Circulă zvonul că, odată ce ai copii, nu mai dormi. Parțial adevărat, parțial fals. Am văzut cupluri care au devenit zombie și ne-am văzut pe noi, care am fost ok și, pentru că avem în gașcă și printre cititori cupluri care urmează, iată câteva idei:
1. Când punem copilul la somn, unul doarme cu el, iar celălalt face liniște
Nu se pune copilul în pat și apoi mergem să aranjăm oalele fix atunci sau punem o mașină de rufe la spălat. E nevoie de liniște maximă.
Cea mai enervantă chestie e să pui copilul în pat și apoi să o mai arzi încă jumătate de oră cu lumina aprinsă, ca să faci chestii. Transmiți mesajul greșit: el crede că doarme, dar dacă te vede foșnind, nu știe dacă să închidă ochii sau ce se întâmplă.
Soluția este să nu fie pus în pat cât timp tu aranjezi hainele sau pregătești ținuta pentru a doua zi.
2. Dacă copilul doarme, facem liniște
Primul apartament în care am stat avea dormitorul lângă baie, situație care a făcut trasul apei la toaletă interzis când doarme copilul. Nu a fost un capăt de lume, ne-am adaptat, pentru că aveam de ales între asta și a-l trezi din somnul lui, deci morocănos, deci enervant.
Chestia asta e valabilă și pentru alarmele telefoanelor, sunetul espressorului și soneria de la ușă.
3. Luminile de noapte sunt utile
Faza e așa: copilul urlă că îi e foame sau a visat ceva. Cea mai mare greșeală e să aprinzi lumina ca să îl iei în brațe sau să îi faci lapte, pentru că copilul crede că e ziuă și nu mai adoarme minute bune.
Soluția e simplă: lumini de noapte în dormitor, pe hol și în bucătărie. În felul ăsta se poate prepara mâncare sau se poate legăna copilul un pic fără a aprinde lumina. Eu am trei din astea, sunt cu senzor și se sting ziua, găsiți variante la orice magazin.
4. Dacă copilul urlă, cineva trebuie să se trezească
Asta e boală grea la cupluri. Trezește-te tu! Ba tu! E rândul tău! Ba al tău! Și ajung să se trezească amândoi, când normal ar fi ca primul care îl aude să se trezească și să rezolve problema, salvându-l pe celălalt, care va face la fel în altă situație.
La noi erau zile în care mă trezeam eu de 3 ori pe noapte și apoi recuperam dormind dimineața mai mult, sau se trezea ea și apoi o lăsam să doarmă până la 11, eu stând cu copilul.
5. Ritm și program constant
O greșeală pe care părinții o fac este să schimbe programul copilului și apoi să se mire de ce acesta devine obosit sau agitat. Sigur, în cazul călătoriilor, asta e inevitabil, dar e aiurea să tragi de el cu orele, că poate rezistă.
Iar somnul la prânz, în cazul copilului mic, este sfânt.
Presiunea și obligațiile sociale pot fi puse pe raft o vreme. Dacă nu, zombie time!
Da, dar tu nu pleci ca altii la work de dimineata, d-asta poti recupera somnul :))).
Pana pe la un an , amandoi copiii se trezeau fix din 3 in 3 ore sa suga. Abia dupa aia au inceput sa doarma mai mult.
Nu ne-au distrus somnul, dar am invatat sa dormim distribuit si in orice pozitie.
Lumini de noapte cu senzor gasesti la IKEA. Mici, rotunde, le bagi in priza si atat. Arata ca un bec mic, dar in loc de fasung are un stecher. 10 sau 20 de lei bucata, nu mai stiu sigur. Se gasesc la raionul de copii. Disponibile in mai multe culori
„Iar somnul la prânz, în cazul copilului mic, este sfânt”
mda, sfant, ca apoi nu mai doarme toata noaptea cum trebuie..
sau, ce in semana „copil mic”? la 2 ani inteleg, dar la 7-8 incepe sa fie aiurea cu dormitul la pranz daca nu are somn
In cls xii-a aveam ore dimineata: 07.30-13 sau cam asa. Dormeam 1-2 ore dupa-amiaza si dormeam si noaptea de puteai sa tai lemne pe mine si eram ditamai oama de 19 ani. Imi aduc aminte perfect ca n-am dormit o dupa-amiaza. Am fost zombie in ziua aia, n-am putut sa invat nimic.
