ce avem noi acum. O parte din acel timp ni-l acordau și nouă. Câteodată chiar din plictiseală.
-modele. Scara de valori, așa șubredă și dubioasă cum era, nu fusese încă răsturnată, așa că adulții ăia responsabili visau, încercau, făceau tot posibilul ca odraslele lor să ajungă „cineva”, unde acest „cineva” era strâns legat de carte, de școală.
-sistemul. Societatea încă mai avea nevoie de „membri de nădejde”. Încet încet treaba asta s-a cam stricat.
2. Dacă am avut adulți responsabili pe lângă noi, dacă am învățat, dacă, dacă….stau și mă întreb de ce generațiile următoare, chiar și cea a copiilor generației noastre, adică actualii școlari și liceeni, sunt în halul în care sunt. Noi nu am învățat nimic de la ai noștri sau nu suntem în stare să transmitem mai departe ce am învățat? Pe mine mă sperie părinții din clasele copiilor mei. Sunt oameni din generația mea, 30 – 40 de ani, și sunt….analfabeți funcționali unii, proști de-a binelea alții. Iar copiii sunt oglinda lor. Acești oameni nu au avut „adulți responsabili” în jurul lor când erau mici? Sau sunt eu ghinionist?
@Johnnyfer:
acei „membri de nadejde” poate nu inseamna ce crezi tu ca inseamna. d’aia pe vremuri un strungar avea (de cele mai multe ori) un venit mai mare decat un inginer.
„membru de nadejde” era orice altceva dar nu un „‘telectual”…ca astia erau periculosi….puteau gandi singuri (lucru valabil si acum: societatea (turma) e (in continuare) inspaimantata (poate e prea dur cuvantul) de cei care sunt diferiti)
tu pleci de la premiza ca „daca DA”…dar poate e „daca NU” ?! poate nu am avut acei adulti responsabili pe langa noi…si poate asta e doar ce ne-am imaginat noi. ca daca era „daca DA”…poate nu eram cum suntem
@Jonnyfer, să nu uităm totuși că părinții noștri își petreceau o bună parte din timpul ăla ”liber” la cozi (pt orice, de la mâncare până la hârtie iginică) și ședințe de partid (și alte bălării asociate, care nu erau în timpul programului de lucru efectiv). plus spălat la mână, gătit la argazul la care gazul abia pâlpâia, aproape nimic din electrocasnicele de azi, etc.
Nu stiu cat de mult e meritul adultilor cat e a situatiei in care ne aflam: nu erau masini -> erai obligat sa mergi pe jos la scoala din cartier, la piata de la rusi la un coleg acasa fara gps; nu avea nimeni timp sa stea dupa tine sa-ti dea sa mananci & shit -> generatia cu cheia la gat + stat prin vecini/neamuri/cunostinte cand nu se putea; nu erau filme, desene etc -> te uitai pe o revista cu rahan sau testoasele ninja mai tarziu de jdemii de ori si-ti faceai in cap fel de fel de scenarii extra plecand de la ele, eventual incercai sa le copiezi pe tv sau fereastra sau iti desenezi propriile benzi desenate etc. Cam toti prietenii/vecinii mei au fost la fel pana spre liceu. O combinatie de „pune mana si invata”, lipsa de alternative si libertate care ne-a ajutat enorm facandu-ne sa muncim.
d’acord cu ce zici, dar cei ai ba cu halvaua?
eu mai cumpar tot la cateva saptamani
Asta este diferenta intre un adult care va reusii in viata si cel care va da cu carca toata viata, educatia primita cu ajutorul parintilor. Eu am invatat multe treburi de la parinti, in afara de cele clasice, nu mesteca cu gura deschisa, arunca gunoiul la cos, si toate astea prin exemple zilnice. Altfel, cand va parinti ce treverseaza aiurea cu copilul de mana, sau arunca hartii pe jos pt mine e clar ca acel copil va prelua comportamentul parintilor. De aia e bine sa nu injurati de fata cu copilul si in general sa va purtati cum ati vrea voi sa fiti tratati. Era aici pe blog un comentariu pe care il propovaduiesc de arunci, si anume: confortul individual nu trebuie sa fie mai presus de cel comun.
pe multi i-ai pierdut la ‘reusii’
Tot speram sa fie un perfect simplu, dar mniu!
„pe copii de la școli slabe sau din provincie” da, avem si paduchi.
Se stie ca astia din provincie sunt vai de mortii lor, in comparatie cu geniile din Bucuresti.
