Teoretic, ca și copil, nu ar trebui să îți pese foarte mult de haine, de telefoane mobile, de tablete și alte minuni. Scopul tău ar trebui să fie să te joci sau să termini temele și să te joci. Dar iată de ce realitatea nu e așa:
Patru din cinci adolescenți cu vârsta sub 18 ani din România spun că au fost ținta hărțuirilor în mediul online, arată un studiu publicat de Bitdefender. Principalele arme de atac folosite pe internet pentru a agresa victimele se leagă de înfățișare și felul în care se îmbracă (67%). Alte motive frecvente pentru care tinerii sunt hărțuiți sunt hobby-urile și preocupările de zi cu zi (30%), situația materială a familiei din care provin (13%), rezultatele de la școală (12%) și orientarea sexuală (8%).
Cyberbullying-ul în România este extrem de real, nu e doar un buzzword împrumutat din țări străine. Pentru că, de multe ori, copiii nu se mulțumesc să se laude cu ce au primit, ci insistă să râdă de cei care nu au. Și nici nu ai cum să îi oprești să facă asta, pentru că părinții vor susține mereu că ei muncesc ca să ofere copiilor tot ce e mai bun și nu e vina lor că alți părinți nu muncesc la fel ca ei. Ce fel de părinte ești tu dacă nu trimiți copilul la școală cu un telefon de 2.000 lei?!
De asta tinerii jinduiesc după bunuri materiale. Să fie și ei în rând cu lumea, să nu mai râdă colegii de ei și, la final, să fie ei cei care râd de alții.
Studiul Bitdefender face parte dintr-o campanie mai largă, denumită #nutastaură, care are ca scop întâi conștientizarea fenomenului cyberbullying în România și a efectelor nocive pe care îl poate avea asupra tinerilor (poate văd și părinții și discută cu copiii pe tema asta, de ambele părți, și agresori și agresați), apoi forțarea Facebook să ia în serios acest tip de comportament, prin reclamări insistente, pentru că momentan sistemul funcționează doar în engleză, în alte limbi extrem de rar.
#nutastatură
Până la bullying online îl avem pe ăla din școli sau din fața blocului. Cu ăla ce facem?
Ala ne maturizeaza sa nu devenim pizde cu koye si sa plangem in bratele mamelor sau mai rau sa purtam palariuta , sosete cu dungi si blugi peste glezna din spandex (acum blugii nu se mai fabrica din denim ci din material elastic
)
Este o jungla, te adaptezi sau te pizdifici si plangi pe internet ca lumea e rea .
#salvatimamele
#simamelevorsatraiasca
@cosm1n marș mai tu cu 7 coaie, ce kkt făceai tu la 13 ani contra a 4-5 suedeji ce sau pârnăiasi de 20 și de ani care făceau banii de bere pe spinarea banilor de pachet.
@cosm1n, fă-te bărbat și nu te mai plânge despre cum se îmbracă alții.
Cosminele, rezultă că nu ți-ai luat-o niciodată.
S-a umplut de duri „cu koye”.
Pariez ca, daca-i futi o palma lu’ 1min asta, incepe sa planga.
@cosm1n – o farama de adevar exista in ce zici tu, problema e ca acele „koye” nu cresc mai multe ci poate doar devii constient de prezenta lor.
Fenomenul e prezent și-n offline și a fost cam la toate generațiile, dar parcă-n ultimii ani sunt din ce în ce mai răi, nene. Fiecare generație împinge limitele mai departe.
Sunt curios de un exemplu concret de cum se intampla acest saibarbuling. Cum? Iti scrie unu pe facebook? Il blochezi in secunda 2 si ai oprit saibarbulingul instant.
Cum au facut studiul? Cine l-a condus? Care a fost esantionul? Mi se pare mizerabil din partea bitdefender sa se foloseasca in scopuri de marketing de povesti inventate prin care sa sperie lumea.
@John, tu ești adult, capacitatea ta mentala de a reacționa la kk de genul „n-ai pantofi sport de la firma x, ești un fraier” e alta decât a unui puști de 12-13 ani.
