Ca sa fii ajutat trebuie sa ceri ajutorul

Toti am avut la un moment dat nevoie de ajutor. Chiar de mai multe ori. Cel putin in cazul meu. Si tot de multe ori, am stat si am asteptat ca cineva sa vada ca am nevoie de ajutor si sa ma ajute. M-am suparat chiar ca prietenii, cunostintele, cei din jurul meu si lumea intreaga nu au observat in ce stare de necesitate eram si nu au sarit in ajutor. M-am suparat – mi-a trecut intre timp, ho! – când oamenii nu vedeau ca puteau face foarte putin sa ma ajute in situatia respectiva. Nu vedeau ca o foarte mica cheltuiala (timp, nu neaparat bani) din partea lor mi-ar fi fost de un ajutor fantastic.

Oamenii reactioneaza spontan când e vorba de o chestie vizibila (ai cazut pe strada) dar mecanismul de reactie in cazuri de suferinta interioara este mult mai greu de declansat. Oricât de buni prieteni ar fi respectivele persoane, oricât de empatice sunt in viata de zi cu zi. Bineinteles ca, atunci când esti cel care are nevoie de ajutor, te miri gasind ca o persoana draga tie doneaza bani pentru un ONG despre care nu stie prea multe, dar nu vede ca ai nevoie sa te scoata la o cafea si sa te asculte. Si nu e nimic inuman aici. Pur si simplu, oamenii au nevoie ca cineva sa le ceara ajutorul pentru a ajuta. Trebuie sa te exprimi, sa treci peste „da’ ce dracu nu se vede ca am inima rupta in interior? mai trebuie sa si plâng acum?” si sa ceri ajutorul punând cuvinte unul dupa altul. Nu trebuie multe cuvinte. Prietenii, cunostintele, orice om de pe strada, inteleg repede daca asociezi câteva cuvinte la suferinta ta interioara.

Ca o paranteza: cersetorii care cer bani in mod direct, prin contact vizual si verbal – inclusiv aia cu o cutie de bere in mâna -, primesc mai mult decât cei care stau cu capul in pamânt in fata unui pahar de carton. Iar cei care au si un mesaj scris primesc mai mult decât cei care au doar paharul de colecta. Cersetorii exista de sute de ani si vor continua sa existe cu atât mai mult in lumea individualizata de astazi. Pentru ca sunt foarte multe persoane singure, care au interactiuni limitate – din motive de timiditate sociala in mare parte – si care au nevoie sa fie de ajutor. Da, acele persoane singure au nevoie sa ajute pe altii, oricât de singure si egoiste ar putea sa para in ochii colegilor sau putinelor persoane cu care ele interactioneaza. Cersetorii sunt un factor regulator extraordinar pentru societate, de aceea exista si vor exista. Insasi cuvântul cersetor e important! O persoana care cere ceva.

Nu e o chestie usoara sa ceri ajutorul. Nu e o chestie usoara sa ajungi la concluzia ca ai nevoie de ajutor! Nu vrei sa deranjezi pe nimeni, stii ca fiecare are problemele lui, nu vrei sa-i adaugi cuiva si o parte din povara ta. Insa tocmai aici e eroarea. Faptul ca iti asculta povestea ii face pe ei sa-si minimizeze propriile lamentari. Sa-si dea seama ca, pâna la urma, problemele lor sunt niste non-probleme sau ca sunt doar niste insta-story-uri lacrimogene. Vorbind cu oamenii, cerându-le ajutor, de fapt, ii ajutati! Va ajutati pe voi pentru ca verbalizarea unor suferinte/probleme este un pas spre gasirea linistii/rezolvarii, ii ajutati pe ei pentru ca le dati ocazia sa fie mai buni si sa relativizeze propriile probleme. Pare contraintuitiv, dar cel care ajuta e mai avantajat de situatie decât cel care e ajutat. De aceea, e important sa cerem ajutorul atunci când avem nevoie. Bineinteles, sa fim pregatiti sa fim refuzati – asta e greu, recunosc – dar acest lucru sa nu fie un obstacol in a cere ajutorul.