Sa nu mai zic ca in toti anii de scoala cand aveam ore dimineata am dormit dupa-amiaza ca zice lumea ca-s nebuna.
Copilul s-ar putea sa vrea sa se joace si sa nu doarma, (stiu unii, 7-8 ani, care practic fac pe ei ca sa nu se opreasca din joc), asta nu inseamna ca n-are nevoie de somnul ala.
aici cred ca e diferit de la om la om. eu am fost pus cu japca cate doua ore in pat dupa-masa pana am fost destul de mare pentru a ma impotrivi. deci a durat ceva. stiu ca uram cu desavarsire perioada aia in care stateam nedormind uitandu-ma pe pereti asteptand sa treaca timpul ca sa-mi vad in continuare de ale mele.
@Mihai, in mod sigur e cum zici, dar am vazut copii care urlau ca nu le e somn, ca vor sa se joace, etc, dar adormeau in maxim 10 minute dupa ce erau pusi in pat si se creau conditii de somn. Adaptare in functie de situatie.
Somnul de dupa-amiaza este neaparat necesar pana pe la trei ani; dupa, copilul decide daca mai vrea sau nu sa doarma la pranz. Unii copii o fac pana la varsta liceului, altii refuza categoric chiar si inainte de a implini trei ani. Fiecare dupa cum ii sunt nevoile. Pustiul meu are sapte ani, si nu mai doarme dupa-amiaza de cand avea doi.
Completare pentru cei care se intreaba de ce e bun intunericul la somn: intunericul favorizeaza producerea de melatonina care, la randul ei, ajuta la somn.
Pentru cei care se intreaba de ce copii devin foarte agitati/irascibili cand a depasita ora de somn: corpul lui incepe sa produca adrenalina si pentru a contracara oboseala, produce din ce in ce mai multa, apoi nu mai stie ce sa faca cu surplusul.
Regula e numa’ una: nu faceti liniste totala in camera, ca o sa aveti un copil care se va trezi si la cel mai mic zgomot.
E ideal un radio vechi. Algeti un post de radio cat mai monoton, volumul mai incet si gata. Dupa 2-3 zile o sa doarma tun, nu o sa se mai trezeasca la orice masina care trece pe strada. Bine, asta dupa perioada infamelor colici 3-6 luni. Acolo e alta mancare de peste si acolo trebuie sa „platesti pretul”
băi frate, incredibil ce amintire îngropată mi-a răscolit comentariul ăsta: eu bând ceai înainte de culcare și întrebându-l pe taică-meu ce sunt chestiile alea de pe fundul ceștii, iar el răspunzând că e mac… Deci d-aia sunt atât de cretin acum, există o explicație, m-au drogat ăia din fragedă pruncie. (amintirea asta e de pe undeva de dinainte de vârsta de 4 ani). În plus mai erau și jigodii perfide: nu-mi făceau nici o concesie vreodată, dar ceașca aia era preferata mea (din cauza culorii) și singura dată când îmi făceau „mofturile” cum ziceau ei, era când îmi dădeau ceaiul cu mac.
…sau ii dam alcool cu diazepam.
placinte cu mac. Si ceai de mac in loc de pepsi.
Reguli de bun simt, dar care pentru multi nu sunt evidente.
Da, asa, dar nu tot timpul. Asa faceam si eu cand avea fi-miu 3 luni, pe urma situatia a inceput sa se schimbe pentru ca se schimba programul lui de somn. Doarme in timpul zilei o ora – doua, timp in care noi ne vedem de treaba noastra, iar seara la 9 pune capul jos si se trezeste dimineata la 6. Ziua sunt zgomotele normale de casa – masina de spalat merge, tragem apa la baie etc. (chestii cu care copilul trebuie sa se obisnuiasca), iar seara facem liniste.
Mai am prieteni ai caror copil s-a tot trezit noaptea pana pe la un an – difera foarte mult de la copil la copil, indiferent de cate sfaturi d-astea urmezi.
…si cel mai tare sfat mi se pare ala „dormi acum bine ca pe urma nu mai apuci”.
Asta e urare pentru un viitor parinte
Asa i-o zis Dumnezeu la Adam cand l-o adormit ca sa-i ia o coasta si s-o faca pe Eva.
Sau cara copilul pe la 22.30 la McDonald’s, îndoapă-l cu hamburgeri si înghețate si apoi plânge-te ca nu mai doarme noaptea si ca e agitat.
