Am dat peste două articole în care autoarele se plâng cu toată gura că e greu să ai copii și să crești copii și să copii și e greu și e epuizant și bla bla bla.
Nu vreau să zic din prima că le place să se plângă și că, de foarte multe ori, și-o fac cu mâna lor, dar de multe ori și-o fac cu mâna lor, tocmai pentru că așa au văzut acasă și vor să pară mame eroine, să vadă nenorocitul (soțul sau copilul, depinde de situație) că s-au sacrificat pentru creșterea copilului. Dap.
Iau la întâmplare câteva pasaje, pentru că mi se pare teribil de jignitor ce fac unele bloggerițe mămici, atât pentru restul mamelor, cât și pentru egalitatea pe care o clamează din când în când.
Cât e de greu. Am fost învățată tot timpul cu muncă multă, că doar eram workaholică, cum bine știți! Dar oboseala unei mame e total diferită față de oboseala de la job, oricare ar fi acela. E oboseală cronică cruntă!
În primii ani, copilul doarme foarte mult, apoi stă în pătuț sau în scoică. O mămică deșteaptă doarme și ea cu copilul, tocmai pentru a nu fi obosită moartă. Lumini de veghe pentru a nu trezi copilul noaptea. Odihnă.
Pentru că te trezești deodată că ești responsabilă pentru viața unei ființe mici, care are tot timpul nevoie de tine (TOT TIMPUL), care uneori plânge și habar nu ai cum să o liniștești,
În general, copilul plânge pentru că îi e foame sau pentru că vrea în brațe. Da, plânge și pentru că are colici sau îi ies dinții, dar dacă elimini două din patru cauze, rămâi cu un copil mai liniștit.
Programul nu ți-l mai faci tu, ci îl face copilul. Toate plecările tale, indiferent că e vorba de delegație, ieșire la o cafea, mers la job sau ieșit până la magazinul din colț, vor fi făcute în funcție de copil.
Aici e o problemă mare pentru mămici și nu neapărat numai pentru ele. Pentru că trebuie să se organizeze și să se țină de un program. Dăm de mâncare copilului la ora X și îl culcăm la ora Y. Ca să poată copilul să doarmă și să se trezească a doua zi la o oră normală.
Dar majoritatea nu fac asta, și știu asta pentru că toate se plâng că e greu și mai bine se trag pe fund. Copilul poate fi modelat și are nevoie de un pic de autoritate. Dacă spui “hai la nani” și te mai tragi o oră pe fund, copilul prinde asta și acționează în consecință. Cel mai bun exemplu este “hai să mergem” în care cel care dă comanda asta stă pe loc. Copilul e complet nedumerit, pentru că mers înseamnă ceva și el vede că acea persoană care a dat comanda stă pe loc. Cei care au câini știu asta (da, oribilă comparație, săriți în sus). La fel, nu poți spune “hai să mâncăm” și mami și tati se uită la copil și se miră că nu mănâncă. Din experiență, dacă se pun toți la masă și adulții mănâncă, copilul face ce vede.
Fă bine și nu te simți vinovată pentru nimic, mai ales față de alți oameni, care nu ar trebui să își dea cu părerea despre cum îți crești tu copilul!;
E o idee bună să ceri sfaturi și să asculți sfaturi de la oameni care au crescut copii care îți plac. Dacă mă întrebi cum se face și eu îți spun, pentru că i-ai văzut pe ai mei și îi plac, nu te supăra că îți spun unde greșești.
Epuizată din cauza tuturor lucrurilor pe care trebuie să le faci și copleșită din cauza nenumăratelor opțiuni, opinii și informații care te inundă în fiecare zi.
Lucrurile pot fi simplificate. Mereu. Și e datoria voastră (că nu l-ai făcut singură) să încercați să vă simplificați viața.
Vei simți de multe ori că nervii tăi sunt întinși la maximum și că nu mai poți. Și fix atunci copilul tău începe să plângă sau să verse pe jos toată mâncarea. Alea sunt momentele când nu știi dacă să te arunci tu pe geam, sau să arunci copilul.
OK. Aici e simplu și am avut discuția asta de câteva ori cu soția. OK, să lăsăm copilul să fie mai liber și să încercăm să spunem cât mai puțin NU. De acord. Ia te uită, vrea să pună mâna pe cuțit. Și aici stăm o secundă și ne gândim. Ce poate face el cu cuțitul? Păi, să se rănească sau să dea cu el în ceva și să strice. Hai să nu îi dăm cuțit. Hai să nu îi dăm carioci pe mână până nu crește un pic și nu înțelege că nu e OK să scriem pe pereți. Da, dacă îi dai carioci și apoi te plângi că ți-a mâzgălit covorul și peretele, e vina ta.
Așadar, a vărsat mâncarea? Data viitoare nu îl mai lăsa nesupravegheat. Termină de mâncat, îi iei blidul din față și apoi poți să îl lași cu niște jucării.
Cheltuieli. Și așa ești năucă de cap, copleșită și vai de mama ta, mai vin din toate părțile tot felul de păreri care îți spun că ai avea nevoie și de aia, și de cealaltă! Și tu dai, că trebuie să încerci și oricum ești neștiutoare!