Recitind, pare ca vorbesc numai de ajutor in cazul unor suferinte „mentale”, interioare. Nu, vorbesc de ajutor în general. Un sfat pentru un job, un sfat pentru a slabi, un imprumut, orice reprezinta pentru tine o „problema” si pe care, momentan, nu stii cum sa o abordezi/rezolvi. Bineinteles, nu vorbesc de a cere zilnic câte ceva de la cunostinte, prieteni, colegi, vorbesc de ajutor real.

Oamenii au nevoie sa li se ceara ajutorul si sa ajute. Ajutati-i sa va ajute!

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

59 comentarii

  1. Pai ce fel de barbat sunt eu daca cer ajutorul?
    :-)

    00
  2. Vaaaaaai, a trebuit sa trec printr-o depresie ca sa ajung la concluzia ta.

    00
  3. In mare, de acord. Daca ai o problema si nu o spui, plm nu sunt mafalda sa ghicesc. asta a regula general valabila. Probabli ca sunt tare din copilarie cand te bagau unii in seama , adica parintii, doar cand faceai mutra plouata.

    Apoi, sunt unii mega dependenti de ajutorul celorlalti, incapabili de a decide singuri si/sau de a si asuma consecintele si cumva mascheaza impotenta asta folosind sfatul cuiva.

    Iar altii, care in ciuda unui plan gandit ok, au avut pur si simplu ghinion.
    E f ok sa dai sfaturi, pareri cum si daca poti. Si mai ales sa asculti. Pentru ca de multe ori, prin ascultare si pus intrebari, cel cu probleme poate ajunge singur la raspuns, care este aproape asumat.
    Apoi mai sunt chestii de ego prea mare etc. Si nu e OK.
    Insa nu e OK sa preiei problema respectivului, sau a respective, ca sa fim „inclusive”.

    De acord! Ca sa zic asa.

    00
  4. unde sunt toate de acord – urile ?

    00
  5. eu le-am șters.

  6. Multumesc Fluture pentru oportunitatea de a cere ajutorul comunitatii zoso.ro
    Ma poate ajuta cineva gratuit pentru refacerea temei siteului de pe wordpress? (vreau o grafica pentru anul 2019 nu ce am acum :))

    00
  7. Corect!
    Am creat 40 de cupoane gratuite pentru cursul Health and Safety for Freelancers:

    https://www.udemy.com/course/health-and-safety-for-freelancers/?couponCode=SAFETYFREE

    Promit sa revin cu acces gratuit si la cursul de prim ajutor. Sper sa fie gata pana in decembrie.
    Daca pot ajuta in domeniul meu de activitate(Securitate si Santate in Munca si Situatii de urgenta) sunt aici si ajut cu drag.

    00
  8. „Help me to help you!” ;)
    Jerry Maguire!

    00
  9. Nu la noi, bossulica! Ti se pare ca copila aia de la Caracal nu a cerut EXPLICIT ajutor? :) Sau ca pulimea care vrea autostrada peste munti de 30 de ani incoace transmite mixed feelings si nu stie ce vrea? Nu merge la noi ca noua ne plac crizele, emotiile, guvernele pesede, astea. Ce zici tu o fi valabil la suedeji sau norvegieni, societatile astea care nu inteleg emotiile si pricep doar 1+1=2, acolo da, orice criza, orice surub lipsa darama matricea in timp asa ca trebuie gasita o solutie la orice problema dar nu la noi. Noi zambim, plangem cu tine, dam sfaturi nesolicitate…stii tu, chestii d’astea gratis :)