Sau plimba-l ziua, in amiaza mare, cu capul gol si cu haine din categoria „flaușat” –> lâna si mira-te ca o sa-ți răcească.
Astea sunt doar câteva exemple văzute la ultimul târg la care am participat in acest Weekend.
On-topic: fetele mele dorm noaptea de poți sa tragi cu tunul lângă ele. Șmecheria a fost ca le-am lăsat un televizor pe știri cu sunetul dat aproape in surdina de când se știu si s-au obișnuit așa.
Cel mai odihnitor somn in viata l-am avut dupa fericitul eveniment. Chiar mult dupa fericitul eveniment, cind progenitura s-a mutat in casa ei.
Relax ! Urmeaza sa aduca nepotu si o iei de la capat !
Eu zic ca orice familie ajunge la un ritm propriu. Problemele cu somnul (treziri nocturne, program dezordonat) se rezolva (poate nu de la sine, dar fara interventia vreunui specialist) in majoritatea familiilor pana pe la varsta de 2 ani (a copilului), daca nu chiar mai devreme in cazurile mai norocoase. Oricum, odata ce intra si gradinita in ecuatie lucrurile se schimba radical.
what’s next? maine un post despre cacuta?
dacă vrei, facem.
go for it
Un post despre alăptare
cu poze.
Si in 6 luni devii bloggerul oficial al mumsnetului.
Noi am învățat copilul sa doarmă cu o gălăgie relativa. Tv pornit la volum normal, vorbit normal si nu ne-am stresat nici noi nici el. Acum poate dormi in orice mediu cu aproape orice zgomot.
Programul de mâncare si somn a fost si este sfânt.
PS Nu sunt oltean.
ciprian , tu esti?
Parintii zombie sa ia aminte!
Sunt mult mai curios cum reusesti sa iti faci timp pentru munca?
Mai exact: unii din noi lucreaza si in weekend, si cateodata si cu noptile. Spre exemplu eu imi iubesc munca, si as sta si non-stop lucrand la un produs. Cum se potriveste un copil in toate astea? Trebuie sa renunti la timpul tau/timpul dedicat companiei pentru copil? Cum s-ar potrivi o doica 24/7 in toate astea? S-ar crea un balans work-life OK cu o doica? Sau pur si simplu nu ar avea sens, iar un copil e o ancora in viata profesionala?
eu mă trezesc pe la 6 și până la 8 când se trezea el reușeam să fac destulă treabă încăt să mă pot opri două ore ca să stau cu el. după care il lua soția, după care iar eu cât ea așeza masa sau făcea de mâncare, după care mergeam la somn.
Eu sunt un pic idioata asa ca intreb daca iti place munca asa tare incat ai lucra non-stop de ce mai faci copil/copii? De ce faci copil/copii daca vrei bona 24/7? Nu mai bine lasi copiii sa-i faca aia carora le mai place si altceva in afara de munca pe care o fac?
Imi cer scuze daca am inteles ceva gresit si am luat-o pe aratura.
Am doi copii, unul de 5 ani si celalalt de 9 luni. Copiii dorm intr-o galagie moderata si o fac bine de tot. Singurele zgomote la care se trezesc sunt cele produse de o bormasina insistenta.
Am senzatia ca tu ai o mare problema cu odihna si pentru asta toti ceilalti trebuie sa urmeze instructiunile tale referitoare la odihna. Daca tu iti obisnuiesti copilul sa doarma intr-o liniste perfecta, ghici ce? se va trezi la orice motocicleta agitata pe strada sau usa trantita de la lift.
Cumpara-ti tu dopuri de urechi si lasa-i pe altii sa poata dormi si in conditii mai putin prielnice, nu ca un iepure bantuit de lup.
ai dreptate. Stiu asta din proprie experienta, si pana la varsta asta eu nu pot sa dorm fara liniste completa si absoluta si ma trezesc si la un basit de musca.
Vali, cum procedati cand sunteti in vacanta cu cel mic? Ma gandesc ca, inevitabil, mediul de la hotel e ceva mai zgomotas decat cel de acasa. Ba un vecin care trage apa in miezul noptii, ba o bufnitura sau un tropait. Nu-i da peste cap odihna?