Am mai scris pe aici, totul pleaca de la saracie. Copiii saraci au parinti saraci, care de obicei sunt prosti. Nu toti, dar o larga majoritate. Daca mai stau si la tara, sansele lor sa ajunga adulti destepti si educati scad foarte mult.
Unui copil de la tara, dintr-o familie cu parinti prosti, ii va fi foarte greu sa reuseasca in viata prin carte. Va merge cel mai probabil la scoala din sat, fara conditii si fara cadre didactice calificate apoi eventual la cel mai slab liceu din cel mai apropiat oras, unde nu va reusi sa termine 12 clase sau sa ia bac-ul.
Mai sunt cate unii care reusesc sa iasa, mai o bursa, mai un sport, dar ei sunt exceptiile, nesemnificativi statistic.
Orice reforma reala in educatie ar trebui sa plece la gratuitatea ABSOLUTA a accesului la scoala si o infrastructura scolara moderna.
In loc sa tii cate o scoala veche, fara cadre calificate, in sate unde mai sunt cate 10-20 de copii, faci in comuna o scoala mare, moderna, dotata cu tot ce trebuie, inclusiv cabinet medical, dusuri si vestiare, cantina si sala de mese.
Aduci aici cu microbuze scolare, toti copiii din satele din jur. Le asiguri transport gratuit, o masa calda gratuita, posibilitatea sa se spele (incredibil de multi copii stau nespalati cate o saptamana, pentru ca nu au unde sa se spele; nu, ligheanul si apa incalzita pe soba nu se ia in calcul), acces la asistenta medicala primara, uniforme sau alte haine corespunzatoare gratuite, rechizite si manuale gratuite.
O astfel de scoala atrage si retine profesorii buni si obtine rezultate bune ale copiilor.
Cum, n-ai vazut bre ca au reabilitat scolile de la sate? Le-au scos si din noroaie si nici nu mai stau sa cada pe elevi. Au si caldura, nu stii ce spui. Iar parintii prosti, de regula, au copii ar caror genetic lucreaza nitel contra lor. Asta nu inseamna ca unii nu-si depasesc conditia, manati tocmai de viata mizera in care se zbat. Altii, lucreaza cu ziua si cu ajutorul de somaj. Fiecare cu prioritatile lui.
Nu văd care e problema cu statul nespălat. Dacă nu ies afară din casă, nu fac duș cu zilele. Oamenii se spală zilnic de câțiva zeci de ani, în rest…
@vio asta cred și eu că e singura soluție.
Dacă statul vrea cetățeni bănoși, care să fie capabili să producă bani pe care să-i poată fura apoi din taxe și impozite, trebuie măcar un sistem școlar bine pus la punct.
Și vrem nu vrem, la țară încă se mai fac copii, ar fi o resursă enormă.
Așa desconsiderați cum sunt, mulți din copiii din familiile acelea sărace de 9-10 copii nu sunt cu nimic mai proști sau inferiori față de cei de la oraș.
Dacă ar avea șanse poate nu egale, dar măcar comparabile cu cei de la oraș în privința educației, ar fi o schimbare radicală.
Altfel, se creează un cerc vicios în care ei la rândul lor au 10 copii ne-educați, și tot așa…
Și da, cred că la țară, școala trebuie să fie mult mai complexă decât la oraș. Unii n-au apă curentă în sate, ce să mai zic de dușuri, masă caldă, sau avioane bibliotecă sau internet. Ce să vorbim de chestii gen psihologi, sau oameni care să-i învețe lucruri care să țină de ‘școala vieții’ care nu le pot învăța de la părinți bețivi și violenți.
Trebuie un proiect standardizat ușor de replicat, și făcut peste tot unde sunt destui copii ca să aibă sens.
Stau la un amic momentan, oras de provincie, zona linistita. O gradina mare intre blocuri, doar alei pietonale, niciun „pericol” in jur. Un grup de 5-6 copii ~5-7 ani jucau „fata” duminica seara. TREI parinti stateau cu ochii pe ei ca pe vulturi. Ok. Or fi mai panicosi parintii, e ok.
Fac un ceai, sudoku in mana, lejer pe balcon ca era soare si frumos. Intre doua reprize de „unuuu doiii … zece!” si chiraieli de copii, aud mereu „Adina, nu asa tata!” „Adina, unde te duci tata?” „Adina, uite dupa masina aia” „Adina, vezi ca-ti murdaresti bluza” „Adina, vezi ca tu esti, du-te la perete!” … Daca te uitai la parinte, n-ai fi zis ca-i retardat. Sper, pentru binele Adinei, ca ma-sa-i mai destupata. Un fel de opusul „olivia si andi”.
