Cred că au avansat de la 1 pe lună la 1 pe săptămână. Ai citit unul, le-ai citit pe toate, pentru că toate sunt la fel, e greu, e complicat, trebuie atenție, trebuie calm, trebuie înțelegere. OK.
Două nelămuriri am:
- scăderea natalității. nu poți să plângi într-una că e greu și apoi să dai materiale că românii nu mai fac copii. e stupid și contraproductiv.
- mai e cineva pe lume care nu știe că există soluții pentru probleme? te doare o măsea? există o soluție. curge acoperișul? există o soluție. nu te înțelegi cu copilul? există o soluție. a repeta într-una că e greu nu duce la nimic util, ăia care vor soluții s-au dus deja să caute, ăia care nu vor nu se vor duce nici după al 421-lea articol.
Așadar…nimic.
Solutia simpla, il lasi nevestei si ti vezi de treaba…
In alta ordine de idei daca ai un pic de inteligenta toate au rezolvare, altfel nu mi doresc sa puiasca toata lumea…nu vad/gasesc solutii mai bine sa nu se inmulteasca si asa Darwin nu a luat in calcul ca prostii vor fi protejati de civilizatie.
Stai linistit, ca nu prea mai „puieste” lumea. In 2018, in Romania s-au nascut cei mai putini copii din ultimii 50 de ani. Si in ultimii ani, emigratia a fost la cote inalte. Si n-au mai plecat aia amarati care mureau de foame, asa cum se intampla inainte si dupa 2000. Nu, acum au plecat oameni tineri, care munceau si produceau aici in tara. Acum s-au dus sa munceasca in alte tari, scarbiti de hotia generalizata si lipsa de perspective de orice fel.
După ce că avem cea mai mică natalitate din ultimii 50 de ani, l-au mai băgat şi pe Borcea la bulău…
Marius ai grijă de nevastă că Borcea o are lungăăăăă și iasă printre gratii.
Acoperis: bani si zile libere sa pazesti muncitorul. Masea: bani si dupa-amieze. Copil: timp, mult timp si implicare, si banuit solutii, incercat, esuat, luat de la capat.
Optiuni?
continua
Mai trage unul.
Mândru că ești salariat!?
in viata urmatoare nu’l mai faci
Stau si ma intreb cum au reusit parintii nostri sa ne creasca fara atatea articole / cursuri / carti de parenting.
Personal cred ca inflatia de articole pe tema asta se datoreaza faptului ca se „viralizeaza” usor: genereaza like-uri, share-uri, comentatrii. Toata lumea poate empatiza cu articolul intr-o oarecare masura / multi au o oarecare experienta in domeniu…..
Iti raspund eu cum au putut sa ne creasca fara atatea articole/cursuri/carti: prost.
Cei mai multi parinti au reusit sa isi aduca copiii pana la adulthood cu toate mainile si picioarele atasate, dar cam aici s-a oprit competenta lor.
Integritatea fizica e doar unul dintre aspectele cresterii unui copil, iar cei mai multi parinti s-au axat pe asta si nu au stiut/reusit sa livreze decat asta.
Imi dau seama de asta abia acum la mijlocul vietii cand sunt si eu in postura de parinte si am de facut o multime de alegeri care vor modela caracterul si personalitatea copilului meu.
Vreau sa inchei cu o singura observatie pe care am facut-o asupra oamenilor din jur: nu au curaj sa faca nici macar clatite fara sa citeasca 2-3 retete pe internet, dar isi cresc copiii dupa „ureche” sau dupa „intuitie” fara sa puna mana sa citeasca o singura carte pe subiectul acesta atat de complex. Pentru ca, nu-i asa, este foarte simplu, uite, parintii nostri au „reusit”.
michael, mulți dintre părinții noștri au fost crescuți la țară, în alt mediu, cu alte reguli. de aia azi ne dăm seama ce greșeli făceau. peste 20 de ani, copiii noștri vor realiza ce greșeli făceam noi.
