Vorbeam ieri cu instalatorul despre asta, că și el era în aceeași situație. Nu s-a certat cu soția, nu și-a bătut copiii, de muncă a avut, fiind ocupat n-a avut timp să își plângă de milă și alte mizerii din astea.
Ciudat e că acum stau și aștept să mă lovească și pe mine ceva. Nu mă simt bine pentru că m-am simțit bine până acum și am în jur destui care nu sunt și nu au fost bine.
Sunt sigur că boala asta are un nume.
survivor’s guilt?
https://www.medicalnewstoday.com/articles/325578
FOMO? … bine, nu doar asta
Stare de anxietate se numeste. Vorbeste cu un psiholog bun. Se tine sub control destul de bine.
Exact. Au cei de la finestore medicamente la litru pe toate gusturile.
@F. Las-o-n fasole! Acuma orice sentiment/traire/simtire este o forma patologica de psihocucu chiar si atunci cand esti constient ca esti OK, chiar si atunci cand stii ca nu ai de ce sa te plangi (chiar daca ajungi la concluzia asta printr-o analiza cinica, comparandu-te cu cei din jur, c-asa-i viata)? Mai da-o si-n pi#da ma-sii de psihanaliza.
@george, ai avut vreodata? Sau asa, ai citit tu in globul de cristal?
@F. Îmi permit să nu fiu de acord cu dumneavoastră. Eu, de mai bine de 30 de ani aplic o altă metodă, sugerată de un om mai în vârstă: „bă taică, atunci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva, „dă-o la cur” (exprimarea lui), nu are rost să te stresezi cu ceva ce nu poți rezolva pe moment. Dacă rezolvarea va veni pe parcurs, e bine, dacă nu, asta e! Sincer, de când urmez sfatul acesta, mă simt mult mai bine, și ghici ce, nu am nevoie de psiholog!
Valentin Petrescu, adică ce-mi spunea mie un bătrân muncitor acum mulți ani:
„dom’ inginer, nu pune la suflet, că faci silicoză!
Drobul de sare. Ai mare grijă, prea binele este cauza principală a depresiei. N-o zic io, mi s-a explicat de către o tipă care este specialist și, privind în retrospectivă, are sens. Rămâi ocupat, nu-ți lăsa mintea să zboare aiurea, încearcă să ai permenent activitate de orice fel și vei fi ok.
Și da, cum zice cineva mai sus, du-te și vorbește cu cineva. Ajută enorm.
Eu zic ca „nu-ti lasa mintea sa zboare aiurea” nu e un sfat bun. Un sfat bun e sa faci miscare si sa faci ce-ti place – chiar sa stai si in hamac toata ziua daca asta vrei.
Cand o iei pe aratura tocmai atunci cand o duceai bine – inseamna ca mintea ta a gasit o oportunitate grozava sa-ti aloca timp sa faci fata la cacaturile din tine. Depresia e un effect la ce s-a intamplat in trecut si nu ai putut face fata, nu o cauza.
Daca esti ok overall si totul e bine, nu intri in depresie de la prea mult bine.
Depresia e o boala, deci sa zici ca prea binele e principala cauza a ei e ca si cum ai zice ca gandirea pozitiva vindeca cancerul.
Cherofobie isi zice. Am patit de cateva ori, acum am dubii destul de des cand ceva imi merge bine sau normal timp de o anumita perioada.
https://www.sciencealert.com/cherophobia-is-the-fear-of-being-happy-and-it-s-more-common-than-you-might-think
Prea binele nu e rău să existe.
Scutește mintea de unele preocupări.
Pasiuni și noi țeluri se găsesc. Dar mai mult de atât, prea binele asta vine din sentimentul că le-ai cam pus la punct pe cele mai multe și ți-ai asigurat un nivel decent de trai. Nivelul e perceput de fiecare. Poate să fie un Citroen de la ani sau un Merț de 3.
Vorba aia: i s-a urât cu binele.
E nevoie și de un pic de drama queen în viață.
Instalatorul era prezent ?
Era si un episod din Familia Bundy fix pe tema asta. Pana la urma si-a luat-o….
Se numeste iarba si tutun
Se numeste sindromul impostorului, wellcome to the club
Cred ca Vali vorbeste despre altceva.