Şi întrebarea evidentă: ai copil? Ştiu cum e cu teoria, îmi muşc de multe ori limba ca să nu fac ca ăia de care zici, dar e greu. Şi pericolele mult mai mari. Hai să nu începem cu „pe vremea mea…” că nu există termen de comparație. Al meu o să plece în prima tabără acuşi, la 8 ani. ŞTIU că e spre binele lui dar tot o să mă cac morcovi 5 zile.
adyzah am eu copil și nevastă-mea e din categoria panicaților. Am ajuns să mă bucur când nu e ea prin preajmă, că pot să îi dau ce mâncare vreau eu și să las copilul să atingă orice. Îmi aduc aminte cu drag de vremurile în care o pungă de alune nu te făceau terorist.
https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-22989071-cat-multumiti-sunt-parintii-scolile-unde-invata-copiii-primul-lucru-care-conteaza.htm
In afara de ce pot face parintii acasa cu copiii, invatamantul privat din Romania e o alternativa? (pt cei putini raportat la populatia tarii care isi permit)
Daca merge copilul de la 1,5 ani la 18 ani in sistemul privat, sunt sanse sa fie analfabet functional? Sau sunt extrem de mici?
Parintii sunt ocupati, fac bani, dar nu prea mai au timp de educatia copiilor.
vrei un răspuns de piar sau unul real?
real, profii de la privat sunt aceiași cu ăia de la stat. diferența e că sunt mult mai sictiriți, pentru că părinții sunt extrem de jegoși cu ei. „păi io dau bani aici, fă, să-mi înveți copilul, de ce e prost”. salariile sunt mai mari (cu minim 1.000 lei), dar interacțiuni de genul ăsta cu părinții sunt șocante și demoralizatoare.
depinde de ce intelegi prin „sistem privat”. exista scoli private acreditate si ne.
cele acreditate urmeaza programa scolara romaneasca lucru care sporeste sansele de ratare.
la cele ne, e cu doua taisuri: poti da peste niste tepe unde cresc si mai mult sansele de rateu (coparativ cu invatamantul acreditat) sau poti sa te duci la niste scoli care au inteles ca programa e varza si folosesc o programa gandita pentru niste tari dezvoltate. la astea sansele de rateu scad si tin foarte mult de copil. (doar ca astea sunt si ult mai scumpe)
Scolile private trebuie sa fie mai bune ca cele de stat, altfel nu ar putea exista pe piata, asa cum apa imbuteliata trebuie sa fie mai buna ca cea de la robinet, altfel nu ar mai fi cumparata. La facultati private insa intervine fenomenul scarsity, nu ai loc la cele de stat, cumperi orice exista pe piata si asa au loc si ele, desi sint foarte proaste. Pe acelasi principiu exista si nisa liceelor particulare proaste, preferate de parinti disperati liceelor de stat abismale.
Din punctul meu de vedere – gradinita privata si 4 ani de scoala privata cotizati pina acuma – DA, este o alternativa.
DAR trebuie sa fii atent cum alegi. Nu cea mai faimoasa, ca vei da peste fite si marlani imbogatiti care se poarta mizerabil cu profesorii, nu cea mai „buna”, ca vor baga aia carte in plod pina la epuizare. Una normala, „medie”, asa ca noi majoritatea.
Si trebuie sa mai ai si noroc. De profi ca lumea si de parinti destupati la minte.
DAR tot trebuie sa suplimentezi tu cu niste optionale care sa ii deschida niste orizonturi de care scolii i se cam rupe (sport, arte) si cu discutii dese cu plodul, sa vezi unde sunt probleme.
Daca stai in orase mai mari, ai alternative bune in invatamantul de stat, ma refer la nivelul gimnazial si liceu. Da, stiu, e la moda sa injuri invatamantul de stat, dar eu nu cred asta. Ca exemplu, poate ca pentru unii suna socant, nu cred ca exista liceu privat in Bucuresti care sa bata Colegiul Mihai Bravu la calitatea educatiei. Liceele private au alte plusuri, legate in general de dotari si de extra-activitati, dar platesti pentru asta. Si risti sa iei si tzeapa ca la celebrul ICHB Bucuresti, unde totul e impartit in doua zone clare: „olimpicii” si „cotizantii”. Daca ai cap si esti la olimpici, bravo tie, ai ales bine. Daca esti la cotizanti, esti cam degeaba pe acolo, doar marchezi banul.