@michael – desi poate nu sunt calificat sa-mi dau cu parerea despre cresterea copiiilor, cred ca cel mai important e sa nu-ti iei prea in serios „rolul de parinte”. OK cu cititul unei carti despre subiect, dar apoi hai sa nu exageram.
In ultimii zece ani, multe teorii sunt date un pic peste cap, Freud, Winnicott, Dolto etc. Se descopera in mod constant alte corelatii, alte explicatii, alte… N-ar fi rau sa lasam totusi si un pic de instinct in viata noastra. Si sa intelegem ca vom face greseli si ca nu e chiar o drama (ca sa evit tâmpiteii care o sa comenteze la extreme, nu, bataia, incestul, pedofilia etc nu pot fi trecute la greseli). Asta va evita sa fim tot timpul stresati ca poate nu facem ceea ce trebuie. Pentru inceput.
pe mulți nu i-au crescut părinții, ci bunicii, cel puțin până la vârsta școlară.
la un moment dat la mine la birou a venit vorba de asta, din 30+ oameni (28-45 de ani), cca 25 fuseseră crescuți de bunici până la vârsta școlară. mai erau 2-3 cărora le plecaseră părinții la muncă în străinătate cât ei aveau 10-12-14 ani.
Clatitele se mananca, pot fi bune sau nu, dar sunt atunci, imediat. Pe cand copilul cu atasament nesanatos, se vede in general dupa ce pleaca de acasa, sau cel putin asa era in timpul cresterii noastre, cand societatea intervenea – bataia pe care o primeai de la proferori, etc – si acasa nu mai ajungeau comportamentele sau erau mult diminuate. Dar acum scotand aceasta latura a scolii din ecuatie, comportamentele ajung si acasa, afectand parintii acestor copii.
Deci imediat vs intr-un viitor pe care multi nici macar nu il constientizam. Asa ne-au crescut ei si de asta nu ii intereseaza nici astazi pe multi sa citeasca despre cresterea copiilor. Gandeste-te la faptul ca morala ta, poate gresita, este impusa copilului tau.
Da, da uite cum am iesit.
Problema este ca solutia costa!
Eh stai tu linistit ca nu articolele astea demoralizeaza lumea si ii impiedica sa se reproduca ci mai degraba contextul economic.
La nivel subconstient daca nu esti sigur nici ce se mai intampla maine in Ro dar peste un an, cand creditul la casa care in 2016 era 1200, acum e 1400 si ar putea ajunge la 1600? parca ideea de a avea copil de tipul „lasa ca-l creste dumnezeu” nu mai e asa confortabila chiar si pentru „aia cu bani”. Eu unul am crescut asa, cu „lasa ca facem un copil sa ne salvam casnicia, vedem dupa aia cum il crestem” si nu pot sa spun ca mi-as dori sa repet experimentul cu un puradel productie proprie.
Lasa ca sunt destui oameni pe planeta, nu trebuie ca toate natiile sa supravietuiasca. Mai ales alea dobitoace care n-au nicio problema sa fie conduse de incompetenti, mafioti si hotomani.
Lucru vizibil si la romanii care aleg sa se reproduca o data ajunsi in strainatate.
Ai dreptate cu contextul economic, dar nu e numai asta. Ca femeie, cunosc doar vreo doua-trei persoane care-s cat de cat echilibrate si au un discurs ok despre copii. Restul fie nu mai au viata personala (pentru ca sunt supraprotectivi), fie si-au stricat relatia de cuplu si fie ca verbalizeaza sau nu, mesajul trimis e ca e al naibii de greu si isi regreta un pic viata dinainte. Se simte si bucuria, dar mai mult se simte suferinta. 80% din persoanele cu copii din jurul meu se plang si-s nefericiti. Social media abunda de articole/postari ca cele din republica. In contextul asta, si eu stau sa ma intreb daca o sa reusesc, daca o sa-mi regret viata dinainte sau mai bine astept momentul potrivit (daca va fi)? Cred ca si daca va veni va fi doar spre 40 de ani cand ai mult mai multe riscuri. Sora-mea amana de un an pentru ca are o prietena cu copil care ii tot trimite articole despre greutatile materne, inclusiv un articol despre cum nu trebuie sa judecam mamele care regreta ca au avut copii. This stuff gets to you.
