A sunat o tanti la radio zilele trecute și povestea cum viața e foarte grea într-un oraș de provincie (Hunedoara, parcă), că are două facultăți și abia reușește să pună 100 lei deoparte pe lună și abia își permite un concediu la mers la mare o dată la câțiva ani.
Când auziți povești din astea, să știți că nu sunt niciodată complete. Lipsesc câteva detalii care fac tabloul complet.
Detaliul 1: aici avem casa
Părinții au strâns bani și cu ce am mai făcut la nuntă ne-am luat casă. Într-un oraș mort economic de 10-20 de ani (nu știu exact situația Hunedoarei, vorbesc la general de orașe de genul).
Și nu vrei să pleci, că apartamentul ăla se vinde cu 10.000€ (uitați-vă cât e un apartament cu 3 camere în Giurgiu, de pildă) în timp ce unul într-un oraș cu locuri de muncă e 60.000€. De unde să ia ei 60 mii?
Nu mai bine stai acolo și plângi?
Detaliul 2: comoditatea
În orașele cu locuri de muncă e aglomerație, sunt oameni, e competiție, lumea trage tare. Nu vrei asta, dacă tu ești obișnuit să stai locului și să îți pice locuri de muncă în brațe.
Și cum să concurezi cu alții pentru un loc de muncă? Ce e ideea asta proastă? Nu mai bine stai acolo și plângi?
De asta zic: mută-te!!! mută-te!!! mută-te!!! mută-te!!! mută-te!!! Nu contează că tu ai dat 30.000€ pe casă și ea valorează acum 10, nu mai muri de foame! Nu contează că acolo ai toți prietenii, dacă mori de foame, mută-te unde sunt locurile de muncă!
România e plină de orașe care n-ar trebui să existe.
Pai da, cu banii obținuți pe un apartament într-un astfel de loc iți poți plăti o chirie într-un oraș în care poți găsi relativ repede un loc de muncă. Un apartament e un asset, dar pe de altă parte cine ar cumpăra un apartament într-un oraș mort din mai multe puncte de vedere?
nu. dai banii ăia pe un apartament nou și restul îi iei de la bancă. una e când te duci cu 30% sau 50% din sumă și alta e când te duci cu degetul in fund.
da, de acord, dar la banca trebuie sa te duci ca angajat, nu? sau se dau credite si pentru someri?
era vorba de chirie pentru perioada de tranzitie, nu ca solutie permanenta…
Tocmai, cred ca nu e asa mare competitie pe job-uri in Bucuresti de exemplu. Mai bataie e pe angajati, sa ii prinzi si sa ii pastrezi cat mai mult.
Exact, e fix invers, în oraşe moarte economic, se bat angajaţii pentru locuri de muncă, şi în oraşele mari e invers.
Dar românul e încă legat de glie, sute de ani după ce unii au murit pentru libertatea de a se muta, alţii se leagă singuri de glie şi de „avere”, avere care e inexistentă.
2 facultati e un red flag
nu trebuia sa asculti mai departe
BS secured
Snspa si jurnalism? :))))
management și marketing.
limbi si administratie publica :))
sau 3 facultati
educatie , fizica si sport
Asistență socială și Studii europene.
@Vasile: Spune si mie de ce e nasol sa fi facut doua facultati si de e ce asa mare red flag, ca nu ma prind. Eu am facut poli si ase iar mai mereu a fost un mare plus ca le-am avut pe amandoua (desi activez in domeniul celei de-a doua).
Tipa sunase la Guran in direct, este? Ca daca e aia, tot ea se plangea ca s-a dus in Bulgaria all inclusive in vacanta si ca ea vrea de fapt la mamaia ca deh…
si mai ziceai ca nu iti place Guran :p joking
Q: de unde stii ca cineva are doua facultati ?
A: iti spune el…
am trei si nu ma pling. am reusit sa gasesc un loc in care se intersecteaza toate si merge foarte bine. probabil esti unul din aia care zic in orice context ca bill gates si zuck sunt miliardari desi s-au lasat de scoala. corect, dar nu uita ca s-au lasat de hardvard si nu de politehnica din bucale.