Te intreb pentru ca noi calatorim mult cu fetele si am incercat sa le invatam de acasa cu un nivel mediu de zgomot. Mi-era teama ca daca ajungem in vreun hotel prost izolat fonic, cum sunt multe de la noi, si dam de vecini mai petrecareti o sa se trezeasca in miezul noptii si ne stricam toti si noaptea, dar si ziua urmatoare din cauza oboselii.
La noi sunt critice doar alea 10 – 20 de minute in care adoarme. Unul sta cu ea, iar celalalt are grija ca bebe, daca e treaz sau se trezeste, sa nu planga sau sa nu gangureasca de sa se auda pana la ea. Iar in calatorii, ca sa ne facem viata (sau noaptea) mai usoara, alegem sa stam in apartamente care au separat dormitorul de living prin usa astfel incat sa nu se trezeasca una pe alta noaptea.
al nostru e obișnuit să doarmă în locuri străine, știe că e temporar și nu bagă foarte mult de seamă ideea că „sunt în altă parte”.
totul e ok până vine seara de ieșit la bere cu băieții, dacă iți mai permiți cu doi bebeluși acasă… când te intorci șifonat e marea incercare să treci noaptea, dimineața și ziua următoare la muncă.
True story:
Copilul avea vreo 2 ani, cu program de somn respectat cu sfințenie, nu aveam probleme, însă cât dormea vorbeam în șoaptă, stăteam cu stres când mergeam la budă, că dacă nu-și face somnul e mai nervos, chestii din astea.
Fix în timpul somnului de prânz vine echipa de la termopane să dea jos geamurile vechi cu ramă metalică și sticla de pe ele. Două balcoane mari, tăiat tot rahatul ala de metal cu discul, sticla spartă plesnind peste tot, încercați să vă imaginați zgomotul. Și totul la 3-4 metri de camera copilului. Să vă mai spun că nu s-a trezit?
La subiect, subscriu la partea cu program de somn, prânz si seara, respectați orele cât puteți de mult. Iar pentru cei care dorm până la 5 ani cu copilul în camera, eventual cu televizor, mult succes! De la 3 luni puștiul doarme în camera lui și ACUM e așa de bine… Da, e nasol până la un an că tot trebuie să te deplasezi noaptea, dar merită
din greseala ti-am dat un like, de fapt voiam sa spun ca e sadic sa-i impui bebelusului sa doarma singur daca el nu vrea, Te gandesti numai la binele tau, dar urmarile stresarii copilului cu separarea de mama se vad in timp. Si nu merita deloc!
mda, i lol’ed
– dacă îl învăț să doarmă singur, în liniște, de fapt mă gândesc la binele meu
– stresarea copilului? separarea de mamă? lady, fuck off, am renunțat la multe tocmai ca să putem sta toți acasă cu el până la 3 ani jumătate când l-am dat la grădi, ce treabă are una cu alta?
– let me guess: dacă nu a dormit cu părinții și eventual alăptat până la 5 ani e practic nenorocit pe viață, nu?
Asta e un citat, exista o multime de studii care suna cam ca si citatul asta „efecte negative pe care nu le anticipezi atunci când începi să îţi laşi copilul să plângă, în încercarea de a-l învăţa să doarmă singur. „Dacă sunt supuşi multor situaţii stresante cum ar fi cele în care sunt puşi jos şi lăsaţi să plângă tot timpul, veţi vedea că hormonii pe care îi secretă le calibrează creierul într-un fel diferit, iar partea din creier care permite reglarea emoţiilor ajunge să fie mai mică decât în cazul copiilor cărora li s-au îndeplinit nevoile, care au fost ţinuţi în braţe, când au avut nevoie, care nu au fost lăsaţi singuri. (…) În creierul copiilor se pot petrece schimbări, care pot provoca probleme cu controlul emoţiilor în viaţa de adolescent şi de adult. Pot să devină timizi sau să considere anumite situaţii sociale inconfortabile. Pot să devină mai anxioşi, deprimaţi, s-ar putea să nu reuşească să se controleze, pentru că partea din creier responsabilă cu reglarea emoţiilor nu este prea bine formată. Pot ajunge să fie iuţi la mânie sau, la extremă, pot ajunge mai violenţi”
Sa nu-mi spui ca scrii despre parentaj! e simplu somnul cu copilul daca alaptezi. Mai ales ca sotul doarme ca si pana atunci. Iar chestia cu programul copilului e despre dresaj. Sa nu mai zic ca stresezi copilul
Copilul trebuie sa aiba camera lui din prima zi de la sosirea acasa. Rutina somnului trebuie sa fie sfânta de pe la 3 luni incolo. Zgomotele nu sunt o problema cat timp sunt monotone. O idee buna ar fi sa aiba o white noise machine in camera – zgomot relativ puternic dar monoton, astfel se mai acoperă din inevitabilele zgomote ale străzii/casei.
