Dar aplicat prost în cele mai multe cazuri. Să vă povestesc şi cum am ajuns la această concluzie pentru că în urmă cu ceva timp, probabil ca mulţi dintre voi, eram total împotriva ideii.
De câţiva ani deţin o mică firmă prin care mai dezvolt proiecte de tip freelance în timpul liber. Mi s-a întâmplat de câteva ori, pe lângă proiectul iniţial, clienţii să îmi ceară şi servicii conexe de tipul promovare social media sau reclame Facebook/Google, lucruri care sunt în afara ariei mele de interes/expertiză. Moment în care am fost nevoit să apelez la cineva care să mă ajute şi primul instinct a fost să caut în sfera oamenilor cunoscuţi. Am reuşit să găsesc pe cineva apropiat care să se ocupe şi am rezolvat treaba cu brio. Şi au mai urmat cazuri similare în care am procedat exact la fel. Doar în momentul în care nu am găsit un cunoscut care să mă ajute am apelat la necunoscuţi.
Nu aş fi ales să lucrez cu un necunoscut în locul unei persoane cunoscute, chiar dacă competenţele ar fi fost mai mari (nu diferenţe majore, ci oarecum neglijabil). Am realizat recent treaba asta şi am stat să mă gândesc de ce, pentru că tehnic vorbind, este nepotism aplicat în domeniul privat. Explicaţia pe care am găsit-o este că totul se rezumă la încredere. Este mult mai uşor să lucrezi cu cineva despre care ştii într-o mare măsură că nu te va înşela în vreun fel şi îi cunoşti şi destul de bine aptitudinile. Riscul de a lucra cu un necunoscut este considerabil mai mare. Iar în plan secundar este vorba de a-ţi ajuta aproapele. Dacă am de ales între un străin şi fratele meu, ambii cu acelaşi nivel de pregătire, îl voi alege mereu pe fratele meu căruia să-i pasez un proiect pe bani.
Pe de altă parte, nu aş alege niciodată o persoană apropiată cu care să lucrez dacă aş şti că nu e capabilă să ducă treaba la bun sfârşit şi să fie de calitate. De ce? Simplu, pentru că eu am de pierdut. Dacă proiectul unui client este făcut prost, probabil nu mă va plăti, ba mai mult, voi primi şi recenzii negative şi nici vorbă să te recomande mai departe.
Concluzia ar fi că e ok şi normal să alegi să lucrezi cu persoanele cunoscute atâta timp cât ştii că te pot ajuta să livrezi un produs la timp şi de calitate. Problemele apar atunci când alegi o rudă care îţi bagă firma în faliment.
Iar la fel ca în sectorul privat, la fel mi se pare că ar trebui să funcţioneze lucrurile şi la stat. Da, mi se pare ok ca primarul să îşi angajeze fratele care e contabil de 20 de ani să îl ajute cu actele. Nepotismul e ok, dar nu atunci când scopul este frauda şi nu performanţa.
Pai la stat nepotul nu pierde banii tai deci dilema este inexistenta din start.
La stat sunt numai nepoti competenti, nu mai fiti hateri. O sa vezi ce succesuri va produce Elena Basescu.
Pai normal ca nu poti sa ai incredere in oameni, mai ales in Romania, pentru ca majoritatea sunt niste tepari ordinari…
Ai o gandire de roman, desi aparent daca nu stai si gandesti putin, ceea ce ai spus pare corect dar superficial !
Nu stai sa*
Nu vad ce este superficial in faptul ca ai mai multa incredere intr-un cunoscut/intr-o ruda decat intr-o persoana pe care ai vazut-o prima data la un interviu.
@Andrei G
Vezi că interviurile pentru angajare nu sunt întâlniri la masă.
Se aude HR?
Ceea ce a spus este marketing curat. Daca ai de ales intre a lua un serviciu / produs de la 2 indivizi, dar pe unul il cunosti, pe ala il vei alege, cand restul „datelor” sunt la fel. De asta se face email marketing, de asta se fac webinar-ii gratis etc. Sa construiesti o relatie cu un necunoscut, sa il apropii. Odata ce acel necunoscut incepe sa aiba o relatie cu tine (nu de prietenie, pur si simplu incepe sa te cunoasca), atunci poti sa ii oferi serviciul / produsul in cauza. Am primit inca o data confirmarea in Romania, cand am discutat cu o vecina ca ii era situl praf. Si mi-a zis clar ca prefera sa lucreze cu mine, ca suntem vecine si ma stie.
