Zilele trecute am participat la ediția a doua a unui eveniment intern al Carrefour, denumit “Innovation Nest”, în care își stimulează angajații să vină cu idei pentru a îmbunătăți munca în companie.
Ideile astea se propun local, pe o platformă internă a companiei, iar cele mai bune intră într-o finală unde se prezintă și se supun votului unor oameni din companie și a unor oameni din afară (gen eu, Cetin, Victor Kapra).
Și fac asta pentru că managerii nu văd mereu ce trebuie schimbat, cel care se lovește cel mai des de o probleme sau care are cea mai bună idee despre cum trebuie făcut ceva e cel care o face în fiecare zi. Și e normal ca el să o semnaleze primul și să fie interesat de implementarea ei.
Anul acesta în competiția finală au intrat 33 de idei, pe cele trei teme de lucru propuse: optimizare costuri, logistica supermarket și „noi în comunitate”, iar cele mai bune 10 idei au intrat în pitch-ul final.
Iar angajații propun tot felul de idei. Un băiat a venit cu o idee de cutter, că să nu se mai taie marfa când se deschid coletele. Un altul cu o mașină de înfoliat paleții și o poziționare mai bună a ei. O doamnă a venit cu o idee pentru reciclarea ambalajelor, pornind de la paleții ăia de lemn care se tot strică. Câteva idei foarte tehnice, câteva idei foarte generale.
Am cunoscut și câțiva angajați ale căror idei fuseseră implementate și care nu voiau să se oprească la una. Oameni care au înțeles că compania pune preț pe transparență, recunoașterea ideilor bune și a angajaților, fără bariere ierarhice.
#amoidee #Carrefourromania
Tot intru optimizarea actvitatii, vin si eu, din afara, cu o propunere. Pentru a nu mai fi nevoit sa trimit, din postura de client, aproape de fiecare data un angajat sa verifice pretul de pe bon vs. cel de la raft si sa imi restituie diferenta, propun instalarea de cititoare de preturi in magazine. Angajatii nu vor mai pierde timpul cu asemenea probleme, iar noi nu ne vom mai simti furati aproape de fiecare data. Multumesc.
La carfur exista deja cititoare de preturi. Ca nu functioneaza toate…. e alta idee.
Exista aplicatie, Carrefour Pay, care iti permite sa faci exact asta.
Pentru imbunatatirea activitatii la locul de munca, eu propun sa le dea mai intai salarii decente – ca altfel nu au oamenii timp sa vada ideile puse in aplicare, pleaca sa-si caute joburi mai bune. Sa inceapa de aici si pe urma mai vedem…
Se practica si in alte companii, la noi se numesc Idei Concrete de Progres si sunt cuantificabile functie de castigul adus companiei prin implementarea lor. Au fost ICP-uri cu castig de peste 1 mil de euro/an.
Pe bune? Si cat din castigul unui ICP ajunge inapoi la angajati?
Imagineaza-ti ce inseamna doar o optimizare de volumizare pe un transport maritim. Sau un castig de 0,05 euro/auto inmultit cu cateva sute de mii de masini produse anual.
Castigul salariatului este functie de cuantificarea ICP-ului, sunt algoritmi de calcul stabiliti de fiecare firma care alege sa motiveze contributia adusa de angajati in cresterea profitului, a imbunatatirii conditiilor de munca, etc.
Eu, de exemplu, la inceput de an, am stabilit ca obiectiv, printre altele, minim 3 idei concrete de progres.
baxt, Goupe Dacia Renault?
Dap
Din câte știu, există un plafon. Nu e proporțional cu câștigul adus companiei.
Evident
Eu ii platesc in gogosi. O idee, o gogoasa. Bine, toti au idei proaste.
Intr-o multinationala, care pana de curand a avut actionari majoritari asiatici, era „norma” pentru fiecare sectie si departament sa aiba in fiecare luna „improvement-uri”.
Si se faceau de toate felurile: de la rapoarte si tabele pana la chestii tehnice care usureaza munca sau chiar maresc productivitatea.
Toate, in felul lor inseamna plus valoare si economii.
Nu e nimic rau in asta si chiar e de dorit.
La noi, fiecare intreaba: Dar mie ce imi iese din afacerea asta?
La asiatici e treaba de cultura organizationala. Daca ii merge bine companiei, o sa imi mearga bine si mie.
Baga un (P) mare de la piscot si lasa-ne cu cacaturile astea coporatiste.
La fel @Arhi da mie lene sa scriu la mosneag pe blog.
Am scris eu la senior. Mi-a modificat textul, e ok. Respect.
Mosu cam acolo m-o pierdut. Toata blogareala asta romaneasca incepe sa se imputa mai ceva ca pizda unei curve la final de tura.
O sa ramana zoso cetin nwradu si dracu mai stie care , sa se labeze intre ei.
sigur. paypal, donație 3€ pe lună de cititor, facem 2.000 de donatori ca să îmi rămână și mie 2.000€ pe lună și atunci nu mai facem articole din astea.
Pai pune-ti dracului un buton de patreon daca te plangi de bani. Zici ca vrei bani pentru content de calitate, da un amarat de buton nu bagi. La patreon-ul lui eftimie m-am abonat din prima zi când am vazut si omul isi ia macar un pachet de tigari si o bere din urma mea.
Nu de alta, dar pana si advertorialele lui Radu sunt mai misto decât tot contentul scris de tine anu asta.
„nu-mi place conținutul tău, dar tu pune-ți buton de donație”
da, pare logic ce spui.
Chestiile astea corporatiste par tot timpul penibile din exterior, si nu imi dau seama exact care-i scopul advertorialului. Cu toate astea, omul a scris, si-a facut treaba, a luat banul si aia e. Tu in schimbi mănânci cacat pe gratis pentru un articol pe care puteai pur si simplu sa il ignori, nu e ca si cum nu puteai ieși din casa daca nu il citeai, așa ca nu stiu cine e mai câștigat aici
Da ba Daniel. Cum de nu mi-am dat seama de asta. Multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii , si pentru ca ai binevoit sa imparti din nemasurata ta intelepciune pe acilea.