De aia există bloguri, liste și mămici. Să întrebi înainte să dai banii. La orice. Ți se pare că părintele X are lucrurile puse la punct? Întreabă-l!!! Nu te apuc să cumperi bluzițe de 100 lei și adiași de 300 lei, deși lui îi crește piciorul la 3 luni! Îți bați joc de bani în felul ăsta…
Ora 19.30. Cărțile de parenting, medicii pediatrii și mamele perfecte de pe internet spun că toți copiii trebuie să fi mâncat de seara. Eu intru pe ușă, de la serviciu. Doi copii sar pe mine să îmi povestească în același timp un milion de chestii, mă trag de mână să mă ducă în sufragerie să-mi arate teme sau turnulețe, după caz.
Oribil! După ce ai fost plecată o zi întreagă, copiilor le e dor de tine! Absolut oribil! Ei nu știu că tu ești obosită și că n-ai chef?!
Ora 19.45. Eu încerc să aflu ce-ar vrea fiecare la cină prezentând niște variante care nu necesită curățat, spălat, aprins aragazul.
Pizza!
Ora 20.00. Cercetătorii britanici (cum de i-am ratat la început?!) și toți cei asimilați lor spun că toți copiii trebuie să facă baie.
În primii ani da, ar fi ideal în fiecare zi. După care, la fel de des ca adulții. OK, fetele au părul mai lung, deci mai des.
Ora 22.00. Caz irecuperabil. Ne apucăm de un puzzle, la televizor începe primul episod din Scooby Doo. Râdem, ne mai gâdilăm, mai plimbăm niște mașinuțe, mai vedem un filmuleț cu squishy sau slime pe youtube și explicăm a mia oară de ce nu este voie să se facă slime la noi în casă.
La ora 22?!?!?! Yea, seems legit.
Ora 22.45. Știu, sunt pierdută pe vecie. Îi convingem în sfârșit să meargă în pat pe acordurile binecunoscutului refren ”Nu mi-e somn! Nu vreau să dorm”.
Bagi în cameră, stingi lumina. Să facă chestii pe întuneric până adorm. Simplu. Eficient! NORMAL! Ah, lumina e aprinsă și tu alergi pe lângă ei, sperând ca ei să înțeleagă că așa se adoarme?
Ora 21.00. Între timp rezolvăm și alte treburi administrative de prin casă.
Ora 21.30. Între timp pregătesc hainele pentru a doua zi, mă demachiez și mai fac alte treburi organizatorice.
Ora 22.47. Sunt aproape să mă încadrez în norme. Liniștiți că ai noștri copii dorm, ne retragem la bucătărie.
Ora 22.50 Copiii chiar dorm. Cercetătorii au înviat.
Ora 1.15. Mă uit la ceas și-mi dau seama că iar mai am mai puțin de 5 ore de dormit.
Deci, în timp ce spălau copiii, făceau treburi administrative prin casă. OK, așa se face. De la ora 22.30 la 1.15 fie s-au futut, fie au frecat-o pe net. Pentru că nu poți să te culci fără să știi ce au făcut X și Y. Că asta e important. Nu somnul, nu odihna, nu nu. Trebuie să fim la curent cu rahaturi, pentru că altfel n-am putea să ne plângem a doua zi tuturor că e greu cu copii.
Tot ce am zis mai sus e la mintea cocoșului și se regăsește în tot felul de articole.
Să repetăm:
- Copiii fac ce văd. Daca văd toată familia stând jos la masă și mâncând, va mânca și el, pentru că îi arăți că asta e norma. Dacă vede că toată lumea doarme, va dormi și el. Dacă vede că toată lumea merge pe jos 3 sau 5 sau 7km, va merge și el. Sigur, nu se va întâmpla asta din prima încercare. Dar am văzut de prea multe ori cum mami încearcă să dea de mâncare la copil și tati e în picioare la telefon. Sau unul dintre părinți se ridică de 20 de ori pe minut de la masă.
- Copiii au nevoie de cât mai puține situații în care pot crea probleme. Exemplul de mai sus cu cuțitul e destul de elocvent. Nu îi da ocazia să facă dezastru. Serios. Nu îi lăsa cutia de cafea pe mână. Ce crezi că se va întâmpla?! Crezi că se va juca frumos cu ea sau o va vărsa?
- Copiii au nevoie să înțeleagă termeni și comenzi. Și este exemplul cu focul. Un copil n-are de unde să știe ce înseamnă “arde” sau “frige”, pentru că e un copil și nu s-a confruntat cu asta până acum, de aceea trebuie lăsat să pună mâna pe foc după ce părintele i-a explicat că îl va durea dacă va face asta. Noi am pățit asta la un grătar, tot voia să pună mâna pe el. Prietene, te arzi! Prietene, te arzi! Când a prins ocazia și credea că nu îl vedem, s-a dus și a pus mâna și a aflat ce e aia. Acum nu mai face asta.
- Copiii au nevoie de structură/program. Mâncăm la ora X, dormim la ora Y. Nu trebuie să fie la minut, dar nici să se tragă pe fund părinții. Pentru că părinții au nevoie de somn și, dacă nu pun piciorul în prag, ei suferă cel mai mult. Copiii nu au de mers a doua zi la muncă.
Toate mămicile astea care se plâng privesc cu jind la copiii cuminți, dar nu vor să depună munca necesară pentru a avea așa ceva. Vai, pe afară copiii se cresc așa și pe dincolo. Bun. Fă și tu așa! Dar e mai ușor să te plângi pe unde apuci că nu stă în scaunul de mașină sau că nu poți pleca cu el la drum fără tabletă, că ar fi aiurea să se uite pe geam și să întrebe dacă vede ceva și nu știe ce e aia.