    00
  10. Hai că spun de un training la care am fost de curând.
    Allyship.
    Era vorba despre minorități, de orice fel, și despre cum putem să facem diferența, noi, majoritatea.
    Și la un moment dat una din moderatoare începe să spună că ea, ca minoritate, s-a săturat să ceară ajutor și să nu se schimbe nimic.
    Că noi, majoritatea, avem obligația să le ghicim (citim mințile?) și să oferim ajutorul de la sine putere!
    Eu, bărbat aproape alb, iubitor de pi..a, cu copii albi în dotare eram…WTF? Cum să cer eu explicații despre ce vrea fata să spună?
    Și începe un negru din Nigeria. Adică foarte negru!
    Tipul încerca să înțeleagă…cum poate el să ajute dacă nu știe care e problema! Și exemplifica cum că el în Irlanda sau in UK sau in restul Europei nu a simțit niciodată cum că ar fi o minoritate. Și că el e pitch-black dar nu a simțit niciodată vreo urmă de problemă din cauza asta.
    Și tipa începe să urle că dacă el nu a fost discriminat nu înseamnă că nu există discriminare! Și da exemplu cum că ea și soția ei au fost date afară dintr-un restaurant din Arabia Saudită!
    La care omul a încetat să încerce să afle cum putem să ajutăm noi ca „majoritate”.

    Și ăla era training in idea in care asistența trebuia să înțeleagă ceva! Dacă te duci in Arabia și ai pretenții…cum să te ajut eu?
    Deacord cu „copilul care nu plânge nu mănâncă”. Dar să vrei ajutorul când tu îți bagi degetele în priză deliberat? Și bărbații albi straight sunt vinovați? Și mai cauți și ajutor proactiv? Știi, la polul nord e frig! Vrei să-ți aducă cineva haină când ai plecat pe munte pe tocuri?

    00
    • Românii nu sunt albi, Dragoș.

      00
    • @vrr Dar ce culoare au Romanii? Verde? Invidia asta pe Romani dovedeste ca suntem cineva. Daca nu va place de noi, de ce nu plecati, nu va tinem cu forta! Dar nu plecati pentru ca stiti ca nici o alta tara nu inghite laturile pe care le serviti Romanilor.

      00
  11. „Ca o paranteza: cersetorii care cer bani in mod direct, prin contact vizual si verbal – inclusiv aia cu o cutie de bere in mâna -, primesc mai mult decât cei care stau cu capul in pamânt in fata unui pahar de carton. Iar cei care au si un mesaj scris primesc mai mult decât cei care au doar paharul de colecta.”

    Cineva a văzut „Filantropica” :)

    00
    • Eu tocmai la cei care nu cer direct le ofer bani, in general batrani targetez ca ei nu mai pot muncii.

      00
    • Am vazut si Filantropica, dar am vazut mai ales ce e pe strada. Sunt unii care cersesc fix de la 18 la 20, in fata unui supermarket. Primesc bani pentru ca unii oameni vor sa „scape” de el repede, altii se simt „rusinati” pentru ca ei au si uite au iesit de la job si si-au luat ceva bun pentru in seara asta. Altii dau pentru ca este singura lor interactiune sociala din ziua aia.

  12. Cand te simti singur si naspa si toate pb parca nu se mai termina exista o chestie ce ajuta barbatii de sute de ani, poate mii de ani. Barbatii beau alcool si dupa aceea comprima probleme intr-o singura propozitie: da-o in pula mea ! Nu trebuie multa vorbarie.

    00
  13. A cere ajutor este o optiune, a oferi ajutor este tot o optiune. Logica spune ca pe strada, in loc de cersetori nu stau aia care vor sa imparta din bani lor si celor care au nevoie, iar cersetorii ii sorteaza si il aleg pe ala cu care face contact vizual in detrimentul celui care sta cu capul in pamant! :)

    00
    • Hai sa teoretizam totul pana la praf si pulbere. Filozofeala asta e chiar de doi bani cand vezi ca nici animalele nu-si paraseasc bolnavii si mortii cu usurinta desi ele sunt conduse de alte legi decat cele ce conduc omul. Stiu ca unora le place sa se creada maimute si sa se comporte ca atare dar eu nu am coborat din pom, eu l-am plantat. Ai vazut maimuta sa planteze pomii din care mananca?
      Uman este sa intinzi mana celui cazut , prieten sau dusman, nu sa-ti cauti scuze in tot felul de teorii penibile.

