La orice idee, românul găsește un mod de o complica și de a se pune cu fundul în potecă. Așa a fost educat, că e mai ieftin să găsești hibe decât să faci ceva.
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
De acord cu tine ca mai bine gard decat bază de date
Pe de altă parte solutiile simple nu sunt intotdeauna si cele mai inteligente. Dau un mic exemplu: sa te insori cu ideea ca e cel mai simplu mod de a avea pizdă asigurată e o idee simplă si cam atât.
Tariceanu te aproba
Se plateste pentru asigurarea de pixda.
Boss, tu ti-ai facut o firma de construit garduri si iti strica astia apele
o mai bună definitie blogului ar fi zoso blog. garduri beciuri si topoare
“Stay away from negative people. They have a problem for every solution.” Albert Einstein, 1921
„Dupa ce termini de crapat lemnele dute-n beci si scoate 2 kile de vin” Bunicu, 1993
Du-te-n*
Bunicul nu prea a avut parte de carte pe vremea comunistilor?
Daca imi permiti o recomandare: la postarile de tip podcast, sa pui si scriptul. Unora ne-ai oferi ai posibilitatea de a citi. 😉 Vezi aplicatia Blinkist.
Si mie mi-ar placea sa citesc in loc sa ascult podcasturile..
Eventual la postarile de tip text sa pui si varianta audio pentru cititorii in dificultate.
Si mie mi-ar placea sa citesc, nu pot sa ascult podcasturi deobicei e cineva (sot, copil, coleg) in camera, ori e noaptea tarziu si nu pot porni sonorul. Prefer sa citesc scriptul daca exista.
Pe grupul de WhatsApp al parintilor de la scoala, daca 25 de parinti din 30 zic ca sunt de acord cu o chestie, al 26-lea vine cu alta propunere.
Și care îi baiul dacă ai 2 sau mai multe alternative?Ideea este să fie acceptată una dintre ele.
Si uite asa pierzi cititori/comentatori…
Corect spus.
Se susține cu o altă treabă în tandem, mai urâtă: chestiile complicate sunt făcute intenționat așa, din start; ca „intentional design flaw”.
De ce? Simplu: în viață, conform românului și capra vecinului său, toți trebuie să aibă un schelet în dulap. Dacă toți avem un schelet în dulap, toți suntem foarte ușor de controlat. Toți.
Fiecare om, în România, încearcă să reziste cât poate în fața prostiilor complicate și supracomplicate impuse de alții în viața sa (de exemplu cu anumite legi, sunt unele așa de cretine încât nu poți să le respecți pe toate în același timp; și numai legi, bagă metodologii, evaluări, foarte multe exemple interpretabile și le găsești complicații aiurite în mecanism), până când… crapă ceva în el… și pe urmă, realizează că a comis o ilegalitate… dar șșșhhhhhhh, e secret… tăcem cu toții & lăsăm lucrurile din jur să nu se schimbe, altfel, dacă vrei să schimbi ceva, te trezești cu scheletul din dulapul tău la vedere, să vadă toți, chiar dacă restul au scheletul lor ascuns, vor fi dornici să te urască fiindcă loialitatea oarbă se plătește prin a fi lăsat să dormi câtuși de liniștit că nu ți-a căzut scheletul din dulap.
Tactica asta nu cred că o s-o găsești în „Dictator’s Handbook: A Practical Manual for the Aspiring Tyrant ”, „Why Don’t We Learn from History?” sau „The Dictator’s Handbook: Why Bad Behavior is Almost Always Good Politics”.
Nu-i așa că e înfiorătoare țara în care trăim, pe lângă corupție și măgării apatice?
Și am o dovadă uriașă cu care să-mi susțin argumentul: care a fost primul act, primul act, făcut de toți politrucii români în postdecembrism? Să-ți curețe (a se citi „distruge”) dosarul personal făcut de Securitate.