Normal ca viata era mai usoara inainte, mai putine responsabilitati, mai multe chestii fun si mai putine chestii care „trebuie facute”. Dar asta face parte din viata de adult. Presupun ca era mai fun si mai usor la mami si la tati, mancarepe masa, rufe spalate, fara chirie / rata de platit. Dar unii oameni evolueaza si parasesc viata de adolescent, iar altii nu, si ii vezi traind cu parintii si la 40 de ani.
Eu am copii si stiu ca ratez unele chestii, gen iesiri in oras sau vacante, dar asta este temporar, in primii ani, apoi lucrurile se vor imbunatati.
Intrebarea pe care mi-i pun destul de des este daca acesti oameni, care au ales calea usoara, vor regreta la 50-60 de ani ca nu au avut copii.
@Irina
Baga-i in mama lor pe toti. Nu ii mai asculta. E oricum bizar ca 80% din jurul tau se dau cu capul de pereti ca au copii, mediul e deja toxic. Traiesti printre plangaciosi egoisti.
Fa copii (in niciun caz doar unul) si o sa fie bine, nu te mai gandi la altceva. Iti spun eu, ca am 3.
Si nu mai astepta pana la 40 de ani, te pui si pe tine si pe aia mici in pericol, e nasoala sarcina la varsta aia, iar riscul de boli genetice creste al naibii de mult.
parca pe aici am citit in urma cu multi ani despre o tanara (persona apublica parca) care se plangea ca are un copil si ca viata ei nu inseamna sa se dedice acelui copil. adica si scrisese undeva asta, public. ce trist, foarte trist !
să educi/crești un copil nu înseamnă automat că absolut tot ce faci este pentru acel copil, (că nu mai faci chestii pt tine, pt cuplu, etc). cel mai probabil asta a vrut tipa să spună.
că ea încă mai este om, femeie, iubită/nevastă, prietenă, etc, nu doar mama unui copil/unor copii. mai face chestii și pt ea și/sau alții, nu doar pt copil.
@A, amin!
bai nene, cand vad oamenii ca privesc copiii ca si un lucru si de facut calcule etc imi vine sa-mi dau palmi. Daca asa il vezi acum cand nu exista, asa o s-al vezi si cand e la tine, ca si un consumator de bani, timp si resurse.
Nu zice nimeni sa-ti faci copii daca traiesti de pe o zi pe alta, dar deja e ridicol unde s-a ajuns.
Atunci hai sa ignoram faptul ca stam in garsoniera si castigam un pic peste minimul pe economie. Sa turnam copii si vedem noi ce facem dupa, cresc si ei pe langa noi.
Si inca o chestie: Daca nu pot sa intretin un copil la standardele pe care le doresc eu, nu il fac. E simplu! Si evident ca imi fac calcule daca pot sa cresc acel copil, ce fac in caz ca maine raman fara loc de munca 6 luni, etc, etc, etc.
hai nene citeste pana la capat: „Nu zice nimeni sa-ti faci copii daca traiesti de pe o zi pe alta, dar deja e ridicol unde s-a ajuns.”
Ideea e ca nu copil nu se calculeaza ca si un asset, comparam plusuri si minusuri si facem un raport si rezulta ca nu putem sa facem chiar ce vrem noi cu viata si atunci nu facem copil ca e greu.
