Când m-am mutat la Berlin, proprietarul, un suedez tinerel, căsătorit cu o Heidi locală, remobila după un accident nefericit: mașina de spălat se stricase și ce s-au gândit ei, un neamț și un suedez? Să o repare ei. Și au reparat-o atât de bine încât au stricat-o și mai tare, inundând toata bucătăria și pe vecinii de dedesupt. A fost atât de sever că parchetul a trebuit înlocuit.
Deci nu doar românii sunt inventivi și meșteșugari. Dar vă invit să povestiți o întâmplare amuzantă sau tristă cu un aparat electrocasnic, cea mai interesantă povestire fiind premiată cu o mașină de spălat rufe (aceasta). Concursul se încheie joi, ora 23:59.
Vecinii de dedesuBt
da poate-or fi vecini de supt, de unde știi? Viața-i grea, nu toți muncim pe bani mulți
Prima data am vazut masina de spalat automata la niste prieteni. Era noua si noi ne-am dus sa asistam la prima tura de spalare, sa vedem si noi minunea. Masina era pur si simplu conectata la teava de la chiuveta si la curent, nu era pregatita de spalat (pentru ca nici nu stiam ca trebuie pregatita
) Cand a ajuns la centrifugare masina de spalat a inceput sa se plimbe prin baie ; prietenul nostru , proprietarul, 60 kg imbracat, nu a stiut ce sa faca si a sarit pe ea cu mainile si picioarele intinse. Nu voi uita niciodata cum se plimba masina prin casa si pe C. cum o calarea in incercarea de a o opri.
mi-ai luat-o inainte, anyway, fingers crossed
familie de moldoveni „living za romanian cetelem capitalist dream” si-au cumparat prima masina de spalat automata cu sarcina maxima de incarcare 10 kg – wow.
vine miticul de instalator local, ii face racordul de apa de la spalator si evacuarea tot spre sifonul acestuia.
citit cu atentie manualul, incarcat masina la jumatate „hai sa nu o solicitam din prima si sa se strice, sa-i facem mai intai rodajul”
fiindca vorbim de moldoveni chibzuiti se alege 500 de rotatii in loc de 1000 si injumatatirea timpului de clatire :))
masina porneste, silentioasa, aproape hipnotizanta cu acele miscari circulare si frumoase de rufe :))
ajunsa la partea de centrifugare masina incepe sa faca pe-a nebuna ca o dacie 1300 cu gunoaie in carburator … stanga, dreapta, fata, spate parca juca o sarba de-a laurei lavric :))
moldoveanca speriata apuca de masina sa o stapaneasca, fara succes, se urca pe ea dar degeaba, masina de spalat s-a transormat intr-un „vibromasagiatore” veritabil :))
fiind incadrata intre 2 corpuri de mobila de bucatarie, de la miscari, loviri si trepidatii, incep sa se deschida dulapurile, sa cada diverse din ele dar soc – masina posedata se opri :)) moldoveanca isi facu’ cruce, multumi celui de sus, isi sterse fruntea usurata dar „diavolul tehnic” incepuse din nou sa se zvarcoleasca, mica pauza era doar o clatire dintre cicluri :))
in tot acest timp in loc sa o ajut pe saraca mea muma, ma prapadeam de ras si o mai si filmam :)) pana in ziua de astazi ne amuzam de aceasta peripetie a masinii buclucase.
bineinteles ca a doua zi, s-a scos din ea stabilizatorul ala de prostectie din timpul transportului, s-a asezat masina la cumpana din picioruse si saraca turuie linistita de peste 5 ani
„za end”
Intr-o seara vroiam sa spal niste rufe. Bag rufele, bag detergent, apas pe boton de start, nu se intampla nimic. O scot din priza, bag la loc (ca orice ITist), verific alimentarea cu apa, verific ca e curent in priza, toate bune si frumoase.
Dupa cateva zeci de minute de troubleshooting decid sa chem un mester. Omul vine prompt a doua zi, la ora stabilita, si se posteaza in fata de masinii de spalat. Moment in care intoarce de roata care stabileste programul (care era pe zero, adica off, adica nu e pornita, adica cineva a mutat roata de pe programu standard pe off???) si masina porneste in perfecta stare de functionare.
Moment mai penibil ca asta mai rar mi s-a intamplat. Masina era ok, n-avea nimic, doar ca cineva (diavolul maica) a intors roata cu programe pe zero, deci botonul de start n-avea nici o vina.
Am platit interventia, am intrat in pamant, am iesit, mi-am cerut scuze si nu-l mai sun pe mesterul ala niciodata.
Masina de spalat (tot indesit) are mai mult de 15 ani… a mers brici 15 si s-au gasit rulmentii sa se sparga. Tranca tranca – am chemat pe cineva, a rezolvat-o in 30 de minute. (Desfacut capac, ridicat cuva schimbat rulmenti. Mare minune in Romania, dar asta e.) Dupa vreo 6 luni de la reparatie ce imi trece mie prin cap? Sa imi arunc pantalonii in masina – ii dau drumul, dar de neatent ce am fost nu am observat ca s-au prins pantalonii in garnitura de cauciuc – au rupt garnitura, si printr-un miracol am reusit sa nu indund vecinii. S-a rezolvat si aia. Vine mama acum vreo doua saptamani baga ceva la spalat si cand cuva era plina… ce isi zice ea? Hai sa verific daca e inchisa usa – trage de ea… si pocinog, se deschide (in mod normal nu trebuia sa se deschida.) Si da-i inundatie la vecini, intra si pompa de apa in functiune si da-i cu apa peste tot. In 10 minute a reusit maicamea sa inunde ce nu am reusit eu in 19 ani de cand stau aici.
Am vrut sa-mi incalzesc o felie de cozonac la noul cuptor cu microunde, achizitionat cu 2 zile in urma, si in loc sa pun la timp 2 min am pus 20.
Nu a luat foc nimic, dar fumul rezultat, gros cu tenta oranj, cu usurinta ar fi putut panica vreo baba de la bloc sa cheme pompierii.
Urmarile:
– cuptorul s-a afumat si stricat, nu a mai fost aceptat la garantie asa ca a trebuit sa platesc reparatia
– casa a putzit luni la rand a fum pana cand am reusit sa zugravesc macar in bucatarie.
Hehehe,eu am patit la fel cu primul cuptor cu microunde,popcorn pus la 6 minute in loc de 2-3,rezultatul a fost mult mai drastic,cu vecini care incercau sa-mi sparga usa sa stinga incendiu ca eu eram in ultima camera si ascultam muzica la casti.
