Anthony Bourdain s-a sinucis azi, spânzurându-se în camera sa de hotel. Pentru mulți, era un om de succes, scrisese câteva cărți, avea câteva emisiuni TV și o avere estimată la 16 milioane dolari. Făcea ceea ce îi plăcea și era foarte apreciat. Într-un clip de acum câteva zile părea era fericit, zâmbea, se distra.
După toate normele sociale, era un om de succes. Sau cel puțin pentru noi, oamenii normali. Poate lui i se păreau puține șaisprezece milioane sau două cărți. Poate lui Tony Scott i se păreau puține 29 de filme.
Also this.
Probabil peste cateva zile o sa apara ceva probleme medicale grave pe care le avea.
PS: poza e stupida rau, daca iubesti sau daca esti casatorit nu mai poti face cariera?
Poza mai e cum mai e
Nu e vorba că nu poți face, dar să nu renunți la ea doar pt o relație. Să te implici echilibrat în amândouă.
Unul are nu înțelege un text e analfabet functional. Cum e clasificat unul care nu înțelege o poză?
Sau să alegi care dintre ele contează mai mult pentru tine. În ciuda discursurilor motivaţionale, NU poţi să le faci pe toate şi nici nu trebuie. Iar dacă pentru tine contează cu adevărat cariera, nu vei regreta nicio clipă că eşti singur (sau invers). Îţi stabileşti priorităţile şi faci nişte sacrificii. Simplu.
Bai big, poza aia zice sa le faci pe toate si la timpul lor.. nu ce intelegi tu
Theboss, nu chiar.. poza arata clar ca unde se termina un pas, incepe altul. De aici confuzia.
Poate fi acelasi motiv pentru care Avicii s-a sinucis, oboseala cronica si depresia.
Practic succesul te poate face sa intri intr-o spirala in care nu mai ai deloc timp pentru tine, cazi in depresie, pierzi sensul vietii si te sinucizi.
Exact.ca tu stii sensul vietii :)) ba isuse
Pentru ca stim ca la 42 de ani cand ai rezolvat cu cariera ovarele abia asteapta sa produca gemeni.
in Costa Rica
De obicei, cuplurile aflate pe la 40 si de ani, recurg la fertilizare in vitro. In cazurile in care IFV are succes, statistic, apar gemeni in urma procedurii
RIP un tip carismatic, respectuos, si de treabă, păcat mare păcat. la 44 de ani inca avea o viață extrem de nașpa:
„Oh, man, at the age of 44, I was standing in kitchens, not knowing what it was like to go to sleep without being in mortal terror. I was in horrible, endless, irrevocable debt. I had no health insurance. I didn’t pay my taxes. I couldn’t pay my rent. It was a nightmare”
Plesu zicea ca exista oameni de succes nefericiti si exista oameni fericiti dar care nu au succes. Probabil e la fel in cazul de fata. Omul avea succes dar nu era fericit. Ceea ce l-a si impins catre sinucidere.
Vezi si cazul Robin Williams.
Nu, Robin Williams a fost cu totu’ altceva, n-a fost depresie. Era de sănătate, Parkinsons sau Alzheimer sau așa ceva, și n-a vrut să devină o epavă.
El s-a sinucis pt că nu-și mai suporta nu știu ce boala degenerativa.
Robin era bolnav, nu s-a sinucis de plictiseala.
@7: Depresia este o boala, daca nu ai aflat inca, nu o plictiseala.
Pe Wiki scria la cauza mortii aceeași ca la David carradine. Acum a dispărut pasajul.
Death’s Kung Fu was better than his?
Ultima carte citită a fost a lui, Kitchen Confidential. Măcar cat a trăit s-a distrat și a facut ce i-a plăcut.
E sigur că s-a sinucis?
De ce se asociază sinuciderile cu (lipsa de) succes? Ce legătură are una cu alta?
În plus, de ce se asociază succesul cu banii? Foarte mulți dintre oamenii care au rămas în istorie nu erau extrem de bogați. Foarte mulți din lumea artelor, dimpotrivă.
3. De ce desenul pune „love” după „carieră”? Cine e tâmpitul care a desenat aia?
Puii mei, la școală se studiază un nene, Maslow, care a desenat o piramida. Aia arată altfel față de desenul prezentat aici.
„Love” e pe treapta trei? Aproape amuzant.