Eu unul sunt de acord ca astfel de oameni sa nu-si faca copii, fiindca nu sunt in stare sa-i creasca.
cred ca am depasit etapa reproducerii instinctuale.
tot aud chestia asta ca „daca parintii tai se gandeau la bani, conditii, casa probabil nu mai existai nici tu” ori asta e spus ca si cum toti cei de azi au niste vieti absolut reusite, cu copilarii reusite si numai fericire. pana mea, e atata suferinta la nivel personal iar multi nici nu-si dau seama macar ca poate daca parintii lor ii planificau atunci ar fi avut sansa la o viata implinita si fericita.
Cred ca ce a castigat generatia celor care acum au sub 35 sau mai jos e ca au sansa de a nu se mai impuia instinctual. Gen ti s-a sculat tie, lepra sociala, i-ai bagat-o in pasarica lu’ Viorica si ati turnat 2 plozi care or sa creasca ei pe langa voi…
Acum ai sansa sa alegi sa nu faci un copil daca nu consideri ca ii poti oferi o viata implinita, sansa pe care o avem pentru ca am devenit mai putini instinctuali si mai mult rationali.
@Zarax
„Atunci hai sa ignoram faptul ca stam in garsoniera si castigam un pic peste minimul pe economie.”
S-ar putea ca un copil sa iti dea un sut in cur ca sa te misti sa sa sa pui dracu osul la treaba.
Am vreo 5 fosti colegi care lucrau in IT, salarii bune, mașină si casa ok, erau mulțumiți de traiul in Romania.
După ce au devenit părinti si a venit PSD care au început mutilarea Legilor Justitiei s-au hotărât sa emigreze pentru a le oferi copiilor o viata mai buna.
Au plecat in Belgia, Franta, UK si Germania, casa vândută sau închiriata, masina vanduta si cumparat alta in strainatate si cam aia a fost. Cu unii m-am intalnit de Craciun, mi-au zis ca le place viata civilizata in strainatate unde statul lucreaza si pentru cetățeni.
I-a platit Soros, e clar
Inca unul in curand va pleca. Tot IT-ist tanar, cu tot cu sotie si copil.
FMM Dragnea & Co.
Da… dar e greu, totuși.
Este mult mai bine să se arate și cealaltă opțiune în care viața fără copil e bună (mult mai bună), decât să faci unul și pe urmă să vă distrugeți viețile.
Pesemne, nu faci copii dacă ești sărac sau abia te menții singur/împreună cu soțul-soția.
Si ce e ușor în viața asta?
Dacă e s-o iei ca absolutul, nimic.
Fără copil e mult mai ușoară & plăcută.
Si la batranete, cand ramai singur, sau (in cel mai bun caz) cu sotia cu care esti de zeci de ani si ai facut tot ce se putea face pe lumea asta?
P-astia cu facutul copiilor ca sa ai pe cineva la batranete nu-i inteleg deloc. Toti batranii pe care ii stiu cu copii stau si sufera atarnand de telefon ca poate suna copiii care sunt ori afara si-i vad o data la doi ani, sau in tara, dar cu problemele lor, cu viata lor. Batranii pe care ii stiu fara copii n-au asteptari de la nimeni, socializeaza cu altii ca ei, isi vad de treaba lor. In ambele situatii astepti sa mori, ca asta e realitatea, cu ce te incalzeste ca iti mai da fiu-tu un telefon din obligatie sau ca o sa te „jeleasca” nora-ta? Sa fim seriosi.
Dap, fără copil e mult mai ușoară & plăcută.
Norocul tau e ca ai tai au gandit altfel.
Vrei sa nu ai copii? Exista solutii si pentru asta.
… era o vorba, „Cum ti-l cresti asa-l ai”. Mai trist e ca e plin de psihologi fara copii care-ti dau sfaturi cu sa ti-l cresti
aia cred ca e si mai tricky.