Cu o zi inainte de absolvirea liceului am pus roba la spalat. Cand s-a terminat programul de spalare am gasit roba facuta bucatele. Tabla de la cuva masinii s-a desprins si a taiat toate hainele printre care si roba mea :))
La absolvire a trebuit sa port o roba cu cateva numere mai mici deoarece nu am mai gasit nimic pe marimea mea
Roba era sh de a trebuit s-o speli nu?
Fir-ati ai dreq de boieri. Eu inca mi-o spal cu mana
Cu totii ne-o spalam cu mana.
cu mana lui LuciAnus?
Într-o frumoasă zi cu soare prin liceu am zis să fac o faptă bună și să-mi spăl niște haine singură. Haine care puțeau a fum pentru că petrecusem într-un bar fără știrea alor mei și ștergeam urmele, dar irelevant. Încarc mașina (automată, că n-am făcut liceul acu` așa de mult timp), mai pun una alta care păreau că se potrivesc ca să câștig și extra puncte de cumințenie și constat că nu-i detergent. Nu-i nimic îmi zic, nu-i scump niște detergent și dacă avusesem bani de bere aveam și de detergent. Așa că mă duc și-l cumpăr de la colț – Tide, că asta folosea maică-mea.
Dau drumu` la mașină, pun furtunul de evacuare în WC și mă duc la ale mele, adică ceva la televizor. Peste vreo oră, când era aproape gata, mă duc să-mi fac nevoile și constat că mașina de spălat spumega mai rău ca Marea Neagră în cele mai învolburate momente ale ei. Spumă peste tot, cam de 1 metru roata împrejur. Din fericire, doar spuma, nu foarte mult lichid, și din fericire toată pe gresie, nu ajunsese-n dormitoare pe covoare. Pentru că detergent de spălat la mână în mașina de spălat automată nu-i o idee bună.
Maică-mea n-a suspectat, nimic pe lângă prostia fiică-sii.
Pai , am o intamplare asemanatoare cu o masina de spalat: conectata la apa in mod continuu, in ajunul craciunului, racordul flexibil care o lega la sursa de apa a cedat. Noaptea. Pe la 2 sau 3. Toata lumea dormea. Dimineata, undeva in jurul orei 6.00, suna vecinii de sub noi insistent la usa. Ma trezesc buimac si cand pun piciorul jos, aveam apa aproape pana la glezna in sufragerie si asta cu 2 zile inainte de craciun. Catelul familiei din fericire beneficia de luxul unei mici canapele la intrare si nu s-a dat jos de acolo. Totul fleasca. Vecinul cand a vazut amploarea dezastrului i s-a facut instantaneu mila si a inceput sa ma ajute la stransul apei fara sa mai comenteze nimic. N-are rost sa spun ca am facut craciunul cu covoarele si mochetele urcate pe scaune ca sa se usuce. O placere
Ce încerci să faci, ne dai nouă cadou mașina reparată de suedez și Heidi? No thanks! Nu vreau să-mi schimb parchetul!… Și nici să mă cert cu tanti Nuți de supt, că-mi dă acatiste la biserică să fac gonoree după aia!:))
Ionut tu esti maica ?
sper ca se incadreaza la aparat electrocasnic: la un moment dat, un simplu om – navigator de profesie – s-a intors din voiaj cu ceea ce parea a fi un „videu” (aparat video). A ajuns acasa, si-a pupat nevasta, au desfacut valizele si sacosele cu toate bunataturile aduse din voiaj, si au ajuns la un moment dat si la aparatul „video”. L-au rasucit pe toate partile, nu avea nici o gaura prin care sa introduci caseta video. S-au scarpinat in cap, l-au mai rasucit putin, au mai sunat pe unul-altul si-au ajuns la concluzia ca au in posesia lor un receptor satelit. Domnul navigator cumparase aparatul dintr-o „consignatie” de prin ce tara o fi fost. Asa ca, ne-avand video si voind sa nu fi dat totusi banii degeaba, familia si-a cumparat si o antena satelit si in scurt timp vedeau canale straine. Toata tarasenia asta se intampla in „early 90s” . Vecinii au vazut pe bloc farfuria si-au fost impresionati. Era complet diferita de cazanele de aluminiu ce impodobeau orice „pe bloc” din acei ani. Au cerut detalii si-au aflat si ei ca vecinul are „satelit”. S-au facut aranjamente, s-au dat niste bani, s-au innodat brusc prietenii si cum-necum, au inceput si vecinii din bloc sa „ia” semnal de la vecinu’ cu satelit. O singura problema: la orice ce se uita vecinul cu satelit – se uita tot blocul. Doamna si domnul cu satelit au vazut o oportunitate asa ca (dupa o consultare cu un domn’ inginer) au investit niste banuti si in ceva alte echipamente. Au avut in felul asta primele 3-4 canale pe care le puteau urmarii vecinii independent. Urmarea a fost ca in decursul a vreo 4-5 ani, s-a dezvoltat totul intr-o mare retea de cablu TV. A fost vanduta acum vreo 10 ani catre Astral/UPC pentru o suma cu multe zero-uri (corespunzand intr-un fel numarului de abonati – care si el avea multe zero-uri). Ghici ciuperca despre ce retea e vorba
– si totul a pornit de la un aparat video care nu era video.
Mi-e foarte cunoscuta povestea, despre ce retea/oras e vorba?
Luna trecută i-am cumpărat moștenitorului un TV cu DVD încorporat, că tot se făcea stăpân ori pe laptopu’ meu ori p-al nevestei, să se uite la desenele cu Thomas. Îi instalez TV-ul în cameră, apoi mă apuc de căutat DVD-urile cu Thomas, să vedem cum prestează scula. Canci DVD-uri cu Thomas. După căutări îndelungi, am renunțat și m-am apucat de cumpărat altele. Zilele trecute, într-o dimineață, mă cheamă nevasta irosită să văd ceva în bucătărie. Mă duc urgent, că, de obicei, când mă cheamă la bucătărie e bai. Și era: DVD-urile cu Thomas se relaxau – prăjite – în…prăjitoru’ de pâine.
Nu ma intereseaza masina, dar mai zi ceva de Heidi aia ca m-ai facut curios…
Prima dată când am cumpărat un cuptor cu microunde scria în manualul de utilizare că poți găti și diverse chestii cu ar fi paste. Zis și făcut, am fiert niște paste, le-am amestecat cu brânză de vaci, ouă, miez de nucă, zahăr și le-am băgat la microunde. După 3 ore pastele tot nu erau gata, ne-am băgat picioarele și am comandat o pizza, morți de foame. De atunci cuptorul cu microunde îl folosesc doar la încălzit apa și laptele.