Si exista minim 10 licee de stat absolut ok in Bucuresti, de unde copilul tau poate pleca dupa aia oriunde la facultate, si la Amsterdam si la Londra, daca el vrea si poate asta si tu ai banii necesari. Deci chiar nu pleaca copchilu’ cu vreun handicap in viata dupa ce a trecut prin liceele astea, nici pe departe. Si e gratis.
Daca insa stai la tara sau in orase mici, esti mancat. Nici macar oferta privata nu ai. Home-schooling scrie pe tine, iar apoi copilul va trebui sa plece cam devreme de acasa, daca el are cap, tu ai bani si vrei scoala mai buna. Aici e cu adevarat drama, aici se pierd creiere bune. Chiar si in orasele mai mari poate sa fie o problema: sunt doar 1, 2 licee de stat bune si e o concurenta uriasa. Exemplu: de ani de zile, media de admitere la sectia mate-info bilingv de la Liceul Fratii Buzesti din Craiova e in primele 3 pe tara. Cunosc oameni pe acolo si au stresul vietii, sa ia copilul la Fratii Buzesti. Ori asta, ori franghia!
A, si inca ceva. In privinta scolilor din Bucuresti, am vorbit doar despre elevii de varsta mai mare. La clasele mici chiar ca nu conteaza din punctul meu de vedere, invata sa scrie si sa citeasca si sa faca calcule. Eu i-am dat pe ai mei la scoala de cartier, la ce invatatoare au nimerit. Au fost niste scoli asa si asa, in orice caz mai degraba bune decat rele. Ne-am facut treaba cu ele si a fost foarte bine ca erau aproape, se duceau singuri, pe jos, la scoala din clasa a III-a.
Dupa clasa a V-a au plecat de acolo la licee din Bucuresti, prin concurs. Aici i-am ajutat si noi cu pregatirea. Dupa aia au fost pe barba lor. II testez periodic si mi se pare bun nivelul scolilor. Cam comunista programa aia (prea multa memorare, prea putin le starnesc curiozitatea, prea putin lucru in echipe, sistem cam inflexibil), dar totusi ok. Si spun asta comparand ce fac ei cu pregatirea nepotilor mei, care stau in state.
Despre studiile universitare de azi la stat nu ma pronunt, ca nu prea stiu. Aici pare o situatie mai nasoala, din auzite.
@vali, geez, dacă ai avut tu experiențe naşpa nu generaliza, eu unul sunt foarte mulțumit.
@Vasile, dacă poți, 0-4 la privat, cu clase de 15-18 copii (nu 38 ca la stat), ca să se poată ocupa cu adevărat de copii. EVIDENT, te interesezi, că şi la privați găseşti mizerabili.
n-am avut experiențe nașpa, știu din două surse de la 2 școli generale private, una din brașov, alta din bucurești.
mai sunt și altfel… fiu-meu e mult înainte cu matematica, are parte de interes special din partea învățătoarei, fișe speciale, stă, îi explică. Au engleză în fiecare zi, dezvoltare personală, proiecte școlare, proiecte pe Erasmus cu posibilitatea să meargă în străinătate la schimb de experiență, afterschool, joacă, ieșiri în grup, tabere. Unde ai așa ceva la stat?
Hm … timp liber mai are?
@florin, lol, da, nu-s genul ĂLA de părinte
Alea-s toate în cadrul școlii, plus, chestii de genul proiecte/Erasmus sun 1-2 pe an. De altfel a trebuit să mă cert cu el să NU facă niște opționale.
In Cluj Napoca, din ce cunosc eu, educatoarele si profesorii de la gradinitele si scolile private lucreaza doar in privat, nu si la stat (cum e in cazul multor medici).
Din ce am auzit eu, cei din privat castiga mai putin ca cei de la stat (asta dupa ultimele mariri de la bugetari) si e o fluctuatie mai mare de personal. De la un an scolar la altul e foarte posibil, de exemplu, sa se schimbe invatatoarea. (la privat)
Si eu am auzit de pretentiile parintilor, dar am auzit ca si patronii scolilor private le pretind anumite chestii profesorilor care nu prea le convin (gen sa se maimutaresca prea mult cu cei mici).
