Într-un material numit “Cum am trăit criza imobiliară” publicat de o mizerie cu pretenția de revistă, Andreea povestește cum a trăit criza din 2008
Andreea Retea, blogger și specialist PR, și-a cumpărat un apartament cu două camere în cartierul Vatra Luminoasă din București în 2008, pentru 113.000 de euro. La un moment dat a ajuns să plătească o rată de aproximativ 1.200 de euro pe lună, mai mult decât salariul ei de atunci.
Într-un fel era ridicol, pentru că eu nu aveam destulă vechime la locul de muncă. Chiar și atunci, când băncile te rugau să faci credit, tot îți cereau niște minime chestii. De exemplu, să ai un anumit venit cumulat pe toate formele de contract pe care le-aveai. Iar eu n-aveam nici măcar contract de muncă, ci numai drepturi de autor. Și, pentru că îmi mai lipseau câteva sute de lei, mi-am mai făcut un contract la o firmă tocmai ca să am venitul minim cerut pentru a lua creditul de 100.000 de euro. N-a contat pentru bancă ce și cum am făcut.
Mi-am luat apartament de două camere pentru că atâta minte aveam. Eu stăteam la două camere cu mama, era modelul casei ideale pentru mine. Eram la 23 de ani ca o floricică, habar n-aveam ce-i cu mine. Fusesem la școală, luasem burse, dar n-aveam educație financiară. Muncisem și făcusem voluntariat, dar eu nu știam ce înseamnă să trăiești dintr-un salariu.
Întâmplător, în perioada aceea am cunoscut și un băiat cu care apoi m-am mutat. El avea un apartament cu trei camere în Rahova, iar eu tocmai îmi luasem unul de două camere. A fost primul moment în care mi-am dat seama că am făcut o greșeală, pentru că m-am băgat într-un credit imobiliar fără să-mi dau seama unde mă va duce viața.
După ce-am terminat renovarea și l-am mobilat, în iulie-august 2008, m-am mutat acolo cu prietenul meu, pentru că era mai aproape de job și de mama mea, care mă mai ajuta. Și am locuit până în 2013. Eram gravidă și ne-am dat seama că n-o să mai putem locui la două camere, pentru că eram n-aveam spații de depozitare, aveam o bucătărie mică, amenajasem cele două cămări ca pe-un dressing, de fapt. Și când a ajuns și pătuțul copilului nu mai aveam loc nicăieri, era infernal.
Aveam 23 de ani când l-am cumpărat. Nu vreau să declar că nu eram și eu adult când am semnat hârtiile alea, dar mi se pare că cei de la bancă au fost complet iresponsabili să dea un credit atât de mare unui om care lucra de șase luni și avea cumulate cinci contracte diferite. Mi se pare că, dincolo de responsabilitatea fiecărui cetățean, e și o responsabilitate la nivel macroeconomic. Mi se pare normal să existe o limită de îndatorare: cred că te puteai îndatora și la 75% din venituri, pe vremea aia. Păi dacă-i lași pe oameni să se îndatoreze ca proștii, ce crezi c-o să se întâmple? Nimeni nu spunea cu subiect și predicat ce e o criză, că oamenii vor rămâne fără joburi. Mi se pare că a fost o rea-voință la mijloc, o nepăsare care putea duce la niște tragedii. Am avut prieteni care au ajuns în situații tragice, care nu mai aveau din ce să trăiască.
Din experiența asta am învățat să nu îmi mai fac credite. Nu mi-am mai luat credit de-atunci, deși aș putea, nici măcar mici credite de consum. Nu mă interesează, pentru că întotdeauna fac un calcul despre cât costă de fapt această perioadă de plătit ratele. Când pui la socoteală cât se adună din dobânzi, îți dai seama că plătești dublu un lucru, un serviciu, un produs. Never again: n-am bani, nu cumpăr.
Cu experiența mea de viață de-acum, cred că oamenii n-ar trebui lăsați să-și facă credit imobiliar până la o anumită vârstă. Un credit imobiliar e o imensă responsabilitate pe toată viața ta de adult. Cum credeam eu că o să stau la două camere toată viața? Foarte rar îți iei două case într-o viață. De obicei îți iei o singură casă. Răspunsul la întrebarea: „Ce casă îmi trebuie pentru tot restul vieții mele?” e foarte greu să-l dai la 23 sau la 27 de ani. Mai stai un pic în chirie. Cred că-i o decizie pe care o iei cel mai bine în cuplu.
Câteva chestii mi se par importante de subliniat.
Oamenii nu știu cum funcționează un credit. Ei cred că iau o sumă și o dau înapoi tot pe aia. Dobânda, dacă ea există, e extrem de mică sau inexistentă. Mie mi se pare incredibil că sunt puțini care calculează “cât iau și cât dau înapoi” și nu-mi dau seama de ce nu fac asta. Iau 100.000€, rata e 1.000€ pe lună pe 30 de ani, ia să calculez 1000 x 12 luni x 30 de ani. Mai vreau să iau credit când aflu că am de dat înapoi 360.000€?
Și mai e ceva: iei un credit pentru că nu ai banii ăia. De obicei, oamenii de aia iau credit (da, știu că sunt și oameni care își țin banii lor bine și lucrează cu banii băncii, aia e altă discuție).
Oamenii cred că banca e de vină că ei se îndatorează peste măsură. Asta e în continuare minunat. Da, OK, la nivel macro, dacă îi lași pe proști să se îndatoreze foarte mult, riști o criză, dar dacă limita aia e pusă la X și tu nu ești la X și faci un artificiu ca să te încadrezi, mai e banca de vină?