Asta ca să nu aducem în discuție miile de adulți care-și cumpără chestii pe care nu și le pot permite „să fie în rând cu lumea”, „să nu ne facem de râs în sat/bloc” și alte motive de genul ăsta.
Cum e cand iti pune unul guma in par la scoala, iti face poze si le urca pe facebook? Ce rost mai are daca il blochezi? Daca esti prost si nu intelegi fenomenul asta nu inseamna ca nu exista.
au intrebat 800 de copii. de aici rezulta „80% dintre adolescentii romani” ca sa citam wall-streetu romanesc.
Cazuri concrete de care am auzit:
1. facut profile false cu Y, urcat poze cu ea, inceput de dat mesaje.
2. Creat profile false in care se prezinta ultimele barfe din liceu: care cu care s-a f*tut, care cu care s-a lins etc (totul cu nume).
3. postat poze in stil revenge sex direct pe fb. Umilita in fata tuturor.
Nu uitati ca acum au access la fb si internet toate rudele, umilinta copiilor se dubleaza si nu mai scapa de barfele rudelor. Cand ai 12-18 ani lucrurile astea te afecteaza.
PS. Ma simt norocos ca nu am trecut prin asa ceva.
serios? este un animal care se cheamă struț (nu trăiește natural la noi, nu-ți fă griji dacă n-ai auzit de el) care, la un pericol, își bagă capul în nisip. tu tocmai ce-ai descris perfect comportamentul lui în secolul 21.
Sunt adulți care sclavagesc în străinătate, care își iau credite pe 30 de ani și care mor de foame doar pt a-și cumpăra lucruri de care nu au nevoie dar copiii ăștia ar trebui aibă o perspectivă a vieții cu mult peste a majorității popendulației așa că dă-i în măsa dacă nu sunt în stare să facă asta.
Bravo mă!
Vile cu 3 etaje și gard de doi metri când restul zonei n-are nici pietriș pe drum înțeleg cum se fac, dar același tip de construcții în propria minte necesită un egoism și o ignoranță pe care cu greu o înțeleg.
Si toate astea pt ca in special facebook exista si ii doare in cot de individ. Gaditi-va ca exista de cel putin un deceniu, in care n-au facut nimic.. oricine isi poate face 15 profile false cu pozele tale, degeaba au ei cel mai bun algoritm de recunoastere faciala cand ii doare in cvr. Cum ii doare in coy si de stirile false si de scammurile pe fb. Daca nu raporteaza oamenii cu sutele nu fac nimic.
Nu am nimic relevant de zis, doar ca strutul nu isi ingroapa capul in nisip cand e in pericol. Uite, un link de copii https://kids.nationalgeographic.com/explore/nature/animal-myths-busted/
cyberbullying doar la adolescenți? hai să vedem: folosesc, ca unic telefon, un nokia de vreo trei ani (nici nu mai știu ce model e, 620, ceva în genul ăsta. are cele mai bune hărți rutiere, restul nu mă interesează). laptopul e un elite book 8540p, pe care îl am din iulie 2010 (singurele intrări în service fiind legate de curățarea cooler-ului de praf și schimbarea pastei), pe care îl conectez acasă la un monitor fujitsu siemens luat în 2006. fiică-mea folosește o nexus 7, primul model, de prin 2012, cred. să vă văd acum.
Mândru user de mobil Allview.
Same here. Xperia de 3 ani, dell de 7 ani. Copilul stie mai bine decat sa ceara telefoane scumpe.
Stai linistit, bullyingul il suporta fiica-ta, dar nu-ti spune
Touché!
„Cum sa nu iti schimbi telefonul in fiecare an? Cum sa nu folosesti whatsapp, esti antisociala?! Cum sa nu ai televizor, tu nu vrei sa stii pe ce lume traiesti???? Cum sa nu te uiti la Game of Thrones, nu vrei sa te integrezi?” – de-astea aud eu la munca si in familia extinsa.