De aproape 2 ani de cand am emigrat m-am chinuit sa imi reconstruiesc afacerea online aici. Bun, concurenta este isterica, sunt intr-unul dintre cele mai competitive orase din lume. Am reusit sa iau niste clienti, cu multe eforturi. De 2-3 saptamani un vecin a realizat ca are colegi ce au nevoie de medical SEO, am semnat deja cu unul, ma intalnesc luni cu altul si diseara vorbesc cu alta potentiala cliente.
Sosul magic: sunt vecina lui si astia au incredere sa lucreze cu mine, pur si simplu pentru ca el spune ca merit atentia respectiva. Si discutiile nu mai sunt „hai sa va conving ca e bine sa lucrati cu mine”, discutam bugete si ce le trebuie lor direct, contractele sunt aproape „semnate” inainte sa ne vedem fata in fata.
Ca si om care mai lucreaza din cand in cand cu altii, confirm: prefer sa lucrez cu o prietena (care oricum e beton pe treaba asta) sau sa imi apropii 1-2 freelanceri de incredere, decat sa ma chinui sa lovesc Upwork-ul cu joburi. Chiar si cand am facut asta, aleasa mea a fost o romanca, pur si simplu pentru ca mi s-a parut ca am o relatie cu ea, macar ca suntem de aceeasi provenienta.
Și cum faci cu evaluarea angajaților? Dacă tu ai firma II pui mei faci ce vrei la tine in familie. Nu? Și nu doare pe nimeni…
Când ai zeci și sute de angajați, care toți aștepta la sfârșit de an sa ii lovești cu o primă de 0.5%>>> și tu favorizezi unul sau o serie de angajați? Dacă din contră tii sa dai doar la străini fratele tău o sa-ti bată obrazul la masa de Crăciun, daca nu el sigur cumnata-ta că doar el s-a spetit tot anul. Altfel îți dar ceilalți angajați și uite așa creezi in mediul tău de lucru o situație frustrantă, toxica și fără ieșire.
Doar zic…din diferite perspective se vede diferit
* puii mei
* Altfel iti pui in cap ceilalți angajați
Scuze pentru grabă!
Traducere pentru „mică firmă prin care mai dezvolt proiecte de tip freelance”
Adica nu are angajati si mai gaseste cate un baiat care sa faca de o ciorba(sau un muschi de vita) dupa jobul lui normal.
Deci discutia cu „angajati” nu-si are rostul
@cicolatiulverde atunci daca respectam contextul…subiectul nu are însemnătate, și tu prin casă daca vrei sa faci ceva îl rogi pe tata, socru, frate, un prieten. Cand e vorba de o mana scarpină pe alta. Sau eu te ajut acum, mă ajuți tu când voi avea nevoie. Nu mai amintim de firmă, business.
Eu sunt pe invers, am alt principiu. Niciodata nu m-as asocia in treburi sau afaceri cu prieteni sau familia. Este cel mai scurt drum in a iti pierde (de prieteni) prietenii sau mai rau, membri ai familiei.
Exact, cel mai bun sfat. Si adaug ca fiind familie/prieteni nu prea iti vine sa-i certi sau sa le atragi atentia ca o iau rapid in nume personal, ei nu pot sa-ti zica ofurile si in general comunicarea e mai proasta ca si cu cineva cu care te asociezi doar pt afacere si munca.
In america și în vest o firma cu atât e mai prestigioasa cu cât e mai veche și sunt mai multe generații de copii și nepoți care au preluat afacerea familiei, doar in Romania ești mai șmecher cu cât ai falimentat mai multe firme trecând cheltuielile pe ele și înființând alte firme.
Omul a zis ca el cauta specialisti printre prieteni si nu prieteni care vor sa faca ceva si poate invata si ei ceva nou. Nu strici nicio prietenie daca omul e specialist in ceva, stii care e genul lui de a fi si cat ai stabilit ca va lua, va lua, livrandu-ti pe masura asteptarilor. E aberant sa mergi pe o premiza ca asta si sa cauti un necunoscut in conditiile in care prietenul tau e specialist.Macar stii care sunt asteptarile tale de la cunoscut fata de la cineva care ti-o poate trage si ramai si cu banii luati.