Cea mai bună fază din povestea asta mi se pare faza cu “nu te arunca la un credit mare până nu știi ce faci și cu cine”. Da, știu, anii în care stai în chirie sunt ani pierduți, când puteai plăti rata și aveai mai puțin de plătit și alte fraze rostite de părinți și de alți oameni care nu au rate de plătit. Plus, când ești tânăr, vrei să faci sex, și ți-e rușine să faci asta cu ai tăi acasă prea mult timp. Hai, de câteva ori merge, mai la ai tăi, mai la ai lui, dar până la urmă devine jenant.
Ca idee de final: avem nevoie de educație financiară la toate vârstele. Degeaba am băgat-o ca materie școlară dacă oamenii de 20 sau 30 de ani nu știu cum funcționează banii, creditele, ratele și alte minuni din astea, destul de importante zic eu.
banii nu sunt un scop, ci un mijloc. strangi toata viata din cur ca sa…ce? sa ai bani la pensie sa iti tratezi cancerele? sa lasi copiilor? ai o singura viata, dupa care o eternitate de neființă. traieste-o, in ma-sa de viata, ca banii nu ii iei in mormant.
da, fix o sa se bucure de un cotet la bloc, vechi de 30 de ani, cum vor fi majoritatea. „dar o sa fie casa ta, maica”
nimic nu stii. să lași copiilor o casă. ei nu te mai suportă, că ești un senil care voteaza cu PSD, dar de casa ta se vor bucura…
Exact așa se întâmplă dacă-ți iei casă pentru alții – fie si pentru moștenitori.
Mai avem un apartament în București. La bloc. Aș zice că este ok dar de cand am plecat, in 89, 90 nu a fost renovat. Doar pe ici si colo cârpit.
Tatal meu a facut o chestie de moștenitor de la parinti lui (si ei locuiau in germania). A durat exact 1 an si 3 luni de alergaturi, urcat in avion stat cate 2, 3 luni șamd.
Anul acesta parinti mei imi vor trece casa pe numele meu. A durat aproape un an sa-i conving. Nimeni nu se gandeate ca va muri si majoritatea oamenilor nici nu doresc sa se gandeasca la acest fapt.
Pentru mine personal apartamentul ar fi o povara daca nu amvface punctul 2. In starea asta as primi poate, poate, cu noroc 30-40 de mii de euro. Sunt bani buni. Insa
4a) mi se pare ca ar fi un job full time saca asvfave singur mostenirea,
4b) daca se ocupa un avocat de asta ar costa probabil neproportional de mzlt,
4c) renovat si inchiriat sau vandut – dar fuck, sunt 1800 de km. Nu cunosc pe nimeni care sa se ocupe de treaba asta ptr. Mine.
Rezumat: cred ca daca nu se intampla pct. 2 atunci il voi abandona cumva….
Rezumatul rezmatului: „casa” pe care o am, o am ptr. mine – nu stiu daca in 22, 23 de ani cand va trebui sa ies la pensie, va mai exista pensia in forma ei actuala (banuiesc ca daca, va fi o pensie gen flaterate). Casa o am ca siguranță pentru mine si soție – pentru cazuri speciale. Atat sotia cat si eu ne-am facut testamente si vom trece casa si ceva asseturi pe numele juniorului – cu claueze speciale (gen ca ne lasa sa locuim acolo pana la implinirea anumitor conditi…) Nu dorim ca ce-i lasam noi lui sa-i devina povara. Se muta, emigreaza le vinde sau face el ce doreste cu ele.
Ca sa fiu cinstit adorm bine seara cand știu ca ai mei si eu suntem ok daca se intampla ceva nasol (gen moartea unuia dintre soți)… De-aia este poate bine savfaci din cand in cand cate-un credit… Si să-ți pastrezi lichiditatea…
@Cetin, da si nu. Cred ca nu trebuie trecut la extreme. Trebuie sa fii in stare sa pui si niste bani deoparte, asta nu inseamna sa fii Hagi Tudose si sa faci numai munca si casa.
Ideea e ca atat tu cat si Vali vorbiti din perspectiva voastra, a unora care dupa multi ani de munca si-au facut un renume si sunt foarte foarte buni in domeniul lor, care au venituri poate din mai multe surse (blogging, evenimente, reclame, colaborari, SIE, Soros, atrenori personali ai bunului prieten care ii bantuie visele lui Mirciulica si care l-a trimis in 5 secunde la somn). Eh, voi, ati plecat de tineri de acasa, v-ati intretinut singuri, dupa niste ani de munca ati pus rotile in miscare, lucrurile se misca si pot fi scalate sau puteti gasi rapid alte surse de venit pentru ca stiti ce trebuie facut si v-ati dezolvat de mult timp aceste abilitati. Problema e ca din punctul vostru de vedere e simplu „traieste-ti viata” sau „pune deoparte” pentru ca voi puteti rezolva cu banii luna urmatoare, stiti ce e de facut. Doar e ca bula voastra care contine oameni ca voi e mica. Majoritatea populatiei e saraca, needucata si fara experienta, cu o singura sursa de venit si aia mica si foarte mare concurenta pe tipul ala de activitate, fara sa stie sa se vanda, si daca a picat sursa de venit sunt in pom. Multi, la primul job se baga la credite indrumati de parinti, parinti care au primit de la stat apartamentul sau l-au platit jos cu banii de la nunta si care in viata lor nu au vazut un credit pe 30 de ani. Si zic ei, „nu fii fraier, cumpara casa, te ajutam noi”. Si cand apare problema, nu au cum sa-l ajute. De asta e bine sa apelezi la cineva care trece prin asta, sa iti zica concret ce se intampla.
Referitor la traieste-ti viata vs strange bani, eu sunt de parere din propria mea experienta, ca poti sa iti traiesti viata foarte misto si punand un procent deoparte, nu inseamna ca trebuie sa pui tot. Eu, de principiu, daca voi lua vreodata credit, voi lua pentru 2 situatii: o operatie pentru familie sau o investitie (investitie poate fi si un fel de multi family home, de genul 2 case separate, unde o parte o inchiriez si o parte traiesc eu) dar niciodata pentru comfortul meu personal.
