Mă rogi să îți aduc ceva. Vin, cu plăcere, că le car eu cu mașina ca să nu le cari tu pe jos. OK. Dar discuția de fiecare dată e așa:
– Ajung în 5 minute, ieși la poartă să ți le dau din mașină.
– Da, ok, bine, că nu ai unde parca, e omor.
Ajung acolo. Nu e loc de parcare, persoana nu e la poartă. Mai dau o tură. Nimic. Sun. Sună ocupat. Tocmai în momentul ăla sunase mă-sa, că făta, și a stat cu ea la telefon și a uitat. Dacă nu e asta, pur și simplu nu și-a dat seama cât sunt 5 minute. Sau a găsit ceva de făcut. Sau a căzut în canal. Ceva. Orice.
Și, după 3 faze din astea, când i-am spus că nu am chef de bătaia de cap, s-a supărat. Am timp, dar nu vreau să îl irosesc cu cineva care nu îl apreciază.
Faza asta de mai sus e valabilă și pentru curieri.
Ahahahah.
Plusez cu aia la care le zici ca „ne vedem la 12 acolo” (care e peste 1-2 ore) si ei iti spun ca e ok, iar apoi iti zic sa le dai un apel cand pornesti de acasa. Oameni de 40+ ani care nu sunt in stare sa se organizeze deloc. Sa nu mai zic de planificat ceva peste 2 zile…
just for fun: @Mofo, ai dreptate, toti cei 18+ sunt experti in time management de zici ca nu-i adevarat.
O să existe mereu genul ăla de oameni și n-o să reușească nimeni să-i schimbe, din păcate!
Singura soluție adevărată e să nu-i mai lăsăm să facă parte din viața noastră și să-i lăsăm pt cine i-o vrea!
ce enervanți sunt indivizii ca al harumi, le zici că e trist că vezi oameni maturi care nu se pot organiza apoi el îți zice de tinerii de 18 ani, pentru că ai aceleași așteptări de la ambele tabere. Tineretul din ziua de azi … pă vremea mea.
Am peste 40 de ani, si la fel ii rog si eu (sa ma sune cand pleaca sau cand ajung pe drum in zona x) pentru ca sunt obisnuiti cu oameni neseriosi care spune ca vin la 12 si ei pleaca de acasa, sa traverseze orasul, la 12 fara 5. Pe principiul „lasa ca nu astepti in ploaie”. Si culmea asta o patesc cu cei sub 35 ani, care sunt intotdeauna foare ocupati sau mereu apare o urgenta in ultimul moment.
Eu de cand am copil am si renuntat la sportul asta ca sa nu apara frustrare. Ma gandesc unde mi-ar placea sa merg si zic asa: eu plec de acasa si voi fi la XXX. Daca vii, suna cand esti in apropiere sau ma gasesti acolo.
Pe amicii cu copii mici ii inteleg dar am si alti prieteni care intarzie constant sau se razgandesc..
@Mofo, de cele mai multe ori si eu fac la fel cu cei care stiu ca au mai intarziat in trecut. Daca stiu ca eu fac 10 minute pana la punctul de intalnire si ei fac mai mult de 15-20 de minute, ii rog sa ma sune cand pleaca de acasa ca sa nu stau sa ii astept degeaba.
Stati putin, deci asa procedati cu cei care intarzie mereu? Deci va „injositi” mai tare stand si asteptand asa 5-10-25-45 de minute pana cand se trezesc ei sa plece si sa va sune daca isi aduc aminte? Pfoai… ne americanizam incet si sigur.
@Mofo
1. Nu ma injosesc stand in casa si asteptand. Pur si simplu imi desfasor activitatea si atunci cand imi spun ei ca au plecat, ma imbrac si plec si eu.