https://www.facebook.com/StylistMagazine/videos/10157336677569572/
@7, fiică-mea e în clasa 1, într-o clasă în care nimeni nu are încă telefon, așa că nu încă, din fericire
Io-s hipster adevărat, nu aia cu i phone
insectar după o zi: 29 de adepți ai cyberbullying-ului, bineînțeles, prea lași pentru a se afirma ca atare
Nu prea rezultă chestiile materiale ca pretext al bullyingului. Inclusiv pe vremea mea era plin de așa ceva și nici o singura data n-am văzut sa fie asta cauza. Sunt sigur că sunt situații, alea 13%, dar „felul cum se îmbracă” cel mai probabil nu se referă la cat de firma e ce porți, nici macar la cat de ponosit e ce porți. Nu sunt multe locuri unde bogatii sa fie majoritari, ca sa fie încrezători că se pot lega de săraci fara sa-si strice prieteniile cu alții. Iar cei din zona medie sunt prea aproape de sărăcie.
Ba da, sunt. Da o fugă prin anumite licee și școli generale.
Da, alea 13%.
Părinți ipocriți care își obișnuiesc copiii așa de la vârste fragede. Am văzut prea des bebeluși care încă nu știau să meargă dar aveau papuci adidas și nike sau puștani de 13-14 ani cu ultimul model de iPhone. Cum spunea cineva mai sus, fenomenul e prezent și în offline și a fost prezent în toate generațiile. Totul pleacă de la educație, de la faptul că dacă sunt o familie înstărită îi transmit copilului că el e buricul pământul și restul copiilor nu sunt egali lui. Mi s-a întâmplat când eram la grădiniță, o fată din părinți unul doctor și altul bo$$ prin domeniul asigurărilor mi-a spus că pantalonii mei mov sunt urâți pentru că ”sunt de suedeji”. Ea avea fix aceeași pantaloni dar culoarea verde. Un copil de 6 ani ar trebui să aibă alte activități, dacă nu ar avea părinți idioți.
Nu ai spus nimic despre a treia alternativa: lucrul la stima de sine, a parintilor si a copiilor. Este scazuta si la bullies si la bullied . Un om echilibrat intelege ca uneori raportarea la societate nu este cea mai buna decizie. Spun asta pt ca si eu am fost bullied la randul meu, partial pt ca sunt o persoana perceputa ca aroganta. Dar fiind si inteligenta am realizat ca nu e optima o raportare a valorii proprii percepute, doar la aprecierea sociala…
Cum e cu stima de sine cand impotriva unuia singur se raliaza o clasa intreaga sau, ma rog, partea aia ‘care conteaza’ dintr-o clasa sau oricare ar fi mediul in care se petrece bullying-ul?!
Si cand te gandesti ca acesti „cyber bullies” sunt, in majoritate, analfabeti…
Nici aia din offline nu erau olimpici
acum am văzut: „ca ȘI copil”. sună ca dracu, mai rău decât cacofonia pe care încearcă s-o evite („teoretic, fiind copil…”, „teoretic, în vremea copilăriei…” etc., etc.)
”Când ești copil…”
Totul pleaca de la parinti si de la educatie. Asta stiu parintii, asta trasmit copiilor: ca daca ai casa / masina/ toale / telefon mai scumpe, esti mai presus de ceilalti.
Tre’ sa fii tampit sa te consideri „abuzat” daca unul face misto de hainele tale. Mai ales adolescent fiind.
De ce spun asta? Pentru ca nu tu ai bani de haine, ci ti-i dau parintii tai. Daca unu’ are masina si toale de firma, nu e vina ta ca tu n-ai.
La fel, daca familia ta e saraca, nu e vina ta, pentru ca tu esti doar un adolescent la liceu (sa spunem).
Provin dintr-o familie destul de instarita. Tatal meu a fost inspector financiar pe vremea lui Ceasca, dar ne-a trimis tot timpul la cozi la paine, butelii, lapte, oua. Dupa Revolutie tatal meu a murit, ramanand mama mea, cu 4 copii, in cea mai crunta perioada a tarii din ultimii 50 de ani.
In liceu aveam doua tricouri, 2 perechi de pantaloni, o geaca. Pe vremea lui Ceasca, imi spunea mama mea, ne imbraca cu doua tinute pe zi, atat de multe haine aveam.