Cred ca de fapt manualele alea sunt asa din cauza ca sunt scrise de bunicute (citeste: oameni > 50 de ani) care asociaza vorbitul corect cu tot felul de cuvinte de pe vremea lor, formulari politicoase complicate care suna fals si pe care nu le foloseste nimeni – politicos sau nu – in realitate. Oamenii aia care vorbesc cu ‘doamne ajuta’, ‘domnule draga’, ‘dansul’ si alte chestii care ar face un copil ciuca batailor si la gradinita nu numai la scoala. Nu cred ca doar au ramas in manuale – pur si simplu – sunt scrise in continuare de genul ala de oameni.
Si cand eram eu copil erau la fel de deconectate de realitate si singurele manuale frumoase, interesante si cat de cat ‘relatable’ erau cele de engleza.
Merci de raspunsuri.
In Cluj Napoca, cea mai cunoscuta scoala privata functioneaza dupa programa engleza Cambridge si are bacalaureat recunoscut in Anglia parca.
Doar taxa de scolarizare anuala la liceu e 7-8000 euro (plus uniforma, mancare, alte activitati etc).
nu te gandi numai la liceu. sunt sanse mari ca, aca e recunoscut in MB, sa nu fie recunoscut in Ro. adica: pa, universitate in Ro; welcome, MB. ori asta nu e musai ceva rau la cum arata invatamantul superior de la noi dar s-ar putea sa-ti creasca costurile
Cam peste tot în lume universitățile sunt în continuă depreciere pt ca sunt instituții greoaie, rigide care se rup tot mai mult de prezent. Excepție, POATE, fac cele tehnice.Unele… Dar și acolo e discutabil!
Halvaua inca exista, dar pofta de citit s-a dus dracului. Daca pruncul este obisnuit sa stea cu botul numai in telefon (ca asa ii vede si pe parinti), e normal ca nu stie sa citeasca un text si sa inteleaga ce a zis poetu’. Iar parinele nu-l indeamna la citit, ca nici el nu se omoara si deja e prea obosit odoru’. Vad tot mai putini copii care sa citeasca altceva decat status-urile de facebook, adultii isi fac rezolutii de an nou sa citeasca 10 carti in anul viitor. In vremurile ‘bune’ (cand nu pierdeam ore pe prostii), citeai 10 carti in juma’ de luna, acum e mare lucru daca apuci sa citesti una la juma’ de an.
Ce putem noi sa facem, ca parinti, este sa ii invatam pe ai nostri ca e fain sa citesti, chiar si daca textele nu sunt actuale. Ca n-om rescrie Shakespeare in l33t speak, sa inteleaga adolescentii mai usor. Dar asta inseamna sa stai dupa curul copilului, sa te vada si pe tine citind, sa prinda gust pentru asta etc.
si dupa ce citeai ani de zile-n sir cate 10 carti in juma de luna….ajungeai, la „batranete”, la concluzia ca: muschetarii si Pardaillan, tonele alea de carti cu pionierii care „bateau tot” si multe alte cacaturi din „biblioteca pentru toi”, „cartile copilariei” etc…erau doar maculatura sinistra, citita doar ca sa pierzi timpul si fara nici un fel de valoare..
Dojo, depinde ce citești la fel cum depinde ce naiba faci cu nasul în telefon. Mi se pare in egală măsură greșit să preaslăvești cititul de cărți, cum e greșit să blamezi statul cu nasul în telefon. Nu gesturile în sine te strică sau te fac deștept, ci calitatea lor. Mie nu mi-a placut să citesc, dar încurajez pe toată lumea, inclusiv copiii să citească, dar să nu citească prostii, tâmpenii cum prevedea programa școlară. La fel, nu-i las pe copii să se joace jocuri tâmpițele din care nu învață altceva decât să dea rapid din taste (alea gen Mario, doar că în loc de Mario e un pătrat care se rostogolește.)
Am citit si ‘universalele’, am citit si chestii de specialitate. In ultimii 10 ani citesc prea putina beletristica, pentru ca incerc sa indes intre urechi chestii care sa ma ajute in munca mea, pentru ca timp limitat si nevoia de a fi cat mai eficienta.
Nu zice nimeni sa citesti povesti nemuritoare o viata intreaga, desi exista o carca de carti senzationale pe care le poti devora la orice varsta.
Blamez statul cu nasul in telefon pentru ca nu iese nimic bun din asta in majoritatea cazurilor. Stau in casa cu o pustoaica de 13 ani, care, desi nascuta aici, face mai multe greseli de scriere in engleza decat mine, care am invatat limba asta o ora pe saptamana la scoala. Si ea chiar nu e nici tampita si nici scapata de sub control, in conditiile in care citeste chestii peste ce trebuie la scoala, invata decent etc.