Si personal consider ca trebuie sa stii sa faci si sa pui deoparte bani, nu vrei ca sa afli ca un copil are nevoie de o operatie si esti in curul gol, sau poate e nevoie pentru studiile copilului.
cristi, îți răspund intr-un articol separat. că e simplu, dar e mai bine așa că poate văd și alți oameni.
Ala cu multi family home nu e cel.mai fericit exemplu. M-as baga la credit daca am „down payment” foarte mare, poate cel putin 50% sa pun jos.
bineinteles ce e nevoie de o masura in toate si trebuie sa gandesti si protectiv, pe termen lung, mai ales cand depind si altii de tine
„Daca sunt prost societatea ar trebui să mă protejeze de mine însumi”
da, dar să nu îmi interzică nimic.
daca s-ar face educatie financiara, de ea ar beneficia tot cei mai predispusi, intrucat rezultatele oricarui tip de educatie sunt segregationiste, conform zicalei: ”Deşteptul învaţă din propriile greşeli, cel inteligent din greşelile altora şi prostul nu greşeşte niciodată!”
Eu merg pe ideea: sa nu imi fac niciodata credit mare daca din asta rezulta un liability (o chestie in care pe langa investitia initiala, ulterior ingropi bani pentru intretinere, dobanzi, etc), in loc de asset (o chestie care te ajuta sa produci bani, direct sau indirect).
Exemplu, un aparat foto luat pentru vacante e un liability, costa bani sa il achizitionezi, sa il intretii, etc. Daca il vinzi, recuperezi foarte putin din investitia initiala (imprumut plus dobanda).
Daca il iei pentru fotografie comerciala, este un asset. Poate fi folosit si pentru vacante, dar si produce bani pentru tine, in final recuperand si banii cheltuiti si avand si un profit peste (inclusiv experienta profesionala, basca).
Exista si in limba romana termeni pentru englezismele ce le folosesti tu…
Se refera la active si pasive. Activele produc bani, pasivele consuma. Activele in mare sunt utopii. Macar sa evitam pasivele
pentru ca se stie: scopul principal al vietii e sa produci bani si banii sunt referinta in materie de orice.
sa te vad eu la 80 de ani cum o sa stai singur in apartament si o sa te gandesti „bai, dar ce inteligent am fost ca nu am cheltuit bani pe aparatul ala foto pentru concedii.. acum as fi avut niste poze cu care sa imi amintesc de vremurile trecute si de persoane dragi. mai bine ca ma pot uita linistit la televizor asa.”
@john2381 ca de altfel e o idee geniala sa te imprumuti sa-ti iei un aparat foto pentru uz ocazional. Adica nu conteaza ca aparatul ala e atat de scump incat trebuie sa faci rate la el (de multe ori costa mai mult decat salariul pe o luna), important e ca il folosesti pe functia auto 2 saptamani pe an timp de 2-3 ani maxim.
plm de aparat foto, toti visati deselereuri de mii de eur
un rahat de smartfon de 100 eur face poze decente pe care le poti vedea si la 80 de ani
Sunt 100% de acord. Educatia financiara trebuie predata in scoala. Altfel, e accesibila numai celor cu bani de pierdut. De aceea saracii saracesc si bogatii o duc mai bine. Dar normal ca nu se va preda pt ca ar cadea toata societatea de consum. Eu banuiesc un colaps in 2-300 ani si o revenire la basics. Dar mai e pana atunci
optimist tare cu 2 300 ani…
ce vorbesti tu ca sa stie oamenii ce suma inapoiaza in total ?! m-am dus la BRD si am zis asa: cati bani sa va dau acum ca sa scadem perioada cu 2 ani? „pai nu stim, softul nostru nu stie sa calculeze asa, calculam cu pixul aproximativ daca vreti.” Ok. a gresit calculul d-soara cu vreo cateva zeci de milioane!!! aproximarea mea era la 200 lei. ma rog. la final s-a ofticat ca n-am semnat o prautorizare ca sa interogheze anaful ca sa-mi vanda un credit din ala in rate, eu insistand ca nu ma intereseaza, „dar e doar o preautorizare, o semnati si va sun cand vine raspunsul si va decideti atunci!” m-am ratoit si s-a suparat. in pm! banci.
iar aia e o tuta. la 23 de ani nu stia ce vrea. mai zice si ca doar fusese la scoala. daca se ducea la scoala o ducea capul ca 1200eur rata la 2 camere este retardat!
nu zic ca trebuia sa simta ca vine criza sau pm, ci doar sa simta ca e nenatural sa dai atat la 2camere!
eu in perioada aia voiam masina, ma rog cred ca mai devreme de 2008, nu mai retin, mi-au propus credit in franci elvetieni. aveam zero educatie financiara dar mi s-a parut atat de dubios ca sa iau in alta moneda incat am refuzat brutal si l-am lasat pe ala cu hartiile pe birou si m-am ridicat si am plecat. atat m-a dus capul. pm
@Coix
Era dragut daca ma si luminai cu termenii in cauza.
Asa si eu stiu sa fac observatie pentru validare de sine. Dar asta nu inseamna ca am habar despre ce vorbesc sa ca am un input constructiv sau util.
Cum adica: „sunt și oameni care își țin banii lor bine și lucrează cu banii băncii”?!
prin america se poarta să ai faci asta ca să ai credit score bun. pe la noi am întâlnit oameni care preferă să își ia mașină în leasing și să țină banii în bancă sau în investiții, cu gândul că, dacă nu mai pot plăti ratele, le ia banca mașina și aia e.
