În ultimele luni, am remobilat sufrageria complet și bucătăria și dormitorul parțial. Mobila veche nu era rea, dar era…veche și am zis că, dacă tot am niște bani, să fac să fie bine.
Asta a presupus să caut soluții să scap de mobila veche. Prima idee a fost să o desfac și să o dau unui vecin care are centrală pe lemne. Dar apoi colega a zis că ar fi păcat și că sunt oameni oameni care s-ar bucura de ea.
Așa că am pus pe un grup de vânzări online din oraș, cu câteva zeci de mii de membri, că dăm ba un pat de două persoane, ba un colțar, ba o comodă, ba un fotoliu… Nu le-am pus pe toate odată, le-am pus cum ne-au venit cele noi.
Ce am învățat din asta:
- oamenii sunt pretențioși. nu în sensul că voiau ca mobila să fie neatinsă, ci voiau fie să îi sun eu, fie să le-o păstrez 2-3 săptămâni, fie să le-o aduc eu acasă. și da, unii vor mobila neatinsă, deși am pus la dispoziție poze bune, la rezoluție mare.
- oamenii nu își știu interesul și posibilitățile. se plâng că dorm pe jos și ar vrea patul, dar nu au cu ce să vină să îl ia. nu reușesc în 2-3 zile să găsească pe cineva să le transporte un pat sau o canapea. alții nu pot pricepe că nu le intră pe ușa de 70cm o mobilă de 90x90x200.
- oamenii nu se țin de cuvânt. o tanti a anulat de două ori venirea să ia canapeaua și când a venit a părut foarte dezamăgită că arăta fix ca în poze. am dat-o afară pe poartă cu o scârbă. o altă fată care “chiar avea nevoie”, ca să o citez, de pat, a uitat, apoi s-a trezit târziu, apoi nu l-a mai vrut.
Pur și simplu mizerabil. Nu zic că ar trebui să îmi pupe picioarele sau să se mulțumească cu orice, dar când dau 3-5 poze pentru fiecare obiect pe care îl donez, spun dimensiuni, sunt flexibil la orele la care poate fi ridicat și e și gratis, parcă vreau un pic de seriozitate.
Vezi, boss? Asa iti iei pietre in geam! Gratis!
Suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine.
@Andrei
care-i spilu’?
„suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine” – atunci când plătim pentru ele. Vali dă mobila DEGEABA. Ce scuze le mai găseşti?
De aceea nu trebuie dat nimic gratis. Mult sub pretul pietei, da. Gratis nu!
Aham. De doi ani ma chinui sa dau un dormitor de copii (doua dulapuri, doua comode si o masuta bonus) de la Ikea (seria Mamut) pe care le apreciez la nota 9.4 din 10, la 45% din pretul de magazin – numai sa le ia cineva. Nu. Probabil ca e ca-n bancul ala, nici daca le scot afara nu le ia cineva gratis pana nu pun un afis cu pretul.
Asa ca nici varianta cu bani nu este buna, aia gratis iarasi nu-i.
Pentru produse de la IKEA 45% din pretul de magazin este mult.
Este o vorbă pe aici prin Moldova: calicu-i gingaş.
Buna vorba.
Se aplica si in restul tarii.
Un fel de: „Muieti-s posmagii?”…
Și tot aici mai este o vorbă: „la calic sa-i iei și traista”
La calic sa ii tai baierele la traista.
Muieți-s posmagii?
Ai scris in anunturi „rog seriozitate” ?
Nu necesita investitii, nu bate , nu troncane, nu da fum etc
Acum vreo 3 ani am donat canapeaua veche cu tot cu 2 fotolii, nu ne mai placeau, era de elvila, le au luat niste rude prin alianta, nici buna ziua nu au dat. Zilele astea trebuie sa schimb fotoliul de la birou+ inca vreo 2 mai mici. Le arunc direct.
Adi, daca biitoare cand oferi ceva, poate iei in calcul sa o faci pentru tine si nu pentru un „multumesc”. Daca te legi de recunostinta oamenilor, niciodata nu va fi suficient. Ofera daca ai ceva e oferit si invata sa nu astepti ovatii pentru asta
@oana
Eu de la Ion Creangă am învățat că până și Scaraoțchi își muștruluiește drăcușorii dacă nu zic „bogdaproste” când trebuia. Noroc cu curentele astea noi de gândire, că acum pot oamenii să fie mai nerecunoscători decât dracii lui Creangă.