Ar fi utilă o aplicație pentru feedback din magazine. Văd un preț greșit sau produs expirat, fac o poză, trimit direct la departamentul central.
Si o aplicatie pentru aia care fura din magazine ar fi ideala.
Carcotasi putem fi, dar sa gandim mai departe de problema nu putem.
poze tip Iola Carrefour
In alta ordine de idei, ar putea simplifica meniul caselor automate; prea multe butoane din care sa aleg – sa apara contextual, in functie de nevoie.
Idei care usureaza viata angajatului, da.
Idei sa se elimine sau limiteze tot felul de proceduri greoaie,da.
Alte asemenea, primesc.
Dar dei pentru pozitionarea mai buna a marfii sau orice duce la profit in mod direct , asta nu. Penteu ca asta se numeste consultanta si se face pe bani grei nu pe o masa calda, un drum la bucuresti si un suc cu niste necunoscuti.
Stiu, unele idei care le-ar face munca mai usoara angajatilor tor in profit se reflecta. Dar e efect colateral. Adica i se urmareste si lui interesul.
Suntem o familie, trebuie sa tragem toti nu? Sa fie mai bine nu? Sa…..
#tusipatronulnusuntetiofamilie
Să pună mâna și să facă curățenie în WC-urile din magazine. La Carrefour Market Iași (fost Billa) în fiecare săptămână au pus afiș cu WC defect sau ca fac curățenie, dar WC-urile sunt la fel de infecte încă de când nu erau preluați de Carrefour.
wc-urile din toate carrefour-urile sunt infecte.
carrefour au wc-uri in hypermarket-uri? la ce raion?
WC-urile alea sunt oglinda clienților.
buna asta cu oglinda clientilor.
intalnirea ta a avut loc in romania? de ce sunt atatea texte in engleza?
Laptop-ul ala, ultimul, cu Miky Maus e al lui Cetin?
Bai chiar daca e publicitate mascata e de apreciat ca macar oamenii se implica si cineva de mai sus chiar pune in practica ideea.
Chiar te rog sa le zici celor care au organizat chestia asta sa intre sa citeasca si sa noteze si feedback-ul din comentarii de la Cetin,Viktor si tu. Pe langa heitul gratuit sigur se mai gasesc 1-2 idei bune.
Ce ar mai fi de imbunatatit , ar fi salariul pentru aia care merita si care lucreaza cu clientul.
Exemplu concret ,in Carfur Market era salariul de 1200 net. Bun nu-ti trebuiesc studii superioare sau specializari dar stai toata ziua in priza , marfa , aranjat rafturi, promotii si apoi ai si parte de clienti idioti.
My 2 cents
Tu chiar crezi cele scrise in articol?
il crede doar pe fluture
Ce ar fi daca Carrefour in loc de laba asta in cerc corporatrista sa bage mana in buzunar si sa stimuleze angajatii? Cei de la Carrefour au printre cele mai mici salarii din Romania (in domeniul lor de activitate) , dar Carrefour Romania raporteaza profit an de an (profit mai mare in Romania decat in unele tari din Vest) Profitul ala e dat de diferenta dintre salarii din Ro si cele din Vest , ca la preturi sunt produse mai scumpe la noi ca in afara (si sa nu aud duma cu logistica va rog – e mai ieftin sa aduci 1 camion de marfa din Polonia in Romania decat din Polonia in Germania )
Da ba Bogdane , dar atunci de unde sa aiba Carfuru bani de piscoturi la tot felu de blogari? Pula mea de sinistri expirati.
imploiar brendy e degeaba.
tot ce inseamna hypermaketuri inseamna o multime de oameni platita prost, supra-extra-ultra muncita si incredibil de dispretuita.
probabil articolele de genul cresc perceptia favorabila vizavi de carfur a cumparatorilor, dar in niciun caz a cuiva care tre sa lucreze sute de ore anual overtime, neplatit si cu sefi de cacat.
Titlul ar fi trebuit sa fie „Angajatilor care sunt platiti decent le pasa de companie…”. Crezi ca lu’ Gigel care e platit cu minimul pe economie plus bonuri ii pasa catusi de putin de bunastarea companiei cand nu are cum sa pice cu una cu doua fiind mamut? Da poate la 0.5%(am fost generos) din angajati le pasa. Pentru restul, ziua de salariu este sfanta. Vorba aia „singura zi cand muncesti pe bani”. Angajatii din supermarketuri sunt sictiriti de viata intr-un mare fel. Singurii care mai au ceva rosu’ in obraji sunt cei de la Lidl, probabil si pentru ca sunt platiti ceva mai bine. Recent am intrebat o tanti de la Profi ce salariu ofera ca aveau anunt pe geam si mi-a zis brutul sa para mai mult. Cand am intrebat-o daca asta nu e minimul pe economie mi-a raspuns „plus bonuri”.
Da, daaaa, concurs de idei…
) parte din cascaval. Si apoi se impauneaza managerii – ce bun sint io…
Premiaza pe prima cu „bravo” si podu-i plin de „multumesc”, apoi implementeaza pe toate cele bune fara a le da si „idiotilor” (parca asa le spunea inainte celor cu idei
am crezut ca au crescut salariul minim la 1400euro, profit raportat la pret tot cat in afara fac, bine, poate mai putin ca nu exista autostrazi dar exista evaziune totusi
ps. asta se aplica tuturor supermarketurilor, n-am nimic cu carrefour
Nu are nicio treaba lipsa autostrazilor cu pretul (nu mai muscati galusca asta, daca am avea autostrazi preturile ar fi si mai jos in transport – fara nicio diferenta de pret in magazin , doar nu sunt prosti sa lase profitul deoparte)- In ro pret/km pentru un camion frigo = 1 euro/km (caz fericit), in germania 2euro/km. O data un produs ajuns in depozitul central Carrefour/Lidl/etc livrarea in Romania se face mult mai ieftin decat in orice tara din Vest.