Erau unii care cântau „All you need is career…”… sau parcă suna altfel?
Da, banii ies din discuție, este mereu vorba despre fericire, împlinire, despre a te simți util, apreciat, de a avea o comunitate etc. Se sinucid mulți oameni foarte bogați dar nu se scrie atât în toată lumea că nu sunt în lumina reflectoarelor și familiile țin să treacă cât mai neobservate (de exemplu fondatorul METRO GROUP care era miliardar).
Nici succesul nu joacă un rol aici. Depresia este o boală îngrozitoare, la fel dependența de droguri, Anthony Bourdain avea demonii lui cu care se lupta. Dar sunt oameni care se sinucid fără nicio depresie (nu este cazul aici). Dar clar nu are legătură cu succesul.
Si Kate Spade s-a sinucis acum 1-2 saptamani. Asocierea bani- succes-fericire se face mai mult in tarile prea putin dezvoltate, practic sunt aspecte diferite.
La un anumit nivel banii nu mai reprezinta succesul. Pe langa asta, In viata avem momente de fericire, care sunt scurte ca durata.
Si acum toti zic scuipand seminte si sorbind din bere ‘nu mai sarac’.
Depresia este o boala care omoară. Nu e un capriciu care sa fie legat de succes sau lipsa lui. Omul era bolnav. Dacă murea de cancer avea succesul vreo legătură?
banii nu aduc fericirea dar te ajuta sa ai o viata mai confortabila, beneficiezii de servicii mai bune, casa mai buna, masina mai buna, vacante in conditii mai bune.
Da, da, da, asa e! pe Steve Jobs l-au ajutat foarte mult!
Steve Jobs a fost un genius in afaceri, dar a refuzat operatia si a preferat tratamentul cu plante si meditatie.
zic sa-l bagam pe Dragnea in depresie
@Ioana, habar nu ai despre ce vorbesti. Depresia e o boala care se trateaza medical. Nu un moft cum crezi tu. E o mare lipsa de respect sa scrii ce ai scris tu. Daca unui om ii lipseste o mana, la fel ai gandi?
O idee ar fi sa le sugeram la manifestantii psd sa strige „Jos guvernul!”
N-ai cum. Depresia afecteaza oameni sensibili sufleteste si cu un minim nivel intelectual. Doar uitandu-te la dintii lui Dragnea, stii imediat ca este imun la mofturi de-astea.
Mie Dragnea imi sugereaza un crocodil de-ala din Serengeti, care se imbuiba cu hoituri din turma de bivolite. Clefaie apa ai noroiasa, in care fermenteaza hoiturile.
E o creatura de succes, in felul lui…
Eu nu prea ii inteleg pe cei ce isi permit sa isi vada de ceea ce le face placere, dar in schimb continua cu un ritm de viata care nu le aduce nici o bucurie. Ai strans niste milioane, ai o varsta si te-ai simti fericit daca te-ai muta in varf de munte sa admiri copaci si rahat de urs…du-te frate acolo. Ti-ar placea sa cresti vaci sau gaini, du-te frate si fa asta, ca 16 milioane de dolari sigur iti ajung. Dar ei, nu si nu, continua cu filmari, concerte, spectacole etc, stres, agitatie, stres, nu timp pentru relatii sau familie, nu timp pentru ei ca simpli oameni si dupa isi pun streangul. De ce nici una dintre aceste vedete care se sinucid, nu merge la un templu budist, sau un loc de genul, unde ai liniste si esti izolat de lume, sa mediteze o perioada la ceea ce au si ce isi doresc sa faca de fapt. Si inca o chestie, depresia nu cred ca impiedica pe cineva sa ceara ajutor. Eu cu siguranta daca as avea ganduri de genul „ba ma spanzur ca nu mai pot” as cauta ajutor. Sau cumva depresia te transforma intr-un zombi si nu mai realizezi ca nu e normal sa gandesti chestii din alea? Am o cunostinta care asta a facut, a avut probleme, s-a dus la psiholog si a reusit sa isi rezolve o parte din ele. Dar da, e de durata, costa si trebuie sa te implici, ce e drept e mai usor sa iti tai venele…
Dar tie ti se pare un gest de mare curaj, intelepciune si responsabilitate, cand ai un copil, bani, facilitati de care 90+% din oameni nu beneficiaza, sa te sinucizi? Nu, eu nu fac parte dintre cei care cred ca depresia este un motiv pentru a iti lua viata si este dreptul meu sa am o opinie diferita de a ta. Mai ales in cazul acestor vedete. Inca exista persoane care au fost victime ale razboiului, au vazut lucruri oribile, au luptat pentru viata lor, desi toti cei dragi au fost omorati langa ei!! in chinuri groaznice si au ramas singuri pe lume, aia cum dracu, cu toate amintirile alea, nu s-au sinucis si au reusit sa ajunga la 70-80-90 de ani? A, stai, au mers la terapii, chiar daca pierdusera tot ce aveau si au incercat sa faca ceva sa se vindece. Dar aceste vedete…adevarul este ca in comparatie cu acei oameni, au reale probleme cu care nu pot lupta si ultima solutie e streangul…pai ce dracu, se compara ce au trait aia, sau ce traiesc cei care dorm pe strazi si mananca din gunoaie, oamenii cu handicap, sau aia cu boli grave, cu problemele unei vieti de vedeta, nu nene, alea sunt mizilicuri. Asa ca nu, eu nu le gasesc scuze sub nici o forma, indiferent cat de la moda este sa o dai cu „depresia e un monstru, cine nu intelege e un incuiat”.