Știu, eu sunt un lache flaușat pe net, care nu știe pe ce lume e, iar tu ești o mămică obosită, care nici nu vrea să asculte, nici să facă. Vrea doar să se plângă.
Eu vorbesc în necunoștiință de cauză, pentru că nu sunt părinte, dar știu că nu ești vreodată 100% pregătit pentru acest lucru și doar atunci când ești pus în fața lucrului împlinit, realizezi cum stau lucrurile, de fapt.
Nu mătur pe jos cu nicio mamă care se vaită că-i greu, pentru că îmi imaginez că e. Dar nu poți să refuzi un ajutor (din partea partenerului, de exemplu), pentru ca mai apoi să te plângi că-i greu și că tu le faci pe toate. Se presupune că sunteți o echipă, nu?
Sfaturi de bun simt. „Father of two”
„Toate mămicile astea care se plâng privesc cu jind la copiii cuminți, dar nu vor să
depună munca necesară pentru a avea așa ceva.”‘
hacked it fara le fel de multa „munca necesara”:
la 2 ½ ani e preschool.
pana atunci ai doica.
next subject
ăsta e rezultatul lipsei de educație, la un moment dat am dat peste caietul de nu-ș ce prelucrare a soțului, ăia făceau lecții la școală unde îi învățau așa (eu n-am mai prins, probabil se săturaseră și comuniștii să predice în zadar): să nu se căsătorească decât dacă ambii soți au servici, să lase sâmbăta și duminica libere pentru activități în familie și lunea să facă curat în casă (ca să fie curat toată săptămâna), marțea piața, miercurea mâncarea, joi, vineri sâmbătă duminică – activități în familie, la mine a funcționat, în ciuda obiceiurilor deprinse acasă (ne lăiem o dată pe săptămână, de preferat duminica, facem curat sâmbăta ca să enervăm pe toți în casă când vor să se relaxeze, eventual ne ducem și la piață că o zi liberă avem, de ce să nu ne-o futem în nervi cu cretini care se bat pe mandarine – și astfel nu ne-am relaxat)
In fiecare săptămână să faci curat? Fucking hell
@m Nu sunt sigur daca trollezi sau vorbesti pe bune, ca doar traim in Romania si e mai greu cu curatenia.
nu trolează, vb serios, face parte din categoria majoritară, aia căreia i se pare că ești nazist dacă mănânci responsabil (adică puțin și nu la 12 noaptea), dacă te culci devreme și te trezești devreme (că ei descoperă când e deja prea târziu că corpul are și el niște mecanisme orare care trebuie respectate, inclusiv odihna care nu e opțională și trebuie începută cu 2 ore înainte de miezul nopții), că în viață trebuie să te mai și speli, eventual să îți economisești și niște bani pentru o plombă, șamd – sunt genul care nu știu să spună nu, și care te consideră extraterestru dacă nu trăiești ca ei, adică haotic, sunt peste tot și au numai impresii
Gizas, nu-ti proiecta pe mine toate problemele cunoscutilor :))
Zelda, Io am zis, saracu de mine, numai de făcut curățenie în fiecare săptămână. Și tu zici că nu mă spăl și n-am economii
:))
Și eu fac parte din cei cărora li se pare puțin exagerat să facă curățenie în fiecare săptămână (acum, depinde ce înțelege prin asta, că poate nu se referă la curățenie generală, ci doar la dat puțin cu aspiratorul, puțină ordine, chestii de-astea), dar mă spăl și am economii.
dacă cineva subliniază niște aspecte nu înseamnă că își proiectează nu știu ce frustrări asupra ta, le proiectează când și face ceva concret, de exemplu te dă afară de la muncă fiindcă puți și nu se poate sta lângă tine, în altă ordine de idei nu trebuie să vă jenați, ăștia care nu vă curățați casele câte-o lună, doar sunteți între voi, indo-europenii, mai mult indo decât europeni, bine că vă așteptați ca vizitatorii să se descalțe la ușă, ca la geamie
Chiar daca sfaturile tale sunt bune ma indoiesc ca cineva cu copil mic va cauta solutii pe un blog de bricolaj & Co.
Nici tu n-ai intra sau cu atata mai putin n-ai lua in seama sfaturi despre cum sa construiesti un gratar din caramizi de pe un blog de mamici.
La sfarsitul zilei fiecare sta in bula sa.
PS: Hai cu filmele de weekend!
Articolul asta il printez si il bag pe sub usa unor vecini, poate nu o sa-i mai aud noaptea la 1.00 cum alearga copilul prin casa si ziua in parc se amuza de cum bea plodu de 3 ani cola. Niste nenorociti, iar daca incerci sa le spui ca nu e tocmai corect sa bea ala micu cola…e gata…se uita de parca i-ai injurat de mama.
zoso blog; fashion, topoare și biberoane.
apropo de biberoane, m-a prins nevasta intr-o noapte că eu făceam lapte la copil fără să fiu treaz. sleepwalking like a boss.
zoso blog: feșăn, topoare și mameloane
#susținalăptarea
Si pana vii de la serviciu cu cine stau copiii? cu bona, cred. Mai trebuie sa pierzi inca 3 ore sa vezi pe camere ce a facut, pe unde te-a borfait, ce si-a mai pus in poseta, daca l-a hranit, ce vorbeste, ce cacaturi il invata etc. Copilul e greu de crescut pentru ca nu ai timp sa dormi iar somnul e din bucati scurte vreo doi ani la rand, ceea ce nu e chiar usor. E adevarat, nu se moare din asta, dar cine mai vrea sa faca efortul asta?