Nici nu mai are sens sa zic ca vorbim de 2lei/km pentru incarcari la prelata din centrele logistice din Ploiesit catre orice zona a tarii (2 lei e de 1 an de zile – a crescut pretul la motorina cu 25% fata de anul). Nebunia asta e cauzata de cei peste 250000 de soferi profesionisti , cei 150000 care tot soferi in distributie sunt (fara atestate ) si cele 33000 de firme de transport din Romania. Baaa cand vedeti unul ca va zice ca pretul e mai mare in Romania datorita costurilor logistice scuipati-l si datii si 2 palme
Foarte frumos. Si eu astept de cateva luni sa-mi raspunda la cele 10+ sesizari ca le put magazinele din Iasi a prajeala. De parca anumit nu folosesc ventilatie. Sa intri ca prostu’ in oricare dintre magazine si sa iesi putind a cacat. Eventual sa fii si in timpul serviciului inainte de o intalnire cu clientii.
O bataie de joc.
Îmi plac ăștia de la Carrefour. În Oradea angajații-s la un pas să te scuipe-n gură dacă-i întrebi ceva. Cei din București sunt și mai mișto, pentru că dacă depui o sesizare îți apare popup-ul cu ”Părerea ta contează” și e-mail-ul merge în neant – nu mai auzi în vecii vecilor de la ei. Nici când insiști a treia oară. La telefoanele consumatorului poți suna ore în șir că nu răspunde nimeni.
Dar ei fac ”employer branding” lol.
Mișto.
Vorbind de cutter: ar trebui sa ia lectii de la lidl. sa vedeti acolo ce cuttere au angajatii.
Anyway, ideea este buna dar proasta.
Astfel de chestii se implementeaza de specialisti nu de angajati.
ca de aia unii sunt specialisti intr-un domeniu si ailalti sunt angajati sa aranjeze marfa la raft.
my 2 cents..
Lol, conteaza experienta in campul muncii nu ce viseaza specialistul ca ar fi bun.
LOL
asa te minti singur cand aranjezi marfa la raft? :))
Și tu crezi că la Lidl, cutterul ăla cu arc, nu taie ambalaj? Hahahahah, da mi adresa ca ți trimit unul, să filmezi când incerci să tai folia termică de pe bacul de cafea vidata. Sau de pe zaharul la pungă de plastic.
Mos craciun nu se exista.
era vorba de protectia muncii. cutterul de la lidl are arc care trage lama inapoi cand ridici degetul si iese doar 10mm lama.
vezi in articol despre ce era vorba..
cutter care nu taie si produsele exista de cand lumea
nu trebuiesc inventate acum pt cei din carrefour :))))
Merg la fostul Billa din Oradea, aici lângă mine. Actualul Carrefour. Lume puțină pentru că-i duminică dimineața și e ora 9 și ceva. Cumpăr ce trebuie să cumpăr, umplu coșul ăla cu rotile pe jumătate, trag de pe listă ceea ce am cumpărat deja. Merg la raionul de condimente. Îmi trebuie curry și chimen. Și stau frate UN SFERT DE ORĂ și mă uit și nu găseam niciunde; nici chimen, nici curry. Efectiv am scanat rafturile alea cu ochii de trei sau patru ori, atent și n-am găsit. Observ lângă mine o tipă cu părul prins în coadă, costum de angajat Carrefour, făcea poze cu telefonul la ceva produse.
”Mă scuzați – nu știți cumva, chimen și curry aveți?”. Așa – politicos cum sunt eu de obicei. Ridică capul pe jumătate vag iritată că am deranjat-o, zice nu, se întoarce la telefon. Clipesc de două ori, o întreb ”dar de unde știți? Nici nu v-ați uitat.” Se uită la mine, se gândește o secundă, e în încurcătură, zice că știe că ea se ocupă de zona aia.
Mulțumesc, asta e. N-ai chef, n-ai chef, csf?
Merg totuși să caut chilly sau ceva iute dacă nu e curry, fac trei pași la stânga, sunt iar la rafturile cu mirodenii. După un minut – poc – câteva recipiente cu chimen pe raftul de sus, puse mai în spate. Iau unul, îl pun în coș, merg să mai cumpăr câte ceva. Tipa între timp plecase.
La raionul cu carne cine iese din depozit cu telefonul la ureche? Fix fata aia. Îi zic ”Mă scuzați”, nu se oprește, zic mai tare ”MĂ SCUZAȚI”, se întoarce enervată la mine. Am întrerupt-o din conversație. Iau din coș sticla aia cu chimen, i-o scutur zâmbind și cu sprâncenele ridicate, zic ”totuși am găsit”. Angajata Carrefour dă ochii peste cap sictirită, se uită cu scârbă la mine, îmi întoarce spatele și-și continuă conversația fără să-mi zică nimic.
Morții tăi.
Strig după ea ”BINGO!” dar pleacă mai departe.
Merg la casă să plătesc cu cardul, descarc tot coșul ăla, mi se dă chitanța, put totul înapoi și merg la măsuța aia din fier unde-ți poți băga în place ce-ai cumpărat. Și cine vine prin farmacie încruntată și sictirită evitându-mi privirea? Tot fata aia. Și cum dă să treacă pe lângă mine o întreb un ”Nu vă supărați – cum vă numiți?”. Trece mai departe, se face că nu mă aude, grăbește pasul. Strig după ea – ”Doamnă – cum vă numiți?”. Prinde viteză și zice ”Iasmina” și dispare printre rafturi. Așa – fără să se uite o clipă la mine, fără să se oprească.
Bun atunci.
Încep să mă uit la ghișeul de informații peste hârtii: protecția consumatorului, regulamentul interior, toate hârtiile alea inutile și trase în folie peste care nu se uită nimeni. Așa – calm, cu grijă. Nu găsesc număr de reclamații. Vine paznicul de la ieșire, curios că cineva studiază chestii pe care de obicei nu le studiază nimeni. Mă întreabă politicos dacă mă poate ajuta cu ceva. Îi spun că vreau să depun o reclamație, zice ”desigur”, scoate un caiet A3 cu pătrățele de undeva dintr-un sertar, mă întreabă ce s-a întâmplat.
Îi zic de ”Iasmina”. Zice că nu cunoaște nicio Iasmina.
Mișto. Merg doi metri mai încolo la prima casă de marcat unde era o doamnă. O întreb dacă are o colegă Iasmina, zice că nu. Paznicul vine și-mi spune că trebuia să aibă ecusonul la vedere și că e obligată să mi se prezinte dacă e întrebată. Păi hai s-o căutăm, zic.
