Dacă ai un blog, ai tendința să îl tratezi că pe un jurnal personal și să scrii tot ce îți trece prin minte, de la viață personală, la job, la prieteni și cunoscuți. Ceea e și normal.
Informațiile care le postezi pe internet sunt însă la dispoziția oricui și pot cu ușurință să îți strice reputația, să cauzeze neplăceri în viață personală, sau să te trimită direct în șomaj.
Ce să faci că să fii în siguranță?
Una din regulile de bază ale scriitorului pe blog e, deși neștiută de majoritatea celor noi:
Scrie că și cum toată lumea ar citi articolul tău. Cel mai probabil chiar asta se va întâmpla. Dacă nu te simți confortabil că șeful, preotul, mamă, partenerul de viață să îți citească articolul, nu îl publica. Dacă simți nevoia unei refulări, scrie-l și lasă-l în Drafts.
Părerile prea personale. Ține pentru ține părerile foarte personale pe subiecte sensibile. Deși trăim cu impresia că ele sunt interesante, pentru ceilalți pot cauza reacții neașteptate: dezgust, desconsiderare. Mai mult, astfel de păreri sunt irelevante dacă scopul blogului este unul academic, de business sau orice altă temă serioasă.
Există posibilitatea ca un potențial angajator să fie descurajat de opiniile, obiceiurile sau atitudinile care le afișezi pe blog și să pierzi ocazii de a-ți construi o carieră. În principal, se poate întâmpla chiar ca persoana care îți citește articolele să interpreteze în mod greșit tot ce scrii acolo, indiferent de argumentele cu care îți susții afirmațiile. Recitește articolul. Dacă nu te-ai cunoaște, ce părere ai avea despre cel care a scris?
Concedieri din cauza blogului personal. Se poate întâmpla să fii dat afară de la locul de muncă din cauza articolelor scrise de tine pe blogul personal. Cele mai sensibile informații sunt de regulă cele cuprinse și în acordul de confidențialitate, semnat la angajare și se referă la detalii de management, salarii, asigurări medicale, condiții de muncă, comportamente la birou, propuneri de vânzări, studii de piață și alte date confidențiale.
Un exemplu celebru este Mark Jen, fost angajat Google, a fost dat afară după doar 11 zile pentru că a dezvăluit pe blogul personal detalii din întâlnirile de vânzări și pachetele salariale ale companiei. Intenția lui Jen era ca doar 100 de oameni din cercul lui de prieteni și rude să citească, însă blogul ajunsese la 200.000 de vizitatori, Google cerându-i să elimine articolele care încălcau politicile de confidențialitate.
„Washingtonienne” sau Jessica Cutler, 24 ani, a fost concediată de la Casă Albă din cauza „utilizării necorespunzătoare a calculatoarelor Senatului”. Ea a fost prinsă publicând povești sexuale în timpul orelor de program, povești ce conțineau detalii din viață ei intimă. Ajunsese la un moment dat să publice detalii despre un anume Șef de Departament din administrația Bush, care o plătea pentru sex. Jessica s-a mutat în New York, din cauza reputației negative dobândite în Washington
Câteva lecţii învăţate de la Mark Jen în legătură cu blogging-ul
- Nu te apuca de scris despre job imediat după ce te-ai angajat. Întreabă de regulamentul de blogging din companie. Dacă există, respectă-l.
- Şi, aş adaugă eu, dacă nu există unul scris, află dacă există totuşi poziţii ale managementului faţă de asta, şi, pentru a nu le lăsa nescrise, încearcă să stabileşti unul cu managerul, sau cu un reprezentant de pe resurse umane.
- Întreabă-ţi şeful dacă e în regulă să scrii despre job. Cere-i părerea pe articole.
Un citat al lui Seth Godin ţine loc de concluzie :
„Organizatiile au tendinţa să promoveze tipul tăcut şi muncitor, în detrimentul scandalagiului zgomotos, chiar dacă al doilea e mai performant”.