Acu’ o zi venise cu capsa pusa de la scoala ca au avut state test la engleza si ca a scris 5 ore. Asa, si? Ca au avut nus’ ce cacat de test grila cu o zi inainte, TEST GRILA, nu analizele gramaticale pe care le faceam noi in a 7-a, de ne amortea mana de scris, si ca e greu. Nu a invatat nimic inainte de teste, ca in ziua de ‘ajun’ tre’ sa te odihnesti, ca esti prea stresat. Nici la tutoring nu s-a dus, o ora juma’, ca e prea mult dupa scoala sa mai faca si asta.
Repet, copil care traieste intr-o familie ce inca mai insista pe studiu, deci o idee mai scolita decat normalul. Are prietene care chiulesc ‘programat’ de la scoala, ca nu si-au facut tema, asta fiind ideea parintilor chiar, sa nu aiba nota scazuta.
Attila, tu ai ajuns la concluzia (justa, zic eu) ca mai toate cartile alea cu Pardaillan si pionerii erau niste chestii sinistre pentru ca, banuiesc, ai continuat sa citesti si ai ajuns si la o alta literatura.
Pentru copiii de 6-7-8 ani e important sa citeasca. Orice. Ca in vorba aia cu scrisul, spusa pe dos: „cititi, baieti, orice, numai cititi”
Exista pe piata destul literatura de consum pentru copii mult mai putin sinistra, zic eu, Harry Potter sau Narnia gen.
Eu ii las pe ai mei sa citeasca orice. II incurajez sa faca asta. Merg cu ei sa isi ia carti de vacanta si ii las sa aleaga ei. Daca merg pe mana programei scolare, pot sa fiu sigur ca batalia e pierduta, pentru ca ani de zile am vazut tot lista aia sinistra cu gandacei striviti, prepelite inghetate de frig si caini cu picioare rupte (sa nu mint, parca in ultimii ani am vazut o imbunatatire)
Alternativa e mult mai rea, sa nu citeasca nimic.
P.S. Si, da, si eu citesc carti lunar. Si nu totdeauna greutati :). E totusi cel mai bun exemplu pentru ei.
cândva o prietenă se văieta că fiu-su nu citește Creangă pt școală. copilul se plângea că nu înțelege nici jumate din cuvintele folosite.
).
nu-s moldoveancă, dar Creangă nu mi s-a părut limbă străină. unele cuvinte erau explicate în subsolul paginii, iar pt altele (foarte puține) întrebam părinții (nici unul din ei nu are rădăcini moldovenești sau vreo treabă cu moldova)(la 7-8 ani nu prea ai exercițiul consultării unui dicționar
am nepoți mici 3-5 ani. mă uit la ei și mă întreb dacă înțeleg anumite cuvinte. le cântă maică-mea (fostă educatoare) cântecelul ăla cu ”o fetiță dă la pui, bunicuța lână toarce, tata trage la rindea, eu mă sui în copac așa” și face gesturile specifice. am întrebat-o dacă e sigură că ei înțeleg care-i treaba cu torsul, dacă au văzut vreodată o furcă și fus de tors, sau o rindea. s-a bosumflat și a zis că sigur știu. (maică-mea s-a bășicat când era copilul mare mic de tot din cauză de ceva zis de cumnată-mea cu privire la educația copiilor și de atunci ia foarte personal orice zice oricine). când eram eu de vârsta lor bunică-mea paternă încă torcea lână cu furca și fusul, bunicul matern încă folosea rindea. mi-am pus în cap să vorbesc un pic cu cumnată-mea pe temă.
plm….Creanga, etalonul copilariei noastre scolare….bun doar sa pice subiect de teza/examen spre amuzamentul corectorilor….si atat.
ce pot să zic! eu l-am citit la 7-8 ani. când s-a studiat efectiv în clasă a 5-a deja citeam Cireșarii și mă durea la bascheți de Creangă.
dar pt mine a fost primul text mai lung decât textulețele de juma’ de pagină care erau temă pt acasă în clasa I. 60 de pagini avea Harap-Alb în ediția pe care o aveam în casă. 3 seri mi-a luat (probabil cam juma’ de oră-n fiecare seară).
și tot așa îmi amintesc că ”pisicile aristocrate” a fost primul film a cărui subtitrare am reușit s-o citesc în întregime. la cinema, cu tata și frate-meu.