Așa că-mi las cumpărăturile la ieșire, merg printre rafturi. Iasmina s-a făcut nevăzută, probabil pe undeva prin spate, în depozit. Mă plimb calm cu telefonul pentru că vreau s-o filmez și pentru că sunt 90% convins că mă urmărește speriată pe camerele de supraveghere. Io cam aia aș fi făcut în locul ei. Așa că mă plimb calm prin toate raioanele, să vadă că am timp, să vadă că-s cu telefonul în mână, că de dat de ea știam că nu dau.
Așa că merg după o vreme înapoi la ieșire, din nou la doamna de la casă. Îi spun calm că ”Iasmina” e de negăsit, că mi-a dat un nume fals, că înțeleg că e nasol să lucrezi duminică dimineața cât timp alții dorm dar că nu-i vina mea că treburile stau așa. Și că am fost cât se poate de politicos până acum cu cineva care m-a tratat așa – la modul ”marș cu problemele tale”. Dar că e OK – o rog să-i transmită ”Iasminei” că mâine ne vedem din nou și vom clarifica problemele astea cu șeful ei.
Ce nu știe ”Iasmina” e că stau la 2 minute de Carrefour. Așa că după ce fierbe supa asta, o las la răcit și merg iar să întreb de Iasmina. Așa – de chestie. Și stau pe-acolo și mă pun să fac poze așa – random la câte un raft, angajat, siglă. Apoi întreb iar de Iasmina, mă pun s-o ”caut” pe-acolo după care las vorbă că ”revin mâine”.
A doua zi pe la 14:00 am fost iar pe la Carrefour. Iasmina era de negăsit așa că i-am lăsat vorbă la altă colegă că trec mâine să clarificăm. M-a întrebat cine-i Iasmina, i-am spus că asta încerc și eu să aflu. Între timp le-am scris și celor de la Carrefour și așteptam o reacție din partea lor. Nu tu e-mail, nu tu reply – nimic. Silencio stampa.
Niciun semn. Nu tu e-mail de confirmare, nu un SMS, nu telefon – nimic. Le-am scris din nou că mai aștept până a doua zi după care o iau pe cont propriu.
După ce toată săptămâna ce-a urmat s-a dus lumea să întrebe pe la Carrefour de Iasmina (postasem pe Facebook povestea), într-o zi mi-am zis – dacă tot rămăsesem fără Pepsi – că mă duc s-o caut iar. A urmat un show mișto.
Dau un colț de raion și Iasmina e cocoțată pe o scară. Exclam un ”Ah, doamna Iasmina, pe dumneavoastră vă căutam”. Fața i se schimbă într-un alb incert. ”Îmi puteți spune numele complet? Înțeleg că vă mai cheamă și Cutare” (aflasem în cele din urmă, între timp, primul ei prenume). E speriată dar păstrează încă doza aceea de aroganță de săptămâna trecută, ca și cu dacă se afișează ca fiind o dură totul va fi OK. Dialog:
Iasmina: Nu înțeleg de ce trebuie să vă dau numele.
Eu: Eram curios.
Iasmina: Nu sunt obligată să vă dau numele meu.
Eu: Colegul de la pază mi-a spus că dacă întreb un angajat Carrefour e obligat să-mi dea numele complet.
Iasmina: Da, dar nu ca să-mi creați mie probleme.
Eu: Deci – vă numiți…
Iasmina: Mergeți discutați cu colega meu care este șefu’.
Eu: Numele?
Iasmina: Da… dar… adică nu înțeleg care e problema (o ia la fugă la pas repejor).
Eu: Doamnă, dar unde fugiți?
Aștept în fața intrării depozitului. Iasmina apare zâmbind triumfător cot la cot cu o colegă. Îmi dă un nume de familie și-l repetă încrezătoare.
Eu: Whew – de o săptămână tot încerc să aflu cum vă cheamă. Tot discut cu șefii dumneavoastră de la București, că eram curios; data trecută mi-ați dat alt nume.
Iasmina: Păi nu, că așa mă cheamă: Nume Iasmina-Cutare. Așa sunt și-n buletin.
Desigur că e alt nume fals, așa că plusez:
Eu: Pot vorbi cu un șef de-al dumneavoastră?
Ea: (pleoștită) da…
Iasmina pleacă din nou în depozit, se întoarce după un minut cu un domn. Cum iese – pac – îi fac o poză Iasminei cu telefonul. Ahahahaha. Se întoarce speriată dar nu la timp. Dialog:
Manager: Ce faceți? Poze?
Eu: Da.
El: Dar nu aveți voie să faceți poze.
Eu: Puteți chema poliția dacă doriți.
Iasmina: Dar de ce-mi face poză?
El: Dar nu că chem poliția, de ce mă luați așa? Frumos v-am spus că nu aveți voie să faceți poze.
Eu: Putem merge undeva să vorbim liniștiți?
El: Da, putem.
Intrăm în depozit, suntem în fața unei camere mici în care se vede un monitor care redă imaginile camerelor de înregistrare.
El: Vă rog să-mi arătați telefonul, că nu aveți voie să înregistrați.
Eu: Stați liniștit că nu vă înregistrez cu telefonul.
Iasmina: Dar mi-ați făcut puoză! Și n-aveți voie să-mi faceți puoză!
Eu: Nu văd problema.
El: Numai să nu înregistrați convorbirea. Că dumneavoastră nu cred că aveți dreptul să înregistrați.
Eu: Eu cred că totuși am.
El: Nu aveți.
Eu: Există peste zece camere de filmat în supermarket care mă înregistrează fără acordul meu. Sunt mai mult ca sigur că am voie să vă înregistrez și eu pe dumneavoastră.
El: (se gândește) Camerele alea înregistrează fără audio…
Eu: Excelent (scot telefonul) înregistrez și eu fără audio atunci. Doar partea video.
El: Deci n-aveți voie să înregistrați fără aprobarea mea!
Eu: De ce?
El: Deci eu vă înregistrez cu camera, nu cu… deci audio nu vă înregistrez.