2. Tu cum procedezi cu cei care te „înjosesc” si te pun sa ii suni cand pleci de acasa? Sau ce parere ai despre oamenii respectivi care se „înjosesc” asteptand in casa un telefon de la tine (daca iti aduci aminte)?
asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt incapabili, adica plm, waze, snap (facebook parca) si alte aplicatii au location share in timp real, cat de greu e sa trimiti link sa il urmaresti, dar nu, oamenii sunt prea prosti pentru ‘smart foane’
Mofo are 80 de ani si a vrut sa sublinieze ca pustanii de 40+ nu stiu ce-i aia gestionarea timpului si respectul. Voi ati sarit repede ca proasta-n…
nu cred ca e vorba ca nu stie cat sunt 5 min, da’ cred ca nu i-a pasat. de fiecare data cand sunt in situatia asta le zic sa ma sune cand ajung la un anumit loc si atunci cobor, sau cand mai are 5 min ca sa cobor. prefer sa astept in fata blocului 3 decat sa ajunga si sa nu ma gaseasca. mi se pare de bun simt, mai ales cand cineva iti face o favoare si vine pana la tine acasa.
Asta e ca in faza aia cu sună telefonul şi:
– Vino acum, nu-i nimeni acasă!
Merg, şi intr-adevăr, nu era nimeni acasă!
sau cand suna telefonul in disperare, lung lung, si cand il iei in mana se opreste. intr-o secunda dai apel inapoi si suni la fel de lung, pana intra casuta vocala. reiei inca o secunda dupa aia, iarsai dupa 2 3 minute, iarasi, dupa 10 minute. nimic, nu raspunde.
plm, a sunat, si de suparare ca nu ai raspuns l-a aruncat in fantana.
Asta patesc si eu si de fiecare daca sunt nelamurit cum poti sa suni si la 5 secunde distanta sa nu mai auzi telefonul.
That would be me. Din motive de copil telefonul meu e pe vibrații sau sonor la minim. Sun pe cineva, nu răspunde, las telefonul pe masa și fug în continuare după copchil prin casa. Sau schimb un pampers. Sau răspund la celalalt telefon. Sau orice altceva. În secunda în care m-am îndepărtat de telefonul ala cu treaba nu îl mai aud. Aceeași întrebare o primesc mereu: CUM POTI SA SUNI SI IN SECUNDA DOI SA NU MAI RASPUNZI. E simplu, dacă nu ai răspuns nu stau sa păzesc telefonul ala toata ziua în speranța că suni înapoi. :))
@Laurra, deci daca eu nu raspund nu trebuie sa am pretentia ca tu sa imi raspunzi inapoi cand te sun, corect? Dar tu de ce ai pretentia ca eu sa stau cu telefonul lipit de mana si sa iti raspund in secunda in care ai sunat?
Eu miros un pic de „power game” , sa iti arate cine e mai important.
Principiul de baza ce trebuie urmat e „interesul poarta fesul”: astept pe X daca e in interesul meu, daca e in interesul persoanei Y si persoana Y face pe interesanta atunci rupem funia amicitiei si asta e.
tocmai, e un power game prost.
Offtopic, dar ontopic fata de poza: Saptamana asta am calatorit cu un nene care isi fermenteaza singur tutunul de tigari, ca n-are chef de dat bani „… hotilor alora. Un pachet de tigari e vreo 2 lei si ei il vand cu 20!?”
Ia tutun de la tarani, si a dezvoltat acasa o chestie de fermentat tutunul.
Eu nu fumez, dar fumul tigarilor facute de el miroase mai bine decat a alora din comert.
Sa-l conving sa povesteasca pe blog cum face?
Rachiu si tutun… drogurile de baza ale romanului. Acum amandoua si in varianta „home made”.
Când eram în țară din ăla și cumpăram… Aveam pe cineva de la care luam și ca fumătoare, confirm, tutunul acela nu are nici cea mai mica legătură cu ăsta de fabrică. Era ceva soi Virginia, Burley era bleah.
Când mai rămâneam fără și luam din comerț, mi se făcea greață (la propriu) de la primul fum. Pe lângă asta, o tigară rulată, dura aproape triplu față de alea normale. În 2018 era 180 de lei kilogramul, care ajungea o lună și nițel pentru două persoane.
Că-i Carpați, că-i Marlboro, că-i pipă, regula e aceeași: Sus fumatul, jos scuipatul și-n gură rămîne rahatul.