Acum 11 ani ma pregateam de insuratoare, iar zestrea sotiei avea sa fie formata din electrocasnice_ televizor, masina de spalat, frigider, fier de calcat, plus soacra, inclusa in pachet. Inainte de cununie cu o zi. eu caram pe scari aparatele. In fine, le-am montat, am facut proba, iar a 2-a zi soacra s-a gandit sa spele de dimineata devreme o tura de haine. Scurt pe 2, masina a luat foc, naiba stie cum, s-a aprins perdeaua de baie, care a cazul langa usa, luand si ea foc. A fost interesant sa sting focul in costum de ginerica, iar nevasta si-a facut praf coafura tocmai terminata. De fapt am depistat apoi problema: socrul mester la toate improvizase priza din baie. Deci sfatul meu e: cine are socri, sa aiba grija ce iti fac prin casa.
Anii ’80, Albalux lansase maşina de spălat Automatic Super, prima maşină automată de spălat haine. Vechea noastră mașină avea două cuve, una pentru spălare și alta pentru stoarcere, ocupând cam mult spațiu – plus că mai și curenta, trebuia mânuită cu grijă.
Așa că am fost printre primii cumpărători (din oraș) ai noului model Automatic Super. Era verde, un verde cam puternic care nu se asorta cu nimic din baia noastră, dar nu mai conta. Ai mei i-au dat și nume: Saveta. Când murdăream o haină, mama nu mă mai certa, dădea din mână și-mi spunea: „Lasă, că o spală Saveta!”.
Saveta noastră avea personalitate – la stoarcere, o lua la plimbare prin baie și chiar dacă ai mei nu-şi mai amintesc, eu țin minte foarte clar că o dată a COBORÂT din baie şi a ajuns pe hol, deci pot spune că a luat-o la plimbare prin casă. Baia era cu vreo 10 centimetri mai sus decât restul camerelor, ușa era destul de îngustă, deci e posibil să fie doar imaginația mea bogată, dar eu așa vreau să cred, că Saveta a coborât în hol.
Cât a fost ea de bădărană, ne-a slujit mulți ani și a scutit-o pe mama de curentări și de mutat haunele ude în cuva de stoarcere.
Ca tot e vorba de masini de spalat, fix aia am reparat. Anul trecut, cam in perioada asta, nu puteam sa dorm deloc atunci cand ii vizitam pe ai mei. Masina de spalat dansa efectiv prin casa. I s-au rupt cele doua amortizoare de pe spate iar inlocuirea lor cu unele noi costa enorm. Am analizat-o bine cu privirea mea de inginer concediat, am pus pus mana pe patent, doo sarme intre dinti si m-am pus pe treaba. Am dat niste gauri ca un roman adevarat, adica folosind surubelnita, apoi am strans amortizoarele si am facut o proba. Functioneaza si in prezent!
Mai am povesti, dar trebuie sa comentez si la Arhi si Razvan!
Nu e tocmai cu vre-un electrocasnic, dar e cu siguranta cea mai negandita carpeala pe care am facut-o vreo data: in liceu, pe vacanta de vara, am decis sa ma mut cateva saptamani la un coleg acasa, ca ramasese singur (fara adulti). Si la fel ca mine au mai fost inca 2 colegi, deci eram 4 oameni cu 4 PC-uri in priza non-stop, ca jucam WoW, si eventual cu cuptorul cu microunde/televizorul/prajitorul de paine, etc. Asa ca inevitabil i s-a ars omului siguranta (d-aia veche, fuzibila) si la 12 noaptea nu gaseam nicaieri de unde sa luam alta. Pana mi-a venit ideea geniala sa inlocuiesc firul ala subtire de cupru cu un cui zdravan pe care l-am gasit prin casa la colegul meu
Pot sa zic ca pana acum nu a mai avut probleme cu siguranta aia, intre timp a vandut si apartamentul, si probabil o sa ramana si la noii proprietari pana cand refac reteaua.
I-auzi una buna aici: bag un rand de rufe la spalat, il scot si il bag pe al 2-lea. Il scot si pe asta si-l bag pe al 3-lea. In timpul celei de-a treia tura de haine masina de spalat se opreste brusc fix cand trebuia sa evacueze apa din interior.
Buuun, hai c-o rezolv: o dau pe evacuare fortata. Nimic. Nu porneste.
Inteligenta unui semi-inginer cu 3 ani de facultate (ma rog, am abandonat-o) a zis sa fac in felul urmator: ii dau iar drumul pe programul de spalat rufe, poate poate o evacua de data asta. Drept pentru care, m-am ales cu o masina de spalat rufe cu apa cat 3/4 din cuva si hainele mele plutind pe acolo.
Ma gandesc, ca o rezolv lejer: o scot din priza si deschid usa de la cuva. Nasol. Gigeii de renovasera apartamentul (sa se inteleaga: stateam cu chirie) astupasera scurgerea (aia de sub chiuveta) si fiind o baie mica, ghici unde s-a dus toata apa cu detergent. Exact, in casa.
Dupa injuraturi de morti si sfinti si spalat tot prin casa m-am decis sa vad care era problema. Filtrul de scame era plin.
Noaptea pe la 23:00…hop eroare la masina de spalat in plin proces…ea plina ochi cu apa si detergent. Scos manual, aflat ce inseamna codul de eroare, desigur ca primul pas trebuia scosul apei manual. Desfacut capacul, scos furtunul…si soc, nu avea decat 8 cm. Am tras de el… pauza, asta era tot. Si era la 4 cm de nivelul solului. Asa ca am scos apa in 2 ore si ceva… cu o tavita mica si multe bodogăneli…. Si poza, pentru cine nu crede – https://imgur.com/nd65L60.jpg
Mi-a busit si eu parchetul si a trebuit inlocuit tot plus varuit camera.iarna trecuta mi s-a stricat rahatul ala de robinet de la calorimetre si rotea in g. M-am jucat la el pana cand a inceput sa improaste usor apa pe langa el.Meseriasul din mine a zis ca stie si el sa bage un mox si sa faca treaba. Am sfarsit prin a bandaja la propriu cu banda izoler teava (dupa zeci de incercari de a pune la loc totul). Se busise filetul tevii de calorife. Pe timp de noapte a picurat nitel. A doua zi de dimineata am mers sa cumpar o filiera si un cot din ala. Cand m-am intors aveam apa de 5 cm in camera. Am reusit sa repar totul…….chemand vechinul instalator iar eu pe post de vagator de seama:))
Pățită de cineva din familie, de sex feminin. O altă dovadă că femeile nu trebuie din principiu lăsate singure când e ceva mecanic sau electronic pe lângă ele. Credeți că bărbații sunt prea mândrii să citească instrucțiunile de folosire? Femeile nici nu se gândesc că ar putea exista instrucțiuni!
Multe mașini de spălat vin cu niște siguranțe de transport pe cuvă, pentru a nu se mișa excesiv și a nu se deteriora componentele legate de cuvă. Siguranțele astea sunt de multe ori 3 șuruburi pictate in culori vii, să le vezi de la o poștă, chiar dacă nu știi să citești, poate îți pui întrebarea:
-Oare ar trebui să am înfipte în mașina de spălat 3 șuruburi?