Majoritatea companiilor acum dau bani buni pentru recomandari de angajare; primul pas de incredere e deja facut, mergand pe premiza „cine se seamana, se aduna”.
Si atunci cand tu ‘director’ de institutie iti angajezi copilul cu experienta zero si toti se concentreaza sa ti-l creasca sa ajunga sef de departament cum este ?
Nu este un nepotism fata de ceilalti colegi ai copilului care pornesc clar cu a 4-a sansa ?
Nepotismul reprezintă folosirea influenței/autorității personale în scopul obținerii de avantaje pentru familie/prieteni și nu e OK sub nicio formă. Ceea ce e descris în articol nu e nepotism.
Complet de accord cu guest_author, pana la ultima fraza.
Cand sunt banii tai in joc, poti sa pui mai multa greutate in selectia de angajare pe incredere (persoana cunoscuta, ruda sau nu) decat pe competenta; asta intrucat daca cunosti persoana, se presupune ca stii ceva mai bine cat de competenta este acea persoana.
Cand insa sunt banii altora in joc (actionari sau banul public), nu mai este OK pentru ca in timp ce castigul este in totalitate al tau (direct sau prin intermediul „nepotului”), riscul de pierdere este al altora; si tu fiind in pozitie de decizie poti gasi modalitati de a da vina pe alti angajati cand „nepotul” o da in bara.
Frati si surori, nu bag mana in foc dar confirm ca recomandarile si cunoscutii bat mai mereu interviurile din piata.
Confirmat dupa 3 ani de recrutari.
@alxzen – atunci cand ai de angajat 1-2 oameni e fezabil. cand ai de angajat 50 o sa descoperi ca nu poti acoperi doar cu ‘pile’ oricat de mult ti-ai dori/ai incerca.
ai dreptate, la noi merge ca sunt echipa mica. din pacate HR-ismul corporatist nu este nici macar aproape de aceleasi rezultate. Am lucrat canva cu o tipa care facea headhunting si era pe aproape.
Dar nu te bazezi doar cunostintele tale.
Cele mai multe recomandari si de la angajati merg foarte bine. Oamenii sunt grijulii si nu garanteaza pentru altii de aiurea.
sa colaborezi cu oameni cunoscuti si competenti NU e nepotism.
Iti inteleg idea pentru un nivel mic (o firma mica). In acelasi timp daca extrapolezi ideea la nivel macro o sa-i gasesti limitarile si motivele pentru care este nepotismul blamat. Poate duce la scaderea flexibilitatii la monopol si intr-un termen mai larg la pierderea competitivitatii. Asta s-ar traduce prin stagnare si involutie.
Ideea de “nepotism” se refera la sinecuri pe bani publici pt oameni incompetenti. Comparatia nu are sens, la privat te doare orice leu pierdut aiurea si “nepotismul” poate sa fie si frate ca tot e out dupa ceva timp daca nu livreaza ce trebuie….
Și acum întrebarea e, cum ai constatat că apropiatul tău e bun pe treabă respectivă dacă nu e în aria/expertiza ta?
nefiind in aria ta de expertiza l-ai angajat sa-ti faca o treaba si ai vazut ca e ok.
@dny, nu e chiar atât de ușor… însă probabil a făcut reach pe social media și bam, e bun! La fel cum fac și domnițele din social media cu influensării.
Sunt banii tăi și faci cum ți se pare de cuviință.
Dar când banii sunt publici, dacă văru-to iese primul în urma concursului, clar, jobul e al lui. Și e normal să fie așa, chiar dacă tu ești directorul general.
VTEC just kicked in, Yo!
Pe principiul asta si firea avea vreo 40.000 nepoti. Familie mare
De altfel, ceea ce descrii tu n-are nicio treaba cu nepotismul.
Pai la cata lume i-a dat cu dânsa-ntr-însa are de unde :))
Ultimul patron la care am lucrat avea exact mentalitatea ta. Nevasta era casiera firmei, mătușă-sa șefă de depozit, vărul primar era șef de parc auto, că zicea că-l tine și în gazdă și n-are unde să fugă cu banii și tot așa. Când făcea angajări aducea întotdeauna cunoscuți sau oameni cu recomandări de la angajați ca să-i tragă pe ăia la răspundere în caz de ceva. Și…. evident, dacă greșeau rudele, greșelile erau trecute cu vederea. Dacă greșeau ceilalți, erau penalizați. In momentul ăsta omul cu femeia lui sunt dați în urmărire generală, au toate bunurile confiscate până la gradul doi de rudenie, adică și părinții lor au rămas pe drumuri, și asta pentru că au fost delapidați de rudele alea angajate și cocoloșite. Străinii au fost ok.