Exemplul pe care l-ai dat cu tanti e destul de prost. Adica are un loc de munca acolo unde e. Sa zicem ca are 1500 lei. Daca vine in Buc sa zicem ca gaseste in acelasi domeniu cu 2000. Doar ca acum are si 1000 rata la banca. Naspa. Si nu-mi spune ca cineva care munceste in provincie pe 1500 e vreo mare valoare care ar gasi lejer ceva la 10.000 intr-un oras mare
In orasele astea semi-moarte sunt 4 categorii mari. 1) amilii cu cei plecati in Vest. Unul sau amandoi din familie pleaca la munca. Copiii ii cresc bunicii sau unul din cei doi ramane acasa sau o combinatie. 2) Pensionari, de obicei amarati si cu pensii mici pt ca au stat mult prin somaj sau au iesit inainte de termen din mono industriile din oras. 3) Angajati local… de obicei la fabrici de confectii, pielarie sau mezelarii mari care ii plaesc prost si ii muncesc mult in frig si conditii precare. 4) CREMA ! Angajatii la stat, regii zonei ! Astia sunt in spitale, primarii, invatamant, etc.
Mai conteaza si la ce categorie de varsta te referi. Una e sa ai 25, 30 de ani si sa te muti dintr-o parte in alta si alta e sa te muti la 45, 50. La 45, 50 stai si cam plangi ca nu prea iti mai vine sa te muti! Sa nu mai vorbim de varsta a treia de pe la 60 incolo.
de acord cu tine. dar dacă nu ai de muncă, deloc, ce faci?
Nu-i chiar pentru oricine mutatul sa stii. La unii nu le place la oras in aglomeratie si prefera sa stea in orase mici fara perspectiva chiar daca nu au de munca. Se mai descurca cum pot! Mai cresc un animal, mai il ajuta pe varu la lemne, mai merg la coasa, mai lucreaza la depozitul lu bossu din oras .. se mai descurca. Dar sincer sa fiu nici la oras printre betoane nu-i o viata roz chiar daca ai de munca si salariu maricel. Cand esti la oras te gandesti cum faci sa ai o casa un loc privat al tau pe cand in orase mici le ai da nu ai bani prea multi. Si sa nu vorbim pe partea sociala care la oras lipseste cu desavarsire pe cand in orase mici nu te gandesti la asta. Ii o balanta care se inclina in functie de fiecare!
@Marian. Prefera sa futa buha ca e mai simplu sa stai cu berea in bot, sa dormi la pranz si sa traiesti linistit. Si cand dau de pb nasoale gen cancer si boli cronice devin cazuri sociale.
Corect, pentru că în orașele mari e plin de locuri foarte bine plătite pentru persoane de 40-50 de ani, astfel încât să-și permită să stea în chirie.
Oh, wait…
se vand greu si apartamentele astea cu 10k ca nu e ca si cum ar fi o investitie sa-l dai in chirie intr-un oras mort + cine isi cumpara apartament intr-un oras mort?
Oamenii din poliție, armată etc. În principiu oamenii care sunt trimiși în anumite orașe, fie că vor, fie că nu.
Dacă nu cunoaștem ceva nu însemna că nu există.
Ce spui tu e solutie pentru a ajunge boschetar.
Cand vinzi cu 10.000 si cumperi cu 60.000, fara sa ai bani seriosi stransi la ciorap (si vasta majoritate nu avem), inseamna 50.000euro credit, adica ipotecar, adica rate pe 30 de ani, oscilante (vezi robor).
Cand vii din Giurgiu in Bucuresti, e foarte probabil ca o sa castigi dublu ca bani, dar cam aia e. Daca faceai 1500 in Giurgiu, o sa faci 3000 in Bucuresti.
Dar ce sa vezi – ai credit. Rata e vreo ¬ 1200 de lei, deci una peste alta ai cam aceleasi venituri ca in Giurgiu (unde NU aveai credit), plus ca te sufoci in masini, praf si psihoza.