Calitatea de sofer, nu te face si inginer, sau designer auto. Cam asta este problema pentru cei ce nu inteleg, ca nu rolul de psiholog, te face expert, ci calitatea dobandita in timp a informatiilor si a studiilor extinse (facute de echipe de cercetatori) asupra functionarii in societate si in mediul familial al copiilor te face expert. Spre exemplu sunt sudii efectuate pe esantioane de varste care au durat si 43 de ani. Pe mai multi copii decat vei putea creste tu in doua vieti. Cam asta este si in planul realitatii obiective functionarea copiilor in raport cu mediul in care traiesc. Este o metoda, ca sa fie cumva mai clar, evident ei i se aplica o serie de variabile, ele cunoscute, dar este egala prin interpretare in cadrul populatiei.
fluture, meriti o bere!pentru prima oara esti „scurt si la obiect”.
Sincer sa va zic, din punctul meu de vedere cel mai important lucru in educatie este consecventa… n-am copii,ceea ce ma descalifica din start sa dau sfaturi, dar am predat cativa ani la gimnaziu si liceu, am observat ca oricat de buni/slabi pregatiti sunt copiii, din orice medii vin, daca esti consecvent in ceea ce faci rezultatele sunt exceptionale. Nu ma refer neaparat la invatatura, mai mult la comportament, caci acolo sunt adevaratele probleme la noi in tara. La invatatura o mai scoatem cum o scoatem, dar la comportament e greu tare de schimbat lucrurile, mai ales cu politica asta de doi lei de la invatamant. PS: Andronescu n-ar fi in stare nici sa faca o sedinta de bloc in care sa vina toti locatarii… dar noi o punem ministra a 9-a oara(stiu ca nu a fost de atatea ori, dar tot aia e) da de reuseste sa ingroape educatia de tot.
Pai se citesc articolele astea ca daca nu s-ar citi, nu s-ar mai povesti. Lumea este incerta, majoritatea amana cat pot, oricum stii ca e sux sa ai 2 joburi(un copil e al doilea job). Daca nu ai ajutor masiv de la parinti e horror daca unul nu ramane acasa.
Toata lumea asociaza cresterea si educatia unui copil cu banii. Intr-o anumita masura si clasa sociala acestia atarna mai mult, corect, insa nu sunt totul. Cred ca la capitolul asta pentru primii ani di viata statul roman face foarte multe. Comparand cu multe tari europene. Problema sunt alocatiile inca mici, dar sa nu credem ca in alte tari sunt de 10 ori mai mari, ca nu este asta. Pe langa partea materiala, care contribuie, sunt si factorii sociali in cresterea si educatia unui copil. Nu ai cum sa stai continuu pe toate retelele de socializare, sa iesi zilnic sau poate chiar saptamanal in oras, la film, sa mananci semipreparate si stai 2 ore in baie cu spuma si sa faci curat in casa la 2 saptamani…si sa cresti si educi unul sau mai multi copii. E greu dac anu vrei sa iti oferi din timpul tau, folosit sau nu in mod util, cresterii si educarii copilului.
Cat e alocatia in RO? Vreo 80 de lei, adica ~20 EUR. In DE este `200 EUR, de 10 ori mai mare, bani care iti ajung de lapte praf de cea mai buna calitate si pampersi (vreo 100 EUR / luna). Restul de 100 iti raman pentru haine / jucarii etc.
In ro se da lapte praf mai noi gratuit. Alocatia este ft mica, asa e. Sunt multe rele in ro, dar la categoria maternitate nu ne putem plange de lipsa beneficiilor. Ca se poate si mai bine, evident, dar nu doar partea materiala este grea in a creste un copil si cartile astea de parenting nu la cum sa iti folosesti banii se refera si nu de asta se vaita lumea.
In general, e greu; a zis cineva ca o sa fie usor?!
Dificultate crescuta la noi in Romania dpdv al sistemului de sanatate; iti iei campii.
E complicat cand nu ai antrenament, e si mai complicat dupa: https://www.youtube.com/watch?v=4VOubVB4CTU&feature=youtu.be
„decat” limba spatiului in care traiesti, este bine sa il poti invata
cei mai multi copii fac aia care n-au cu ce sa-i creasca!