Roxana, poate data viitoare invatam despre psihologia omului de la practicieni si oameni de stiinta si nu de la Creanga. Poate data viitoare nu il luam pe Scaraotchi drept model pentru grija fata de alta. Poate…
Ai pus-o și tu online. Mergi la târg cu ea
La Vitan vinzi orice duminica.
Muieti-s posmagii?
Asa comentariu original nu am vazut niciodata pe net. Esti cumva un erudit?
io cred că astea sunt frustrări pt că înainte aveai în casă mobilă pe care nici săracii nu vor s-o ia moca:)))))))))))))
ai avut rabdare…dupa prima experienta neplacuta cu donatul, le aruncam direct.
Unde? Cum?
Sunt multi saraci INFECTI, LENESI, PROSTI, care sunt saraci tocmai din vina lor, din cauza lenei, inadaptabilitatii, gandirii submediocre sau alor defectiuni la bibilica.
Singurii pe care i-as ajuta sunt copiii care provin din familie defavorizate, sarace(chiar daca e din vina parintilor, care sunt cum am spus mai sus), dar care se tin de invatatura si vor sa scape de situatia in care se afla.
In rest , majoritatea saracilor sunt niste lipitori ordinare.
In Romania nu ajungi sarac decat daca alegi tu sa fii asa. Prin sarac eu inteleg salariu sub 350 euro NET, deci nu minimum pe economie!
omule, e o diferenta intre ala care e needucat si-a stat toata viata in cacat si la fel si parintii parintilor lui, si ala care e prea putoare ca sa se ajute singur. Saracia e endemica in unele locuri, si uneori prostia unui parinte are consecinte peste generatii.
Unii chiar sunt putori, si poate ca aia sunt majoritatea. Dar sunt si-o gramada de oameni saraci care sunt saraci din motive independente de ei. Daca de exemplu ai fost malnutrit toata viata, iesi prost si nu e vina ta.
fara legatura: una dintre chestiile bune pe care le-a facut comunismul in Romania- poate singura- o gramada de oameni din zona aia de saracie endemica au avut o sansa sa iasa din ea. Unii au luat-o si au facut ceva. Majoritatea au trecut de la sarac la tara la sarac la oras. cat a fost de mare progresul… what can I say, macar nu se mai caca in fundul curtii. Si poate multi dintre cei de aici sunt copii sau nepotii alora care au plecat din sat sa faca ceva in alta parte. Bunica-mea era o vaduva saraca intr-un sat amarat un’si-a luat dracul noapte buna. Era ata de saraca incat a trebuit sa-l dea spre adoptie pe cel mai mic pentru ca nu-l putea hrani.
Fiul ei cel mijlociu a facut scoala in sat in anii 50, a plecat „la oras” la o profesionala, a facut liceul la seral si a ajuns inginer( si alte chestii).
Cand a murit lucra intr-un post relativ important in ceva ministerul industriei constructiilor de masini sau cum dracu-i zicea, calatorea mult chiar si sub comunism etc.
Omul ala era tatal meu. Fara conjunctura aia istorica? probabil ca ar fi ramas un taran la mama dracului, si eu nu m-as fi nascut pentru ca nu s-ar fi insurat niciodata cu coana mama. E ceva progres in doua generatii, nu?
@cheddar: +1!
1. Facerea de bine futere de mama.
2. e oarecum stiut ca oamenii nu apreciaza chestiile gratuite- daca e free inseamna ca n-are valoare. dac-o puneai „mobila de vanzare- 500 de lei” in fata casei disparea intr-o ora.
3.O gramada de oameni sunt saraci din prostie si comoditate, ca sa nu zic lene. Chestia aia cu muieti-s posmegii. Sunt aia care-s someri dar mai bine traiesc din cacatul ala de ajutor de somaj decat sa faca naveta etc.
4. In Germania si p’aci prin Blighty oamenii au un obicei amuzant- lasa in fata portii chestiile gen mobila sau electrocasnice pe care nu le mai vor. Si daca ai nevoie si-ti place le iei, sau le iau gunoierii data viitoare.
Cand stateam la Stuttgart nemtii le duceau la Flohmarkt. Mi-aduc aminte ca prima familie de romani pe care am intalnit-o in Germania isi mobilasera casa cu chestii gratis de la Flohmarkt. Cica asa e mai putin umilitor pentru cei care au nevoie dar nu vor sa ceara.
5. Eu si Ian avem un hobby- colectam si reparam laptopuri vechi si/sau stricate pe care oamenii le arunca si pe urma le distribuim gratuit la copiii refugiatilor sau emigrantilor saraci din oras.