Dar nu. Acestea au fost lăsate la locul lor, iar la prima spălare treaba a devenit periculoasă pentru că mașina, în timpul ciclului de clătire (nici nu știu dacă s-a învârtit la spălare), a început să țopăie foarte tare prin baie. S-a proptit de vasul de WC și l-a spart, până să fie oprită.
La sfârșit i-aș fi zis „ce rahat ai făcut, femeie?” dar mi-era jenă că nici asta nu mai putea face…
La recomandarea unui client, ne suna un tip sa venim sa vedem de ce are infiltratii la subsol. Casa terminata de 1 an si ceva, in regie proprie, comuna de langa Cluj. Mergem sa vedem, probabil greseala de executie la hidroizolatie pe peretele respectiv. Ii spunem ce are de facut. Omul multumeste, spune ca se apuca de treaba saptamana viitoare. Trec 10 zile, suna omul disperat: sa venim repede sa vedem ce a gasit. Mergem, langa casa groapa sapata, un balot de fier ruginit si muncitorii mai se chinuiau cu inca un balot de fier, mai mare. Cercetat putin, era un balot de armatura PC52…
– De unde ii armatura asta? intreaba omul.
– Pai probabil de la placi… Cu cine ati facut casa?
– Cu niste hustezeni, au lucrat ieftin, baieti buni si harnici…
– Din moment ce armatura nu e in placa, nu-s nici buni, nici harnici…
Pauza de procesat din partea omului, dupa care:
– … Tulai, ce m-o f***t hustezenii…
Stiati ca doua masini de spalat (consumer grade) pot functiona suprapuse fara distrugeri majore? Am vazut odata la un vecin… Probabil pentru a economisi timp, ca spatiu de uscat rufe nu prea era.
Oi fi vazut un uscator de rufe deasupra masinii de spalat, ca ala e relativ usor (fata de masina, cel putin).
Sau masina de dedeSupt era Milde(din aia indestructibila)
In liceu, prietena mea cea mai buna locuia doar cu fratele ei, si fara parinti. Toti 3 fiind apropiati ca varsta, eram non stop impreuna, gateam, faceam curat si mancare. Intr-o zi, am decoperit ca daca bagam la spalat, cadea singuranta. Ei, am lasat-o asa, chemat electricianul, mesterit ceva pe acolo, mers cateva zile, apoi aceeasi problema. Iar electrician, iar rezolvat problema, iar cazut siguranta. Si ca sa termine de spalat masina respectiva, le trebuiau hainele, am incercat sa fixam cu ceva siguranta- cutie de chibrituri, un carton, obiecte de prin casa. Pana la urma am facut fiecare cu randul, urcati pe un scaunel, sa tinem de ea, pana s-a terminat programul. Ca in filmele cu prosti, dar macar au avut hainele curate si nu le-au mai lasat in masina, in apa, cateva zile, pana la venirea vreunui Dorel.
Wtf….cand scriu de pe telefon vad textul sacadat. Scriu acum si vad ce am scris dupa zeci de secunde, in plus nu vad ce sterg, scriu sau omit.
Sa tot fie vreo 2 luni de cand mi-am petrecut seara de vineri la birou, curatand bucataria si loungeul alaturi de receptionista. Pentru ca avem un birou marisor, exista si o masina de spalat vase. Si pentru ca nu doar suedezii, nemtii sau romanii sunt inventivi – colegul de la Marketing s-a gandit sa faca un bine tuturor si sa porneasca masina de spalat vase sa avem si noi o cana curata luni. De obicei asta intra in sarcina receptionistei dar… Plin de zel probabil, Gigelul nostru se gandeste ca e ok daca foloseste detergent lichid de vase, daca tablete pentru masina nu mai sunt. Vine in birou, ne anunta voios ca pornit masina, ne ureaza a good weekend si pleaca acasa. Peste vreo 40 de minute cand sa plecam si noi ceilalti, atat bucataria cat si loungeul erau pline de norisori pufosi! Ne-a luat vreo 2 ore sa spalam peste tot, sa curatam masina, sa spalam toate vasele si sa punem tot la uscat pentru luni. O seara de vineri absolut minunata!! Masina de spalat merge la ai mei, ca a lor abia ce s-a stricat
Sper sa nu incerce taica-miu sa o repare!
M-a chemat o vecina sa o ajut cu un telefon si am uitat semintele in cuptor la prajit . Cand m-am intors era un fum in casa de puteai sa-l „tai cu cutitul”
Dintr-o improvizație la mașina de spălat puteam să mor la un moment dat. S-a rupt furtunul de scurgere și m-am gândit eu să-l altoiesc cu alt furtun, până repar. Încropeala curgea în cadă, mașina era băgată într-un prelungitor. Sigur că s-a rupt, la centrifugare, și apa a curs pe jos, pe lângă prelungitor, iar eu când am intrat în baie am călcat în apa aia… dar am avut zile.
se stricase mufa care intra in casetofon, de la cablul de alimentare. nicio problema, scot mufa, o rup, curat cu dintii cablurile din ambele parti, le leg si lipesc individual ca sa nu faca scurt. bag mufa in casetofon si porneste.
cred ca am avut noroc.
Dinţii ca şi ceramica, adică izolatori electrici. Deci n-ai ce să păţeşti dacă ţii între dinţi o sârmă cu curent.
Prin 2002, cand inca mai eram copil, a facut mama rate si a cumparat o masina de spalat automata. Din lipsa de spatiu si de imaginatie ai mei au pus-o in baie, vis-a-vis de buda. Ca orice copil aveam o fascinatie pentru butoane si rotite, la care am umblat ca un dj la platane intr-una din sedintele de „meditatie”. Urmarea? Puloverul de lana al mamei, impreuna cu multe alte rufe mai putin valoroase, am aflat ulterior, il putea incapea acum pe tata si inca un prieten, intrucat fusese aproape fiert la 90 de grade.
Maica-mea nu a verificat temperatura, obisnuita fiind sa foloseasca un singur program.
Cel mai rapid mod de a iesi dintro cada inaltata (nu stiu daca asa e moda in Iasi, dar a mea e pe niste stalpisori asa, la vreo 30cm de sol) din care de obicei ies cu mare grija in timp ce ma tin de pereti.
Se da o masina de spalat veche de 1 an, cu priza fara impamantare si o rezistenta ce mai tarziu s-a dovedit ca era pocnita. Adaugam un barbat cu trup de zeu olimpian, cam la 103kg, la dus. Si ajunge masina mea de spalat la evacuarea apei (furtunul e pus in cada). Si astfel cele 103kg ale mele au decolat din cada incercand sa scape de cei 220 de volti, si am reusit si o aterizare perfecta!