In Italia, nepotismul e aproape litera de lege. Tocmai din motivele expuse de tine: se gasesc rar oameni de incredere. Motive „inverse” fata de cele din Romania.
Dar nu se numeste nepotism, ci „recomandari”.
– Cine va recomanda?
– Vocea si talentul meu!
Am fost si eu in situatia de a recomanda pe cineva. Am spus: „Nu pot spune despre el decat ca am lucrat in aceeasi echipa 3 ani, si m-am inteles foarte bine cu acest om.Dar sa nu il angajati pentru ca va spun eu, sa nu aud ca imi comentati apoi, ca eu vi l-am recomandat si da gherle. Doi ani am lucrat cu el, pentru mine e ok. Pot spune ca e un om ca mine. Sper ca a ramas asa. Faceti interviu, teste cu el, sa nu va aud in viitor.
L-au angajat. Si au fost foarte multumiti de el.
La polul opus sta o ruda de-a mea, care „eu nu vreau cu nepotism”.
Draga, nu e nepotism, sunt recomandari. Ma doare la basca ca esti ruda de-a mea, baietii aia chiar au nevoie de un om, si m-am gandit la tine.
Nu, nu, nu.
Bine, madam.
A pierdut un salariu de peste 1500 de euro pe luna, ca „nu vrea nepotism”. A venit pe job un necunoscut. Ruda asta a mea are salariul mai putin de jumatate, unde lucreaza acum. Varza. Chiar nu era nepotism, oamenii aia cautau pe cineva serios si de incredere, ca se plictisisera de incompetenti.
poate lucrează de 3 ori mai puțin pe banii ăia
Nu. Pretul pe ora era mult mai bun la ce ii propusesem eu.
Apoi, ce deschidere de viitor ai?
Necunoscutul angajat „in locul ei” merge des (cand nu e pandemie) pe-afara la inatalniri cu clientii. Are drum ascendent pentru evolutie in cadrul firmei. Ruda mea are „dead end job”, adica un job unde stie perfect ce are de facut, fara nici un fel de posibilitate de evolutie (ca nu mai are unde, in sus), si cu salariu pe masura. Daca esti frizer, brutar, mecanic auto, si alte meserii din astea „finite”, nu prea poti evolua financiar cu viteza cu care o face unul care are loc de evolutie in sus: sef de echipa, project manager, manager de departamet etc..
Eu personal sunt intr-un „dead end job”. Gata, nu mai am unde urca, chiar nu prea mai am ce invata de la jobul meu, pentru ca e „finit” si am atins maximum.
Copii, daca va duce capul, nu alegeti „dead end jobs” pe motiv „lucrez de 3 ori mai puțin”; ganditi in viitor!
Ruda asta a mea e un „copil” (sub 30 de ani), si a pierdut un tren bun. Pacat.
Acum multi ani, pregatiri de nunta. Gasim DJ, ne place, batem palma si il intrebam daca stie pe cineva pentru inregistrari video. Sigur, ne poate da datele de contact. Bun, deci dl pe care il recomandati… Stati asa, zice DJ-ul, eu il cunosc si stiu ca se ocupa cu asa ceva, dar nu il stiu atat de bine incat sa il recomand
ce ai descris tu nu e nepotism, deci, nepotismul nu e ok.
Ok. Inainte sa postezi, draga GUEST_AUTHOR, ar fi trebuit sa deschizi un dictionar, cum am facut si eu, inainte sa comentez aici ca sa ma aflu in treaba. Daca Vali lasa titlul ala cu iz de clickbait, o da si el in fake news. Ce descrie domnul sau doamna musafir nu e „nepotism”. Nepotism, conform DEX inseamna „parvenire prin protectia rudelor sau prietenilor influenti” si termenul se trage de la o practica straveche, cu multa traditie latina, a papilor, care isi numeau cardinali diverse rude apropiate. Termenul, in uzul comun nu numesete ORICE practica de a colabora cu o ruda apropiata sau prieten, ci situatia cand pozitia obtinuta prin protectie sau influenta nu e corect justificabila. NU, nepotismul nu e OK, ce descrii tu se numeste networking si se practica peste tot, fara grade de rudenie neaparat, atunci cand te suna un fost coleg care are incerdere in tine ca sa colaborati la o noua lucrare. Genul asta de titlu de Cancan ar trebui sa dispara daca posesorul blogului mai are vreo pretentie de verticalitate. Gizas!
