Ca sa fii ajutat trebuie sa ceri ajutorul

Toti am avut la un moment dat nevoie de ajutor. Chiar de mai multe ori. Cel putin in cazul meu. Si tot de multe ori, am stat si am asteptat ca cineva sa vada ca am nevoie de ajutor si sa ma ajute. M-am suparat chiar ca prietenii, cunostintele, cei din jurul meu si lumea intreaga nu au observat in ce stare de necesitate eram si nu au sarit in ajutor. M-am suparat – mi-a trecut intre timp, ho! – când oamenii nu vedeau ca puteau face foarte putin sa ma ajute in situatia respectiva. Nu vedeau ca o foarte mica cheltuiala (timp, nu neaparat bani) din partea lor mi-ar fi fost de un ajutor fantastic.

Oamenii reactioneaza spontan când e vorba de o chestie vizibila (ai cazut pe strada) dar mecanismul de reactie in cazuri de suferinta interioara este mult mai greu de declansat. Oricât de buni prieteni ar fi respectivele persoane, oricât de empatice sunt in viata de zi cu zi. Bineinteles ca, atunci când esti cel care are nevoie de ajutor, te miri gasind ca o persoana draga tie doneaza bani pentru un ONG despre care nu stie prea multe, dar nu vede ca ai nevoie sa te scoata la o cafea si sa te asculte. Si nu e nimic inuman aici. Pur si simplu, oamenii au nevoie ca cineva sa le ceara ajutorul pentru a ajuta. Trebuie sa te exprimi, sa treci peste „da’ ce dracu nu se vede ca am inima rupta in interior? mai trebuie sa si plâng acum?” si sa ceri ajutorul punând cuvinte unul dupa altul. Nu trebuie multe cuvinte. Prietenii, cunostintele, orice om de pe strada, inteleg repede daca asociezi câteva cuvinte la suferinta ta interioara.

Ca o paranteza: cersetorii care cer bani in mod direct, prin contact vizual si verbal – inclusiv aia cu o cutie de bere in mâna -, primesc mai mult decât cei care stau cu capul in pamânt in fata unui pahar de carton. Iar cei care au si un mesaj scris primesc mai mult decât cei care au doar paharul de colecta. Cersetorii exista de sute de ani si vor continua sa existe cu atât mai mult in lumea individualizata de astazi. Pentru ca sunt foarte multe persoane singure, care au interactiuni limitate – din motive de timiditate sociala in mare parte – si care au nevoie sa fie de ajutor. Da, acele persoane singure au nevoie sa ajute pe altii, oricât de singure si egoiste ar putea sa para in ochii colegilor sau putinelor persoane cu care ele interactioneaza. Cersetorii sunt un factor regulator extraordinar pentru societate, de aceea exista si vor exista. Insasi cuvântul cersetor e important! O persoana care cere ceva.

Nu e o chestie usoara sa ceri ajutorul. Nu e o chestie usoara sa ajungi la concluzia ca ai nevoie de ajutor! Nu vrei sa deranjezi pe nimeni, stii ca fiecare are problemele lui, nu vrei sa-i adaugi cuiva si o parte din povara ta. Insa tocmai aici e eroarea. Faptul ca iti asculta povestea ii face pe ei sa-si minimizeze propriile lamentari. Sa-si dea seama ca, pâna la urma, problemele lor sunt niste non-probleme sau ca sunt doar niste insta-story-uri lacrimogene. Vorbind cu oamenii, cerându-le ajutor, de fapt, ii ajutati! Va ajutati pe voi pentru ca verbalizarea unor suferinte/probleme este un pas spre gasirea linistii/rezolvarii, ii ajutati pe ei pentru ca le dati ocazia sa fie mai buni si sa relativizeze propriile probleme. Pare contraintuitiv, dar cel care ajuta e mai avantajat de situatie decât cel care e ajutat. De aceea, e important sa cerem ajutorul atunci când avem nevoie. Bineinteles, sa fim pregatiti sa fim refuzati – asta e greu, recunosc – dar acest lucru sa nu fie un obstacol in a cere ajutorul.

Recitind, pare ca vorbesc numai de ajutor in cazul unor suferinte „mentale”, interioare. Nu, vorbesc de ajutor în general. Un sfat pentru un job, un sfat pentru a slabi, un imprumut, orice reprezinta pentru tine o „problema” si pe care, momentan, nu stii cum sa o abordezi/rezolvi. Bineinteles, nu vorbesc de a cere zilnic câte ceva de la cunostinte, prieteni, colegi, vorbesc de ajutor real.

Oamenii au nevoie sa li se ceara ajutorul si sa ajute. Ajutati-i sa va ajute!