Normal ar fi să facem toți destui bani până facem copii și după aia vreo trei ani macar sa nu ne mai intereseze de joburi. La dracu cu tot. Cine nu face așa dar face întâi copii e cam luzar fara un plan clar :))
Nici nu știu dacă trollez, dar macar parțial sigur am dreptate. Sa ieșim din modul în care se fac lucrurile acum.
@m pana una-alta, traim in tara in care multi nu au bani pusi deoparte nici pentru probleme medicale urgente (e.g. iti pica o plomba), sau situatii gen schimbat baterie moarta la masina.
Pai da, dar alea vin peste tine. Copiii…
@m -> cand ajungi sa faci bani ai 50 de ani si nu mai are rost sa faci copii fiindca daca ies cu tine pe strada o sa zica colegii lui ca e cu bunicu, cand e mic si alearga nu o sa poti sa-l stapanesti ca ti se taie aerul…in principiu, cand va avea mai mare nevoie de tine tu poate nu vei mai fi. Parerea expertilor este ca toate trebuie facute la timpul potrivit.
Pai sa nu se rablageasca așa repede. Vezi, gândirea asta de speriați
„Vei simți de multe ori că nervii tăi sunt întinși la maximum și că nu mai poți. Și fix atunci copilul tău începe să plângă sau să verse pe jos toată mâncarea. Alea sunt momentele când nu știi dacă să te arunci tu pe geam, sau să arunci copilul.”
Cred că în cazul ăsta mama are o mare problemă, cum să îți treacă prin minte să te arunci pe geam sau să arunci copilul? Știu, e o glumă sau exagerare, but still … Dacă mama e agitată și stresată la fel este și copilul.
normal. o vede pe mamă disperată de viață, așa e și el.
Plozii trebuie exilati(L-V) la bunicii pensionari, pana incepe clasa I.
Deci ai facut un copil ca sa ti-l creasca bunicii si sa-l vezi in weekend? Si in cursul saptamanii prin video call, sau cum?
Pai a bifat și aia in viața. Oameni ambițioși, ce vrei.
Deci.. copilul meu este 90% din ce descrii că trebuie să fie și cam fac lucrurile ca la carte și nu mă plâng de fix lucrurile menționate în articol. Cu toate astea, CHIAR E GREU! Indiferent cât m-am ținut de program, tot e imprevizibil ce se întâmplă concret și e foarte greu de planificat ceva ieșit din casă cu alți oameni. Sunt zile super chill și zile de îți vine să îți iei câmpii. Desigur, dacă faci totul greșit, toate zilele sunt horror. Poate încă e prea mic (încă nu are un an).
Cred că pentru sănătatea mentală a părinților e important să înțeleagă că niciodată nu va fi totul perfect, prin urmare, dacă au zis că ies la film și a venit bunica să stea cu copilul, să nu mai conteze că fix atunci plânge de parcă îi iese un dinte, aia e, o să aibă și bunica grijă de el și te duci la ce ai zis că faci. Ușor de dat sfatul, greu de făcut concret.
Cred că este și discrepanța foarte mare între confortul vieții anterioare și restricțiile de acum. La 25 de ani dacă îl făceam era mai simplu, aveam mult mai puține pretenții. Desigur, ni l-am dorit, îl iubim și ne asumăm deciziile, dar asta nu face lucrurile ușoare.
Apoi, la noi lucrurile s-au complicat un pic și pe fondul multor alergii și regimului extrem de restrictiv și pentru el și pentru mine.
Oare cum dracu s-a descurcat bunica-mea cu 12 copii,gospodarie la tara cu 3 vaci,porci,capre,gaini,ratze,etc.,cu gatit,facut paine,muls vaci,carat galeti cu apa de la fantana,spalat rufe la mana cu sapun facut tot de ea in casa,facut curat,prasit,semanat,cules porumb si altele???Nu mai vorbesc de faptul ca gatitul si incalzitul se facea cu lemne(care trebuiau taiate si sparte),iar seara cand venea bunicul de la munca la padure,se manca la gramada la lumina lampii cu petrol.Fatucile astea de acum zici ca au zdupilicea din aur si fac sacrificiu suprem sa creasca un copchil,cu ajutorul bonei offcourse……..Se duce dracu omenirea asta in cel mult 100 de ani.
N-avea feisbuc, punem pariu?
asa ziceam si eu de porturile paralele, acuma numa’ serial gasesti si toti se plang ca merge incet.
/ end troll
Dar a rămas sănătoasă bunica, pe la 50 de ani, de exemplu?
Nu că mamele de un copil de acum nu se pot îmbolnavi, dar din alte motive.
m, străbunica mea a născut 13. A murit la 97 de ani de “bătrânețe”. Nu a văzut-o doctorul prea des și nici nu a avut o viață lipsită de excese.
Atunci e clar
Trebuie sa tragem chiulul cat mai mult de la munca de birou. Fuck em
Fix asta am intrebat-o si eu pe bunica mea: cum facea? Stii ce mi-a spus? „Maica, aveam atatia copii ca era la noroc, care traia bine, care nu, tot bine”. Pai eu nu cred ca tu ai vrea sa iti incerci norocul cu viata copilului tau.