Apoi, o sa vina o criza. Dobanzile robor vor creste. Rata de 1200 va deveni 1600. Deja vei fi mai sarac decat erai in Giurgiu. Posibil ca firma sa se inchida, posibil sa taie salarii. Deja esti foarte, foarte sarac, ai si ipoteca, si NU mai ai niciun activ (afara de masina, daca e).
Deci nu mi se pare bun sfatul cu mutarea.
dacă vii singur da, ai 3.000 lei. dacă vii cu soția, surpriză, mai aduce și ea un salariu.
Pai bun, in acest caz comparatia este de 6000 lei venit in Bucuresti (3000×2) vs 3000 lei in Giurgiu (1500×2), si 1200 lei rata (Bucuresti anul0) vs 0 lei rata (Giurgiu anul0). E bine.
Prin anul 2-3, cel cu criza, situatia are sanse mari sa devina ~ 3000 lei venit Bucuresti (3000 x 1, celalalt fara job) vs 1500 lei venit Giurgiu (1500 x 1 , celalalt fara job – criza loveste si orase mici) si 1600 lei rata la ipoteca vs 0 lei rata la nici o ipoteca.
Nu prea mai e bine…
In varianta cu ipoteca, familia aceasta are sanse bune bune sa dea in plata si … sa se mute inapoi la Giurgiu, cu parintii unuia dintre ei.
omul zice ceva, e un risc, daca-l iei sau nu depinde de tine. Poate solutia ar fi sa nu vanda de la inceput, sa lase apartamentul acolo, eventual pe o chirie mica unor cunoscuti sau pur si simplu sa stea 1-2 ani. Sa se mute intr-un oras mare in chirie sa vada cum evolueaza treaba si sa icnerce sa puna niste bani deoparte. Daca lucrurile merg bine, vinde ce are si se focuseaza pe noul oras.
Bun , dar inseamna ca aveau 2 salarii si 0 rate in Giurgiu. Nu e asa rau.
Ipoteca changes things. Especially in depressions…
„dacă vii singur da, ai 3.000 lei. dacă vii cu soția, surpriză, mai aduce și ea un salariu.”
Vali, cine are timp de sotie cand exista atatea influencerite care fac orice pentru o cafea moka si 10 like pe instagram?
de unde obsesia asta cu ipoteca si rate?
Stiu o vorba „Daca esti slab la sat tot slab esti si la oras si invers daca esti tare la sat tare vei fi si la oras!”
poti fi campion pe sate si mediocru la oras
vorba aia cred ca a fost inventata in America unde poti face orice, in viata reala insa daca crezi ca esti bun, o sa afli ca sunt altii mult mai buni decat tine, poate chiar mai tineri, mai frumosi, mai destepti, mai isteti etc.
Poate ar trebui sa mai faca inca o facultate? Doar zic!
Sau sa termine liceul inaite sa ia diplomele alea de la „facultati”
Sebesul e la vreo ora de mers de Hunedoara, in cel mai rau caz daca chiar e legata de glie poate face naveta ca sa isi gaseasca de lucru. Mai e totusi si detaliul acela cu 2 facultati, ori are ea pretentii prea mari ori sunt facultati inutile.
Si ce mari oportunitati ai la Sebes fata de Hunedoara? Pentru ce sa faci 160 km pe zi x 22 de zile x 6l/100km x 6.2 lei? Ca sa dai numa’ pe motorina 1350 de lei pe luna si sa petreci 3 ore in trafic pe zi? Chiar crezi ca de la un salariu minim pe economie (presupunem) in Hd gaseste ceva triplu in Sebes ca sa merite? Ca daca gaseste dublu, iese mai prost deca daca sta acasa. Pula mea, ganditi cu curu’, sa mor io. In afara de cazul in care e IT-st sau e experta in vreun domeniu (nu cred, la cum se plange), nici intr-un oras mare nu are ce cauta, pentru ca salariile, in afara de unele joburi la stat, de IT si genii in diferite domenii sunt de cacat, iar chiriile si viata e scumpa. Daca iei in mana 2500 la Cluj si 1200 e rata sau chiria, mai bine stai acasa.