Nu e pentru concurs, nu e cu electrocasnice dar m-am gândit că e funny:
După ce am cumpărat o lustra noua, pe inserate, nevasta ma convinge sa schimb lustra. Pun măsuța de cafea, alta mai mare neavând, pun pe ea un scaun mic și pe semi-intunericul din casa ma apuc sa montez noua lustră. În timp ce ma chinuiam la 20 de cm de fire sa vad cum sa prind firele, soția se gândește ca ar fi frumos sa îmi facă o poza. Cu blitz, ca era întuneric. Noroc ca nu sunt slab de inima…
Tot cu mașina de spălat am făcut-o și eu
Noroc ca am gresie pe jos și a ajuns apa doar pana la buza parchetului.
Deci, mașina de spălat făcea zgomote ciudate la ciclul de stoarcere, am desfăcut gura de scurgere de jos și am găsit niște ate care erau legate de pavele motorasului care evacuează apa. Am curățat bine pe acolo și am pus capacul la loc. La următoarea spălare s-a făcut lac sub mașină și în jurul acesteia. Am descoperit apoi ca nu am infiletat cum trebuie dopul de scurgere. Putea sa fie mai rău, prelungitorul era în apa și eu desculț.
Nu prea are legătură neapărat cu subiectul dar tot cu apă si parchet are treaba.
In tinerețea mea am lucrat câțiva ani in amenajări interiorare ( varuri, gresie, faianta). Era frumos, aveam chef de munca, se câștiga bine. Mereu când luam apartament cap coada dădeam cu banul de unde incepem. S-a nimerit sa începem cu ultima camera si sa terminam cu bucătăria. Proprietarii au vrut o priza in hol si ca atare hai sa dam o gaura de doza. Studiem noi cam pe unde ar fi țevile de apa de la bucătărie(perete comun cu holul), măsuram de 5 ori si ne punem de dat gaura de doza. De abia ne cumpărasem o rotopercutoare Stern, grea tare dar potenta si ieftină. Ne purtam cu ea de parca era din portelan. Cum dădeam eu voios gaura deodata plec in perete cu tot cu bormașină iar in secunda 1 apa ca la balamuc pe ambele parti ale peretelui. Țâșnea apa ca sângele in filme de groaza.
Au fost câteva secunde de nedumerire după care am pus noua noastră bormașină in apa, jos. Nici acum nu stiu de ce am pus-o in apa(in priza fiind) când puteau sa o pun pe scaunul de lângă mine. La vreo 15-20 secunde constatam (nu o extorsiune) ca apa se duce amenințător in restul casei unde evident pusesem parchet dat cu lacrimi de virgina ca dăduse vreo 200 de lei pe m2 omu. Ca singura soluție la momentul respectiv a fost ca eu sa ma întind bariera, dig, la intrarea in sufragerie pentru a împiedica apa sa ude lacrimile de virgina. In tot timpul asta colegul a fugit la subsol si a oprit apa.
Nu mai zic ce show am avut cu toată scara(nu era decât sâmbătă si tot blocul acasă) pe care am lasat-o fara apa câteva ore bune pana am reparat teava. Nu mai zic de săraca Stern care a decedat la scurt timp deși am desfacut-o si curatat-o foarte bine.
Vremuri.
Din seria glume de camin. In ianuarie in sesiunea de iarna aveam examen la 8 dimineata. Am invatat si eu ce se putea pana pe la 1 noaptea, am pus alarma sa sune la 7:20 si m-am pus sa dorm. Stimablii mei colegi au dat la telefon ceasul cu o ora inainte si uite asa m-am trezit eu dimineata la 6 si m-am dus la facultate. Cu toate ca mi s-a parut foarte ciudat ca nu e mai nimeni pe strada am mers prin ger un sfert de ora pana la facultate ca sa gasesc toate usile inchise.
Era prin 1974-75, aveam 3 ani si 8 luni, (retin varsta datorita alor mei), mama avea ajutor in casa teribila masina AlbaLux 9, cu doua cuve, una pt spălat si alta pt stors. Imi amintesc ca masina era dotată cu un asa zis cleste din lemn pt mutat hainele fierbinti din cuva de de spălat in aia de stors. Ai mei au montat masina in curte, doar provizoriu, pt aceea prima zi de spălat la masina, fiind relativ aproape locul de întins si fiind si o cantitate impresionanta de haine de spălat. In tot acest proces de spălare, pământul din jurul masinii de spălat începuse să fie ud si încet încet părea că devine un noroi de toata frumusetea. Fratele meu, Lulu, fiind mai mic decât mine cu un an, a alergat in apropierea masinii încercând să îi spună mamei mele, care întindea haine, ca el vrea sa meargă sa doarmă… Cand s-a intors, a alunecat pe pământul ud si a atins masina de spalat… A fost o flama ca un fulger mic… De atunci vreau sa cred ca Lulu e undeva sus si ma însoteste peste tot. E o poveste trista dar Zoso a zis ca poate fi orice fel de poveste…
P. S. Nu vreau nimic.
Ii astept cu deosebit interes pe aia de uita sa scoata surubul de fixare a cuvei la masinile de spalat.De regula, sunt cele mai amuzante povestiri
Vrand sa-i fac o surpriza sotiei am cumparat, de la Lidl, o tava cu lasagna si am bagat-o in cuptor cu 15 minute inainte sa ajunga acasa ca sa miroase frumos. Ea a ajuns acasa si nici dupa inca 30 de minute inca nu se simtea miros de lasagna. Oare de ce? Se terminase butelia?! Nu! Sa va dau un indiciu; cand vrei sa gatesti ceva in cuptor e bine, ca la inceput, sa pornesti aragazul.