My thoughts exactly.
”Nepotism” nu e ceea ce crede autorul că ar fi. În plus, degeaba știi tu că verișorul tău e un bun asistent medical și-l angajezi pe baza chestiei ăsteia. Că făcând asta anulezi din start absolut orice altă alternativă. Nu mai faci concurs ca să vezi cine e cel mai OK pe post ci te bazezi pe ce știi tu că e mai bun pentru post. Și-așa tai șansa unui om mai experimentat ca verișorul pe considerentul că tu știi mai bine. În plus, când verișorul calcă strâmb, va afla rapid că n-ai cum să-l tragi de urechi în mod eficient și că nici vorbă să-l dai afară. Că sângele apă nu se face – nu? Și-așa va da chix tot mai des, că tu l-ai adus unde este și doar n-ai să ai nesimțirea să-i atragi atenția când greșește. Oameni suntem, nu?
Să spui că nepotismul e mai ok decât meritocrația e la fel de absurd precum a afirma că monarhia e mai ok decât democrația. Că dreptul de a conduce se moștenește prin sânge și nu capabilități. Și de-aia e plin de monarhii prin lume la ora actuală – că s-au dovedit a fi extrem de eficiente. Not.
WTF e cu articolul ăsta?
E clar ca omul habar nu are ce inseamna nepotismul si prin urmare titlul si textul sunt complet aiurea .
Pe de alta parte nu se poate vorbi de „fake news” pentru ca este vorba despre opinia unui om, nu despre o informatie cu caracter de stire. Este o parere eronata prin prisma intelegerii si utlizarii termenului „nepotism” insa ramane o parere, nu o stire.
nimeni nimic
autorul: hai sa spun niste banalitati ca sa arat cum nu inteleg ce e nepotismul
@Guest_author
Dacă sfera de prieteni & familie moare de Covid sau leucemie sau…
Ce faci atunci? Te forțezi să angajezi necunoscuți, da?
Mai botezi, mai cununi…se găsesc soluții
Legat de articol să vă redau o pățanie de-a mea.
Mă duc acum vreo 4-5 ani la concurs de post la DGASPC. Se angaja psiholog să lucreze cu copiii din medii defavorizate. Salariu de mizerie, mult de muncă. Voiam postul ca să am șansa să ajut niște copiii cu handicap sau fără părinți; și strict de-aia. Am învățat 2 zile câte 14 ore pe zi o mulțime de legi, că testul era din ele. Ne-am dus mai mulți colegi psihologi la testul ăla pentru job. Printre ei un fost coleg actualmente mutat în SUA, tobă de carte omul, membru Mensa, un psiholog extrem de capabil. Plus alte 2-3 colege bune la meserie. Problema a fost că printre candidați era și soția unui deputat PSD local. O cunoșteam. Vorbeam cu tipu din Mensa cât am fost nevoiți să tocim și-a auzit discuția și ne-a zis timid că ea a citit doar jumătate din material, și ăla o singură dată, că era prea alambicat.
S-a dat testul, doamna soție de deputat a terminat în jumătate de oră. Au venit rezultatele. Eu și tipul din Mensa luaserăm nota 5-6; doamna din PSD luase 9.89, să nu bată la ochi.
A luat doamna postul fără jenă. Și tot fără jenă a plecat din el după 2 săptămâni de lucrat cu copiii pe motiv că ”nu are condiții acolo la DGASPC”.
Adică eu și alții mergem acolo chit că ieșim în pierdere financiar și doar ca să ajutăm copiii fără posibilități iar doamna avea doar un moft.
Unde vreau să ajung cu povestea asta: și pentru doamna din PSD a garantat cineva că e capabilă. Vreun văr sau vreun nepot îndepărtat. Și-așa am învățat pe rupte vreo 14 oameni pentru un post care era defapt al altcuiva din start; că cineva știa că femeia e capabilă. Ceea ce n-ar fi o problemă, că doar pe banii contribuabililor s-o fi organizat din nou concurs. Problema reală a fost că la al doilea concurs nu s-a mai dus 85% din cei care au fost inițial. Ne scârbiserăm.