Hai să-l surprindem mai mult pe Andrei.
Spune Cugir in loc de Sebes
@m hai uimeste-ma cu salariile de la Star Transmission. Am inteles ca un operator CNC (poate face doamna o calificare ceva, dupa doua facultati), are net 2200-2500 de lei. Mare oportunitate. Presupun ca vanzatoarea de la Marketul din colt are la fel si la Cugir si la Hunedoara…
In teorie ce spui tu are sens, in practica lucrurile sunt ceva mai complexe.
In primul rand faptul ca intr-un loc (fie el Bucuresti, Cluj, Iasi, Brasov) nu sunt locuri de munca / locuinte pentru toata populatia Romaniei (sau pentru toti cei care o duc prost in provincie). Ce te faci daca nu iti gasesti loc de munca? Unde o sa stai? Cum o sa traiesti?
Apoi o alta problema este ca nu toata lumea poate lucra in joburi bine platite. Plecatul catre un oras mare (cu joburi) presupune sa ai posibilitatea sa accesezi un job cat de cat de top. Imi este greu sa cred ca Mega Image-ul din Bucuresti plateste un casier mult mai bine decat supermarket-ul din Tecuci. Dar in Bucuresti o sa ai rate si un cost al vietii ceva mai scump.
Si nu in ultimul rand, familia/relatiile sociale chiar conteaza. Tine de personalitatea fiecaruia, unii sunt mai sociabili altii mai putin. Dar de la o varsta incolo este ceva mai greu sa iti faci prieteni noi, si sa iti traiesti viata strict intr-un job/casa/job/casa poate fi deprimant pentru multi.
casierii de la mega, paznicii și alte joburi prost plătite sunt luate de oameni care au deja unde locui. nu sunt luate de oameni veniți acum in oraș, cu rată la casă. no joke, întreabă oamenii care fac joburile astea.
Și știi care-i partea nasoală? Că teoria asta se poate aplica și la mutatul în altă țară.
Eu nu as vinde nimic, nici in locul lor. Ori inchiriezi o perioada ori lasi cheia la un vecin de incredere. Nu stii daca te descurci acolo unde pleci si, daca se duce dracu’ treaba, macar ai unde sa te intorci. Noi cel putin asa facem acum .. nu vindem nimic inca si vedem cum o fi. Daca nu iese treaba, venim acasa.
Dar ar fi ceva sa incerce sa se mute intr-un oras cu mai mari perspective. Timisoara nu e atat de departe si in acest moment aici job-uri gasesti cu usurinta. Acu’ e drept ca, daca femeia doreste sa fie direct CEO la o mare companie, ca tot are 2 diplome, e posibil sa fie mai complicat. Dar un job de inceput sigur gaseste si, odata intrata in sistem, probabil gaseste mai rapid ceva si mai bun.
Si plecarile astea sunt grele, mai e si o presiune sociala enorma din partea familiei / apropiatilor. Ca lasi totul in urma, ca x a plecat si nu a reusit, ca prieteni, mama, tata …
Problema este alta de fapt. Suntem învătați sa mergem pe un anumit drum in viața: esti dus de mic la o grădinița si lăsat acolo toată ziua, apoi mergi la o scoala unde “trebuie” doar sa iti faci temele si totul va fi bine, apoi mergi la o facultate unde, din nou, “trebuie” sa iti iei examenele si te vei alege cu o diploma. Într-un final, cineva iti va asigura un job, pt ca tu esti absolvent de studii superioare si cum mereu a avut cineva grija să-ți răsplătească eforturile, la fel se va găsi cineva acum să-ți răsplătească acele doua saptamani de “tras tare” pentru examene. Presupunând ca primesti si un job de undeva, tot ceea ce trebuie sa faci este sa te scoli la 6 si mergi la job 8-16:30, apoi cu ceva noroc ajungi într-un stil monoton la pensie.
In general, oamenii privesc jobul ca pe un drept si se simt rătăciți complet cand dintr-odată cineva ii da la o parte din diverse motive.