Ti-o zic pe a mea a recenta,probleme cu boiler,ii zic la om….trimite om sa se uite,apai stii cum s-a uitat? „Ah da..deci da…Da”…avem doua posibilitati zice omu :”ori isi revine ori il schimbam”,i-am lasat 1 luna si ceva…Mama Natura lucreaza Romaneste … a inceput sa curga rugina pe margine…sun omul…omule curge rugina…iar vine omu se uita…a doua zi boiler nou,ca litraj mai mic ca primul…nu zic nimic…norocul meu? aici nu e niciodata frig:))
Prin 90 si ceva, in vacanta de vara, eram in vizita cu mama la ai sai parinti. Tata nu a putut sa vina deoarece lucra. Cand ne-am intors, am gasit casa extraordinar de ingrijita, mama foarte incantata de acest lucru deoarece stia cat de dezordonat e tata si se astepta ca la intoarcere sa o astepte un dezastru. Toata lumea bucuroasa, imbratisari, pupicuri,etc. Ei se duc in dormitor si nu trece 1 minut ca o aud pe mama cum se isterizeaza la tata. Ii reprosa ca in lipsa noastra a adus o alta femeie in casa pe care a pus-o sa-i faca curat si cu care s-a si culcat. Intre timp tata tot incerca sa o calmeze, sa o faca sa-l asculte, dar nu a reusit. Era convinsa ca a fost inselata. In noaptea aceea a plecat de acasa si a dormit la o ruda. Cand l-am intrebat pe tata cum de il acuza mama ca ar fi inselat-o, mi-a zis ca i-a mirosit hainele si ca aceastea emanau un parfum fin, ca de femeie, iar apoi s-a repezit si a mirosit si asternuturile, care si ele emanau acelasi parfum, de aici nu a mai fost decat un pas. Apoi mi-a marturisit ca impreuna cu unchiu au cumparat o masina de spalat, care desi nu era in apartamentul nostru, era in cel al unchiului deoarece era mai spatios. Parfumul emanat de haine si asternuturi s-ar fi datorat detergentului folosit la spalarea acestora. Eram destul de saraci atunci, dat fiind ca doar tata lucra, asa ca in acea seara m-a dus la unchiu sa ma conving ca ei chiar cumparasera o masina de spalat. A doua zi, cu noaptea in cap, am fost toti dupa mama, noroc ca matusa e persuasiva, ca noi nu am fi reusit s-o facem sa ne creada. La intoarcere evident ca ne-am oprit la casa unchiului, unde mama iar a mirosit detergentul si alte haine spalate cu acesta pentru a fi sigura. In final s-a terminat cu bine.
Masina de spalat era un Indesit margarita(cam asa, daca retin bine). Am pastrat-o ca amintire, zace pe la tara. De atunci numai masini de spalat indesit am avut.
Imi aduc aminte si acum cand a incercat maica-mea sa repare masina de spalat. S-a ars instalatia de curent.
Nu am ce face cu inca o masina de spalat. Am deja un Whirlpool si o Adriana.
Unii din colegii cu care am venit aici, au stat o saptamana fara caldura si apa calda.
Cind a venit ala de la gaze, a constatat ca de fapt nu era pornita…
Inventivitate de roman: se leaga masina la teava apa calda si se da drumul la programul cu apa rece „sa nu consum curentu’ ” , faza vazutala un amic acasa
Cand ne-am mutat in apartamentul nou inchiriat, nu vedeam masina de spalat. Ii spun proprietarei ca a spus ca apartamentul are masina de spalat. A spus ca o aduce in doua saptamani.
A adus-o. Cred ca a luat-o dintr-un grajd sau ceva: o masina Daewoo „cu bule”, fabricata in 1997. Asta se intampla in 2010. Filtrul de scame nu era curatat, avea… se pietrificasera scamele alea; incercand sa le scot de acolo, am rupt filtrul (care era din panza). Am facut altul.
Am desfacut masina (ma pricep cat de cat) si i-am facut „baie” cuvei in mod serios, cu detartrant si perie de spalat butoaie.
Montam masina, ii dam drumul… pe la mijlocul turei, inundatie in bucatarie. Masina era pe model vechi, tragea 40 de litri pe tura (120-150 de litri pe fiecare ciclu complet de spalare). Bucataria nu avea scurgere, apa incepea sa intre in hol si sufragerie.
Gresia din bucatarie nu era antiaderenta, alunecam de dracu’ ma lua. Reusim cu greu sa adunam apa – apa cu dero, aluneci pe ea de… adunam apa, deci, si ma uit ce avea: filtrul 2, ala care e jos la masina, iesise.
Am crezut ca nu l-am montat eu bine. Ma rog, il iau, il spal, il montez BINE si pornim, ca rufele alea trebuiau terminate.
Dupa 10 minute, ala iar zboara din masina, iar inundatie.
CE…!?!??!
Daewoo au fost foarte „destepti” – filtrul ala se tinea de masina printr-un filet din… cauciuc! DIN CAUCIUC, MA!!!! cauciucul ala avea 15 ani, imbatranise, nu mai tinea.
Am luat o bucata de cutie de conserve si am fixat peste el, cu niste holtzsuruburi o bucata de tabla. Finally.
A tinut aproape 5 ani. De fapt, ar mai fi tinut o viata, dar anul asta, unul din furtunele care bagau „bule” in masina s-a desfacut. Nu, nu s-a spart, s-a desfacut.
Ca asa au fost facute masinile alea: in loc de coliere & shit, inginerii s-au bazat pe forta de frecare dintre cauciuc si plastic, si niste inele din sarma moale. Am legat cu alta sarma, improvizatii… nici o sansa.
O sunam pe madam, ii spunem ca nu mai merge masina. NU SE MAI POATE REPARA. Cu greu o convingem ca nu noi am stricat-o, ca e veche: TANTI, ARE CINSPE ANI!!!!
Ne spune ca aduce alta masina.
Dupa doua saptamani de spalat in lighean, ne aduce alta masina.
Ce masina? SORA aleia. La fel de „tanara”.
Da frate, in 1998 (am vazut facturile) femeia a cumparat doua masini: una pentru apartamentul unde stam, a doua pentru mama ei.
Acum a gasit motivul sa-i cumpere maica-si masina noua: ne-a adus-o noua pe aia veche.
CACAT.
––––––-
De ce nu ne mutam?
Pai… daca stiti vreun apartament de inchiriat, cu pret bun, pe Ion Mihalache, Bucuresti, lasati mesaj.
Daca nu v-ati plictisit deja, va mai dau niste mesaje lasate de mine pe forumurile de meseriasi (misiunea casa).
Am desfacut bucatele electrovalva si am curatat-o bine. Dupa operatiune mergea mai bine ca cea de-a doua! 
Masina aia a fost ca un copil mic.
–––––––––
Buna ziua,
Problema mea e despre o masina de spalat Daewoo „cu bule”. Daewoo DWF-5586DP
E masina fara incalzire, cu valve si pentru apa rece si pentru apa calda. Un model foarte simplu, din cate am vazut (am depanat-o de doua ori pana acum)
De data asta nu ma prea pricep si as vrea un sfat inainte sa ma apuc sa o desfac iar: in momentul in care „computerul” ii spune sa opreasca alimentarea cu apa pentru ca masina s-a umplut, una din valve se inchide mai greu. Se inchide pana la urma, dar vreo 2 minute mai „stropeste” cu apa in masina, chiar daca ea e plina.
Nu ma deranjeaza foarte tare asta, acum, dar parca as vrea sa rezolv problema.
Intrebare 1: aceste valve de admisie a apei (electrovalve parca se numesc) se pot repara sau trebuie sa ma duc la reprezentanta sa cumpar una noua?