Si chiar si cand sunt infiorator de saraci si stau 7 intr-o camera unii se plang ca laptopul ala care-o fi vechi de 3-4 ani dar functioneaza nu e ultima generatie.
Si cum facem chestia asta impreuna de ceva vreme (fo doi ani), am observat o chestie. Oamenii care accepta si sunt recunoscatori sunt aia care reusesc sa-si imbunatateasca viata. Amaratii aia de asylum seekers din Congo la care le-am dat mobila mea veche acum trei ani acum au propriul apartament, slujbe, copiii merg la scoala si de cate ori ne vedem in oras sunt al dracului de fericiti sa ne vada. Ceea ce e in felul lui amuzant pentru ca un tip d-asta cat casa, negru inchis care vine spre tine zambind? In mijlocul verii arata ca o gaura in aer. Cu dinti si ochi, gen Azazel din sandman.
Aia care fac mofturi tot acolo sunt.
Cand eram mai mica, taica-meu a luat un monitor nou si era hotarat sa-l dea (deci gratis) pe cel vechi fiului unui „prieten” mai sarac. Spre finalul convorbirii insa s-a lamurit: nu-l voia decat daca era pe negru, sa se asorteze cu boxele sau ce mai avea.
Cool referinta la sandman !
Si eu am vazut pe facebook un proiect cu camere foto vechi pentu un cerd ce copii la scoli din rahova. Aveam vreo doua sapuniere decente, am zis ca le dau. Evident , nu m-a mai contactat nimeni. Tipa share-uia in continuu si avea o gramada de like-uri de genul omg, vai cum ajuti tu copii etc. dar nu s-a obosit sa ridice 2 aparate…
Cam la fel fac eu prin Cluj cu diverse laptopuri si calcule care imi raman din afacerea de suport tehnic.
Mor de ciuda si nervi cand imi refuza donatia unui sistem decent pentru ca „nu mere gta5 pe el”. Iti dai seama ca pe astia ii tai total de pe lista.
in Leicester e un bloc in care pun astia toti asylum seekerii pana li se aproba hartiile, ceea ce dureaza de la sase luni in sus.
magaria e ca oamenii astia primesc foarte putini bani, n-au dreptul sa munceasca legal, dar copiii trebuie trimisi la scoala. Si e al dracului de greu aici sa inveti si sa faci teme fara laptop.
In teorie statul le asigura locuri unde sa stea in blocul ala, si pentru ca-i accepta, primaria primeste mai multi bani de la guvern.
Din pacate banii aia nu-s de ajuns, asa ca oamenii aia chiar au nevoie de chestii gen haine, mobilier etc.
Poate problema e cum a zis Sakura- ca oamenii care chiar ar avea nevoie poate n-au access la internet .
@cheddar:
Felicitări pentru ceea ce faci. Asta trebuie făcut cu imigranţii/refugiaţii. Trebuie ajutaţi să se dezvolte, să fie pe picioarele lor.
@atti
Dacă ai de donat un laptop care funcţionează, sau la un preţ mai mic, mă înscriu de clientă.
Îmi trebuie pentru scris diverse, nu fac mofturi şi n-am primit niciodată gratis nimic!
@manu144
unii pot fi ajutati. Astia din ultimul val… se pare ca numai o minoritate sunt refugiati. Au fost multe cazuri in care i-au atatcat pe cei care voiau sa-i ajute.
Pana acum fun an, refugiatii erau mai ales din Africa/Afghanistan si de obicei majoritatea erau femei cu copii si batrani. Si erau recunoscatori pentru ajutor.
Astia… astia doar cer. Si sunt violenti, si au pretentii. Aia nu le place, vor apartamente, vor bani etc. Pe mine nu ma deranjeaza sa ajut pe nimeni in limitele timpului si posibilitatilor, dar oamenii care arunca mancarea pentru ca nu e la standardele lor sau care cer apartamente in orase mari si bani- „banii lor”… pe mine oamenii aia ma cam lasa rece.
@cheddar
Asta nu am înţeles din tot haosul cu refugiaţii. De ce nu s-au prioritizat familiile, oamenii cu cu copii.
Sunt convins că aceştia sunt mult mai puţin puşi pe furăciuni, şi vor un viitor pentru familia lor şi chiar vor să muncească, să se dezvolte.
În schimb nemţii chiar cred că matahalele de 20-30 de ani fără nici o responsabilitate (aka n-au nimic de pierdut) vor munci cu drag şi spor şi vor plăti impozite nemţilor.