Iasmina: Nici poză nu aveți… Vă rog să ștergeți poza.
Eu: legea spune că am voie să fac poze. Poza nu are audio.
Iasmina: Nu, dar de ce mi-ați făcut poză?!? Nu aveți voie să pozați în magazin nimica.
Eu: Rămâne de văzut.
Iasmina: Atuncea nu stau la nicio discuție! Nu mi se pare… Deci n-aveți voie să-mi faceți poză. Sincer! (către manager): Dar de ce să-mi facă poză?
Eu: Hai să stăm de vorbă să clarificăm…
Iasmina: Dar n-am ce să clarific! Sincer – chiar n-am ce să clarific! (către manager): Mi-a făcut puoză!
Eu: Nu vă faceți probleme.
Iasmina: Dar pân’ la urmă ce-am făcut?!
Iasmina intră biruită în încăpere. Intru și eu cu domnul acela care zicea că e șeful ei. Pata de maro din spatele Iasminei devine puțin mai mare.
E un scaun liber în fața monitorului care arată în vreo 16 dreptunghiuri ce se întâmplă în magazin. Întreb dacă pot să mă așez acolo, domnul zice că da.
Mă adresez Iasminei:
Eu: Aș dori să știu dacă un client Carrefour care întâmpină dificultăți în a găsi un produs pe raft se adresează unui angajat Carrefour în speranța că-l poate ajuta să găsească acel produs, ce ar trebui acel angajat să facă?
(Iasmina tace)
Eu: Mi-ați putea răspunde la întrebare?
(Iasmina tace, se preface ocupată cu niște hârtii)
Eu: Săptămâna trecută am fost pe-aici și v-am întrebat dacă aveți sau nu un produs pe raft…
Iasmina: M-ați întrebat dacă avem chimion la raft și v-am spus că n-avem dar dumneavoastră nu v-ați exprimat corect.
Eu: Am întrebat dacă aveți CHIMEN, nu chimion.
Iasmina: Ați zis ”chimion”!
Eu: Am zis ”chimen”.
Iasmina: Scuzele mele, am înțeles ”chimion”. Deci nu știu… efectiv nu avem așa ceva.
Eu: Vă întrebasema tunci dacă aveți chimen și curry și mi-ați spus că nu. Nu mi-ați spus că m-am exprimat incorect.
Iasmina: …
Eu: După care m-am întâlnit din nou cu dumneavoastră și v-am arătat că totuși am găsit produsul căutat, dar erați ocupată să vorbiți la telefon și ați spus… ce anume?
Iasmina: Păi am spus OK.
Eu: Nu. N-ați spus nimic, ați pufăit superior și mi-ați întors spatele. După care ne-am întâlnit a treia oară la casă și v-am întrebat cum vă cheamă și mi-ați spus că…?
Iasmina: Că ”Iasmina”. V-am mințit cu ceva?
Eu: Nu. Dar dacă un client Carrefour întreabă un angajat Carrefour numele complet, este obligat ultimul să-i dea primul numele complet?
(pauză; mă uit la manager întrebător)
El: Ăăăă… deci da…
(mă uit la Iasmina)
Eu: Bun. Repet: v-am întrebat cum vă cheamă și mi-ați spus că?
Iasmina: Iasmina.
Eu: Și e numele complet?
Iasmina: Nu… dar n-am mințit… adică ăsta e numele din buletin.
Eu: Dar nu mi-ați dat numele complet – corect? Bun. Acum cinci minute când ne-am întâlnit la rafturi v-am întrebat din nou cum vă cheamă – corect?
Iasmina: Păi ce vreți acuma, să faceți reclamație la București? Și să scrieți o grămadă de romane.
Eu: Așa – și problema e?
Iasmina: Faceți numa’ reclamație, chiar nu e treaba mea.
Eu: Ok. Uitați cum stă treaba: eu am fost cât se poate de politicos. De trei…
Iasmina: Da – dar să ajungeți să mă căutați zilnic de parcă v-am dat în cap sau v-am făcut ceva! OK – toți greșim, ne asumăm (sic); dar nu cred că să veniți să mă căutați două săptămâni… Nu știți, uite – poate în momentele alea poate chiar mi-a fost rău. Deci am fugit la farmacie – chiar mi-a fost rău atuncea, nah!
Eu: Când ați intrat pe ușa farmaciei de afară vorbeați la telefon.
Iasmina: Da – vorbeam la telefon.
Eu: …
Iasmina: Cu o colegă vorbeam în momentul ăla!
Eu: Dar eu v-am vorbit politicos – este?
Iasmina: Nu cred că v-am înjurat sau vorbit urât sau batjocorit sau m-am certat cu dumneavoastră. V-am spus că n-am avut un articol care nici măcar nu l-am înțeles, atâta tam-tam, deci chiar nu înțeleg.
Eu: Revin – eu v-am întrebat dacă aveți chimen și curry, dumneavoastră nici nu v-ați uitat dacă…
Iasmina: Nici n-am auzit când ați zis de curry.
Eu: Și atunci de ce ați spus că nu aveți?
Iasmina: Dar dumneavoastră dacă erați în fața raftului, sincer acuma, chiar nu l-ați văzut?
Eu: Nu – chiar nu l-am văzut, era pe raftul de sus. Altfel nu vă întrebam.
Iasmina: OK, am greșit, dar pentru chestia asta atâta tam-tam… Sincer, eu de câte ori am fost în magazine și am fost tratată ca ultimul gunoi și n-am spus niciodată… Eu nu cred că v-am vorbit urât. În primu’ și-n primu’ rând nu v-am vorbit urât.
Eu: Dar m-ați tratat cu dispreț.
Iasmina: Nu cred că v-am tratat cu dispreț! Știți ce înseamnă a fi călcat în picioare? Să fii disprețuit de către cineva?
Eu: Uitați cum stă treaba: nu sunt un om irațional. Pot înțelege că nu v-ați simțit bine, dar nu accept să fiu taratat cu dispreț. Pe banii mei nu permit nimănui să mă calce în picioare.
Iasmina: Dar nu cred că mi-am bătut joc de dumneavoastră…
Eu: Păi… nici n-ați lăsat telefonul de la ureche când am vorbit cu dumneavoastră.