Adica isi tin cashul pt zile gri sau negre,
platesc dobanda acum ca sa aiba cash pt ocazii minune etc.
Dacă ai deja o sumă semnificativă de bani, poți opta să n-o folosești în achiziția apartamentului, ci s-o investești în produse financiare cu o profitabilitate mai mare sau cel puțin egală cu dobânda creditului imobiliar (fonduri mutuale, bursă etc.).
Poți proceda la fel și în cazul rambursării în avans a creditului imobiliar (decât să plătești în avans ratele, poți investi cu o marjă de profit mai mare sau cel puțin egală cu dobânda creditului).
O altă variantă, în cazul în care venitul o permite, este creditul pentru o garsonieră sau un apartament într-o zonă cu potențial de închiriere și să stai în chirie plătind mai puțin decât rata creditului (de exemplu, cumperi garsonieră în Tineretului pentru care plătești rata de 200 euro, o închiriezi cu 300 euro, dar stai în chirie în Berceni plătind 250 eur).
În cazul articolului de față nu pot trage decât o singură concluzie: problema nu este lipsa educației financiare, ci lipsa capacității de asumare a unei greșeli – e întotdeauna vina altuia/altora, niciodată a mea. Errare humanum est…
daca ai niste bani investiti si investitia iti aduce (dobanda bancii)+n, merita sa imprumuti cat mai mult (de altfel, modelul de business pt toate bancile).
@Vali poate scrii un articol despre avantajele leasing-ului vs cumparat cu banii jos, pentru cei mai tineri dintre noi. Nu ma refer strict la partile financiare, ca e mai ieftin sa dai banu jos.
Ma gandesc din punct de vedere al CASCO (si in caz de furt) + ma astept la reparatii mai rapide sau mai sigure la reprezentanta pentru ca banca / firma de leasing e co-proprietar.
nu am destule informații despre asta, poate vede vreun cititor și ne povestește el…
Ni ce zice fix azi Bloomberg despre tinut banii cash sau bagat in case sau altele.
https://www.bloomberg.com/tosv2.html?vid=&uuid=9fba92e0-cec3-11e9-bd0c-99dcb40a1cbf&url=L29waW5pb24vYXJ0aWNsZXMvMjAxOS0wMy0yMS9idXktYS1ob3VzZS1pdC1zLXNhZmVyLXRoYW4tdGhlLXN0b2NrLW1hcmtldA==
Nu e pentru construirea creditului personal, ci in functie de „credit score” e dobanda la imprumut. Asta la inceput, ca apoi intra in joc „Business credit score”. Business-ul se face cu banii bancii, pentru ca nimeni nu vrea sa-si riste banii personali. Pierderile pe firma si dobanzile la credite, se scad SI din taxele personale. La fel si cu profitul.
„Păi dacă-i lași pe oameni să se îndatoreze ca proștii, ce crezi c-o să se întâmple?”
Da, proştii se îndatorează până la lună dacă-i laşi, că de-aia-s proşti.
Ai făcut-o şi tu? Da, eşti prost/proastă.
dacă e credit ipotecar le iei casa. dacă e unul d-ăla mai vechi le iei casa și-i mai scoți datori pt restul și le pui poprire pe conturi până la calendele grecești.
Si cu educatie financiara si fara, intotdeauna vor fi oameni care vor lua imprumuturi mai mult decat vor putea duce si in plus circumstantele pe durata imprumutului se pot schimba. Pana in 2008 a fost o perioada deosebita mai in toata lume bine ilustrata in filmul „The Big Short” unde se dadeau asa numitele imprumuturi NINJA (No income, no job, no assets loans) pe motiv ca pretul caselor nu o sa scada niciodata. Bancile nu imprumutau banii lor si le pasa prea putin. Imprumuturile erau adunate laolalta si vandute investitorilor dornici de o dobanda „sigura”. In Romania angajatii bancilor erau stimulati sa vanda credite cam pe acelasi motiv: pretul la locuinte nu va scadea niciodata.
Oricum din toata povestea de mai sus lipseste BNR-ul care a admis credite in alte monede, credite cu grad de indatorare foarte mare, nu a creat o institutie care sa verifice bonitatea clientului si practic oricine respira a primit un credit.
Educatia financiara nu o sa prinda niciodata pentru simplul motiv ca nu este vorba musai de educatie ci de diferenta sau balanta intre nevoi si dorinte, dorintele fiind de regula mult mai sus decat nevoile.
Un tanar ar trai f bine cu un ford focus sau un golf, masini desenate pentru ei insa el aspira la bmw seria 7, audi q7 sau altceva „impresionant”, produse facute pentru o alta clasa.
In cazul domnisoarei – 23 de ani, singura (fara o relatie stabila) – nu ii trebuie o casa a ei, momentan inca poate sta in chirie linistita si apoi isi cumpara ceva in functie de nevoi. Ea e surprinsa ca dupa 5 ani e intr-o alta situatie si are alte nevoi? Da, viata se mai schimba si la fel de bine dupa inca 20 de ani copilul ala mic pleaca de acasa si nu mai ai nevoie de 3 camere, iti ajung 2.
Insa nimeni niciodata nu o sa accepte ca nu are nevoie de un produs mai bun si evident mai scump. Stiu destui tipi care lucreaza in constructii sau spala masini insa isi cumpara tricou Armani de 50-60 de euro bucata.
Pur si simplu aspira la o viata mai buna decat isi permit azi si o vor astazi, nu maine sau poimaine cand si-o vor permite iar asta se poate doar prin credite.
ce vorbesti tu tine de educatie.
e rolul parintilor sa creasca/educe un tanar echilibrat/rational nu unul care viseaza cai verzi pe pereti și-și fute viata la primul credit luat.