Şi toată paranoia asta cu suntem invadaţi doar pentru a fi islamizaţi, cred că are un sâmbure de adevăr. Trebuie să fim realişti, ca familie, da, vinzi casa, vinzi maşina, vinzi tot, faci rost de câteva zeci de mii de eur şi fugi unde vezi cu ochii cu copiii în spate. E plauzibil.
Dar când vezi oameni care clar n-au lucrat în viaţa lor, n-au nici o meserie, n-au nimic, şi vin cu mii şi zeci de mii de euro în Europa, ceva pute rău.
Evident, nu vorbesc în absolute, şi sunt perfect conştient că sunt excepţii peste tot, nu toţi sunt terorişti, dar nici toţi nu sunt refugiaţi…
copiii si femeile sunt in taberele de refugiati din Turcia etc.
Aia care vin sunt in majoritate barbati.
Mortii ma-sii , americanii au incercat sa-i inarmeze pe sirieni sa lupte impotriva lu’Assad si a ISIS. s-au inscris 5 oameni care dupa aia au vandut armamentul la isis.
Mortii ma-sii cateva sute de mii de barbati sanatosi cred eu ca ar fi facut o diferenta in razboiul ala.
dar nu, dansii sunt putori, prefera sa vina in Europa si sa se duca fix in tarile cu cele mai misto beneficii.
Si pe langa ei si altii din Africa etc.
Italienii au probleme cu pseudo refugiati din Ghana, care e o tara safe. care vin si au pretentii ca de ce nu primesc bani si mancarte buna.
Subscriu la ce ce spune mai sus
Am schimbat canapelele din casa 2 locur;3locuri;2 tabureti. Le-am pus pe un site cu lucruri de donat. S-au inghesuit multi sa le ia si cand explicam si la telefon ( scrisesem si in anunt) ca nu ofer transport nu a mai venit nimeni sa le ia.
Doar un sfat: În loc sa pui în anunț ca este gratuit, pune o suma mică, sub alte anunțuri, iar cei celor care sunt cu adevărat interesați și sunt dispuși sa plătească, oferă-le produsul gratuit.
Nu a fost cazul meu dar când va fi, așa voi proceda.
Imi aminteste de ce scria Dollo:
http://www.dollo.ro/2017/04/facerea-de-bine-si-pomana-la-romani/
Rezolvarea: a sunat la oameni care reconditionau mobila.
prima idee este intotdeauna cea mai buna
Mno, se mai uita si la om. ‘or fi zis ca ai dat kilometrajul înapoi la patul ăla.
Vreau sa donez un Ferarri Testarosa,stie cineva vreun amarat care sa mi-l ia???
Are cauciucuri de iarna? Daca nu, nu-mi trebe, mersi!
Îl primesc eu dacă nu bate și are km reali. Bine, sa fie și reviziile făcute la reprezentanță.
il dai cu plinul facut?
E inscris, ai itp, rca, plinu’ facut? Daca nu plimba ursul ca avem destule pe cap si nu vrem a ne fraieresti.
numai daca e verde
Stiu eu niște băieți. Nu le trebuie cheia. Zi doar unde il ți.
I-a mers bine juniorului cu colinda
Vali, am pe site-un nostru de biciclete, în bazar, o rubrică permanentă de donații, de ani de zile. Sunt piese de bicicletă și accesorii de tot felul. Nu sunt noi, dar toate pot ajuta pe cineva. Am donat de-a lungul timpului de toate. Poza principală a anunțului conține înscrisul ”NU TRIMIT!” de mai multe ori, cu majuscule. Te-ai minuna să afli de câte ori am fost somat să mă duc la poștă și să le pun pachete cu ce-și doreau ei. Alții, aproape mai haioși, voiau să-și facă upgrade cu piese de ultimă generație și-mi scriau să le trimit schimbătoare spate de 10 viteze și alte minuni din ăstea.
Distracție pe cinste!
Partea bună e că sunt și oameni care apreciază. Puțini, dar sunt.
Nu te descuraja din cauza unor puțopalmiști! E mai bine să donezi ceva decât să arunci la gunoi. Ăsta e crezul meu.
Spor!
Mx
știu. am găsit intr-un final pe un nene care lucra ca șofer și stă prin bod, dar nu avea mobilă in toată casa.
Bunica-mea mereu spunea ca ea nici degeaba nu reușea sa dea lucruri și alții reuseau sa vinda orice.se pare ca așa e la unii.eu mereu m-am chinuit sa dau chestii de prin casa pe care nu le mai foloseam, mobila,haine pentru ca mă loveam de oameni neserioși sau pretențioși.nu am dat niciodată mizerii ci doar obiecte folosite de noi dar curate și decente.acum vreo 10 ani cand am încercat sa dau niste lustre aproape noi am tras concluzia ca mulți dintre cei ce plângeau ca nu au multe sunt ciudat de mofturosi.nu m-am lămurit ce e cu treaba asta și văd ca li se întâmplă sI altora…
Asta inseamna ca oamenii nu o duc rau.Sa stii ca unii platesc ca sa se scape de mobila veche, nu crezi ca ceri prea mult?