Intrebare 2: e posibil ca aceasta electrovalva, din cauza unor contacte imperfecte sau uzate (masina are 15 ani) sa aiba o problema electrica (conexiuni „uzate”, etc)
Intrebare 3: e posibil ca aceasta intarziere a inchiderii valvei sa fie din cauza presiunii apei? (la apa rece am presiune chiar mare).
Multumesc!
––––––-
Am reparat-o si de data aia.
Cred ca mai imi trebuie un curs de doua saptamani si ma fac depanator de masini de spalat.
Eram in anul 3 de facultate, si dupa 2 ani de stat in chirie eu si frati-mio mai mare, Alex, am reusit (dupa niste mici atentii, bineinteles) sa facem rost de locuri in camin Mecanica Fina. Eram in camera cu inca un tovaras de-al nostru, Florin, si cu inca un baiat de care nu stiam nimic si care nu se cazase inca, in primele 2 saptamani de scoala.
Cum nu aveam frigider, am hotarat sa rezolvam problema: -Hai frate in regie, luam un frigider de-ala vai steaua lui, avem buget 1 milion, dam 500 de mii pe frigider si inca 100 pe taxi (ca deh, Mecanica fina e in obor, regia e in… regie) si ramanem cu bani de bere si tigari.
Dupa aventurile de rigoare in regie, ne intoarcem noi cu un soi de Fram, ne rupem spinarile cu el (cred ca avea suta de kile) pana la etajul 3, gafaiam toti de zici ca urcasem un frigider pe scari (oh wait…), in fine, ajungem la usa, deschidem, si cand sa bagam frigiderul in camera constatam ca nu mai era loc pt el. Nu mai era loc pt ca o „namila” de Arctic de 2 metri se inalta semet in camera pe locul lui Fram. Zic: „Trai-ti-ar, tu cine esti?” -Mihai, colegul vostru de camera! -Nu tu frate, cine e asta pe locul lui Fram? -Noul nostru frigider, de-abia ce l-am instalat. -Bine c**ie, nu stii sa dai si tu un semn? Am cheltuit bani frumosi pe frigiderul asta, si acum dracu il mai cumpara in caminu asta… mai ales ca a inceput scoala de 2 saptamani (Mec Fina era un camin de vreo cateva sute de locuri, izolat in obor, nu aveam sperante sa-l mai vindem pe Fram)
Asta e, il abandonam pe Fram in hol, langa scari (era un „intrand”, ca un soi de separeu, nu deranja pe nimeni).
Dupa 2 luni, ce sa vezi, Mihai al nostru „spala putina” cu tot cu prietenul lui Arctic, la fel cum venise: fara nici un semn. Acum aveam o problema: ne trebuia un frigider.
Primul lucru: sunat acasa, cerut buget de frigider. A doua zi, venit ideea sa ne uitam de Fram in „separeu” – ce sa vezi, fram era la locul lui! Perfect! Hai sa il punem in camera. Ne punem pe miscat namila din loc… dupa 5 metri parca lipsea ceva… ma uit pe langa el si constat: -Ba asta nu mai are cablu de alimentare! Sa moara Veta, nu e pe nicaieri. Bun, hai cu el la loc si il luam maine, dupa ce luam cablu din obor.
Trece fratele vostru prin obor, ia cablu, ia stecher, isi rupe mintea 2 ore sa lege 3 fire de un stecher (deh, student la ASE, ce sa ii ceri) si frumusete de cablu era gata! -Bun, hai sa luam frigiderul… stai… nu era aici in separeul asta? Sa mori tu ca nu mai e frigiderul? Cine plm ar lua un frigider vechi de 100 de ani, fara cablu de alimentare, de ieri pana azi? Intrebam stanga, dreapta, nimic!
Punem un anunt „Cine a luat frigiderul de aici sa aiba numai carne in mancare, sa-i stea in gat ce a taiat Ciomu, etc” si apoi ne resemnam.
Dupa inca 2-3 zile vin si banii pt alt frigider. Cu planurile facute ne indreptam spre Regie sa luam alt „urs” cand trec pe la parter pe la niste tovarasi si ce sa vezi: in „separeul” de la parter nimeni altul decat Fram!
Ii chem pe-astia, zic -Alex tu te duci sa iei bere si eu cu Florin caram asta inapoi in camera! Acum, nu mai stau, ca iar dispare. Ia uite, are si stecher de data asta… super. Si da-i si cara ursu pe scari iara pana la 3, baga-l in camera, aseaza-l, baga-l in priza… si atat. Cum, sa moara turnu chindiei, nu merge? Cum nu merge? Mda, se pare ca aia nu l-au abandonat de prosti (asa cum facusem noi initial).
Il sun pe Alex: „ai luat ma beri?” -Da. -Cat ai dat? -200 de mii. -Bun, mai avem bani, hai la camera ca tre sa mergem in regie sa luam frigider.
Am luat alt frigider iar Fram a mai rezistat in „separeu” la etajul 3 inca 2 saptamani, pana si-au luat si altii teapa… in cateva luni l-am mai vazut si pe la et. 2 si pe la parter, semn ca e greu sa te duca mintea sa il probezi cu un prelungitor…
Multumita neamurilor din Germania (care intre timp erau concetateni de-ai lui Heidi cu acte in regula), primul cuptor cu microunde a aterizat la noi in casa pe undeva pe la inceputul anilor ’90. Eram prin clasa a patra si eram atat de fascinata ca imi incalzeam supa si sandvisurile fara sa mai folosesc nesuferitul ala de aragaz, incat il consideram prietenul meu cel mai bun. Si cum prietenul la nevoie se cunoaste, m-am gandit ca ma poate ajuta si sa scap de o hartie nefolositoare: lucrarea la mate la care luasem 4 si pe care nu trebuia sub nicio forma sa o vada mama. Am introdus-o inauntru, am setat muuuulte minute si puterea maxima, dupa care am avut parte de artificii. Dupa asta am avut parte de un cuptor care nici in ruptul capului nu a mai vrut sa mai incalzeasca vreodata sandvisuri. De pedepse nici nu mai vreau sa imi amintesc, dar au fost destule. Aproape la fel de multe ca atunci cand am ascuns consola Nintendo NES (primita tot de acolo) in zapada, sa nu mi-o fure frate-meu…
La un moment dat vine o masina de spalat la un service. Conform actelor masina era noua dar arata de parca a era lovita cu ciocanul pe toate părțile.
– Ce s-a întâmplat cu mașina asta ?
– A naibii masina. Țopăia prin toată casa așa că a trebuit să o zidim să stea pe loc.
La un alt service vine un colonel:
– Ia vedeți ce are mașina asta de spălat, că de fiecare data când o folosim trebuie să pun doi răcani să stea pe ea că altfel fuge prin casă.