Din păcate, in continuare sunt educati copiii pentru acelasi drum (i.e. “Sa termini facultatea si să-ți iei servici”), in loc sa le fie destupate mințile si si sa fie îndrumați catre directii bazate pe aptitudini (e.g. Sa stii sa faci X, cel mai bine din întregul tau grup) si o adaptare continua pe tot parcursul vieții.
Eu ma gandesc serios sa plec din Bucuresti intr-un oras d-asta. Sunt freelancer ce plm!
Probabil in doua luni ajungi sa te urci pe pereti de plictiseala. Sau sa nu stai nici un weekend acasa, daca iti permiti. Am facut liceul in Alexandria si in weekend daca nu te imbatai, nu aveai nimic altceva de facut.
@Eugen Nu sunt caprioare in Alexandria?
Gyani, nu toata lumea are valoarea ta.
Alea care-s la munte/deal o fi mai distractive pt ieșiri în natură , comparativ cu Alexandria.
Un oraș din v.jiului ar fi hardcore, și nu Petroșani, la bogați.
Nu isi pune nimeni problema ca poate nu suntem toti geniali, poate nu toti facem fata unei concurente atroce, ca majoritatea suntem oameni obisnuiti, dar ca totusi vrem si noi sa traim decent, facand joburi decente la un nivel decent?
Ba da, dar problema e că ăia care FAC față unei concurențe atroce abia dacă își pot permite un trai decent! Ceea ce pretindeți dvs e posibil doar în țări ”speciale” (țări care beneficiază de infuzie de capital în PIB din exploatarea masivă a unor resurse naturale sau țări care au deja o infrastructură care atrage imigranți ca mînă ieftină de lucru), deci nu în Ro.
Am a auzit-o si eu la radio, in timp ce butonam. Femeia asta era prostia intruchipata.
„Am doua facultati” – amandoua inutile, cel putin una facuta cu taxa (atat iti deconteaza statul). Cred ca a doua facultate era ingineria – eu nu am priceput niciodata ce dracu inseamna asta si ce se invata la „inginerie”.
Am avut in facultate (Poli Tm) o colega pocaita, fata buna, modesta dar ff slab mobilata intelectual, dar cu cumnatul sef de lucrari la faculta. Saraca a terminat cu chiu cu vai (si cu ajutorul cumnatului) scoala. Partea proasta a fost cand a terminat scoala si se plangea ca nu o angajeaza nimeni.
Dar fata asta macar a avut bunul simt si a realizat ca e prea proasta ca sa fie inginer, ca atare, dupa facultate a facut o scoala postliceala de asistente medicale, iar acum e angajata chiar ca asistenta medicala.
Ingineria e buna, daca si stii carte. Pentru ca ingineri (buni) se cauta, pe cand de contabile si jurnaliste e pline lumea, iar multi juristi (la fel de prosti la scoala ca pocaita – inginera) care nu intra in magistratura, vand chiftele la shaormeria din colt….
Femeia a fost destul de deșteaptă încât să-și dea seama că nu e capabilă de inginerie (sau să asculte un sfat corect), a găsit un domeniu în care este capabilă să se descurce și s-a axat pe el.
E mult mai deșteaptă decât foarte mulți oameni.
Cand e si multa prostie la mijloc apar povesti ca cele cu drobul de sare!
Da` de cand plm e obligatoriu sa ai casa ta sau sa iti faci rata la banca? Se poate trai linistit si chiar fara griji si in chirie, eu nu vad rostul la momentul actual pentru ca un om sanatos la cap sa achizitioneze un apartament, mai ales cand apartamentul ala reprezinta un efort pe care nu e sigur daca poate sa-l faca.
Când ai 20, maxim 30 de ani poți să stai în/cu chirie fără apăsări pe creier.
Dar când începi să te apropii de 40 de ani și-ți dai seama cât reprezintă chiria din veniturile tale și că probabil la pensie n-o să ai aceleași venituri (chiar dacă ești pe cont propriu mă îndoiesc că cei mai mulți oameni mai au la 70 de ani aceeași putere de muncă, deschidere, etc ca la 20-30), parcă vrei să ai hogeacul tău să nu-ți petreci bătrânețile sub poduri.