Ba nu stiu ce e asa greu de crescut un copil. Ok a avut colici, aia e, eram constienti ca se putea intampla. I-am dat mama si cu tata solutiilor si tot a plans. Acum ii dau dintii e maraita.
Asa si? Eram constient ca o sa trec prin asta, i deal with it, nu ma plang nicaieri de asta. Ma interesez ce as putea face la altii care au trecut deja prin asta. pe la doctori si cateodata si pe internet (traiasca gogu).
Toata mamiciile astea care scriu articole despre cat de greu este sa cresti un copil sunt doar attention whores. That’s all.
Sunt articole de catharsis, ca aici când toți pun țara la cale și fac revoluție după ultimul futai PSD iar apoi se întorc liniștiți pe plantație.
well, răspunsul e pe vlogul de azi al lui zoso, războiul sexelor 2019, pe scurt marinela își dă seama că e plictisitoare și anostă și va fi părăsită instantaneu când după naștere țâțele îi vor ajunge la buric și curul la călcâie, pentru că gigel a vrut-o inițial independentă și cu hobby-uri, dar să-i spele lui ciorapii înainte de a se dedica rețelisticii prin pivniță; așa că marinela își vede liniștită de rețelistica ei și dacă are chef să se dedice vreunui copil mai caută gigei, eventual de-ăia care știu să facă și ei teme cu copilul, să fiarbă un ou și să-și calce un tricou, dacă nu, viața e frumoasă și fără depresie post-natală
Unii oameni nu sunt facuti pentru a deveni parinti, asta e clar. Unii nu pot sa faca copii, oricat ar incerca… pentru astia, sa auda pe unul cum se vaita ca, mvai, ce greu e si ce viata buna aveam eu inainte, e otrava pentru suflet :(. Ii vad la batranete pe cei fara copii ce tristi si neajutorati sunt, parca nu mai rasare soarele pentru ei; in schimb cei cu copii si nepoti au un tonus pozitiv, in ciuda eventualelor greutati. Si nu zic ca e datoria copiilor sa stea langa parinti for ever, dar nici sa nu iti pese de ei nu e ok. Aici ar fi multe de zis. Nu e usor sa cresti un copil, si nici ieftin, dar nu e imposibil si e cel mai frumos lucru, daca ma gandesc. Si da, am cariera, firma si viata sociala, nimic nu egaleaza bucuria pe care o ai cand iti zambeste copilul dimineata la trezire, chiar daca esti varza de oboseala.
Ti-as da si un plus dar si un minus.Este relativ ce spui, viata este ceva mai complicata decat ecuatiile tale sociale…
Mai nou e greu să ai copii, e greu să ai un job, e greu să pornești și să păstrezi o relație, e greu să te scarpini în cur, toate-s grele. Pe ăștia care se plâng de orice i-aș invita să-și dea două palme și să se arunce de la etaj dacă tot le e așa de greu. Greu e să te naști într-o țară africană unde la 5 ani ajungi să-l mănânci pe frate-tu care a murit primul de foame, greu e să te naști fără mâini sau cu un alt handicap dat cu dragoste de d-zeul prea înțelept, greu e să-ți moară copiii, și câte și mai câte. Restul sunt vaietele unor labe triste.
N-am să uit niciodată, am văzut acum mulți ani un reportaj de prin țară cu un tip cu mâinile și picioarele amputate de la cot/genunchi. Nu mai știu cauza și dacă era sau nu din naștere. Omul ăla avea familie, doi sau trei copii, se descurca singur cu multe chestii, îl arătau cum se îmbrăca și bărbierea singur, făcea și ceva pe la bucătărie în pana mea, am impresia că și lucra pe undeva. Și nu se mai plângea atât. Dacă să crești un copil e greu, asta ce căcat se mai cheamă?