„Ia tutun de la tarani” – riscant .
Planta de tutun are proprietati naturale de decontaminare a solului (toleranta mare la absorbtia substantelor nocive si unor metale grele). Exista de asemenea cercetari pentru amplificarea abilitatilor de decontaminare a tutunului ( in special absorbtia de cadmiu ).
Poate nenea ala ar trebui totusi sa ia o mostra de tutun din ala bun, preparat de el, si sa il testeze intr-un laborator pentru chestii, just for fun asa …
Pentru curiosi , cautati „Phytoextraction tobacco” pe google .
@Andrei: tu nu ai inteles secretul, cadmiul ala da gust tigarii.
De atatea ori m-am fript in viata asta cu treaba „facerea de bine, futere de mama” si tot nu ma invat minte.
Punctualitatea e o caracteristică de comportament uman ce se dezvolta in t
in timp. Se dezvolta dacă există și premizele sa se dezvolte. Adică să ai o activitate ce presupune punctualitate extremă. Gen mersul la un serviciu cu ore fixe de venire/plecare. Creierul uman poate fi dresat către punctualitate, prin repetabilitate și disciplină. Ore fixe de culcare/sculare. In armata eram îmbrăcat la ora 5:50, la 6:00 dădeam raportul, la 7:00 eram către instrucție. La 22:00 in pat, lumina stinsă. După 6 luni din astea nu aveam nevoie de ceas, creierul meu avea ceas propriu bine calibrat. Am continuat acest program ani de zile, trezit de dimineață, culcat la ora corespunzătoare, adică la ora de la care îmi raminea destul timp pentru somn. Nu am nevoie de mai mult de 8 ore de somn, 7 sunt suficiente. Asta pentru că rutina duce și la o odihnire buna a creierului, care trece rapid la somn ușor, adînc, REM, etc, își face propriul interval minim de somn, iar succesul odihnei este dat de un număr întreg de intervale minime de somn. Oamenii care se trezesc/culca haotic, la ore variabile, nu pot odihni creierul suficient nici cu 9 ore de somn, pentru că pun creierul in pauza fracțiuni de intervale proprii.
In fine, pandemia a adus variațiuni ale raportului somn/activitate. Statul acasă a dus la prelungirea somnului, sau variabilitatea orelor de culcare/trezire, deci și rutina a fost viciată, acolo unde exista rutină.
Am fost in concediu cu prieteni și cunoștințe, never ever nu voi mai merge cu ei. Niciunul nu putea fi la masa la ora stabilită de comun acord, în concordanță cu programul stabilit pentru ziua aia. Toți veneau cu juma de ora mai tirziu, că e concediu, unde ne grăbim. Pai am stabilit că merge acolo, avem nevoie de timp, orice întîrziere duce la întîrzieri, pierderea locurilor de parcare a mașinilor, întîrziere la masă, etc. Eh, lasă, că nu ne grăbim. Oamenii aia știam că nu sunt chiar monumente de punctualitate, dar nici așa. In fiecare zi programul a fost viciat de întîrzieri stupide, am renunțat la chestii și activități pentru că cineva nu era gata. Culmea e că unii aveau programat să stea mai mult în concediu și aveau la dispoziție citeva zile in care să facă activitățile preferate, dar care nu erau dorite de tot grupul, dar ei tot insistau să meargă toată lumea unde vroiau ei. Și evident că nu a fost ca ei. Oamenii ăștia în general nu au fost vreodată la program fix, genul de freelancer care sta în pijamale toată ziua, maninca mic dejun la ora 13 și prînz la ora 18, iar cina pe la 1-2 noaptea.
@finch- doar o singura data am fost in vacanta cu 4 familii, vacanta petrecuta cu asteptari, ba ala vrea acolo, ba doamna X vrea nu stiu unde ca a citit ceva pe net despre un loc, ba „eu nu merg ca nu am chef si ar trebui sa ramaneti si voi la cazare”(muie, ma!). Nu se va mai repeta. De ceva ani ne-am format o gasca de doua familii, a treia ocazional, dar toti adultii sunt chiar adulti, facem un program dinainte si un set de reguli simple, discutate si acceptate dinainte de toata lumea.