Nu stiu de ce, nu m-au impresionat niciodata hainele, poate doar lipsa lor. Din momentul in care mi-am cumparat 30 de tricouri de diverse culori, aspectul asta nu a mai contat. Chiar ieri am purtat un hanorac fabricat in 2002, acum 15 ani. Ma doare la basca.
Traind si „mai bogat”, cunoscand si saracia, nu inteleg cum oamenii se pot lauda cu ce le dau parintii. Bai, NU AVETI NICI UN MERIT PENTRU NIMIC, iar asta ar trebui sa le intre bine-n cap tuturor papagalilor care „agreseaza” pe altii pentru ca n-au X sau Y.
Invers, astia saraci, care n-au, si inca nu e in puterea lor sa aiba (elevi, de exemplu), nu aveti de ce sa va simtiti atacati. Daca va simtiti atacati, DE CE, PENTRU CE o faceti? La ce va ganditi cand va scade moralul?
P.S.: „pe vremea mea” nu se lauda nimeni ca are haine. Pe vremea mea se lauda ca e destept (daca era). Motivele de lauda erau ca stii mai multe, poti mai multe, inveti mai repede, rezolvi probleme mai repede. De exemplu, celebrul joc „Trivia” era motivul de lauda.
Poate-s eu mai putin iesit prin lume (nu prea cred, dar ma rog) dar nu am auzit niciodata pe nimeni laudandu-se cu hainele lui. Daca te laudai cu hainele tale se facea misto de tine. Da, admiram haine frumoase, dar nu am stat sa i-o sugem unuia de avea haine mai faine, sau invers, nu am luat la misto pe unul de avea haine mai ponosite.
Ca adolescent e frustrant să nu te încadrezi în gașca de la școală pentru că umbli cu pantaloni de plastic ieftin de la chinezi sau că nu ai câțiva lei de ieșit la un suc. Te simți astfel marginalizat > refuzi să mai ieși și să te distrezi cu gașca din lipsa banilor > devi antisocial > o să ai probleme să te încadrezi oriunde la maturitate totul din cauza lipsurilor din adolescență. Nu toți adolescenții o ard așa, zen, fără bani, gândindu-se că nu au motive să se simtă de căcat.
Iar eu spuneam ca adolescenții ar trebui să înțeleagă că nu e vina lor ca la 14-18 ani nu au bani.
Poate și familia, dacă ar avea cum, să le explice una și alta.
Bineînțeles nu am negat ca se pot dezvolta și complexe.
@Cristi, pe bune? adolescenții și înțelesul de chestii d=astea cu bani și integrare socială? pe bune!?
Man, cacaturi d-astea erau si pe vremea mea, doar ca ofline – „mie mi-a luat mama masina teleghidata de ziua mea, tanananaa”, „mie mi-a luat mama pepsi, tie nu-ti dau”, „eu am vazut superman pe video” si alte mizerii. Contrar a tot ceea ce crede lumea nu toti invata asta acasa.
…si noi radem si facem misto cand auzim de seminarii de „Inteligenta emotionala”.
Sa le dea nene iphone si la copile de 15-16 ca sa primesc si eu pe messenger pozele mai clare cu ea, daca dai cu genunchiul in ea sau nu incape in boxeri nici nu-ti trebuie ultimul iphone sau adidas si nike, important e dai bine la bijboaca.
Copilul din timp, o-bli-ga-to-riu, trebuie sa învețe lecția privind datele personale (inclusiv pozele) încarcate și postate pe internet sau trimise de pe telefon. Asta e rezolvarea de preveție.
Aici e mai greu, fiindcă e cazul cel mai extrem, în care copilul {abia} e în stadiul lui de rebel în care hormonii îl bat la cap, mama și cu tata sunt fraieri fiindcă-s prea bătrâni ca să înțeleagă (aviz celor care vor sa se puiasca dupa vârsta de 30 de ani; din cauza vârstelor înaintate se rupe mai ușor legătura cu copilul și încrederea sa în tine, ca părinte) și găsesște refugiu printre cei cu aria vârstei.
Cyberbullying. Mama ce grozav ar fi fost cyberbullying-ul cand eram eu pustan acum 20 de ani.
Pe atunci te asteptau pur si simplu sa iesi din curtea scolii si te bateau mar.
Si nu se baga nimeni.