      00
  14. Frumos articolul! Multumesc! Ce ai expus mai sus este o problema a ambelor sexe. Barbatii nu cer ajutor pentru ca asa au fost invatati de mici, ei nu au voie sa se planga iar femeile…ori se plang si cer ajutor prea des si prea mult (ajungand pana la urma sa fie ocolite de cei care ar putea face ceva pentru ele), altele spera ca doar din expresia fetei sa isi dea seama cei din jur (familia, mai exact de cele mai multe ori partenerul de viata) care este problema si ca ele de fapt cer ajutor.
    Eu am facut parte din ambele categorii enumerate mai sus. Cand eram mai mica/ tanara, timida imi puneam masca pe fata si..mare suparare cand nimeni nu pricepea ce am si de ce…iar acum…la frumoasa varsta de…aproape 40 ani…cer fix cat e nevoie. Am fost si in faza in care sa cer prea mult si …probabil de-aia n-a mers acea relatie…ceream prea multe.
    Imi plac articolele tale, mi-au placut aproape toate, chiar daca nu am comentat niciodata! Felicitari!

    P.S. Inca profiti de pauza de la job? Ai reusit sa obtii ceva de la fostii tai angajatori?

    00
    • Alina, multumesc frumos pentru comentariu. Apreciez iesirea din „silent reader” :-)

      Da, sunt liber, preavizul curge pâna in decembrie. Sunt in negocieri sa nu ma duc la tribunal. Vedem, momentan nu-mi convine suma:-)

    • Interesant. Parcă ai lucra pe altă planetă „negociez cît să primesc” cool. Îmi place.
      Bagă-te tare în ei exact așa cum ar face un sindicalist francez.

      00
  15. Buuun.
    Ce faci atunci când cineva se plânge intruna, e limpede ca are nevoie de ajutor, tu oferi ajutor si solutii “fără numar”, iar acel om / acea oamă nu face nici cel mai mic efort să urmeze sau să accepte … orice?
    Asta se întâmplă peste tot în jurul nostru in Ro si e imposibil să nu ai un exemplar de genul pe lângă casă/job.
    A se lua in considerare EGO – ul persoanei resp. (de obicei huuuuge), care nu vrea sa vada ca greseste in abordare/atitudine/etc.
    Mulțumesc!

    00
  16. Efectul Aladin. Freacă lampa dacă vrei să iasă duhul! ;)

    00
  17. ce ciudat – fix azi am avut o discutie foarte interesanta despre ajutor, cum si cui si cand sa il ceri. Context: m-am apucat, la peste 40 de ani, de inca o facultate, nu in Romania. Si ieri si azi au fost organizate workshopuri si prezentari pentru studentii straini. Majoritatea prezentarilor au fost legate de cum si cine poate sa ajute. De la gradinite (daca ai copii sau ajungi sa ai in timpul studiului), burse, joburi pt. studenti, la psihoterapii si diverse workshopuri pentru ….orice (cum treci peste stres, cum te pregatesti pentru examene, cum iti cauti un job, cum iti pui in practica hobby-ul, cum…, cum…, cum…). Si azi, intr-o pauza, am povestit putin cu coordonatoarea Oficiului pentru studenti straini si i-am recunoscut, ea fiind si poloneza si leat cu mine, ca foarte fain programul, dar m-au zapacit atatea oferte de ajutor – ce naiba, asa neajutorati sunt copiii astia?! Si mi-a spus ceva de mi-a fost si rusine ca nu m-am gandit singura la asta: serviciile si ofertele s-au tot diversificat in ultimii ani, in functie de ce probleme/observatii in integrarea si finalizarea studiului au vazut la studentii straini. Si ca problema cea mai mare e ca majoritatea vin din societati in care a cere ajutor e ….rusinos, mai ales cand esti perceput ca un model de succes. Din experienta lor, numai americanii si britanicii cauta ajutor (si d-astia nu sunt prea multi la nivel de student), in rest e o mare jena/problema in a cauta sprijin si cand/daca o fac e uneori prea tarziu sau problema s-a agravat in asa masura incat e greu de rezolvat fara sa le pericliteze studiile, sederea pe aici si – si mai important, imaginea de sine! M-a socat sa realizez ca tara asta inca exista la copii de 18-20 de ani, Z generation cum ar veni! Si mi-am dat seama ca ar fi greu sa ii invatam pe copiii nostri asta, daca nu au in noi un model: de cerut si oferit ajutor – simplu, uman, firesc!