Și-n caz că nu e clar cum e cu nepotismul: nu noi am pierdut la faza asta ci copiii ăia care ar fi avut șansa să lucreze cu oameni cărora le păsa cu adevărat de ei. Dar hei – nu putem uita de nepoți, nu?
Despre doamna nu întreb, dar voi, cei cu nota 5-6, considerați ca ați fost evaluați pe bune? Crezi că Mensa, plecat ulterior în SUA sunt argumente? Mersi.
@Crator: tu glumești, nu?
De ce nu ai făcut poze testului, sau să le spui să facă publice răspunsurile tale și a tipului care a plătit 50 de dolari la Mensa ca să-i dea o țidulă că oficial e mult mai deștept decât 99% din populația globului?
@crator, e o vorbă, dacă ești prost, măcar nu semnaliza.
Legat de subiect, acolo e altfel de nepotism, e un nepotism al incompetenței. Care e clar că dacă ai de ales între cineva cunoscut dar incapabil, și cineva necunoscut dar capabil, mergi cu cel capabil.
Și mai e și o treabă, e un post la stat, cu concurs public, total altceva.
În mediul privat îți asumi niște riscuri cu banii proprii, dacă ești prost să angajezi un incompetent cunoscut, îți meriți soarta, și probabil pierzi banii proprii.
Problema e că la stat nu există consecințe. Dacă ar exista consecințe ca la privat, atunci n-aș avea nici o problemă cu nepotismele.
Șefule de direcție, garantezi tu pentru nepoata? Nici o problemă, dacă nu face treabă ți se taie și ție din salariu sau pe fișă va scrie că nu mai ai voie să recomanzi niciodată o persoană.
Asta e problema, lipsa consecințelor, iar asta trage după ea multe alte rele nu doar nepotisme pe incompetență.
@Andrei: am făcut și mai mult de-atât – am depus contestație. Și m-am dus frumos în fața a trei doamne de la DGASPC care mi-au explicat doct, punct cu punct și subiectiv, că lucrarea mea de vreo 9 pagini n-o bătea la cur pe cea de 3 a doamnei în cauză. Când am cerut s-o văd pe aceea mi s-a spus că nu se poate, nu permite legea, să merg la tribunal. Le-am spus că fata ieșise după jumătate de oră iar eu am stat două ore în care am scris de-am sfârâit cu pixul pe hârtie. Mi s-a spus că ea o fi scris mai concis. Așa – la modul ”hai că-ți explicăm noi”.
Dar mișto că într-o țară în care chestiile astea sunt la ordine zilei de prin 1944 încoace tu încă ai impresia că se putea rezolva ceva în mod corect. Mai bagi și aia cu țidula de inteligență, să subliniezi tu că știi cum stă treaba cu ăi’ dăștepți.
Plecăciuni.
„Nepotismul este o formă de favoritism, care implică acordarea de avantaje nemeritate pe baza unor legături de rudenie. ” Nu cred ca ai aplicat definitia corecta la ce ai explicat in articol.
expertiza NU inseamna experienta, ci o verificare contabila sau alt scop, facuta de un expert.
Treaba din titlu este exact ce spun si-au spus comunistii totdeauna: socialismul e ok, dar a fost aplicat prost de fiecare data. Daca venim noi acuma, de data asta o sa fie aplicat cum trebuie!
Subiectul e facut talmes-balmes in articol. As vrea mai mult sa le dau ceva „food for thought” tuturor celora care cred ca „e firma ta, faci ce vrei”.,, ca vad ca e comment recurrent.
Va aduc aminte ca, de exemplu, nu ai voie sa faci angajari pe baza de gen, rasa, stare civila, varsta etc.
Deci e ilegal (sigur e greu de dovedit) sa nu il angajezi pe X pentru ca e barbat si are 45 de ani. Desi na, e firma ta, banii tai….
EBA rade din spatele microfonului, visuri nene visuri
Asa e cand vezi nepotismul din prisma competentei si increderii. Nu asa se pune problema si la stat…
Daca n-ai folosi firma in timpul liber, ai sti ca nu te asociezi cu familia
mii de absolventi de scoala au trecut din bancile scolii direct pe functii la stat care necesita minim 5 ani experienta, doar ca mami sau tati era parte de sistem. Inainte de 2005 locurile de munca bune erau doar la stat, apoi au inceput sa apara locuri de munca mai decente si la privat.