@m A murit saraca tanara de tot,pe la 97 de ani…
Feriți-vă de ălea care vor plozi dar nu vor familie și de cele care umblă în sus și-n jos cu „Dacă vrea Domnul/Dzeu să…”
Exemplul de sus e în categoria acelora care nu vor familie și foarte posibil să fi umblat cu Dzeu în gură.
First world problems
Alea din niger au 7 copii in medie
Da, știu, și familiile sunt mari și se mai ocupa și alții
Dar la noi…un copil totuși, in multe cazuri.
Chiar e greu. E greu si e bine ca e asa, ca altfel ne-am inmulti mai ceva ca iepurii. Femeile astea au pui de depresii sau chiar depresii in toata regula. Nu e de gluma, sa caute ajutor specializat. Dar vb aia, cand sa mai abia timp si de asta, mai bine ne plangem un pic pe internet.
Pana anul trecut aproape ca intram in categoria mamicilor distruse. Fii-mea nu statea fara mine decat putin si cu suspine, deci iesit din casa pentru, doamne fereste, o cafea cu vreo prietena – exclus.
Aveam program de plimbat cainele de 4-5 ori pe zi. Dimineata, la miez de noapte, nu conteaza – eu eram cu el, ca pe consort il stresa ideea de a iesi cu cainele, asa ca iesea proasta.
Facut mancare, tinut casa etc. Mai si incercam noaptea sa lucrez pentru clientii de web design. Dormit 4-5 ore pe noapte, mancat pe apucate etc.
Apoi am plecat cu fii-mea la o prietena in vizita vreo 2 saptamani.
Sotu’ a descoperit ca stie sa plimbe cainele, sa isi puna mancare pe masa, sa se ocupe cat de cat de casa.
Am revenit si, desi am preluat inapoi unele chestii, acum face si el treburi si se simte. Plimb eu cainele in timpul zilei, ca mai si cumpar de la magazin una-alta, plus ca nu strica miscarea (cand e vreme decenta, alearga si fii-mea cu cartul langa noi). Noaptea insa ma culc la 10 cu urmasa si el duce cainele la ce ora il tuna.
Ajuta in gospodarie etc.
Problema suntem noi, ca incercam sa le facem pe toate sau pur si simplu nu avem inspiratia sa le dam de lucru si lor. Stiu si ei sa stea cu copilul, stiu sa dea cu aspiratorul, eventual sa friga niste gratare
Cine stie la ce catele merge consortul dupa 10 seara
Glumesc, dar mi-ar placea sa stiu din partea ta cum de l-ai luat asa, dupa care te-ai pus sa il critici pentru lucruri gen „nu isi punea singur mancarea pe masa”.
io zic să vă mai luați niște câini, că văd că aveți timp de ei
Mai zi-mi ca ai și un Opel și pentru mine suna a “așa arată Tristețea”. Când nu poți sa ii dai o definiție.
A, și schimba poza aia cu șapcă, ia exemplu de la o doamna de pe aici, are ceva poza cu țațe. Dă mult mai bine.
Acum ca am încheiat jignirile gratuite, morala e ca omu’ vorbea de plănuit chestii, program și tu i-ai răspuns ciorba cu de toate.
Gata.
Perfect de acord cu tine, mai putin la partea cu somnul. Aici tine foarte mult de copil. Doarme el ziua, incerc sa dorm si eu cu el, dar cele 2 ore maxim pe care le prind (de obicei e cam o ora, ca pana il adorm pe el, pana adorm si eu…) nu ma ajuta foarte mult in conditiile in care am nopti in care dorm doar 2-3 ore (dinti, pusee de crestere, chef de joaca, etc). Chiar acum vreo 2 nopti m-am chinuit de la 2.30 pana la 6.30 sa-l readorm (atipea si se trezea la maxim 5 min, apoi s-a trezit de tot) si sa incerc sa nu-l fac sa urle pt ca vecinii mei care merg la munca nu sunt vinovati cu nimic. Sunt si nopti in care doarme decent (se trezeste la 3 ore) dar si nopti cand se trezeste din ora in ora.
Altfel, urasc in special femeile care distribuie pe Fb cat de greu e sa fii mama, ce fiinte deosebite sunt si cum ar trebui ca toata lumea sa le ridice cate o statuie. Nu zic ca nu o fi asa, dar lasa-i pe altii sa te laude daca e cazul.
Am o fosta colega care mi-a spus ca sunt exagerata ca-i fac program de somn/baie/masa copilului, ca al ei adoarme si la 12 noaptea….(al meu adormea pe la 8, acum a mai crescut si adoarme pe la 8.30).
serviciul de mama e infinit mai greu decat era armata la pompieri pe vremuri.