Iasmina: Nu-mi spuneți mie ce fac în timpul serviciului. Adică eu am vorbit în interes de serviciu atunci.
Eu: Păi mai înainte ați spus că v-ați dus în farmacie ca să…
Iasmina: Da – cu o colegă vorbea,. Și chiar mă simțeam rău.
Eu: și dacă vă abordează un client în timp ce vorbiți la telefon…
Iasmina: Dar nu m-ați abordat!
Eu: Ba da. V-am arătat că am găsit produsul și…
Iasmina: Da – că l-ați găsit, ok. Nah.
(căre manager, arat spre monitorul cu feed-ul video)
Eu: Cât timp păstrează înregistrările?
El: 30 de zile.
Eu: Excelent. Eu voi discuta cu cei de la București și înțeleg că nu-mi puteți da filmările dar voi cere aprobarea lor ca să vedem exact cum și ce s-a întâmplat.
El: Deci… dacă există o cerere aprobată…
Eu: Voi vorbi cu cei de la București și se rezolvă. Și ne vom uita frumos pe înregistrare să vedem ce s-a întâmplat. Doamna are versiunea ei, eu am versiunea mea. Vom vedea dacă am fost politicos, dacă…
El: Dar asta… vă spun – nu se va auzi pe camere; deci doar video, fără voce.
Eu: E OK, se va vedea cel puțin reacția ei când am întrebat-o ceva. Bănuiesc că aia se vede, da?
El: …ăăă… chiar așa, să se vadă reacția unui om – nu știu. Eu zic că prea puțin. Prea puțin.
(mă uit la ecran vreme de o secundă)
Eu: văd că se vede destul de clar și…
Iasmina: Dar știți că n-aveți… ăăăă, deci dumneavoastră n-aveți voie să știți unde se află camerele de lua vederi? Deci de supraveghere.
Eu: În privința asta…
Iasmina: PĂI N-AVEȚI DREPTUL! Să aveți acces la aceste informații să vă uitați acolo-n monitorul meu. La o adică.
Eu: Șeful dumneavoastră a fost cel care m-a invitat în această cameră, nu eu am ales-o.
Iasmina: Da, dar…
El: X, te rog frumos să termini.
Iasmina: Eu trebuie să merg să-mi continui activitatea.
El: Nu poți să mergi până nu…
Iasmina: Am o grămadă de lucru!
El: Domnul de aici vrea să vor…
Eu: Dumneavoastră m-ați băgat într-o cameră în care aveți un monitor spre care Iasmina insistă că n-am voie să mă uit. E corect ce-am înțeles?
(liniște)
Eu: Da?
Iasmina: Nu neapărat, da’ stați așa și vă uitați pe camereeee.
Eu: Eu doar vă arătasem calitatea…
Iasmina: Da’ știu și io unde-i monitorul.
(pauză)
Eu: Deci? Cum procedăm data viitoare când vă abordează un client?
(Iasmina tace, se uită la monitorul ei)
Eu: Doamnă?
Iasmina: Da?
Eu: Cum. Procedăm. Data. Viitoare. Când…
Iasmina: Da’ știu și eu chestiile astea!
Eu: Ce facem când un client caută un produs?
Iasmina: Îl ajut!
Eu: Așa. Și dacă nu găsește produsul?
Iasmina: Mă duc și mă uit.
Eu: Iar dacă un client vă întreabă numele?
Iasmina: Îl spun.
Eu: Complet, sau…?
Iasmina: Complet.
Eu: Excelent. Vedeți – a fost simplu.
Iasmina: Dar nu înțeleg de ce trebuie să se facă atâta tam-tam pentru chestia asta. (se agită) Nu mai zic nimica’. Serios…
El: Liniștește-te mă. Ascultă-l ce are să spună și atât.
Eu: Ascultă-ți șeful că știe ce spune.
El: Liniștește-te, io atâta-ți spun.
(tot către Iasmina)
Eu: Știi de ce atâta tam-tam Iasmina? Pentru că dacă eu nu fac ceva în privința asta nu va face nimeni nimic. Data viitoare când o să foi aici am să fiu tratat cu respect. Pentru că și eu am lucrat cu clienți în zile în care eram bolnav sau iritat sau sătul de job, și cu toate astea nu mi-am vărsat amarul pe ei. Eu n-am primit reclamații și niciun client de-al meu nu s-a plâns de prestația mea. Înțeleg că ești speriată, înțeleg că ești bolnavă, înțeleg că ești nervoasă, ai o zi proastă. Dar nu te răzbuna pe mine; înțelegi?
(Iasmina tace)
Eu: Atât doream să spun.
(mă ridic)
Eu: Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
El: Nicio problemă. Îmi cer scuze în numele e și…
Iasmina: Și eu îmi cer scuze.
Eu: Eu vă doresc o zi frumoasă.
El: Speră să nu se mai întâmple data viitoare.
Și cam asta a fost. N-am înregistrat-o pe Iasmina cu telefonul. Am înregistrat-o video cu un aparat cam cât o jumătate de cutie de chibrituri, de unde și acuratețea dialogului de mai sus. N-am să mai insist pe la șefii ei, n-am să fac publice înregistrările și nici poza cu ea. Consider că a priceput ce-am avut de spus, chit că tonul ei a fost preponderent arțăgos pe parcursul discuției și asta se aude clar pe înregistrare. Chestiile astea le țin în caz că Iasmina decide ca data viitoare când mă vede să înceapă cu ironii sau să mă ia peste picior. Așa – ”just in case”.
Ca fapt divers, acum o săptămână am văzut-o din nou pe-acolo. Am salutat-o politicos dar n-a salutat înapoi. O fi fost supărată pe mine.
Frumoasă țară avem. Frumos și la Carrefour.
My friend, ai respectul meu!
Pentru rabdare, pentru bun simt si pentru ca actionezi ca sa se schimbe ceva in bine
„Daca eu nu fac nimic în privința asta, nu va face nimeni”…și o sa descindem in haos !!!!!!
Eu as fi înțeles de la început că are niste probleme și as fi lăsat-o în pace. Pentru că am mai întrebat alte dați și pe alții și m-au ajutat. Deci nu e vreo situație generalizată. Nu as fi avut mentalitate de șef pe plantație.