Asta ca să nu discutăm despre aspectul că imobilelor închiriate și despre proprietari, despre circul de rigoare când se strică orice chestie pe care ar trebui s-o repare proprietarul, despre orice îmbunătățire în vederea sporirii propriului confort pe care o faci pe banii tăi în casa altuia. Că proprietarul sigur n-o să plătească ca să te simți tu mai bine.
Despre faptul că la un moment vrei o familie sau/și un animal și unii proprietari nu acceptă.
Sau despre „vine nepotul/fiul/whatever la facultate/vreau să vând, te muți până luna viitoare (în cazurile rare și extrem de fericite, de multe ori e „mâine”).”
Ca să nu discutăm despre țicnelile proprietarilor și stesul provocat. Și te muți, dar parcă la un moment dat te saturi să te muți de 2-3-7 ori pe an.
Pot să existe și proprietari ok, unii oameni au întâlnit așa ceva. Eu nu.
Da, într-adevăr, dar în momentul în care tu te muți dintr-un oraș mort în altul care nu e așa mort ca să muncești, parcă nu mai poți să faci neapărat figuri, și treaba asta nici n-ar trebui să o faci când te apropii deja de 40j de ani. Într-adevăr, chiria e un circ în România, dar parcă tot e mai bine la circ decât la azil.
Dacă ești un beneficiar de ”pensie specială”, ORICE este posibil!
Zoso,dute-n p..a mea,ești un bulangiu de doi lei daca vorbești așa, păi unde sa se mute mă?, îi găsești tu loc de muncă și apartament, tu ce muncești mă spilcuitule?…ce produci? dai din papagal pe blogul tau despre sărmanii acestei țări?…..de evitat blogul tau.
De altfel cei ce scriu pe aici la fel ca mine de fapt îți facem tie bani,să poți tu face mișto de facultatea unei amărâte.
Halal caracter!
nu face nimeni mișto de facultatea ei, facem mișto de inabilitatea de a vedea că problema e că nu se mută.
Mihai, mare caracter ai! Imi place cum faci spume la gura in casa altuia…
Ea s-ar putea muta, problema e că nu e sustenabil ca foarte multa lume sa o facă. Avem destule suburbii construite aiurea în orașele unde merge economia, o invazie mult mai mare de oameni din alte locuri nu prea e ok.
Orașele astea trebuie ajutate intens să atragă fonduri europene și să încurajeze antreprenoriatul local.Poate așa zonele dezvoltate n-o sa mai trebuiască să le subvenționeze atât de mult și o sa aibă mai multi bani pt infrastructura din ce in ce mai strivită.
Teoretic, e foarte corect ce spuneți. Însă, în plan practic, Vali are dreptate (doar Matusalem, poate, ar merge pe ideea dvs).
Oricum, mă mir foarte că nimeni pînă acum nu a băgat-o pe aia cu ”Vali, după moartea satelor, acum vrei și moartea orașelor mici??”.
Vă întreb de curiozitate & interes legat de subiectul pe termen mediu-lung (câțiva ani sau după următoarea criză) și aș vrea să nu citiți ca proprietar sau gospodar:
1. Ce ne facem cu prețurile de imbiliare (inclusiv chiriile) unde locatorii își oferă proprietățile cu un preț mai mare decât și-au cumpărat inițial imobilul?
Adică să zicem că eu, Fane, am cumpărat un apartament cu 3 camere cu 30,000 RON acum câteva decenii în urmă, bloc nou construit la vremea aceea.
Conform legilor termodinamice, al delapidării (uzării) și practicilor pieței libere, eu ar trebui să vând apartamentul la un preț de 12-10,000 RON, chiar dacă eu l-am cumpărat inițial cu 30 nou-nouț. ÎNSĂ mi se dă voie (din lipsă de legi sau congruitate ori ambiguitate) să-l vând cu 30-100,000 RON sau cu cât vrea mușchiul meu – că oricum nu mă grăbesc și că ”fraieri există oricum că și așa alții fac la fel și-mi trebuie și mie să-mi iau de la altu”.