Oare lu’ nenea ăsta i-o fi greu? Cât de greu poate să fie să aprinzi lumina cu o crosă de golf ținută între umăr și bărbie?
https://www.youtube.com/watch?v=k89u1ATig6w
Unii se plâng ca nu le apar unele comentarii pe aici. Atât de grea e viata (lor).
Comentariul secolului. Da, e plin de articole despre cat e de greu tot. Daca te iei dupa astia, nu mai faci nimic, stai in pozitia fetus si te plangi.
e greu sa faci freelancing – de 10 ani de cand fac asta nu exista saptamana de la ‘mnezo’ sa nu fie un articol din asta. Da, e greu, ca esti de toate, de la contabil la sef si prestator. Daca e asa de greu, mars la un job ‘normal’, unde iti faci treaba ta si de restul se ocupa ceilalti din echipa (sefi, HR etc.)
e greu sa nasti un copil – oricare ‘gaura’ ai alege-o, se lasa cu dureri si, probabil, cusaturi. Dar, pana se inventeaza alte sisteme de adus copiii pe lume, asta avem, cu asta defilam.
e greu sa cresti copii. Normal ca e greu, ca nu cresti un ficus. Dar nu e nici atat de greu incat sa te plangi non-stop despre cat ti-a ..utut viata, de parca ar fi cerut el sa se nasca. Si, daca nu iti mai ocupi juma’ de zi plangand pe la colturi ca e greu, poate apuci si sa te BUCURI de prezenta amaratului aluia de copil. Sa te induioseze dragostea lui totala, rasul lui contagios, dumele pe care incepe sa le zica dupa 2-3 ani, de te miri de unde le scoate.
e greu sa calatoresti cu un copil – probabil. Sau poate incepi sa iti formezi alte asteptari si sa te adaptezi situatiei. Daca nu, stai acasa pana are 18 ani si nu te mai plange.
e greu sa emigrezi. Da, e greu. Sa pleci cu 3 valize din tot ce ai acumulat intr-o viata (mai ales daca esti babalac de 40-50 de ani) si sa te resetezi la statutul de nimeni-pe-lume. Sa te fi simtit ‘cineva’ in Romania si acum sa fii doar inca un lache incearcand sa o ia de la zero. Dar o faci, daca asa ai decis, strangi din dinti, multumesti celor care iti sunt alaturi si faci tot ce poti pentru a reusi.
Totul e greu in viata, nu ne-am nascut cu vieti nelimitate si nici o bagheta magica in maini. Dar poti sa traiesti / muncesti si sa iei totul in piept sau poti sa stai la smiorcait pe la colturi.
Atat timp cat esti sanatos si in putere, copiii iti sunt bine, poti muta muntii. Sunt oameni care reusesc sa treaca peste niste tragedii inimaginabile si nu mai stau sa planga pe net.
@fluture, am o rugăminte, eu nu mai comentez la posturile tale, fii drăguț și nu mai interveni când scriu la posturile lui Vali. Ignoră-mă, lumea ta va fi mai bună. Nu ești nici măcar amuzant. Fii dumnezeu la articolele tale, cenzurează-i pe toți care nu-s de acord cu tine, încheie conversații când vrei tu, întru slava și gloria ta.
Eu am intrat doar sa spun că întruna se scrie împreună mai sus. Hai noroc
@Mihai
A citi azi Moise Guran ce ai scris aici?
Băi, da asta ți-a ieșit bine de tot! Cred că ai ratat blog-ul. Sau articolul. Sau adresantul (că nu-i nici un Mihai pe aici). Și un cuvânt din nouă. Brava!
Și când mai apar și eroinele, s-a terminat. Colcăie forumurile de mămiki și blogurile.
”E greu, am 15 minute libere pe zi, e greu, nu dorm, e greu, are colici, e greu, am rămas cu varice, e greu, nu mai am timp pentru mine…”.
Dar nu-ți iubești copilul? se trezește câte unul.