,,știu tipi care lucrează în construcții sau spala masini” – aroganta tipic cocalaro-romaneasca, și anume că cei care lucrează în construcții sunt niste loozeri, dorei inculți, bețivani și șmecheri care, totuși, fac munci pe care noi, ,,desteptii” nu vrem sa le facem, și pe care îi plătim cu 100 lei pe zi, din mărinimia noastră, prea mult totuși pentru ei! Și musai sa ne repare robinetul la 12 noaptea pe 50 lei, că așa vrem noi! Cei mai buni meseriași au plecat afară unde un constructor este respectat, meserias zic, nu afacerist-dezvoltator! Ca faiantar făceam 3000 euro lunar in Spania pe cont propriu, iar în Londra 18 lire mp la London bridge hotel, cam 250 pe zi. Muncitorii buni in construcții afară au case mari și frumoase, ei, nu patronii lor, mașini tari și își fac vacantele afara! Asta deoarece este suficient să-ți faci un PFA și poți subcontracta, pe meseria ta, orice! La noi legislația nu permite asta, doar sa slugărești la patron! In spania vedeam des fete studente cuplate cu muncitori în salopetă care le plăteau studiile, in Romania este o mare rușine pentru o studentă sa iasă cu un muncitor! Și fumurile astea le sunt băgate in cap de către părinți! Sunt multe pe dos in societatea românească unde aparențele contează enorm!
Nasolvviata, nu se uita studentele la tine.
La noi a fost si inca mai e wild west. Sa ne aducem aminte de credite cu buletinul. Eu sunt de parere ca vina este impartita intre banci si clientii acestora, un exemplu fiind cel din articol.
Stim ca e wild west pe aici, stim ca mai toti vor sa te faca la buzunare, stim ca mai nimeni nu te protejeaza in caz de ceva dar … nimic, ca n-are cum sa mi se intample tocmai mie. Miorita, frate.
Da ma, corect, strangeti bani si luati-va casa la 65 de ani ca viata abia atunci incepe!
Ideea e sa iti cumperi casa atunci cand ai habar ce faci cu viata ta, poate sa fie la 20 sau la 50. Cunosc oameni care si-au cumparat garsoniera, au vandut-o si au luat credit pentru apartament (apartament pe care l-au renovat si mobilat din banii lor), au vandut apartamentul si au luat credit mai mare cu care si-au luat o casa(al fel renovata si mobilata de ei) pe care nu isi permit sa o intretina asa ca planuiesc sa o vanda si sa se mute la bloc.
Sau iti iei la 30, daca te-a dus capul si ai fost harnic. Si oricum, tot pe la 65 esti proprietar daca iti iei casa cu ajutorul unui credit. Atat doar ca nu vine banca sa te viziteze fara sa anunte, cum vine un „landlord” mioritic. Plus ca reparatiile si intretinerea imobilului iti revin tie, nu mioriticului.
@Ovi, la noi și dacă stai în chirie reparațiile tot ție îți revin, nu „landlordului”. Pt că d-aia.
@A: gresit, iti revin tie si apoi se scad din chirie, esalonat sau tot odata (depinde cum negociezi).
@Ion, în perioada 2000-2010 cât am fost eu chiriaș se scădea o pulă din chirie, pardon my french.
1. cei mai mulți proprietari refuzau să facă un contract de închiriere fie pt că nu voiau să plătească impozite, fie că ”voi vreți să-mi luați casa”- servită mie personal de un proprietar de cca 35 de ani la vremea aia. tot ce puteai face tu, chiriaș, dacă proprietarul nu-și îndeplinea obligațiile legale (tot zice Vali că nu există o lege de protecție a chiriașilor; până la lege, în Codul civil, și cel vechi, și actualul, reglementează niște chestii) nu aveai cum să demonstrezi într-un eventual litigiu că tu ai fost chiriaș și el proprietar și trebuiau să se aplice legile x.
2. tot în perioada aia era vestul sălbatic, ”dacă nu-ți place, mai vor 2-3-x apartamentul ăsta”, garanțiile erau pe 3-6, am văzut și 12 luni, bani să te muți hodoronc-tronc mai puțini. plus că nici ceilalți proprietari nu erau mai breji.
3. ca chiriaș am făcut/plătit reparații care ar fi revenit proprietarului și nu mi s-a scăzut din nimic sau le-am lăsat nefăcute (doar peticite) pt că erau prea scumpe.
4. locuit la un moment dat unde proprietarul a zis ”cablul e plătit pe x luni înainte, nu e nevoie să-mi dați banii, preluați voi după-aia”. când s-a terminat perioada m-am dus ca o floare să plătesc ”la adresa pe care mi-o spuneți nu există contract de cablu, nu există, n-a existat, nu e în sistem”. când am plecat proprietarul mi-a cerut suma x, taxă pt reconectare (deși era cablu încă, dacă mă pot exprima atât de simplist). doar că eu știam că suma x era suma pt branșarea inițială. pt rebranșare după deconectare pt neplată era jumătate din x. i-am zis asta, n-a mai insistat, dar a bombănit.
da, știu, probabil am fost o proastă. dar vremurile erau bizare.
@A: eu asa procedez cu chiriasii mei
Partea a doua: „Avem nevoie de modalități de a rupe specula & valoarea adăugată (inflată), în așa fel încât oamenii să nu se mai îndatoreze 30 de ani pentru o locuință”
sa creasca salariile bugetarilor, pensiile si ajutoarele sociale de n ori peste cresterea pib, dar sa nu creasca preturile!
E păcat să nu profiti de proști, lipsa de informare se plătește.
Oamenii care se vaită de situația avariată a României & românilor (vicii, bășcălii, etc) sunt aceeași care n-au probleme ca proștii să sufere dacă nu-s atenție.