Ce coincidenta minunata sa scrii acest articol azi, cand doar ce ti-am descoperit blogul ca urmare a unei cautari despre cum sa scoti mirosul de voma din mocheta, ca aseara fi-miu cel mare, de 2 ani, a avut o „iesire”
mi-am mai bagat putin nasul prin blog pe aici si am avut inspiratia de a citi articolul asta; a venit ca o palma revelatoare, ma regasesc si eu pe undeva prin situatiile pe care le-ai dezbatut si cel putin de 2 luni incoace de cand l-am nascut pe cel mic simt ca pierd din ce in ce mai mult controlul! ba chiar episodul de aseara mi-a ridicat mari semne de intrebare privitor la cum gestionez toata situatia asta noua cu 2 copii de acum, ca fiind zdrobita de oboseala si de nervi nu am mai avut rabdare cu fi-miu care dupa 40 de min de stat cu lumina stinsa in pat sa adormim, dupa citit, cantat, mangaiat, imi cerea la nesfarsit sa-i cant trei iezi cucuieti, iar in momentul in care am clacat si l-am certat ca nu ii ardea de nani, s-a pus pe un plans convulsiv care i-a provocat tusea si ulterior voma ca doar ce bause si un biberon cu lapte. iacata, eu zic ca e un exemplu clar de da! trebuie sa avem grija de odihna noastra, trebuie sa ne pastram sanatosi la minte si la trup ca sa avem puterea de a ne creste copiii asa cum gandim ca am vrea, si trebuie gasita si pastrata structura care ne avantajeaza cel mai mult familia. de obicei sunt calma peste puterile mele de a intelege si am rabdare cu carul, mai ales cu el, dar uite ca daca e totul abramburit se strica treaba.
si da, stiam ca regulile sunt de aur, doar ca ma inmoi la unele dintre ele si atunci ne zapacim cu totii. foarte bune sfaturile tale, desi cred ca stii ca pusul in practica e deseori problematic.
oricum, zic multzam ca pt mine ce am citit a actionat ca un imbold de a restaura ordinea si disciplina pe aci prin casa caci de undeva dintr-o vina nejustificata si mila exagerata, am inclinat balanta spre iubire prea mult, i-am cam cantat in struna, si simt ca ii lipseste copilului mai mare constanta care am vazut in trecut ca ii ofera siguranta si liniste.
Mă, nașpa. Dar dacă ai rezistat, bravo :).
Mirosul îl scoți după ce ai aspirat, cu un curățitor cu aburi. In rest, nu prea am găsit nimic eficient.
sunt niste fas-fas-uri la raionul cu articole pt masina din hypermarketuri care cica scot mirosul din tapiteria masinii. vor scoate mirosul de voma dar in urma va ramane in miros de centurista
E bine, multumesc! am „turnat” cate putin din multe pe mocheta si am salvat-o si pe ea si aerul din dormitor
E o chestie si cu stiinta asta de a fi mamica. Am vazut o faza care m-a socat. Eram mai multi invitati la o mamica acasa. Copilul ei, de vreo 7 ani, avea multa energie. Era peste tot, pe dulap, sub dulap,pe masa, pe sub scaune. Ma-sa incepe sa strige la el dar asta nu o baga in seama. La care ea ne spune zambind ca sa fim atenti cum il calmeaza. Si incepe sa mimeze o stare de rau cu tremuraturi si tot tacamul. Sa-l fi vazut pe asta micu ce-o ruga sa nu moara. Bineinteles ca dupa faza asta copilu a stat nemiscat si nu a mai scos o vorba. Culmea e ca tipa avea o functie importanta la o firma si ne era oarecum sefa. Poate asta a fost motivul pentru care nu i-am tras o flegma.
De aia cel mai bine e sa faci copil doar daca esti 100% pregatit. Si psihic si material.
Cand ai doar un ”plod” e parfum. Adevaratul stress intervine cand ai mai multi , iar daca sunt de varste apropiate e nasol rau de tot, pentru sanatatea mintala a parintilor, asta daca nu au resurse pentru bona si daca nu-i ajuta deloc bunicii. 24 din 24 de ore ”faci servici” 365 de zile pe an, rabzi inghiti in sec iti musti buzele pentru ca simti ca trece timpul pe langa tine fara sa stii cu certitudine cat de bine o sa ajunga plozii . Cel mai frustrant e cand te mai ataca cate un dobitoc care iti spune in fata ca nu faci nimic. Boului cu ”servici” i-a venit totul pe tava, de asta nu stie sa aprecieze. Daca e vreun familist ia puneti-l un picut la treaba prin casa si o sa vedeti ce loaza e ca nu vrea sa faca, ca deh el are ”servici”. Daca e bugetar taietor de frunza la caini pe vreo mie de euro iti dai seama ce ”prapastii” sunt la nivel de perceptie intre clasele sociale.
„În primii ani, copilul doarme foarte mult, apoi stă în pătuț sau în scoică. O mămică deșteaptă doarme și ea cu copilul, tocmai pentru a nu fi obosită moartă.”
Spune-mi că ai tastat greșit și că voiai să spui in primele luni. Plus că tu presupui că toată lumea poate dormi la comandă, să închidă ochii și schlafen. Iaca, nu.
Altfel, de bun simț ce zici.
Însă decid sa nu le judec pe mămicile astea, că am zile in care sunt ca ele. Este muncă multă și epuizare, însă lucrurile sunt căcăcioase si pentru că lipsește partenerul. Poate fi absent fizic, emoțional sau doar detașat și bagpulist. Așa că totul pică pe mama. Și nu, nu poți anticipa atitudinea asta când te măriți cu omul, so let’s not get into that.
nu doarme nimeni la comandă de la început. e o deprindere care se învață. trebuie să fie cineva să învețe copilul că, atunci când e in pat și lumina stinsă, se doarme. nu se desene animate, nu se povești, nu nimic. noapte=somn.