    00
  18. Am rugat-o pe (acum fosta) soție să mă ajute. Mi-a spus să termin cu vaicarelile.

    00
  19. Despre felul în care ne ajută prietenii nu are nimeni nimic de zis?

    00
  20. E si mai rau cand aproape esti la pamant, ai nevoie de ajutor si il ceri dar tot ce primesti sunt lovituri menite sa te doboare definitiv.
    Si daca nu inveti din situatiile astea ca de fapt tu iti esti tie cel mai apropiat prieten si ajutor, e de rau. Am un gust amar in legatura cu tot ce inseamna relatii interumane, majoritatea sunt de dependenta, nesincere, superficiale, interesate. Sigur ca mai exista generozitate, empatie, spirit de ajutor, mai exista Maici Tereza dar nu chiar pe toate drumurile. De-aia e bine sa nu depindem de nimeni cu nimic, sentimental, material, nu, mai bine nu.

    00
    • Nu va luati totusi, dupa mine. E minunat sa crezi in oameni, sa-i iubesti dar e de bine de stiut ca unii pot fi lupi pentru altii. Spun asta chiar daca iubesc lupii! Cele mai frumoase si fascinante animale EVER!

      00
    • lupii sunt lupi cu alții (și nici atunci întotdeauna, vezi Mowgli, Romulus și Remus, multe popoare, complet diferite social și geografic, au povești cu copii îngrijiți/crescuți de lupi), ei între ei formează comunități foarte, foarte mișto. sau așa am citit. :)

      00
    • @A Am vazut un documentar cu un lup singuratic ce incerca sa se alature unei haite, a fost sfasiat. Am plans. Totusi, sunt si lupi singuratici acceptati dar riscul sa fii respins si ucis, exista mereu. Ai observat dinamica forumurilor? E ca la lupi, daca nu urli in cor ci de unul singur, esti eliminat.

      00
  21. De ce nu lasi cuvantul sa Zboare liber, Fluture? Esti si tu din randul
    celor inregimentati in armata asta de blogari flamanzi si mercenari ce-si executa mamele daca li se ordona? Rusine!

    00
    • Alba ca Zapada: nu opresc comentarii. Unele intra la moderare fara ca eu sa am o putere asupra lor. A fost cazul alor tale pentru ca ai avut multe comentarii (la mai multe posturi) intr-un timp relativ scurt.

    • In cazul asta iti cer scuze. Eu sunt cam wild at heart si spun ce gandesc fara multe zorzoane. Iubesc si urasc cu patima fara sa ma incurc in chestii caldute. :))

      00
    • Nicio problema. Am vazut ca esti comentatoare incepatoare :-)

  22. citindu-i postarea, impresia mea a fost ca fluture nu stie de ”filantropica”!
    din comentarii insa, reiese ca e vorba de ceva mai grav!

    00
  23. @Fluture Clar esti un tip de treaba, nu esti rigid si inregimentat. :)) Imi plac temele date de tine.

    00
  24. Tu ai o camera activata de mișcare că sa fotografiezi păsările ce se hrănesc din chestia de lemn pe care ai construit-o ?

    00
  25. Ce misto e nick-ul tau! fluture! I hope I didn’t see you around!😀

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.