Nu știu ce-am vrut să scriu cu asta. Văd o corelație.
Am avut niste discutii halucinante cu binevoitori care imi explicau ca sunt inconstienta ca nu fac credit pentru casa si ca traiesc in chirie. Ca „imbogatesc proprietarul” (in loc sa imbogatesc bancile, cum ar fi normal…). Si imi dadeau exemple si mai halucinante: cunostinte, muncitori in costructii prin UK, cu sotii casnice si cu locuinte cumparate pe credit prin UK.
Le multumesc frumos si le spun ca una din chestiile cu care ma mandresc teribil in viata e ca am ajuns la aproape 40 de ani si nu am datorii absolut deloc. Si intentionez sa raman debt free.
E cu dus si intors. Daca ai gasit o chirie OK si sustenabila, e super. Mai ales daca esti pe stilul nomad. Eu de ex imi doresc o casa la curte, si chiriile in bucuresti sar de mia de eur la toate cocioabele. Te felicit ca nu iti iei sfaturi financiare de la gospodine si pareristi
…dar și le ia de pe net, de la mine
Tot 40 de ani am si eu si nu mai am datorii absolut deloc.
Mi-am cumparat un apartament cu 3 camere prin 2006. Cu credit pe 25 de ani.
Din 2006 pana acuma, daca as fi stat in chirie intr-un apartament asemanator, as fi platit in jur de 45.000 de euro si ma alegeam cu nimic. Asa, am platit un avans cand am luat creditul, apoi ratele si rambursarile anticipate, in total in jur de 65.000 de euro. Apartamentul e platit complet, nu mai am nici o datorie. Acuma as putea sa-l vand cu vreo 60-70 de mii. Deci eu zic ca am iesit pe plus.
Alte avantaje fata de chirie: Fiind proprietar, tu hotarasti: iti izolezi sau nu apartamentul, iti pui telefon fix si cablu TV sau nu etc. Poti sa-ti cumperi linistit aragaz, frigider, masina de spalat, nu ti-e frica ca peste un an trebuie sa te muti in alta parte si sa le cari cu tine. Poti sa investesti in apartament fara sa te gandesti tot timpul daca merita, ca la anul oricum te muti, sau daca proprietarul iti va scadea costurile din chirie.
In concluzie: e bine ca la aproape 40 de ani nu ai datorii absolut deloc, dar nu e chiar motiv „sa te mandresti teribil” cu asta.
Same here.
Am evitat glontu’ prin 2008-2009 ca nu aveam suficienti bani pt a face transferul de la garsoniera la 3 camere. M-am chinuit ca fi-mea avea deja avea 3 ani. Dar partea bunaa fost ca am inchiriat garsoniera si cu banii aia acopeream chiria la 2 camere in acelasi bloc ( da stiu a fost o intamplare fericita pt mine).
Vandut apoi garsoniera si dat avans jumate pt 3 camere. Platit si ala in cativa ani.
Acuma astept sa pice piata imobiliara in cap sa repet procedura dar pentru a lua ceva incentru, unde 2 camere sunt pe la 90k, daca ajung pe la 70k in 2 ani din cauze de criza/pesede/rusia etc e beton.
Daca ma luam dupa prietenii mei care au credite unele executate de banci eram in groapa marianelor pana acuma. Asa ca da educatia aia e foarte importanta sau datu cu linia peste manute cand vrei sa te arunci la o noua masina sau mai stiu eu ce gadget complet inutil.
A si nu am 40 inca…
113.000 de oiro pe doua camere???Da’ din ce era facut blocul ala,din cristale Swarovsky?Poleit cu platina si suflat in aur?Mai era si in Vatra Luminoasa,vai mama lui de cartier.Daca gaseam banii astia pe jos si tot nu-i dadeam pe doua camere acolo.
2007-prima parte a lui 2008 au format o perioadă extrem de bizară pentru piața imobiliară din România și în special București.
Dobănda fixă în primul ani, după aia tipul de la bancă n-a știut să-mi explice concret cum variază.
În vara lui 2008 mă apucase o criză d-asta, am văzut atunci o garsonieră confort 3, 17 mp (plm, sufrageria mea actuală are 18 mp), neracordată la gaze (sunt la ușă), în zona Brâncoveanu: 30.000 euro!
Creditul în franci elvețieni, ce plm de valută e asta?! Auzisem de dolari americani, euro, mărci germane și eventual lire englezești. Și alea turcești, dar mai mult de fun, că erau cu o grămadă de 0 la un leu.
Din fericire pt mine, situația locativă care mă băgase în nebunia asta s-a remediat.
Credit pt casă am luat în 2010. Încă nu regret.
Ca termen de comparatie
mai puneai aproape p-atata si-ti luai 3 camere noi noute pe langa Paris + 1 loc de parcare. (200.000 am dat tot in 2008) Credit evident nu pe toata suma, rata mai mare nitel decat ajunsese duduia, doar ca nu putea sa depaseasca 1/3 din venituri, rata fixa in nici un caz variabila. Renegociat dobanda cand a scazut etc. Da sa stii ca nici prin vest nu se-invata d-astea, le inveti singur daca vrei, daca nu bagi credite revolving (carduri la magazine) cat cuprinde si tot supraindatorat ajungi.
Tot in 2008 sor-mea a avut apartament pe Giulesti de doua camere pus cu 110 mii de euro, iar parintii mei il dadeau cu 95 de mii pentru ca era nerenovat. Au avut o gramada de doritori, insa au facut incredibil de proasta alegere sa mai astepte putin…acel putin a insemnat fix caderea preturilor la jumatate…
@Tutan Camon: cati ani ai? In 2008 a fost varful bulei imobiliare in Romania, preturile nu mai aveau nicio legatura cu realitatea.