Stai și tu mai mult pe banda 2.
am ras IRL
Tocmai că o face des și pe asta. Taman asta e grav la el 😅
Da-ti si tu cu ciocanul peste degete si gata, ai rezolvat, ti s-a intamplat ceva rau si o sa fie bine.
La fel sunt si eu de cateva zile.
Mi-e frica sa nu patesc ca anul trecut, cu o saptamana ininte de concediu, sa ma operez de urgenta…..pe banii mei.
Ma duc sa torn 50 ml de Angostura.
Mă întreb dacă e adevărat ce zici. Ai unele articole în care se văd frustrări serioase, deci nu prea cred că ți-e așa bine.
De exemplu numărul incredibil de articole în care o menționezi pe Alina sau pe Sânziana. Plus cele cu condusul.
Cum zicea cineva mai sus, un psiholog bun. De preferință bărbat.
sunt curios, ce frustrări răzbat din articolele alea?
Nu pot să îmi dau seama exact, nu sunt psiholog. Dar ai unele obsesii. Citesc blogul de mult și se observă patternuri.
mane, e o procedură jurnalistică, se cheamă „urmărirea subiectului”. fetele astea sunt un subiect pentru mine. geez.
mie fix din cauza acestui articol imi vine sa-i iert toate cacatilurile
ce plm il certi?
Sunt de acord cu op (poate gresesc, nu am background de specialist, take it with a grain of salt): pare ca nu simti ca munca ta e apreciata atat de mult pe cat ti-ai dori (cel putin de cei din cercul tau profesional). Apoi te incearca sentimentul ala (pe care-l traim marea majoritate) cum ca viata nu e corecta, unii nu sunt tratati cum ar fi normal si poate ca te simti nedreptatit.
Cel putin asta mi s-a parut mie.
Treaba cu psiholog bun „de preferinta barbat” nu o inteleg. Crezi ca misoginismul lui vali ar fi un impediment?
Sexul este incredibil în stările astea.
Im getting laid. A lot.
doamna stie ?
să sperăm că nu află
calitatea e mai importanta decat cantitatea. desi nu cred ca are legatura cu asta. uneori si la ruleta ruseasca poti sa tragi de mai mult de 5 ori si tot sa nu faca poc. noi sa fim sanatosi, ca boala vine ea
Orice îngrijorare personală, indiferent de seriozitate, e mai bine discutată cu persoane care nu pretind că nu există sau că nu e “suficient de serioasă” și pot oferi o părere echilibrată, fără să sugereze o asociere între îngrijorare și consum de alcool, mâncare, sau alte obiceiuri/substanțe (nici măcar în glumă). Poate prieteni, mai degrabă cineva extern. Poate e nimic, și e doar temporar, dar date fiind condițiile în pandemie nu se știe.
Dar cum spunea și cineva mai sus, sunt și alti factori care contribuie (mâncarea, mișcarea) la atenuarea grijilor.
Iei bicla si te urci undeva pe o carare de munte. Iti dai drumul tare de sus pe carare prin hartoape. Probabil ca o sa te imprastii dar ai grija sa nu te imprastii tare. Vii acasa belit si vanat. Ai patit ceva.
Gata ! Se pot inchide comentariile. 
Nu are nici pe dracu! Putin sindrom 40. In rest trafic.
Ia-ti o amanta. Initial te vei simti foarte bine, in scurt timp va deveni totul extraordinar de complicat. Dupa cateva luni, da-i papucii (daca poti). Din nou te vei simti extraordinar de bine, usurat, impacat
Sefu mi-a sters vreo 2, dar e putin si ideea aia la 40 peste. Amanta e o idee buna chiar pe mai mult timp.
In schimb el vrea mai mult. Se duce si pe online video pt ca jurnalistic acolo e viitorul.
Sa nu va surprinda daca va renunta la scris.
meh, ok, văd că nu te lași. hai că te ajut eu.
Gandeste-te ca esti pielea plii fata de un milionar american de talie mica si o sa iti treaca.
https://memeful.com/meme/MKpQNle/Sophisticated-Cat
As zice ca nu e nimic deosebit, just your mind is fabricating shit
Solutia ar fi mind training, meditatie, dinastea
Sau o simpla iesire din cotidian (o zi doua pe la mare/munte)
Dupa soare vine ploaie!