”Oh, ba da, cum să nu, soarele-lumina-Alfa-Omega, îl iubeheeesc, dar e greu, am 15 minute libere pe zi, nu am timp să mă spăl pe cap, nu am aia, nu am ailaltă, nu pot….”.
Contraceptiv curat, domle. 100% natural.
noroc că majoritatea nu știu ce e aia, de aia fac în continuare copii.
Exceptandu-i pe cei care nu pot avea copii, eu cred ca cel mai bun compromis e urmatorul (pt cei care nu sunt foarte incantati de ideea de a avea copil/copii): sa faci un singur copil.
Eu zic ca e mult mai bine decat sa nu faci niciunul. Nici nu te chinui asa mult si pot sa se ocupe ambii parinti de cariera (mama sa zicem ca nu se poate ocupa primii 3 ani din viata copilului).
Vorba lui Hagi, daca era usor nu era greu…
Copii pentru mine sunt cel mai frumos dar de la viata si nicio situatie materiala nu va schimba asta. Asteptati sa aveti bani ca sa faceti copii, iar cand in sfarsit ii aveti, tre’ sa-i cheltuiti pe fel si fel de interventii pentru ca ati acumulat atata stres in corpusorul vostru ca el nu mai poate face fata unui nou stres atat de mare. Sau poate nu vrea si se impotriveste vehement sa aduca pe lume un nou organism cand vede conditiile de pastrare ale actualului. Garantat, cei ce sunt oameni si inca au suflet bun, vor regreta ca nu au avut copii si si-au negat cea mai mare bucurie pe care ar putea sa o aiba in viata.
N-ai prea multe bucurii sa inteleg
Tu prin “cea mai mare bucurie” intelegi ca e si singura?
Mda, nu știu ce să zic, poate mediul din care proveneam noi, ori poate fix părinții ăia ai noștri… Cert este că ne-am descurcat onorabil, ajunși în oraș ne-am putut drămui resursele (de timp, de energie, financiare) și fără sa stea părinții cu telefoanele pe noi (că nici n-aveam). Și nici n-am uitat ce ne învățaseră de-acasă și ceea ce colegii noștri de la oraș știau ca sunt „concepte moarte”. Imi dau seama si acum ca mulți fac un copil efectiv ca să fie bifat. Mume care trag de soacre sa le stea cu ăla mic acasă, ca ele tre’ sa plece la serviciu la 3-6 luni. La noi, unde ai opțiunea de a sta 1-2 ani cu el. Tați care fac adevarate inginerii financiare să ofere copilului lor nu știu ce model de telefon la grădiniță, ca n-are și el, săracul, și uite, copiii din ziua de azi… Că nici noi n-am avut, să-i dam copilului, să aibă el! Da’ un pic de încredere, da’ un pic de încurajare, da’ un pic de timp, da’ să-l înveți pe el sa facă chestii… Când îi dai de toate și nu-i arăți nimic, că n-ai timp, ca e greu 8-10 ore la muncă și ești obosit, veșnic obosit, de ce te miri că fiu-tău dă cu toate de pereți și le strică? Nu e copil rău, e doar un copil căruia nimeni nu i-a arătat nimic. Integritatea fizică parcă mai prezentă acum decât la părinții noștri, cum zicea cineva pe aici. Doar ca în altă formă, de care, aparent, suntem tare mândri. Generația noastră a crescut fără protecții de colțuri la mobilă, da’ a doua oară n-am mai fugit pe lângă masă ca știam ca e „buba”. Dacă aveam doar 2 bețe ne jucam țurca. Dă-i unui copil de acum doua bețe și îl găsești peste o juma’ de oră stând plictisit pe bordură și râcâind cu unul din ele pe jos. Mai sunt și chestii care nu țin de grosimea buzunarului de transmis copiilor.
E simplu ma – copii sunt diferiti, deci parintii se confrunta cu probleme diferite, deci fiecare parinte vrea sa-si spuna problema lui. Internetul ne-a dat tuturor goarna, deci – cati parinti atatea articole.