Cel mai simplu e cu gasca din tinerete care a ramas la fel de unita si acum, la 40+. E drept, ne vedem mai ales la carciuma, dar saptamanal. Singura regula e sa nu plece nimeni nebaut. Exceptia este doar daca iei antibiotice-desi cred ca si asta e o legenda.
@Finch asta cu concediu…e de pus pe perete si tinut minte. De regula nici nu mai fac chestii lungi cu grupuri.
Ce naiba si la excursii scurte sunt discutii interminabile. Am vrut sa facem plimbare moto de o zi la Siriu. S-a discutat asa mult pe ora de plecare…pnm e plimbare de placere nu trebuie sa ne grabim, dar vara pe soare nu pleci calare pe moto aproape de pranz sa te rupa caldura prin campie pana ajungi la munte la racoare.
SilviuN, am incercat o data asta cu antibiotice si o sticla de vin. never ever again. in rest ai dreptate 100%
Dar de ce aveti voi problema asta cu planificarea excesiva atunci cand esti in concediu. Eu am alta regula cand plec cu o gasca mai mare. Stabilim anumite lucruri pe care le facem in comun si daca unii nu vor plecam fara ei. Sau daca eu nu am chef sa merg la masa cand se duc ceilalti, ma duc mai tarziu si nu se supara nimeni.
In general preferam sa plece fiecare cuplu cu masina personala. Este si mai comod drumul si nici nu avem discutii legate de faptul ca unul vrea sa stea sa mai doarma 2 ore sau altul vrea sa faca un popas pentru cafea.
Vacanta ar trebui sa fie o perioada in care te relaxezi, nu o perioada de planificari si stres.
Exact. In vacanță ăștia planificatorii strica tot. Lasă-mă frate să mă bucur, nu mai ești în armată.
Nu are legătură cu punctualitatea.
De asemenea, genul de viață ordonată pe acest stil milităresc este super enervant. Probabil că și sex faci cu scheduler task.
Cum plm sa dormi la ore fixe? Dacă vrei să stai noaptea în oraș? Sa vezi un spectacol, să vezi un film, să ceva.. care mai e farmecul vieții dacă trăiești ca un robot? Și din nou, poți fi punctual și fără a fi religios la frecvente sau intervale
@Andrei G, @Flat, ok, voi vreți fără program în vacanță.
Dar pzm, ziceți de la început, anunțați restul grupului că nu vă înghițiți limba.
Dacă ăla cu programul zice „hai să ne vedem la micul dejun la 8.30, ca să ajungem la casa batllo pe la 9.30, că nu e coadă și să avem timp de sagrada familia după-amiază”, în loc să fiți de acord și apoi să apăreți la 10 că niște floricele, spuneți cu subiect și predicat, „boss, n-am chef de program de armată în concediu, duceți-vă fără mine”.
Îi faceți pe oameni să piardă timp d-ampulea.
Să fii de acord cu un program și apoi să-ți bagi picioarele „de ce ne grăbim, e concediu” e nesimțire și lipsă de respect pt ăia care s-au trezit la timp pt program.
Sau decideți de la început „suntem împreună doar în avioanele de venire și plecare, în rest fiecare se duce unde are chef, când are chef”.
@AB, exact asa am si spus ca fac. Suntem impreuna in avionul de sosire si plecare sau in momentul in care ne cazam si apoi fiecare este liber sa-si traiasca viata.
Daca se intampla sa ne sincronizam planurile, perfect. Daca nu, fiecare se duce la masa la ce ora vrea.
Adica daca avem planuri sa plecam la Sagrada familia la ora 8:30 si s-a facut ora 9:00 sa spunem si tu nici macar nu te-ai trezit, iti dau un mesaj si iti spun ca ne vedem acolo (daca mai reusesti sa ajungi). Fara sa se supere nimeni.
Si facem mai ales asta in momentul in care o parte dintre cei care merg in concediu au si 1 copil dupa ei. Este clar ca programul lor este bazat pe orele de somn ale copilului, asa ca nu are sens ca restul sa stea si sa astepte degeaba.