Ce e pe internet rămâne acolo. Informaţiile publicate online sunt reţinute în cache-ul motoarelor de căutare, în arhive online, chiar şi dacă au fost şterse de către autorul iniţial, ceea ce dau un motiv în plus să fim extrem de atenţi ce publicăm pe internet. Există câteva moduri în care poţi să împiedici arhivarea şi indexarea blogului tău, dar asta nu înseamă că nu va fi găsit:
Înserează codul în tema blogului, în header :
- pentru Google – <META NAME=”GOOGLEBOT” CONTENT=”NOARCHIVE”>
- pentru alte motoare de căutare – <META HTTP-EQUIV=”PRAGMA” CONTENT=”NO-CACHE”>
- dacă vrei să blochezi şi indexarea – <META NAME=”robots” CONTENT=”noindex,nofollow”>
Anonim sau parolat. Dacă totuşi vrei să ţii un jurnal online în care să îţi exprimi sentimente, opinii, obiceiuri şi alte detalii fără a fi în pericol să suferi vreo consecinţă, poţi să îţi pui o parolă pe blogul personal. Aşa vei putea să controlezi accesul.
Dacă totuşi vrei că oricine să îţi poată accesa blogul, foloseşte un pseudonim nedetectabi, nu identifică persoane, locuri sau circumstanţe evidente care te pot lega personal de ele.
Mai multe detalii le poţi ciţi în politicile de blog ale Yahoo, Plaxo, Sun sau Opera.
Orice s-ar spune, o majoritate covarsitoare a blogurilor din Romania au continut subiectiv 100%… si din aceasta cauza bloggerii de cariera risca sa se pensioneze din aceasta activitate… pentru ca dupa cate spune articolul de fata nu i-ar mai angaja nimeni din cauza parerilor personale… poate ca am inteles eu gresit… cine mai stie…
Nu scrie ca daca ai pareri personale nu te mai angajeaza nimeni, ci ca atunci cand ai pareri prea personale, sau prea radicale, sa le zicem, nu e bine sa le exprimi pe blog. Ca sa dau un exemplu care sper sa nu supere pe nimeni, daca tie nu iti plac negrii, si spui asta pe blog, e posibil ca un sef negru sa devina total dezinteresat de tot ce scrie pe cv-ul tau la categoria experienta profesionala…
da ionute .. cred ca nu suntem idioti notorii … la urma urmei am reusit sa deschidem configu’ cu notepad , nu !?
exact,eu asta fac,nu scriu totusi niciodata pe blog despre viata personala,colegii mei de blog mai fac asta din cand dar eu nu ma simt deloc confortabil facand asta.scriu idei,pareri,articole despre anumite lucruri vazute din punctul meu de vedere si adresate tuturor.pana acum nu am avut nici o problema de genul;))
Pai de ce nu mi-as exprima orice parere personala, daca blogul este anonim? Ideea e sa nu se ajunga la anchete, dar pe blogurile personale e greu de crezut…
@Ipo daca blogul e complet anonim, poti sa iti exprimi ce parere doresti. Sfaturile de mai sus se aplica pentru blogurile in care identitatea autorului este usor de aflat sau publica.
Singura problema ar fi sa nu iti identifice cineva porecla de pe blog si sa faca legatura dintre ceea ce scrii acolo si persoana ta.
In general, daca vrei un loc de refulare, inregistreaza blogul cu o alta adresa de mail decat cele care pot fi identificate cu tine, alege un nume greu de asociat cu ceva si ai grija sa nu spui nimanui ca tu scrii acolo.
Mai exista si posibilitatea atacurilor DOS (denial of service), care iti pun blogul pe standby pentru o buna perioada de timp.
Learn to disagree without being disagreable
Si bineinteles, nu pune secrete pe net, pe care nu doresti sa le afle si restul lumii…
nu-mi pasa de ceilalti si in special de angajatori.
daca imi dau reject le dau si eu reject in felul meu mai ales daca sunt de sex opus(un sut in fund/amenintare/injuratura sau DDOS/hack).
eu sunt dinte pentru dinte si ochi pentru ochi,nu las garda jos decit in fata LUI DUMNEZEU si cind stiu ca fac ceva grav.