asa e, e mai usor sa te omori. right
Măi Ioana, ai si tu dreptatea ta, pt tine!
Dar tu intelegi ca la depresie nu acele probleme sunt problema principală ci felul in care reacționează creierul la ele?
Şi mai reuşeşti să ințelegi că fiecare creier reacționează diferit?
Adică in momentul depresiei poate unul reuseste sa infrunte problema si să treaca peste faptul că i-a fost omorâtă familia in război sub ochii lui, dar poate unul nu reuseste sa treacă peste faptul că i s-a spart cana favorită pe care o avea de 15 ani. Aşa este creierul, ce să-i faci!
„Si inca o chestie, depresia nu cred ca impiedica pe cineva sa ceara ajutor.”
Ba exact asta face.
„Eu cu siguranta daca as avea ganduri de genul “ba ma spanzur ca nu mai pot” as cauta ajutor.”
Zici asta acum, ca nu esti in depresie.
„Sau cumva depresia te transforma intr-un zombi”
Da.
„si nu mai realizezi ca nu e normal sa gandesti chestii din alea?”
Partial. Partial nu iti dai seama, pentru ca ai niste pattern-uri de gandire defectuoasa pe care nu-ti dai seama ca le ai. Partial iti dai seama, cel putin cateodata, ceea ce te face sa te invinovatesti, sa te gandesti ca esti defect, ce e in neregula cu tine, sa-ti fie rusine de tine si gandurile tale ceea ce te adanceste mai mult in depresie etc.
Poate in cazul lor tocmai asta le adanceste tristetea. Macar cei care au pierdut familii in razboi etc, au avut ce sa piarda, au trait niste ani cu ei, s-au bucurat de iubire etc. Daca alergi toata viata doar sa faci milioane de dolari dar tu nu ai pe nimeni in viata ta (familia de origine sau facuta de tine), sau nu esti fericit in familia ta, poate, doar poate, vrei sa suplinesti niste lucruri prin banii si succesul ala. Si doar poate, cu cat ai mai mult, cu atat descoperi ca ele nu iti vindeca carenta afectiva.
Asa e, cum zice si Toma mai sus, ai descoperit ca unii oameni sunt mai slabi – de inger, de chimia creierului (exista distimia, unde creierul nu secreta suficienta substante din alea de te fac fericit si tre’ sa iei toata viata antidepresive doar ca sa ai o dispozitie normala, ca toti ceilalti). Ei doar par puternici prin prisma abilitatii de a avea succes si a face bani.
Ioana și tu ai dreptul să judeci așa pentru că? Ce te face să crezi că le știi pe toate? Și de ce furia asta pe omul acesta că s-a sinucis? Sunt oameni care aleg să se sinucidă, din diferite motive. Și nu orice se rezolvă cu templele sau cu psihologii. Ai un ton foarte de sus, îl cam pui la zid pe bietul om. A realizat oricum foarte multe. Avea probleme cu drogurile, poate a luat droguri și a avut cine știe ce iluzie, nu ai de unde să știi că nu ai fost acolo și nu ai trăit în pielea lui. Așa că nu ai niciun drept să îl judeci așa cum o faci. Nu sunt toți oamenii la fel și mintea umană și motivația fiecăruia este cu totul diferită. Aș putea veni cu zeci de exemple diferite dar ideea este că trebuie să respectăm alegerea fiecăruia și eventual să regretăm că am pierdut pe cineva, sau să încercăm să înțelegem de ce, ce s-a întâmplat, dar nu să sărim cu acuzele.