Tin minte ca vorbeam cu niste prieteni care atunci erau disperati sa ia un credit sa-si cumpere un apartament. Cand i-am intrebat de ce se grabesc mi-au spus: „Pai iti dai seama cat au sa ajunga preturile in 2-3 ani?” „Cat?” intreb eu facand pe naivul. „…pai mult, iti dai seama”. Le-am explicat ca ritmul actual de crestere nu poate fi sustinut pentru ca, daca ar fi, in 2-3 ani apartamentele in Bucuresti ajung la acelasi pret ca in orase din vest si atunci nu va mai avea niciun rost sa iti iei apartament in Romania, merita mai degraba sa cumperi acolo si sa inchiriezi.
N-a mai fost sa fie, in maxim 2 ani pretul era inapoi la jumatate. O data cu devalorizarea leului. Ei apucasera sa ia credit in euro (vreo 80.000 de ei) dar pentru un apartament cu 2 camere cam micut. O parte din credit era imobiliar, bani de avans nu avusesera si facusera un credit de nevoi personale pentru ala.
S-au chinuit cu 2 credite un timp, au convins parintii sa vanda ceva pamant, casa la tara sau ceva de genul si au achitat creditul de nevoi personale. Le-au crescut salariile, s-au indreptat lucrurile. Dupa aia au vrut copil. Care copil nu are acum camera lui pentru ca apartamentul e cu 2 camere, deci 1 dormitor si 1 living. De al doilea copil nu mai au loc. Mai au vreo 20 de ani de platit rata.
Dincolo de penibilul situației au o parte de vină și băncile (făceau orice pentru cota de piață), banca națională (avizarea normelor de creditare) și statul (programul prima casa).
În vara 2008 mă incadram la un credit de 120000 euro echivalent chf cu avans 5% (chiar aveam avansul, nu trebuia sa fac și credit de nevoi personale), grad de îndatorare 70% și dobânda promoțională în primul an. Până la urmă nu am făcut credit atunci, a contat și un calcul în excel care îmi arata dublarea ratei după primul an adică ajungeam la o îndatorare de 140%.
Sfatul pe care il dau colegilor cu 15 ani mai tineri decât mine: înainte de a face un credit încercați să strângeți timp de 2-3-5 ani bani de avans 20-25% macar. Ideal ar fi 50. Și bani pentru a suporta plata ratelor 6-12 luni în caz de șomaj sau întârzieri salariale. O idee buna era banca pentru locuințe, nu înțeleg de ce prima casa nu s-a făcut exclusiv prin ei
In 2008 nu exista programul Prima Casa
Andreea Retea, producătorul executiv al emisiunii „La Măruţă“
În 2008 în plină febră cu credite și creier de mangustă, îmi pică boala să-mi cumpăr un Chrysler Pt Cruiser, cea mai proastă mașină evăr.
Vine 2009, vine criza, nu mai iau mașina, nu mai fac credit, totul se contractă, ținem bani pentru actualele rate, de mâncare, utilități și zile negre.
Aflu de zoso, încep să-l citesc, mă apuc de facultate, încep să pricep una-alta despre bani, școală, educație financiară, văd dramele din jurul meu, prieteni cu credite luate, cum se chinuie să le plătească, câțiva din ei pierd casele, rămân în urmă cu rate, pierd joburi, se mută la părinți cu copii și soți, drame.
Când văd ce se întâmplă, îmi pere cheful de credite.
O perioadă stau în chirie, mă mut în alt oraș, apoi încep să plec pe afară.
Vine 2018, apartament de 80.000 în județu Argeș.
Fast-forward 2019, se schimbă niște lucruri, mă aleg cu apartament, mașină luată cu bani jos, ceva bani în cont, mă trag in Rromales, un job cât de cât ok, fără credite.
Potențialul de creditare îl păstrez, aștept să se ducă specula imobiliară, se contracteze piața și să revină la niște prețuri mai realiste, să îmi cumpăr un apartament sau o casă deja construită aproape de oraș, la un preț bun.
Stau cu mama.
ianuarie 2008 https://zoso.ro/credite/
ai pus ceva marunt deoparte? 1/3 din sumă?
Nu te-as judeca prea rau in privinta PT Cruiser-ului. In 2000 cand s-a lansat era lista de asteptare la el. E adevarat ca nu a imbatranit „frumos” si in plus fiabilitatea lor si a lui Chrysler in general lasa mult de dorit. Eu cand am ajuns in 1999 peste ocean si am vazut Dogdge (Chrysler) Intreprid 2000 https://consent.yahoo.com/collectConsent?sessionId=3_cc-session_b12a9f52-3aa0-4976-82fa-16ef940886c2&lang=&inline=false am ramas masca, eu venind de la Dacia 1310 BR. Am citit ca insasi industria auto a ramas socata de Intrepid.
Nici pe departe, cam 10%, mai aștept, mai pun deoparte.
Nu mă grăbesc, că nu mă zorește nimeni, nu îmi las sufletul amanet.
mergi pe conso.ro și calculeaza un pic ce inseamnă să dai 1/3 sau 1/2 din casă avans.
„se schimba niste lucruri” = pleasca, mostenire, sponsor?
io nu inteleg, jur.
ce plua mea de scoala si educatie (financiara ori ba) iti trebuie ca sa pricepi ca iei 100keur si dai inapoi 300keur
aritmetica de scoala primara ajunge ca sa fugi run forrest de un asemenea „deal”
mobutu, ai să fii surprins. oamenii NU FAC CALCULUL ĂLA!!!
Pokerul ar trebui predat în școli, e jocul cu cea mai bună educație financiară. Știu, vor apărea unii care vor spune că e joc de noroc, că te duce la faliment. Dar ăia care pierd la poker constant sunt fix oamenii ăia care pierd în alte circumstanțe care necesită educație financiară.