eu inteleg ca aici scriu tatii, dar nu inteleg cum sotiile, adica mamele, sunt in stare sa aplice ce scriu barbatii aici. Asta e unul dintre putinele linkuri care condamna dresarea copiilor sa doarma singuri, si toate spun ca stresul din perioada de bebelus nu trece, hormonii de stres (cortizolul) afecteaza pe viata creierul copilului https://www.gandul.info/interviurile-gandul/generatia-careia-i-a-fugit-somnul-daca-te-duci-la-culcare-la-ora-22-00-stinge-toate-ecranele-la-ora-20-00-14231701
Delia, cred ca te-ai cam aprins. Oamenii nu zic sa legi copilul de pat sau sa dai televizoru mai tare ca sa nu il auzi cum plange cu orele. Nu vorbim de extreme si de mentalitati de educare din legiunea straina…
Zic pur si simplu ca pentru ala micu’ ar fi bine sa aiba camera lui, daca vrei sa-i fie bine si lui si tie… Ok, sunt si vor fi exceptii. Daca urla ca din gura de sarpe, il iei cu tine si pace. Dar usor usor il educi sa doarma singurel. Mai cu o poveste, mai cu mangaiat pe spate pana adoarme etc. Altfel o sa faca 10 ani si tot intre mami si tati o sa vrea sa doarma. Ori asta nush cat de bine face relatiei de cuplu, inainte de familie. Pentru ca daca temelia se clatina…
Si treaba asta o spune un tata de 2 baieti, care a facut cu schimbu’ la mers noaptea, cand se trezeau coinacii. Da, merge doar mama cat alapteaza natural, ca deh, tatii n-au ce sa le dea. Dupa ce intra pe formule si ii poti mufa la un biberon, poate la fel de bine s-o faca si tatal.
Altfel, pana oamenii mici fac macar 5 ani, rutina e cuvantul de ordine. Ora de nani la pranz, ora de nani seara. Ala e programu, daca vrei armonie. Daca te tine si ai chef de scandal, tine-l treaz la pranz si seara o sa ai un Hulk mai mic.
da, ma cam aprind, ai fi uimit sa vezi cati parinti sunt capabli sa-si lase copilul sa „se invete” sa doarma singur plangand pana la epuizare/ voma. Si cate carti „de specialitate” sunt scrise pe tema dresajului copiilor sa doarma singuri, printre altele. Asa ca unii oameni retin doar ideea- copilul e „bine” sa doarma singur, si incearca toate variantele in scopul asta. Si pana la urma nici macar nu e asta ideea de baza, ci confortul emotional al copilului. Orice copil isi doreste la un moment dat in viata apropierea fizica, e bine sa aiba loc cat mai curand, pentru a-i fi satisfacuta, totusi. Dupa asta, el se desprinde usor. Asta zic unii, din experienta. Si din experienta mea de peste 4 ani cu copii (si alaptat noaptea) vad ca e extraordinar pt copil sa te stie langa el, mai ales ca are frecvent angoase in somn. Iar cei care nu dorm cu copilul nici macar nu stiu ce pierd- inclusiv lactatia
„Cercetările pe oameni și pe animale au demonstrat că atunci când sunt separați de părinții lor, nou-născuții și copiii au temperaturi instabile, aritmii ale inimii și prea puțin somn REM (stadiul de somn care promovează dezvoltarea creierului). Și asta când toți ”antrenorii de somn” îi păcălesc pe părinți că își chinuie copilul pentru binele lui în viitor…” – See more at: http://alexcreste.blogspot.com/2015/08/efectele-negative-ale-sleep-training.html#sthash.ExMig5wJ.dpuf
La noi nu a dormit singura pana la 3 ani. Nici nu am incercat, stiu ca in America asta este norma dar la noi nu este ceva uzual. Cand am simtit ca nu se mai poate, ne lua si 90 min sa o adormim, am invatat-o sa doarma singura fara plansete.