Și cică pe banii tai! Pai te-a făcut ea sa cheltuiesti ceva? Eu m-am certat cu o japiță de la Orange, dar acolo era vorba de abonamente, aici …întrebai pe altcineva și gata :)))
Asta înseamnă să fii roman crizat…cred că când o sa ajungi pensionar o sa fie vai și amar. Trebuie mai mult relax.
Ai fost ca tristul ăla cu micii din Odorhei. Bre, indreptati-va energiile războinice spre altceva, nu spre niște amărâți care va deranjeaza din cauza unor fleacuri
@m: Văd că ai lăsat 3 comentarii în același ton. Am priceput ideea de la primul, nu era nevoie de celelalte două: trebuia să n-o deranjez de la vorbit la telefon și să plec smerit capul când mi-a întrs disprețuitoare spatele. Așa se rezolvă chestiile în România – acționând ca un român adevărat.
Vezi mă? De-aia merg lucrurile în țara asta așa cum merg: pentru că există oameni ca tine care nu doar că acceptă dar găsesc justificări. Adică – repet, dacă nu era clar mai sus – eu am fost extrem de politicos și calm; fata în schimb m-a tratat cu dispreț, a fost arogantă și – confruntată cu atitudinea ei – a încercat să se eschiveze isterizată.
Și zici că eu sunt ”românul crizat” huh?
Data viitoare când mergi la Orange cu o problemă deschide gura și lasă-i să te scupe-n gură. Poate-s și ei ”cu probleme”; fii înțelegător și înghite zâmbind. Nu fă ca mine.
Da’ să meargă tot așa țară daca de aia merge așa, ca nu las de la mine că un sclav oarecare a avut o zi proasta
îmi asum, pe mine sa dai vina alta data.
răzbunare mascată de simț civic. Bai, empatie trebuie in tara asta. Daca tu ești robotul perfect cu clienții nu trebuie sa faci clăbuci când altcineva nu e. Mai ales că nu era pe banii tai , mai subliniez o data 
La Orange era diferența pe care am subliniat-o, eram pe banii mei! La fel cum tu ai fi fost pe banii tai daca, de exemplu, voiai să returnezi la Carrefour un produs stricat și erai tratat așa. Daca doar ai întrebat de un produs de la raft nu ai fost pe banii tai și mi se pare exagerat să pornești la o răzbunare din aia gen Michael Douglas in filmul ăla vechi
@m: când am specificat clar în text că am cumpărat până la urmă produsul (chit că aveam coșul plin de alte chestii până să-l găsesc singur într-un final) care parte din ”pe banii mei” ți-a fost neclară? Adică tu ești ”pe banii tăi” numai când returnezi ceva stricat la Orange. Eu dacă achiziționez ceva tot cu banii mei deja nu mai sunt ”pe banii mei” deci să ”gura”, nu?
Logic și bine argumentat.
Repet: țara are nevoie de mai mulți intelectuali înțelegători ca tine.
Pai nu ți-a produs absolut nici o paguba prin faptul că nu ți-a spus unde e
era vorba de returnat ceva stricat oriunde, nu la Orange. In general, o situație în care tratamentul din partea unui angajat îți produce o paguba. Sau daca te discriminează, na. Dar cred că s-ar fi purtat urat cu oricine, nu cred că a fost personal.
Eu , după ce as fi găsit chimenul, i-as fi zis la fel ca tine, zâmbind, că totuși au produsul. Dar fără să-i pretind să lase telefonul. Asta e, daca ăla a fost momentul in care am prins-o. Și acolo se termina. In fond , trebuia să te gândești și tu că poate daca nu o urmăreai in timp ce vorbea la telefon toată povestea s-ar fi terminat cu niste scuze rapide și un zâmbet și din partea ei. Dar când te duci ca nebunul peste om de parcă ai urgenta urgențelor… o fi teoretic obligata sa lase tot, dar în lumea reală trăim, de ce sa fim inflexibili când nu ne costă nimic? (Chiar daca celălalt a fost nesimțit într-un anumit moment)
Și încă o dată, nu e o situație generalizată, nu? Ca la vânzătoarele alea nesimțite din anii 80.
Sa fim mai relaxați, nu panicați și frustrați că toți vor sa ne fraiereasca. Sau daca era cineva de la stat, acolo și toleranța mea e mai mica…sunt situații și situații
Când mă gândesc că maică-mea, in anii80, nu accepta vocal abuzurile verbale ale activiștilor de partid în ședințele de la școala unde preda, iar tu, acum, nu accepți că una nu ți-o arătat unde-i chimenul, îmi vine să vă pun pe același nivel și să te numesc erou!
Salvator al patriei! Singurul care a luat atitudine !
Și, pt că nu mi-a apărut primul comentariu după ultimul al tău, zic încă o dată: nu ți-a produs nici o paguba financiară că nu ți-a arătat chimenul! Aia e pe banii tai. Când plătești un produs sau serviciu și iei teapa
@m:
Așa e când nu citești textul cu atenție și te ia gura pe dinainte. Recitește te rog comentariul meu.
Repet: așa e când nu citești textul cu atenție și te ia gura pe dinainte. Specifică extrem de clar – așa, ca pentru copii – că nu faptul că i-a fost lene să se mobilizeze m-a deranjat ci atitudinea sfidătoare: pufăitul disprețuitor, datul ochilor peste cap, întors spatele la client de două ori când te întreabă ceva și plecat ma departe. Denotă lipsă de respect.
Sper că înțelegi că expresia ”pe banii mei” nu se rezumă doar la pagube financiare și țepe. Include și instanțele în care – literalmente – plătesc ceva. Pentru că plătesc cu banii mei. Poți s-o învârți cât dorești dar expresia în sine implică transferul de bani. Iar atâta vreme cât eu plătesc și sunt politicos mă aștept să nu fiu tratat cu dispreț de trei ori la rând (vezi textul original) de aceeași angajată. Pentru că dacă eu pot fi politicos, poate și ea.