Pokerul e cel mai plictisitor joc din lume daca este jucat ca la carte.
pe dezbrăcate, cu 4 băieți?
Astfel de lucruri se intimpla pentru ca oamenii nu inteleg ce inseamna „sa’ti permiti”! Adica daca castigi 500 E/luna iti permiti sa cumperi din cand in cand un tricou de 50E, dar nu iti permiti sa cumperi doar tricouri de 50E. Altfel spus, nu e normal sa iti cumperi apartment de 50k E si masina de 70k E, chiar si daca ai venit lunar de 2000E net!
„Oamenii nu știu cum funcționează un credit. Ei cred că iau o sumă și o dau înapoi tot pe aia.”
La ultimul credit imobiliar mi-au dat un formular „Fisă Europeană de Informații Standardizate” – în care ți se detaliază toate costurile. Inclusiv ce se întâmplă cu rata ta dacă dobânda creste de x ori. Exista chiar și subtotaluri pe an : Anul 1 – X Lei dobânda Y Lei din suma împrumutata
.
Doar trebuie sa citești cu atenție un singur document sa înțelegi ce se va întâmpla cu finanțele tele după ce iei credit.
Stai tu linistit ca prin 2007 nici banca nu stia cat o sa fie dobanda ta peste 5 ani. Erai la mana lor, ori semnai ori te dadeai la o parte ca semna urmatorul. Transparenta asta de acum a aparut dupa criza, din cauza crizei.
Imi desenează si mie cum a luat creditul ăla singură si la 23 de ani? A avut nevoie de 2 Lei că dacă intri in condițiile alea într-o bancă ți se oferă un card pentru studenți nicidecum un credit imobiliar
Nu stiu cazul ei, dar stiu destule alte cazuri in care au luat credit cu 0 avans, cu doua credite luate simultan:
– Credit de nevoi personale – 5k euro (3k pentru avans, 2k pentru acte si altele) pe 5 ani,
– Credit prima casa – 57k euro (ca sa dea 60k pe apartament) pe 30-35 ani.
Uite că se poate la 23 de ani!
https://www.businessmagazin.ro/actualitate/cum-a-reusit-o-tanara-de-23-de-ani-sa-stranga-suficienti-bani-pentru-a-si-cumpara-o-casa-este-o-metoda-simpla-la-indemana-tuturor-17954968
fraieră. ioana țiriac a reușit la 21. andrei năstase la 19.
Pe mine mă intrigă de fapt mesajul din titlu: este la îndemâna ta sa faci un credit de 160000 lire sterline!
Suntem bombardați de asemenea mesaje ( propagandistice).
Dacă citești „presa economică” aproape jumătate din articole sunt despre construcții/ imobiliare. Toată lumea nu are in cap decât asta, toți văd imobiliarele că pe „investiții”. Nu contează că în București un sfert din apartamentele vechi și jumătate din cele noi stau nelocuite, totul este să să vândă. Pe credit.
din link: „Ea spune că a reuşit să strângă banii renunţând la toate cheltuielile „inutile”, aşa cum ar fi abonamente la serviciile de streaming ca Netflix şi Spotify”. Perfect! Deci ne intoarcem la piratat. Deci ca sa strangem bani, tre’ sa furam un pic.
Dacă duduia asta-mi zice mie că ea face economie 15 lire pe chestii de cultură, i-aș recomanda să moară din proprie inițiativă. Dă 30 de lire pe o bere și o pizza proastă, când iese în oraș.
Țigările,alcoolul, fel de fel de chestii și fancy, lucruri inutile, mașini scumpe, ieșitu în oraș foarte des-în ciuda veniturilor modeste, lipsa gătitului acasă, ieșitul des în cluburi și cumpăratu de chestii scumpe, țoale de firmă, jocurile de noroc, sănătatea precară din lipsă de igienă, alimentație corectă, nesomn, probleme cu dantura, achiziții in aplicații, telefoane mobile, gadgeturi scumpe, cu mult peste posibilitățile financiare, carduri de credit.
Fenomenul FOMO, comparația cu alții, cursa de a avea mereu ce-i mai nou și premium.
Ăstea consumă bani. Ai grijă de ăstea, rămâi cu bani de economisit.
20,000 de lire timp de doi ani trebuie sa pui deoparte in medie 833 de lire pe luna, apoi mentioneaza ca venutrile ei din youtube sunt de cateva sute de lire. Articolul respectiv trebuie sa ajunga la gunoi ca nu ofera nimic concret, apoi se mira de ce nu ii citeste nimeni.
Eu dispun de suma necesara pentru achizitionarea unui apartament. Dar nu o fac din cauza creditului prima casa. Odata disparut acest cacat de credit vom vedea pretul real. Orice jeg de apartament nou sau vechi costa 50-60000 e.
Fa si tu ca duduia asta, oricine poate!
https://www.libertatea.ro/stiri/cum-a-reusit-o-tanara-sa-stranga-la-22-de-ani-suficienti-bani-pentru-a-si-cumpara-o-casa-de-230-000-de-euro-2580927
In 2007 scria un tip pe blogul Balonul Imobiliar.
Citind ce scrie acolo multi s-au ferit sa cumpere in perioada aia, inclusiv eu.
Și mulți îi ziceau lui Manole ce bou e. Lui și comentatorilor care erau de acord cu el. Sau celor care își băgau pula în România și emigrau, ca mine…
Alta schema faina
rate online cu 1% dobanda pe luna la orice produs!
https://altex.ro/solutii-finantare/credit-online/?icid=rate&ibid=homepage
asta e de manual… oare cati pun botul…
Andressa s-a puit si a si divorțat intre timp?!? Am rămas în urmă cu viața bloggerilor din România… Eh, se mai întâmplă. Because life… 😂