@A: Creanga nu e (numai) Harap-Alb…cum nu e nici (numai) „Povestea Povestilor”…Creanga e sinistrosenia aia de „Amintiri din copilarie”; materia preferata a tuturor celor care faceau subiectele de „analiza gramaticala”…doar, doar sa prinda „elevul natarau” la o inversiune de fraza si alte cacaturi
Eu nu mai suport sa aud de Creanga. Recunosc, textele erau misto (acum 100 de ani), dar, chiar si cand l-am studiat noi (acum aproape 40 de ani) si tot trebuia sa ni se „traduca” textul. Acum, cred ca suna ca o limba straina pentru un copil de gimnaziu. Poate pe la istoria literaturii, dar sa faci analiza textului, sau sa scrii un comentariu pe marginea unei povestiri de Creanga in secolul XXI mi se pare de-a dreptul o tampenie
băi, nene, da’ lumea oare mai știe de expresia „a deduce din context”? am citit creangă înainte de 10 ani și n-am avut nevoie de nici un dicționar, că era clar că pupăza nu putea decât să stea p-o creangă, aka dugheană – chestiile astea cu „nu înțeleg ce citesc” vin dintr-o singură sursă: mintea nu e obișnuită să treacă dincolo de cuvântul scris, pentru că în viața ei n-a trecut dincolo de asta, că n-a fost exersată; cititul e mai mult decât despicatul textului în paișpe cu dicționarul, e ca și cum ai vedea filmul poveștii cu ochiul minții, wtf! e ca și cum ai citi benzi desenate, doar că alea sunt o versiune palidă și săracă a unui text scris de un artist – dojo are dreptate, dacă intri într-o casă oarecare, cu copiii în ea, ai să vezi munți de jucării și maxim 3 cărți și alea de colorat, evident că părinții nu citesc nici măcar pe tabletă și-apoi le cer copiilor să citească, pentru că pitong 😂😂😂
@Pizzi, da, și dedusul din context l-am practicat la greu. dar dacă ziceam de asta, mă taxa lumea că nu știu ce.
Pizzi, in clasa a treia citisem Cei trei muschetari, cand se studia Creanga, eu il devoram pe Sven Hassel, la inceputul liceului descopeream literatura si teatrul romanesc interbelic, Camus (Ciuma am citit-o intai in romana, apoi in original Ciuma si Strainul). Am citit ceva Chaucer in original, nu mai stiu ce roman al lui Gibson intai in original, asta era deja in facultate. Deci frectia cu Creanga, cum sa ma exprim …
In scoala am urat uniforma (cel mai mult in liceu, cand imi stramtam pantalonii si purtam cravate mai deosebite pana se criza vreun prof batut in cap), Creanga, laba trista de Sadoveanu (si inca nu citisem atunci ce jeg fusese ca om) si orele de socialism stiintific.
Faza e ca mintea omului e atat de complexa si cuprinzatoare incat mai bine-i zici cantecelul ala decat sa-i zici un motan cat un pisoi. Cum vrei sa cresti daca nu afli lucruri noi, daca nu-ti dezvolta nimeni curiozitatea? Va plac oamenii aia care intreaba tot timpul la un film „de ce a facut asta?” „ala-i frate-sau?” „e mort sau nu?”
taci in plm, vezi tot filmul tragi niste concluzii si vorbim la sfarsit sa vedem ce s-a intamplat. Ca aia care iau mot-a-mot „intrebati orice daca nu intelegeti” si intrerup instructorul/profesorul atunci cand tine un curs de fut experienta invatarii pentru toata lumea. Daca copilul ala asculta un cantec pe care nu-l intelege si nu intreaba vina e a parintilor nu a buncii ca ei trebuie sa-i invete sa fie curiosi.
E uzat rau si saracul Creanga, dar nu era chiar baiat rau. Ma rog, poate ma insel, anumite povesti deocheate arata ca era rau de tot
Asteptati sa mai creasca ceva (7,8, 10 ani) si cititi impreuna Ivan Turbinca. La mine efectul a fost surprinzator. Da, stiu, e o poveste care nu o sa intre in veci in programa scolara (tabacioc, vodchi, femei, lautari, cam asta ar fi asteparile lui Ivan pentru rai, asta e o imagine destul de neconventionala pentru programa scolara, nu?)
In culegerea de matematica pentru clasele 1-4 (cu bufnita pe coperta, cred ca multi isi vor aduce aminte in acest fel) din care am invatat eu, calculam productia de strunguri si treieretoare, nu am vazut asa ceva la momentul ala si nu am ajuns analfabeta.
Nu in Vasile, halva si rulmenti sta problema.
sa nu exageram……nite, nitel esti…deoarece compari mere cu pere.