Băida, șocant. Din prima zi acasă am făcut seara: băiță, lapte, pătuț la somn. Până se face lumină afară întuneric la bebe, vorbit în șoaptă sau deloc. INCLUSIV ÎN PRIMELE LUNI CÂND SCHIMBAM ȘI 3-4 SCUTECE NOAPTEA. Dacă e grav și plânge ținut în brațe și legănat, pus apoi în pătuț. Repetat de câte ori trebuie. Făcut cu schimbul cu soțul când nu mai puteam. Dormit unul pe canapea în perioada aia, să se odihnească măcar unul. A fost greu în prima lună, dar nu l-am plimbat noaptea cu mașina sau mai știu eu ce am auzit la alții.
Acum are aproape un an și în afară de excepții extrem de rare îl pun în pătuț treaz după băiță și lapte și se culcă. Nu îi citesc, nu îl legăn, nu fac nimic altceva care nu face parte din rutină. Ce chestie, merge.
Nu despre copil vorbeam, ci despre mamă. Tu spui ca mama sa doarmă odată cu copilul – adică și ziua. Eu aici nu am reușit (și încă nu reușesc) să dorm decât rarisim. N-oi fi așa deșteaptă, pesemne. Sau poate vreau să-mi pictez o unghie ori sa văd un episod din…ceva, cât doarme puștiul. Nu care cumva sa fac chestii pentru mine sau sa mă bucur de pauză.
păi vrei și pauză și odihnă?
Io nici acum nu dorm la comanda. Era ca dracu când mă punea să dorm și nu-mi era somn. Dă-i dracu de treabă, de ce sa dormi forțat? Când pici din picioare. Poate o să regret când o sa am copil ce spun, dar acum țin partea asupriților:) nu, nu părinții sunt aia, din ce îmi amintesc :))
Stay tuned, urmeaza: „Cum sa-ti educi copilul cu toporul in beci” :))
Eu sunt convins in sinea mea, dacă e sa fiu sincer cred ca e si cazul meu, ca cine are un copil și se descurca greu, nu prea îl mai face pe al doilea. Chiar dacă și-l doresc, ca familie.
Știu, am înțeles, eu sunt leneș, nu fac lucrurile cum trebuie, etc. Plus ca ajungi sa te simți și ultimul om, când pe fond de oboseala vin toți cu sfaturi, mai ales ăștia ce nu au copiii.
Acuma oricum tot al doilea e trainer la noi și nu te poți pișa fără tutoriale și alți guru. Sunt ca aia ce îți puneau Windows acum 10 ani, peste tot și toți știu cum e bine. Și dacă nu merge ceva, sigur ai făcut tu o prostie pe acolo.
Uneori așa merge și nu e nimic in neregula cu asta.
Ganditi-va ca parintii copiilor de azi… de cele mai multe ori au crescut intre ’80-’90 anii cei mai grei din Comunism, majoritatea sunt atat de „fucked up” psihic incat fac mii de greseli in cresterea copilului. Marea problema e „tinutul in puf”… asta de cele mai multe ori. Saracutul, nu vrea sa doarma… desi are 5 ani, pai tu ca parinte stai sa asculti de un copil de 5 ani? PS: cand eram profesor, veneau parinti cu copii in clasa a 5-a si-mi ziceau mie (25 de ani): „Domn diriginte, faceti ceva cu el ca eu nu mai stiu ce sa-i fac.” – Pai asa ca idee, cum poate cineva sa zica asta de propriul copil care are 12 ani?
Excelent scris si argumentat. Chapeau!
Cam asa sunt idiotii de la parter. Copilul lor tipa non stop. Nu plange, tipa, face cam ca un ceainic cu presiune. Cred ca are cam 2 ani si in fiecare seara il apuca tipatul ala cretin numai la 10-11 noaptea. Acuma depinde, sunt seri in care aud „gataaaaa Andreeaaa”, sunt seri in care il lasa sa tipe cat are chef si sunt seri in care oamenii se amuza si se apuca ei sa faca vocalize ca sa il faca pe copil sa inceapa sa tipe, dupa care rad ca idiotii. Sincer eu nu am mai auzit copii sa faca asa. Posibil sa fie autist habar nu am. Dar e clar ca la asa parinti are toate sansele sa ramana nediagnosticat.. Articolul e foarte bun desi sigur sunt multe mame care prefera sa zica: teoria e usoara. Cand de fapt practica e la fel de simpla, nu trebuie decat sa lasi la o parte dulcegaria si cocoloseala… Nepoatele mele asculta de mine si sotul meu, mai mult decat de sor-mea si cumnata-miu… si da prefer sa fiu mai stricta la inceput decat sa am un copil care sa fie rasfatat, care sa ma faca sa imi organizez totul in functie de el. Poate suna egoist, asta e, dar pentru mine un copil nu este un motiv sa imi distrug nervii, relatia cu sotul si nici sa uit sa mai traiesc. Ca pana la urma, de aia multe relatii se duc naibii. Vine copilul, gata, nici sex, nici atentie, nici relaxare, totul sa fie legat de copil. Nu mi se pare deloc ok mai ales cand aud „copilul e cel mai important”, da frate sotul unde ramane, ca nu e un accesoriu pe care il arunci dupa ce si-a facut treaba..