@Ioana: păi fix asta e problema, ăia care au trecut prin război s-au onișnuit, au vorbit cu alții care au trecut prin aceleași chestii, plus că războaiele mondiale au o tonă de victime. Dar când ai o depresie și alții nu te înțeleg, sau te judecă, sau îți dau niște soluții superficiale de 2 lei cum ai făcut tu mai sus, atunci parcă sinuciderea e cea mai bună soluție.
Auzi la ea! să meargă ăla să se reculeagă, sau în Tibet :)) fiindcă așa a văzut tu în filmele romantice, sau a auzit că o hipsteriță a făcut asta. Poate că au încercat și izolarea asta și nu a mers.
nu stiu daca era in depresie acest Anthony, dar cu siguranta ar fi primit ajutor in Franta, atat timp cat l-ar fi cerut. In Romania daca te apuci sa zici ca esti in depresie, lumea intelege ca ai fite. Nu pot sa uit cand nevasta lu badea intreba cand au timp mamicile de depresie post-natala, ca ea a avut activitatea continua si nu i-a stat capul la prostii. deci daca ei nu i s-a intamplat automat nu exista sau e la misto.
Ioana are numai certitudini, ce viata grozava au cei saraci. Cu duhul.
Depresia, ca si dementa si multe altele de la cap, sunt boli ale mintii. Tu zici ca ai cauta ajutor, dar zici asta fiindca mintea nu iti este afectata, gandesti la rece si gandesti din afara.
In momentul cand capcana se inchide, nu mai ai optiunile astea. Iti este greu si sa induri pana inceputul unei noi zile, ce sa te mai gandesti sa ceri ajutor, cand lama de ras e in baie, somniferele in noptiera si cureaua e in sifonier.
Pentru ca rezumi totul la bani.
De multe ori depresia e direct raspunzatoare de succesul pe care il ating unii. Conceptia romanului e ca daca esti depresiv trebuie sa fii neaparat o leguma, cand de fapt as fi mult mai atent cu cei hiperactivi.
Cateodata singurul mod in care iti poti opri mintea e prin a o tine ocupata.
@Ioana, si oricine mai crede că depresia înseamnă să fii supărat/nemulțumit. Am 29 de ani și de 3 ani mă lupt cu depresia care se manifestă în episoade care se declanșează fara nici un fel de motiv sau pattern clar, unele mai ușoare, altele din care nici acuma nu știu cum am reușit să ies. Si nu, nu mă simt tristă, supărată și nu influențează absolut nimic din ceea ce se întâmplă în viața mea. E o stare oribila de amorțeală, de vid și de nimic, o stare in care absolut nimic nu mai are nici un sens sau nici un rost. E o stare în care nu simți nimic, decât disperare, că și cum ai pluti singur in spatiu, in întuneric și frig și urât, și nu e nimic (absolut nimic) în jur, ceva care sa te tina ancorat. Și te forțezi (cat timp funcționează și asta) sa trăiești mecanic după matrița pe care o tii minte că era viața ta înainte, dar fără sa gasesti un sens în ceva, fie că ar fi bani, budiști,terapie sau ce mai vrei tu. Și da, și eu mă duc la terapie, nu doar in perioadele cu episoade de depresie, ci regulat, că să învăț diverse strategii de identificare a începuturilor de episoade, când încă mai poți face ceva sa te ajuți să le depășești, și strategii de coping. Cu toate astea, și deși până acuma am reușit să îmi revin de fiecare data, când e cel mai rău îmi repet continuu că pot să trec peste, dar de fiecare data exista o senzație că de data asta întunericul o să câștige și niciodată nu o sa mai fie bine și nu o sa mai simt nimic niciodată. Și da, te gândești că nu mai are nici un sens sa continui cu viața. Și știi care e culmea? Îți revii,și ajungi sa te bucuri din nou de viață și de lume și de toate, și știi că o să revină vidul și negrul și te gândești câteodată că vrei sa închei cu viața cat simți ceva pentru că nu suporți gândul că totul o să dispară din nou.