2. Ce ne facem cu chiriile cu auspiciu parazitar (idleness; unearned income)?
Când vorbim de apartamente, sau în cazuri rare cu case, vile ori conace boierești (evident vechi, fie foarte vechi), chiriile sunt deseori, dacă nu exclusiv justificate fiindcă se află undeva în centrul unui oraș sau aproape, ori la marginea, de oraș. Locatorul poate că a renovat, poate că a schimbat țevile vechi (fiindcă așa a cerut administrația blocului sau zonei rezitențiale) și a scos bucățile de lemn din podea și a cimentat să pună vinil sau altă pardoseală. Unii cu aură de vânzător de octan la bidon, zâmbesc pervers și spun că ”așa e cu inflația”.
Ce ”tare” cum vine asta ca orașele mari de regiune+Bucureștiul să aibă publicitate că numai acolo există oportunitate de angajare fiindcă ”acolo sunt banii”, iar ⅓ sau ½ din bani îi dai pe chiria locatorului în care te așteptai, dacă eram pe vremea lui Ceașescu, să-ți umble cu furtunul și canistra prin parcare după metanolul din Trabant.
Asta reclamă: ”Da, aici veți găsi loc de muncă cu bani foarte mulți decât în alte locuri, dar pregătiți-vă să dați ⅔ pe chirie sau următorii 30 de ani la bancă – diferența între voi și ceilalți din alte locuri devenind foarte mică DAR măcar puteți să vă lăudați în continuare că faceți atâția bani, chiar dacă în realitate nu va fi așa.”
Rupere.
3. Antevorbitorii Andrei are dreptate: treaba cu băncile ar fi avut noima inainte de 2008. Cine să-ți cumpere casa sau apartamentul într-un ”oraș mort economic” și pe de altă parte să speri să-ți mai cumperi în oraș unde e rupere? (inclusiv Garm & Marian)
Practica omoară fiindcă și capitalist să fii, e o piață nefuncțională, teoria nu e respectată.
Mă aștept la alți comentatori să scrie critici la adresa mea cu inteția ”de ce să le fie bine altora dacă noi am suferit la vremea noastră”, adică de furatul căciulii.
”Vrem o țaaa-ră ca a-fa-răăă…”
Tipa era si profesoara titulara cu salariul marit cu 65% si tot nu se descura asa ca si-a mai luat un job… Si se plangea ca tot nu se descurca nici cu 2 joburi… Dupa ce a venit din vacanta de la Nisipurile de Aur, se plangea ca nu are bani de masini noi pentru toti membri familiei :))
Dacă tot ai zis de Hunedoara…
Nu sunt oamenii atât de săraci. „Secretul” stă și în ajutoarele financiare trimise acasă de câte un membru al familiei plecat în Anglia, Italia, Spania, Germania. De obicei în Anglia. Când tu, fără ocupație, primești lunar 100-200 de lire (sau chiar 1.000, sunt cazuri) ca să nu faci nimic, nu îți mai vine să te duci să te angajezi pe 200 de lire, să tragi toată luna la patron pentru aceiași bani. Sigur, ai putea să ai 400 sau 1.200 de lire, da’ ce, ești prost? Las’ că îți trimite neamu’!
La o plimbare prin oraș, te vor surprinde numărul de afișe din vitrinele multor magazine: „ANGAJĂM PERSONAL”, „ANGAJEZ VÂNZĂTOARE”. Se plâng patronii că nu au pe cine angaja, e realmente o problemă.
În schimb, terasele și mai ales sălile de jocuri („cazinourile”) gem de tineri fără ocupație, pe care nu-i angajează nimeni, sărăcuții. Că nu vor ei.
Deci da, e mai ușor să te plângi decât să pleci sau să îți faci un CV și să îl depui. Maneaua nu te învață despre muncă cinstită, ci despre făcut bani ușor.