Din experienta mea de tata iti spun asa: relatia cu sotia nu a slabit, ba din contra. Am fost alaturi de ea din momentul in care am dus-o la spital sa nasca, am stat 3 saptamani acasa dupa nastere, m-am trezit impreuna cu ea noptile, am schimbat scutece, am participat in fiecare seara la baita, am leganat, am culcat. Exceptand alaptatul la san, am facut orice facea si sotia cu copilul.
Da, a fost obositor, a fost greu. Dar am facut asta impreuna si nu au aparut frustrari. Am dormit cand puteam si cum puteam, pe rand. Ieseam in oras la o cafea iarasi pe rand.
Si inainte dadeam cu aspiratorul, duceam gunoiul. Si acum fac la fel. Sexul nu a disparut, e chiar foarte bine. Iubirea, intelegerea, rabdarea si respectul au ajuns la un alt nivel.
Problema mai degraba apare daca relatia este deja subreda, daca fiecare este deja cu capsa pusa si cu nervii intinsi.
„sunt obosita si nu am timp de nimic dar scriu articole kilometrice periodic despre asta pentru ca aprecierea strainilor e mai importanta decat somnul sau timpul petrecut cu familia”. cam la asta se rezuma toata problema.
deci, duduia se trezeste la 6 jumate si se culca la 1 jumate si se plange ca o obosesc copiii? Dubios
Din putina mea experienta de crescut copiii (copil de 1 an) pot sa zic urmatoarele:
1. Sa dormi cand doarme copilul este un mit, trebuie sa faci si alte chestii in timpul ala, cand nu mai esti intrerupt din 5 in 5 min pentru ca trebuie sa ai grija de el;
2. Copiii culcati la 22-23!!! Copiii de obicei se culca in jur de 20, si apoi ai restul serii pentru tine. Iar TV sau tableta inainte de somn iarasi este un big NO-NO, pana si pentru adulti este recomandat sa lasi ecranele cu vreo 2h inainte de somn, daramite pentru copii.
si daca rupi usa la 18 de la munca si sa zicem ca faci o oprire sa cumperi o apa si o paine, ajungi la 19 acasa. fizic nu ai cum sa-l culci la 20, daca ambii parinti lucreaza.
stiu, asa este recomandat si bine, dar …
Mai putina cocoloseala, cred ca asta este cheia. Vad mamici care nu lasa copilul din brate deloc la inceput, stau toata ziua cu el in brate sau agata de ele, normal ca mai tarziu nu o sa le adoarma doar in brate, asta cand sunt mici in primele luni de viata. Cand cresc un pic incep sa se prinda ca pot manipula pe parinti prin plans, daca tu ii faci pe plac de imediat cum se apuca de urlat normal ca numai asa o sa faca ca sa obtina ceva….
din nou, Bill Burr knows best: https://www.youtube.com/watch?v=L-gbacsUKpc
Avem de toate: pampersi, nu mai trebuie sa frecam la rahat si sa fierbem scutece, masini de spalat la care soliciti doar degetul sa apesi butonul, detergenti care mai de care, un milion de modele de carut, jucarii si chestii de fosnit, fojgait, ciripit, cantat, valurit sa stea copiii calmi si zen, stam 2 ani acasa dc vrem, borcanase cu fel de fel daca ne e lene a fiebem cateva cubulete de legume, si tot ne vaitam ca ce greu e! Atata jale parca n-au mai fost copii pe lume! Poi sigur ca e mai greu la inceput, da’ atata vaitare mi se pare culmea! Si mai sunt si alea care se jura ca „gata, asta e, altul nu mai fac!” Bine ca s-a bifat si asta! Mi-e greu sa cred ca nu s-a gandit nimeni la niste schimbari dupa ce apare si copilul. Ca depinde de tine, cel putin in prima parte e clar, si de hrana si afectiv, dar e si tata-sau prin zona, iar daca nu e decat un fauritor de sperma, mai abitir merita pus la treaba. Iar lu’ ala micu’ cred ca ai destul timp sa ii faci un program cu atatea facilitati. Si in timp iti faci si tu un nou program, adaptat la +1. Si chiar nu vad rostul la atata amar si jale, ca se presupune ca l-am vrut cand l-am facut!
Copiii sunt diferiți. Părinții sunt diferiți. Fata sau băiat, unul sau doi, plini de energie sau mocaiti, vorbăreți sau tăcuți, părinții angajați amândoi sau doar unul, părinții tineri sau mai in vârsta, copiii de aceiași vârsta sau de vârste îndepărtate, copiii bolnavi sau sănătoși tun, părinții saraci sau financiar ok, părinții ajutați de rude sau pe cont propriu, copiii înconjurați de prieteni sau de străini vorbind alta limba, copiii într-un mediu civilizat și cu activități nelimitate, sau înconjurați de un spațiu întunecat și lipsit de oportunități.
Sunt atât de multe combinații de am încetat sa mai dau sfaturi. Defapt nici n-am început. Marc al nostru obosește părinți de 2. Oamenii sunt diferiți, fiecare experimentează a fi părinte complet diferit. Fuck it, pana și a alapta sau nu schimba la 180 de grade totul. Pus biberon in bot și lasat in pătuț sa doarmă (cu mama sau tata!) vs stat și alăptat zi și noapte pana la epuizare – timp pierdut pt alte sarcini pe care le preia tatăl.
Eu ma regăsesc atât in comentariile lor cât și ale tale. Nu cred ca e bine sau ușor in nici un fel. Ai trăit pt tine, după bebe trăiești pt alții.