O treieratoare, treiera 2ha pe zi. Cate hectare treiera in 2 zile?
In enuntul matematic de mai sus…te doare-n pix ce este aia treieratoarea….important e sa aplici regula de 3 simpla.
treieratoarele zglobii, canta pe campiile patriei avantul muncitoresc in amurg de vara. Comentati propozitia.
Aici s-ar putea sa ai mici probleme daca tu nu stii ce este aia, ai putea confunda o masina cu un animal…si-ti iese ca dracu mesajul patriotic
Educatie tehnologica. Descrieti functional utilajul sovietic seceratoare-treieratoare S1 1950.
La educatie tehnologica sigur o iei in mana daca nu o visezi respectiva treieratoare
Multumesc, attila, ca ai demonstrat cititorilor acestui blog ce inseamna sa fii analfabet functional.
E cand citesti ceva si nu intelegi, ca sa fiu mai clara.
Practic mi-ai dat dreptate. Problema nu sta in faptul ca enuntul e despre halva, strunguri, rulmenti, treieretoare, etc, ci in faptul ca elevii (si in cazul tau, asa nitel, adultii), nu inteleg esenta problemei.
Sper ca ai fost satisfacut asa, pentru 5 minute, ca ai incercat sa jignesti gratuit o persoana pe un blog.
Dimineata lenesa de vara, sfarsit de august. Toata vara am facut voluntariat la scoala. Ne-am intalnit de 3 ori pe saptamana, cate 2-3 ore sa ne pregatim pentru un examen.
Azi simulam proba examenului oral.
” Ce rol au jucat profesorii in viata ta pana acum?”
„Niciunul”, raspunde elevul ( Olimpic national)
A fost ultima mea zi de voluntariat.
E o mafie a manualelor extrem de bine gandita… ideea e sa n-ai manuale bune ca sa cumperti 100 de caiete de lucru/culegeri… Am iesit din invatamant de 3 ani, si in ziua de azi primesc telefoane si colete surpriza cu culegeri sau pentru culegeri… si mi se spune cum e cea mai buna culegere, cel mai bun caiet… PS: Stiu ca suna a conspiratie, dar in final cam asta e adevarul… fiecare trage patura spre el. Sa fim seriosi, cat de greu este sa platesti 5 profesori sa-ti verifice un manual sa nu fie greseli in el… cat de greu e sa platesti cu 2000 de euro pe luna 5 profesori sa faca un manual de romana cum trebuie? 5profesori x 2000euro x 12clase x 12luni = 144000 euro pentru fiecare materie de bun simt. Romana/Matematica….
Cand unii din nepoti (de la cumnati/te) facea teme am rasfoit de curiozitate un manual de romana si altul de mate: fratiware… ma durea mintea, ma chinuiam sa inteleg din cerinte ce vor sa rezolv si nu intelegeam.
Nu am pretentii ca sunt cea mai rasarita boaba din pastaie dar nici tampit sau retard nu sunt.
Dealtfel de acord… vocabularul il dezvolti citind (carti, reviste,ziare etc), matematica exersand iar cultura generala adunand informatii din domenii diferite si din surse diferite
Dacă părintele nu sta cu copilul și nu fac lucruri împreună, poate sa meargă la orice școală ca tot varza va fi. Noi încercăm sa petrecem cât mai mult timp cu copiii, investim atât în cărți (avem mii de lei băgați în tot felul de cărți pt ei și cea mare are doar 4.5 ani, cel mic 1.5) dar și în activități fizice (tableta și tv vad numai dacă nu au cum ieși din casa și și atunci cu moderație).
Dar timpul ala trebuie alocat de la părinte, nu mai atâtea ieșiri prin oraș fără ei, concedii singuri, stat la lucru peste program. Nu trebuie sa fie nici cea mai curata casa, ca nu apuci sa le faci pe toate. Scoși toată ziua afara, puși pe biciclete, trotinete, lăsați prin nisip, bălți și ce mai vor ei, hainele se spala, sau se cumpără altele.
Cu kinderii proprii (2 la numar, scoala generala ambii) fac aproape zilnic verificari si explicatii pentru termeni aruncati la gramada in manuale. Caietul vocabular e foarte bun si practic, plus explicatii verbale care raman întipărite (da, cuvantul acesta il asociau cu scrierea cu litere de tipar, pana am lamurit 😑)
nu mi se pare foarte bine formulat termenul ”analfabet functional”. complet ar fi ”analfabet din punct de vedere functional”. este deci vorba de o persoana nefunctionala!