Probabil tu încă mai crezi că eu am insistat s-o iau la rost pe fată pentru că m-aș fi simțit lezat sau dintr-un spirit al dreptății. Adevărul e că nu dau două flegme pe chestiile astea. În schimb ce mă interesează mai mult e că – având în vedere că supermarketul e la 50 de metri de mine și de acolo fac zilnic cumpărături – data viitoare când dau pe-acolo să fiu tratat cu respect și ajutat la nevoie, așa cum se cade. Pentru că așa 1. nu mai pierd un sfert de oră căutând ceva și 2. chestii ca cea de mai sus nu se mai întâmplă. Pentru că angajații discută între ei și învață că ĂLA e nebunul care a venit și-a făcut un scandal monstru pentru o pungă de pufuleți. ĂLA cu păr lung, ușor de recunoscut.Și oricât de prost, needucat sau îngâmfat ai fi, ca angajat nu poți să nu începi să te întrebi ”băi – dacă ăsta pentru o pungă de pufuleți a frecat-o pe colegă-mea 3 săptămâni, ce-i în stare să facă cu mine dacă refuz să-l ajut și se enervează cu adevărat? Păi ăla mă f*te 3 luni de nu mă văd.”
Și asta e ideea principală. Dacă merg în cafeneaua mea preferată și a treia oară mi se aduce Fanta în loc de Pepsi bag un show de-ăla de nu mă uită nici după 3 ani ori după ce-a dat firma faliment. Pentru că știu că în următoarele dăți când mai merg acolo nu doar că nu-mi va mai greși nimeni comanda dar voi primi restul corect, zâmbete pe bandă rulantă, cafeaua nu va veni niciodată rece și chelnerița nu se va ridica leneșă și sictirită că trebuie să-mi încaseze nota de plată făcându-mă să aștept până vine de pe terasă în pas agale când poate eu mă grăbesc.
Poate ești prea tânăr să pricepi chestiile astea.
Dacă nu înveți omul cu vorba frumoasă atunci îl înveți cu biciul. Și biciul nu dă greș. Și n-o faci din sadism ori un sentiment al dreptății ci pentru că pe viitor nu vrei să se mai repete. E atât de simplu.
Omule, tu ai probleme grave la mansarda! … atâta agitație pentru nu s-a sinchisit șase uite la raft sa îți răspundă … in trafic dacă îți taie unul calea cati km îl urmărești?
Idee revoluționară: să nu mai lase paleții cu marfă nearanjată pe raion. Mulțumesc.
Idee bună: să angajeze oameni seriosi, acum au ciurucuri plătiți cu semințe.
Offtopic: numa’ mie mi-o ia razna formularul de comentarii când încerc să scriu ceva? Blocaje, autocorrect, se șterge cate un cuvânt … am văzut și la alții greșeli inexplicabile, in special la raspunsul pe alte comment uri.
could be de la browser, mai ales dacă ai direct write disabled.
Poate fi de la telefon/tableta, câteodată autocorectul zici ca ii posedat!
Inteleg de ce, am citit era sa vomit. Te ajuta pe tine ca eu oricum prin careffour nu calc si nu voi calca. Dar ce nu intelege careffour este ca publicul tau e mult prea smart pentru prostiile astea. De fapt e antireclama
Vrem conținut de calitate, dar nu băgăm mâna în buzunar ca să plătim publisher-ul. Dacă omul cu site-ul îndrăznește să scrie un advertorial, mai bun mai prost, îi sărim la beregată că ne-a atins dreptul nostru sfânt de a citi moca tot felul de chestii. Și îl facem pișcotar. Dar ce pretindeți voi, să citiți fără să plătiți, ce este?
Cat ar trebui sa fie lunar pe pateron, sa lasi blogul pe reclama 0, inclusiv profitshare?
Banuiesc ca ti-ai fsvut niste calcule si ai decis ca merita sa risti brandul pe treaba asta.
Sa faci o sectiune noua cu continut exclusiv pt patreon ar merita, gen semiaccurate? As platin 2-3€ pe luna pe asa ceva. Gen ce jmenuri mai fac nastase si dragnea junior.
nu știu exact cum funcționează patreon, mi-ar conveni mai bine paypal cu recurență. lunar, după ce își iau ei taxele, dacă mi-ar rămâne 2.000€ ar fi foarte bine și n-aș mai avea nevoie de reclamă. data trecută la articole, aveam vreo 300 abonați, dar paypal imi lua jumătate din bani ca transaction fees.
problemele care apar aici sunt de tipul „îmi place ce citesc aici și revin, dar 2-3€ pe lună sunt foarte mulți bani, ar trebui să renunți la reclame și să trăiești cu aer”.
și mai e faza cu „dar eu nu fac două mii pe lună, prostul ăla de ce vrea atâta”.
Cred ca daca ar fi pe plata, nu i-ar mai ajunge banii de topoare
Si atunci, doar articole despre draqnea ? Naspa!
In alta ordine de idei, ca tot se discuta mult:
Salariul (mic, mare) te motiveaza doar ca sa te dai jos din pat dimineata.
In schimb mediul de lucru este cel care conteaza.
Sa ai un sef care empatizeaza cu angajatii, o cafeluta din partea companiei din cand in cand sau o recunoastere a activitatii printr-un mic cadou si o impartasire catre ceilalti membri ai colectivului, astea sunt lucruri care fac minuni si iti tin oamenii motivati.
Nu spun ca nu conteaza salariul, ca fiecare avem rate si facturi de platit, dar la acelasi venit, in doua firme diferite, conteaza conditiile umane create pentru oameni (nu doar salariati). Iau oamenii motivati iti aduc rezultate, clienti fericiti, bani mai multi.
Ca parere personala, pt ce mai sunt platiti cei de la improvements daca tot de la nivelul 0 cauti idei?
plus de asta, cultura necultura ideile se vand nu se inchiriaza sau lua pe gratis.
este spalare pe creier chestia asta dpmdv.
angajatul cu ideea de milioane sa spunen ca pleaca, ideea ramane, compania face bani, cine pierde? angajatul care a fost spalat pe creier ca ideea lui il va ajuta si pe el.
Nu e asa cetateni, o luam altfel, daca esti freelancer iti poti vinde ideea, ca angajat o dai gratis. unde e logica?