Una dintre metodele care mă ajută să depășesc starea e ca în fazele incipiente ale unui episod, pentru absolut orice fac într-o zi să mă forțez sa îmi aduc aminte de cum m-ar face să mă simt asta într-o zi normala și să mă forțez sa mă prefac că simt asta deși nu simt cu adevărat nimic, că să nu mă cuprindă amorțeală totala. Și e incredibil de obositor sa faci asta non-stop, zi de zi câteva săptămâni la rând și să speri că la un moment dat o sa chiar simți ceva din nou. De asta, cu oricâtă terapie si meditatie budista și transformat în pustnic în pădure, la un moment dat ajungi sa nu mai ai resurse care sa te ajute in afara de medicație. Medicație care nu funcționează totdeauna.
Așa că da, tu ai putea sa îți iei milioanele și să mergi unde vrei, pentru că încă vrei ceva, și pentru că ce descrii tu e o nemulțumire în viața, o etapă depresiva poate, dar nu depresie.
Banii sunt foarte importanti pentru ca aduc placere. In functie de nivelul fiecarui individ, e o diferenta intre placere si fericire.
Fericirea nici macar nu e o stare de exaltare continua, precum cea care ne face pe multi sa spunem “sunt atata de fericit”.
In fine, banii au valoare si-n functie de varsta. Un milion de Euro la 25 ani produce o placere diferita decat acelasi milion la 75 ani.
Milionul la varste inaintate isi pastreaza importanta, dar nu mai e la fel de stimulant pentru ca omul trece prin biste stadii in viata si modul in care-si apreciaza trairile in functie de aceste stadii e diferit.
In fine, banalitatea aceea cu “sanatatea e mai buna decat toate” e o treaba reala si importanta. Doar ca nu se rezuma la sanatatea fizica, o implica zdravan si pe cea psihica.
Banii vor fi mereu importanti, dar degeaba ai 40 de ani, cateva milioane de Euro bune in banca, dar tragi dupa tine 60 de kilograme in plus, petreci 16 ore pe zi la birou, te dor genunchii la fiecare pas, te sufoci cu mancare la orice stres etc.
Multi spun: “da-mi mie banii respectivi si as sta-ntr-o stare fixica deplorabila”. Habar n-au ce vorbesc. Cand iti lipseste sanatatea, banii isi scad mult din farmec.
O singura chestie mai vreau sa spun. E la fel de subiectiva precum cele spuse mai sus, dar cred ca e o subiectivitate pe care ai trait-o si altii sau o vor trai daca se vor afla in situatia asta.
O parte din viata, am castigat o suma de bani peste medie muncind ca anagajat al unei companii. Munca respectiva era legata de principala pasiune a vietii mele.
La un moment dat, am fost dat afara.
In paralel, aveam o afacere care producea modest pentru ca-i alocam putin timp si ma-ncanta venitul fain pe care-l aveam ca angajat.
La un an de la concediere, afacerea respectiva mi-a produs net lunar cat aveam ca angajat si am continuat ulterior sa cresc. Totusi, desi erau bani facuti pe cont propriu si care erau la randul lor legati de o pasiune, lucrurile nu s-au comparat ca satisfactie cu ce am trait ca angajat.
E ciudat, dar asta am simtit.
In decembrie anul trecut, februarie si mai anul acesta am castigat sume nete de aproximativ 4-5 ori mai mari decat in trecut. Adica multi bani dupa multe standarde.
M-a incantat pe moment, dar nu a fost nici pe departe o explozie de fericire cum as fi banuit in urma cu multi ani ca trebuie sa fi simtit.
Adaptarea hedonica e data naibii. Dupa un pic de incantare, revii la nivelul de fericire anterior evenimentului. Banii sunt importanti pentru satisfacerea de placeri, dar nu cred ca pot ferici pe cineva fara da nu fie rezolvate in paralel si alte necesitati.
Azi am auzit pentru prima oara de acest om.
și nouă ne pasă pentru că…
Mănânci des mici de la taraba din față de la Kaufland, nu ?
Sunt cazuri/locuri/situatii cand e lateral, nu in fata.