Asa am patit eu, aveam doua masini de spalat, functionale dar cu cu unele defectiuni, si am pus pe un forum studentesc ca le dau gratis, numai sa vina sa le ia. Am explicat ce nu merge la ele, din doua putea sa faca una sa mearga brici. Nimeni nu le-a vrut. Am dat bani la suedeji sa mi le ia…
Este posibil ca rezultatul experienţei să fie mai nefericit şi datorită unei probleme de comunicare. Cei care ar fi fost bucuroşi să le primească este foarte probabil să nu fie contactabili prin internet.
Mă gândesc că o soluție elegantă ar putea fi să contactezi un ONG de caritate, de exemplu Caritas. Se vor ocupa ei de preluarea și distribuirea obiectelor către cei care au cu adevărat nevoie de ele. Încearcă și pe această cale și revin-o să ne spui cum a mers. Merită încercat măcar pentru demersul jurnalistic și, cine știe, poate va rezulta un bun ghid pentru alții aflați în situații similare.
Încă ceva: la mine în sat există un magazin de caritate, unde pot fi predate bunurile de care nu ai nevoie iar ei le vând la prețuri derizorii care nu știu dacă le acoperă nici măcar chiria spațiului și salariul.
omule si la mine sunt fo cateva. Dar am descoperit ca:
1. ONGurile mary ca de ex BHF vand chestii vechi(primite gratuit) la pret aproape la fel cu mobila noua de la Argos. Diferenta de calitate dar chestii ca de ex. un pat- chiar daca e mai de buna calitate decat unul de la Argos, nou>vechi.
2. Majoritatea chestiilor astora cheltuie cam toti banii pe care-i fac pe admin. La modul 80%+. Crucea Rosie a primit milioane in donatii sa construiasca chestii in Haiti si le-a construit alora 5 case.
3. Nu stiu unde stai tu dar aici majoritatea staffului din magazine sunt voluntari. Si cum charity-urile nu platesc TVA de obicei chiriile sunt mai mici decat pentru un ,magazin.
Zoso, nu ai dreptate. Iti dai seama ca sunt saraci care nu isi permit luxul de a plati transportul?
Nu poti sa le oferi si transport? E dreptul tau, dar inseamna ca te adresezi unui anumit grup,celor care oricum si- ar permite sa- si cumpere mobila second. De aici si anomalia intregii situatii.
Am pus si eu un anunt. Donam accesorii pt bebe. Scaun cu masuta, patut…mai multe. Am primit un bip. Mi- a si venit sa rid, ca nu mai primisem bip- uri din studentie. Era o amarata dintr- un sat; m- a rugat sa i le trimit la o anumita data, ca ea lucreaza cu ziua si in data aia urma sa primeasca plata.
I le- am trimis si am platit transportul. Am mai primit un bip de ‘multumesc’. Daca femeia a luat ce i- am trimis si a vandut tot ca sa bea banii si isi tinea copilul legat de calorifer? Nu stiu si nu e treaba mea, sper doar ca nu.
M- am lungit dar bottom line is this: fa un bine, cat poti, cui poti si nu judeca. Daca poti, fa binele de care oamenii au nevoie, nu binele pe care vrei tu sa il faci. Daca nu poti, e ok si e dreptul tau sa te opresti unde vrei. Dar nu judeca; nu le stii povestea.
Acum vreo patru ani am facut curatenie in bibliotca si am strans vreo cateva cutii de carti care erau in majoritate din bibliografia scolara. Am incercat sa le donez bibliotecii metropolitane. Nu s-a putut. Am incercat la o scoala de pe langa mine. Nu s-a putut. Am dat anunt pe twitter unde spuneam ca singura conditie este sa vina pana la mine si sa si le care d ela etajul trei pina la masina. Cu liftul. A durat toata treaba asta vreo tri luni pana a vrut cineva sa faca efortul asta.
Altfel am vrut sa donez o canapea, nu au vrut sa vina sa o ia pentru ca ei nu pot sa care ceva asa de greu. Am scos-o pe holul blocului si a disparut in vreo ora. Cu ocazia asta m-am lecuit sa mai donez ceva. Mai bine le arunc munca mai putina.