DSLR – dă să-ţi lustruiesc rezoluţia!

Scris de Maximilian Munteanu

Mă ştiţi bine. Sunt un ofilit de hater aproape profesionist şi mă enervez în mod uzual degeaba.

Îi văd zi de zi. Unii îmi sunt prieteni, alţii nu. Unii te bucură, alţii te fac să-ţi dai ochii peste cap. Au însă un lucru în comun: şi-au cumpărat un aparat foto scump, un DSLR de la Nikon, Canon, Sony, Olympus sau altă marcă pe val acum, nu contează de fapt care. Şi mai au ceva în comun: odată cu aparatul ăla obosit şi-au mai luat şi nişte impresii de fotograf.

Ei bine, nu mă refer la nimeni în mod particular, dar vă înştiinţez că vi-l puteţi fute de aparat! Serios. Trebuia să nu-l cumpăraţi şi să vă fi luat în schimb un aparat onorabil din ăla situat oriunde între săpunieră şi DSLR. De ce? Cam de aia:

1. Mai mult ca sigur nu o să vă luaţi veci o altă lentilă decât 18-55-ul ăla kit care e excelent oricum, prin urmare nu aveţi nevoie de un obiectiv demontabil, iar ăla de pe aparatul mai ieftin antemenţionat e foarte polivalent şi are sticlă de calitate de cele mai multe ori.

2. Pentru 99% dintre voi nu contează nici rezoluţia ("Megapizdeli, frate!") şi nici sensibilitatea sensorului (ISO), pentru că nu vă faceţi print-uri de 2 x 3 metri şi oricum sunteţi tot timpul cu setarea pe "auto" sau oricum o fi botezat producătorul nenorocirea aia de buton.

3. Exact fiindcă faceţi poze pe "auto" nu o să vă daţi seama ce dracu’ se întâmplă cu diafragrama aia (aperture, A, Av etc.) sau cu timpul ăla de expunere (S, Tv etc.), deci la ce atâtea butoane??? Ah, pardon, e cool să ai atâtea butoane şi de fapt de aia v-aţi luat aparatul: ca să-l ţineţi de gât ca turiştii cu ochelari Gucci ce-ţi acoperă muianul mai ceva ca o umbrelă.

4. O să faceţi un milion de poze plictisitoare, mişcate, nefocalizate şi prost încadrate de la "ziua de naştere a lu’ văru Giany" la rezoluţia ai exagerată de 12 megapixeli pe care o să le puneţi pe transfer cu o generozitate de peste un Giga şi o să enervaţi lumea care nu are hard-uri externe de 1,5 Terra. (Pont: există "resize" şi în cele mai rudimentare programe de editat/vizualizat pe care le-aţi piratat odată cu Windows-ul ăla!)

5. Dacă vă luaţi şi mai tare în serios o să staţi toată ziua pe net, o să citiţi review-uri până o să vi se facă acru şi oricum o să petreceţi mai mult timp în faţa calculatorului decât făcând de fapt poze. O să vă instalaţi nu ştiu ce futai de Photoshop sau de Lightroom pe care o să vă ia două decenii să-l stăpâniţi şi care NU O SĂ VĂ FACĂ pozele mediocre şi submediocre mai bune.

6. După faza de mai sus o să urmeze aia în care vă luaţi şi mai tare în serios, veţi fi împuşcat din greşeală  2 poze decente şi o să vă socotiţi geniali fiindcă aţi citit cu 10 mai multe recenzii despre echipament decât are de fapt nevoie orice muritor de rând. Tot în această fază veţi începe să propovăduiţi "excelentul" raport preţ/calitate/performanţe ale produselor aftermarket de la Tokina/Sigma/Tamron (puteţi să vi le futeţi şi pe ăstea!), uitând că amatorii ăia de Nikon, Canon, Leica şi aşa mai departe fac în primul rând LENTILE şi nu body-urile voastre care oricum nu contează şi oricum nu vă fac să faceţi poze mai bune. De fapt, partea amuzantă e că nu veţi ajunge oricum niciodată la nivelul în care să sesizaţi diferenţele dintre o lentilă bună şi una mai puţin bună, aşa ca orice "fotograf" de rând.

7. (uitasem…) Nu ştiţi să vă alegeţi pozele şi nu aveţi curajul să apăsaţi shift&delete. La dracu, sunt doar nişte poze! Exact din motivul ăsta aveţi în setul ăla de la cumetria lui Vasile de care tocmai vorbirăm şi 666 de poze în care prietenii voştri, care arată ca nişte oameni normali în cea mai mare partea a timpului, au înfăţisări groteşti pentru care vă urăsc cu patimă în timp ce scriu adnotarea asta. Nimeni nu vrea ca ceilalţi oameni care au fost la botezul ăla obosit şi pe care nu prea îi cunoaşte să aibă poze cu cariile şi cu mucii lui la o rezoluţie (sic) numai bună de printat pe o clădire din Times Square. Logic, nu? Dacă vă iubiţi prietenii o să îi iubiţi frumoşi cum sunt şi nu urâţi cum îi scoate cacatul ăla de DSLR îmbibat în talentul de fotograf al lui Fane Jeg downloadat de pe torrente.

Mă opresc. Să faci poze este una dintre cele mai faine şi mai simple chestii peste care am avut şansa să mă împiedic îin ultimii patru ani şi nu pot fi destul de recunoscător pentru asta. Ceea ce vă doresc şi vouă. La fel de mult vă doresc să nu vă aruncaţi banii pe fereastră, să nu păstraţi din inerţie toate porcăriile de poze şi să luaţi aminte la următorul citat: "The first rule about Fight Club is you don’t talk about Fight Club." Ne-am înţeles? Bine. Acum închideţi căcatul ăsta de pagină, ieşiţi cu prietena, mâncaţi un mic, crăpaţi un pepene, striviţi un ciorchine sau uitaţi-vă măcar la nişte poze faine! Numai să nu vă mai aud că vă umflaţi atâta-n pene de "fotografi" ce sunteţi. Mare brânză să faci o poză! Fotografi sunt alţii. Punct.

Vă puteţi uita şi la ce scrie nenea ăsta care e mult mai dăştept decât mine.

Notă: persoana a doua plural folosită mai sus are valenţe simbolice şi e de tratat ca atare.

Cu sinceră consideraţie pentru imagini plăcute,

Mx

Thanks house for having such an awesome shitty window!

Thanks Iulia for putting my shit together!

Thanks Tibi for sheer awesomeness!