Avu, inceteaza.
Ok
sincer să fiu, am starea asta de ani de zile. și știu de unde vine: din copilăriile și tinerețile noastre pline de lipsuri, de probleme și de stres. creierul s-a adaptat atât de mult la acele lipsuri și probleme încât le percepe pe ele ca normale și stabilitatea, financiară, medicală, psihică, ca și capacitatea de a rezolva mult mai ușor problemele la maturitate decât în tinerețe, drept anormale.
e normal ca un creier in stare de veghe sa constientizeze ca singura constanta in lumea inconjuratoare este schimbarea, e un mecanism de autoreglare care te ajuta sa treci mai usor prin perioadele dificile si sa te mentii pe pozitii in perioadele facile, probabil ca acum ii remarci manifestarea fiindca ai un pic mai mult timp liber, mai ales ca noi nu avem cultura reflectiei, aia de a sta pur si simplu degeaba fara a face ceva si fara sa te simti vinovat ca nu faci ceva
Incearca cu B-uri.
Interesanta problema… O caut și eu… Eu am probleme de vreo 2 ani și aștept sa ies din ele sa am și eu problema ta….
Cu cât se apropie mai mult rezolvarea problemelor cu atât devine mai dificila așteptarea…. Nu, nu sunt la bulau
Vine 40’u. Jumatea vietii si un pic. Atata s.a putut?Cam atat,dupa cum se vede.
De pe la 60 incepi sa devi din ce in ce mai putin util societatii.
Multa vreme nu mai e.
Am niste insomnii lately..mama mama
pfff, deși nu consider că mi-a mers realmente rău vreodată, nici nu mi se pare că mi-a mers atât de bine încât să mi se pară prea bine și să aștept răul compensatoriu.
Patesc chestia asta cu masina.. in sensul ca, de cate ori trec cateva luni bune si nu s-a zgariat ceva la ea, nu mi-a julit-o unul sau ceva, ma gandesc ca “mama, nu s-a mai intamplat nimic la masina in ultimul an, cred ca urmeaza”
Alaltaieri chiar ma gandeam la asta. Azi am zgariat-o intr-o parcare subterana, bagami-as pula in ea de putere a gandului
Ca sa scapi de aceasta stare de reverie personala, este necesar sa constientizezi in ce jeg ordinar de tara traiesti si ce natie compromisa moral suntem. Altfel, la fel ca evenimentul din 2008, bula (personala) va face poc violent. Nu maine, nu peste o luna dar se va intampla. E necesara o urgenta medicala care nu se poate rezolva la privat sa-ti dea iremediabil viata peste cap sau sa ti-o sfarseasca. Lucru care in tari civilizate nu s-ar fi intamplat. E necesar un cretin cu carnetul luat pe naspa si fara ITP sa intre in masina familiei in drum spre picnic. Sau un politician/vedeta care „se grabea”. Ca stie ca n-are ce sa i se intample asa nasol in cele din urma. Sa-ti mai zic?
Vad atatia experti in comentarii, ca mi s-a anesteziat si ultima urma de rusine si retinere.
E simplu, nu crezi ca meriti toate lucrurile bune care ti se intampla. Si astepti nenorocirea care va echilibra situatia.
A zis si maestrul Peterson.
Bea ceva.
Te pup.
Cand simti ca ti-e prea bine, emigreaza. E un reset misto de tot
Acu’ nu pot sa ma plang ca nu mi-e bine, dar nici extrem de moale nu e, mai ales in primul an.
Salut, ingrijorare personala avem toti la un moment dat sau/si ciclic, atunci cand apare schimba/fa ceva, plimbarile prin zona domiciliului sau in interiorul casei jocuri, sport, ceva ce iti place si te acapareaza chiar daca e monoton sa faci acele lucruri care te scot din starea de ingrijoarare.
P.S. pe mine ma ajuta
Mai fa un copil. In felul asta nu mai ai timp sa te gandesti la alte lucturi..
parodoxal, si eu ma gandeam la aceeasi chestie zilele astea. nu am avut prea mult timp de gandire. azi am avut accident. eu sunt ok. restul celor implicati la fel. masina nu tocmai.
dar probabil e un fel al universului de a reechilibra balanta. prea erau in regula toate…