Deci exista viata in afara pesterii
observ că populația româniei nu înțelege că depresia e o boală fizică și nu un moft. o boală chimică a creierului extrem de greu de analizat fizic, ca de exemplu sângele. este greu de tratat pentru că doctorii nu pot determina fizic din start ce substanțe au efect la nivel individual, de asta auziți de pacienți psihiatrici pe pastile 20-30 de ani. eu am trecut prin 2 combinații de pastile timp de 2 ani jumate să-mi revin la linia de plutire din insomnia cronică rezultată din sindromul anxios-depresiv UȘOR, cauzat de dureri de spate, stres și anxietate. în românia este estimat un nr. de cel puțin un milion de persoane care suferă de așa ceva. așa că mai ușor cu pianul pe scări!
Foarte, foarte adevărat !
Eu vreau ca toți cei care consideră depresia un moft să fie loviți de una.
În desenul acela, love este cu o treaptă mai jos, înaintea carierei. Despre iubire vorbim și la adolescenții de liceu, înainte ca ei să aibă o carieră.
cred ca chiar mai jos. iti incepi viata cu iubire si inveti sa iubesti inainte de a avea educatie.
+1 pentru Arhi
Roxi, tu confuzi notiunile. Expresia „se iubeau cu nerusinare” e un eufemism.
Poza se refera la o relatie de durata din care rezulta casatorie si familie. Cariera nu inseamna sa ajungi sefa de departament sau manager, ci sa rezolvi problema cu meseria pe care o sa o practici cand inca nu iti tipa plozii dupa mancare. Morala e sa nu ramai gravida cand esti inca studenta pentru ca o sa iti fie foarte greu.
@Alex, Eu cred că tu ești cel care confundă ”love” cu ”marriage”. Sunt de acord să ai carieră și să te poți întreține înainte de căsătorie și/sau copii dar poți iubi și să fii într-o relație serioasă și înainte de a avea locul ăla de muncă stabil și mult visat. Tocmai pentru că este pusă pe primul plan cariera înaintea iubirii ajungem să avem ”domnișoare” (f)rigide pe la 40 de ani care știu doar de muncă la birou pentru că acasă nu le așteaptă nimeni, eventual câteva pisici sau avem tipe trecute de 30 ani care chițăie pe bloguri că nu mai există bărbați adevărați în ziua de azi care să se ridice la standardele lor de femei de business etc.
Vârstele menționate sunt generalizări, nu vă simțiți ofensați cei de 30-40 ani, erau doar exemple.
Eu am fost în relație serioasă și am iubit când nu aveam un loc de muncă, când eram studentă de exemplu.
Ideea este ca pentru fiecare persoana, succesul inseamna altceva, doar ca in ultimii ani multa lume pune accent mai mult pe bani, cariera si lucruri materiale si uita de celelalte aspecte ale vietii.
https://www.youtube.com/watch?v=5Wc3kwv0Ddw
De cand Anthony Bourdain a facut reportajul ala de kkt despre Romania, il urmareau niste blesteme bine plasate asortate cu o cantitate generoasa de lumanari la biserica. Si acum l-au ajuns. Avertisment pentru oricine se ia de o natie ortodoxa.
V-a bagat net in pestera aia a voastra ortodoxa?
Ai invatat ce e ala sarcasm cand erai mic?
Yeah, play the sarcasm card. Daca trebuie sa explici ca e sarcasm, atunci nu stii sa-l folosesti.
romanica chiar e de cacat -2018
@MihaiT: E sarcasm daca trebuie sa il explic doar unei minoritati de speciali.
Dupa ce ani de zile depresia a fost confundata cu nebunia, acum e vazuta ca un fel de moft american. Adica ceva inchipuit care se intampla prin filme alintatilor alora de peste Ocean.
Foarte multi oameni traiesc destul de constant macar o usoara depresie si o usoara anxietate.
Cam 20% din populatie.
Unii insa, un procent mult mai mic, au parte de depresii severe. Cei cu depresie severa nu au energie sa faca o gramada de lucruri, dar se pot mobiliza pentru a se sinucide.
De fiecare data cand o aud pe asta cu banii si fericirea am o vorba mai buna „da-mi mie banii, ca ma descurc eu sa fiu fericit”
Iti dau banii, dar trebuie sa o sugi de la negrii mei, numai dupa ce te-au spart in lorgean. Deal or No Deal!
Nu scrie NICĂIERI în articolul CNN cum a murit. Doar aluzii la alte sinucideri și cum să le eviți? Jurnalism profi?