„in zone aglomerate” este in plus aici – daca o persoana nu intelege (in mod repetat) sa iti respecte timpul, nu prea ai ce discuta cu acea persoana.
Am un colaborator care e un fel de inspector, ma ajuta pe la lucrari (contra cost evident). Nu are masina de firma si de obicei merge cu mine, stam la 2 statii distanta. De 3 ori am zos ca ne vede in parcarea de la un supermarket aproape de el. De 3 ori a intarziat intre 30 si 40m. Acum il chem sa vina la mine si sa ma sune cand ajunge. Eu in 5 minute sunt jos. 5 minute dupa ceas, nu de doamne
Vezi ca aici partea importanta este „ma ajuta”. Adica este putin diferit de situatia prezentata de Vali.
@Andrei G, de ce ar fi diferită? Ce nu ai înțeles la ”ma ajută pe la lucrari (contra cost evident)”. Băi, problema este că pot fi situații excepționale pe care le poți înțelege dar dacă cineva îți face faze deastea constant, cam ar trebui să-i rupi pozele.
Mai e o categorie (indecisii vesnici) care te serveste cu fraza asta-„Eu nu stiu ce fac maine si tu ma intrebi daca merg la..” insert orice: concert, pescuit, tura cu mobrele, in vacanta, tura pe munte, carciuma, etc etc.
Oameni care nu sunt ocupati efectiv, dar a lua o decizie ce presupune o organizare minima a activitatilor este peste puterea lor. Ei traiesc in lumea nehotararii perpetue, incremeniti in proiect sau in lipsa unui proiect si isi seteaza mental o singura borna-prezentul. Pana si Farfuridi al lui Caragiale avea un plan zilnic-avea , nu avea ce face, el intre orele 10 si 11 era la targ.
Interviu cu Takayuki Seto, fotbalist japonez la petrolul Ploiesti:
„– Care ar fi o diferență pe care ai observat-o tu între români și japonezi?
– Japonezii sunt mai stricți, cu reguli, cred că sunt mai corecți. Românii mai flower power, mai liberi. De exemplu, dacă japonezul spune că ajunge într-un loc în 5 minute, așa va fi. (râde) Un român dacă spune că ajunge în 5 minute, de fapt, va sosi în 10, în 15 minute. Asta dacă mai vine!”
E o dimensiune culturala viziunea asupra timpului :). Unele culturi il vad foarte liniar si deci usor de impartit si alocat unor activitati clare, bucata cu bucata. Altele il vad mai flexibil, ca un fel de fluid, care „curge” dintr-un vas in altul, si asa ajungem la meeting-uri sa intram la ora fixa si sa „mai stam 5 minute sa intre toata lumea”
Adevărul este că e cam riscant să tot dai ture printr-un cartier cu mașina plină de tutun de contrabandă. Nu știi niciodată cum reacționează polițiștii care stau la pândă prin boscheți mai ales dacă nu ești de prin zonă
Singurul loc unde îmi permit sa întârzii e când ies cu prietenii, la o bere, petrecere, aperitiv și chestii unde în general nu prea bagi de seama trecerea timpului. Vorbesc de 15-20minute, nu de 2 zile
Cate beri am baut eu singur la masa…. Oana m-am invatat si pldc de acasa 15 minute dupa ora de intalnire :). Tot beau singur o bere, dar macar nu ma pun in cap…
Acu te adaptezi după caz, când est așteptat de o singură persoană nu întârzii ca e de cacao sa stea singur și sa sufle în bere, dar când sunt mai mulți, grum de prieteni /familie, e mai ușor de acceptat o întârziere.
nu suport prostii de genul tau
SAu oamenii care trebuie sa se vada cu tine la o ora si cu putin timp inainte de ora stabilita spun ca acum pleaca de-acasa. Pai, bossule, despotule, stapane al meu, daca stii ca ai de facut nustiuce inainte, nu mai stabili ore fixe. Sau nu mai iesi. Stai in casa si rezolva-ti problema. Plus oamenii care stau fix langa locul de intalnire, dar intarzie de fiecare data.