La ambele problema era că nu fuseseră demontate şuruburile de
fixare pentru transport.
–
Amuzanta? Trista? Ia sa incerc. Jumatatea desteapta si frumoasa a familiei mele s-a carat de la domiciliul conjugal. Si nu singura. S-a gandit ca ar fi bine sa ia si cam toate electrocasnicele. De unde concluzia ca intr-adevar culoarea alba a rochiei de mireasa se asorteaza cu cea a electrocasnicelor. Si, ciudat, mi-a lasat un toaster de-ala sau cum ii zice, si un cuptor cu microunde. Care-s negre. Sa am si eu ceva asortat. Si de-atunci, vorba povestii si cum zic si cei de mai sus, spal la mana :). In schimb, e o adevarata provocare sa „gatesti” avand doar un toaster si un cuptor cu microunde. Deci, sefu`, dau o bere daca nu mi-i mai spal la mana (indiferent ce presupune asta).
Zoso…omul asta ar trebui sa castige…Are destule „Albituri” pe cap..incat sa-l lasi „Negru”:).
Pralea unii zic mersii ca n`au dat de Alba ca sa devina Neagra…Din Floare in Floare…Bondarul Tara nu Are:))
intalnirile mele cu indesit nu prea au fost fericite. poate mi se demonstreaza contrariul cu aceasta masina pusa drept premiu.
cumparat un indesit cu 5 ani garantie si la 5 ani si 3 luni a cedat motorul. am chemat specialistu care l-a schimbat si mi-a dat si garantie 3 luni. au urmat apoi 2 luni de cosmar (si pentru el si pentru mine) cand l-am chemat saptamanal deoarece ce schimba el mergea doar o spalare. intr-un final am hotarat sa ma casatoresc si ne-a facut soacra-mea cadou o masina de spalat
La ultimul loc unde am stat cu chirie aveam masina de spalat in bucatarie, legata printr-un Y la teava de apa rece. Instalatia era facuta destept, cu robinet pe reductie si tot ce trebuie.
Dupa ce am plecat, nu stiu ce a facut proprietarul ca i-a rabufnit apa prin reductie direct in fata :), si pana s-a dezmeticit a inundat vecinul de dedesubt (cred ca a dat drumu la ambele robinete). Asta e povestita de vecinul de alaturi, cu care ma imprietenisem.
Eu nu am curatat la timp filtrul de scame al masinii de spalat. Si din cauza presiunii a sarit busonul gaurii ce tinea filtrul. Rezultatul a fost o frumoasa inundatie cu apa pana in dormitor. Asta in prima zi. A doua zi spala iar nevasta-mea. Stateam noi pe balcon si vorbeam… Se auzea un susur cristalin de apa ce curgea dar nu realizam de unde vine. Dupa vreo jumatate de ora intram in casa. Cu picioarele direct in apa. In cele 30 de minute masina de spalat executa programul de clatire. Tragea apa de la robinet si o evacua fix pe jos. Nu insurubasem bine capacul filtrului. Parchetul umflat, etc. Nebunie cu vecini si sef de scara, scos la tabla si batut la palme. La vreo saptamana… Spala iar harnicuta de sotie. Eu eram la munca. Ma suna ca iar ne-am inundat. Acum sarise furtunul de evacuare. De la inceput mi-a fost lene sa-l conectez direct in scurgere si l-am agata cu un carlig de chiuveta. Probabil in timpul operatiunilor efectuate in timpul celor doua inundatii am deranjat carligul din pozitia de echilibru.
Asa am avut parte de 3 inundatii intr-o saptamana…
Am dus masina de spalat la reparat dupa ce ledurile faceau discoteca. La service mi-au zis ca s-a stricat placa de baza , au comandat piesa si dupa ce am tot sunat vreo doua luni , cu promisiuni ca se rezolva m-au sunat si au spus pana la urma ca nu se poate rezolva. Initial au cerut suma de 300 de lei. Tot timpul am umblat pe la prieteni cu hainele in plasa. Mi s-au dat asigurari ca masina de spalat e buna si nu merita sa cumpar alta . Am fost am recuperat masina si am facut ca in clipul asta : https://www.youtube.com/watch?v=Q9Yq2Cz8UFE
Surpriza a fost ca a functionat . Am umblat aiurea cu hainele in plasa la unul si la altul pentru ca am zis ca meseriasul trebuie sa faca treaba nu sa imi bag nasul aiurea plus ca piesele au fost vreo 50 de lei.
La tara la mine masina de spalat automata a intrat in viata noastra cand aveam 14 ani adica prin 2001. Pana atunci operatiunea asta se desfasura manual, fie iarna fie vara cu carat apa de la fantana din curtea blocului apoi carat apa uzata inapoi afara. Cand s-a pus la punct canalizarea si s-a facut si pasul mic pentru omenire dar urias pentru neamul nostru, magaoaia era un fel de naveta spatiala. Desi avea doar 2 butoane rotative si unul de Power. Eu si taica-miu, 2 mesteri populari indemanatici ne-am apucat sa o aranjam, racord la apa, etc.
Pus detergent, Tide Automat la cutie de carton, cum vedeam in reclamele de la TVR, pus haine de proba si dat drumu. Prima mana! Porneste masina: fffsssss, intra apa, bun, merge – Hai Faiv! – si imediat incepe sa se auda un zgomot puternic: Bvrbrbrvrururub rbrburmrmrubrvurm si magaoaia incepu sa sara din toate incheieturile ca o vaca epileptica. Socati nu am mai stat pe ganduri si am sarit pe ea sa o stapanim dar nimic, vita ne-a zdruncinat din toti rarunchii pana cand maica-mea a venit panicata si a scos-o din priza. Se linistise ca dupa o exorcizare, moment in care eram decisi sa o ducem inapoi si sa ne resemnam cu spalatul la mana.
Dupa ce tot familionul a rasfoit de 2 ori manualul am concluzionat ca cele 3 suruburi care tineau cuva nu facusera parte din planul nostru si nici nu prea eram constienti ca exista asa ceva.
Cine naiba baga piroane in ceva ce tre sa se roteasca?!!
Sunt vreo 13 ani de-atunci si inca se tina in balamale ca in prima zi:))
Cel mai trist a fost cand si-a cumparat fratele meu electrocasnice noi, pentru apartament nou, printre care si o combina frigorifica Bosch, clasa A++, de vreo 80 de kg cel putin, si inalta, destul de scumpa, pe care m-a rugat sa-l ajut sa o urce la etajul 5, pe scari, ca nu incapea in lift. Si am urcat-o cu chiu cu vai pana la etajul 3 si jumatate, eram rupti de oboseala, abia incapea pe casa scarii din cauza ambalajului. Asa ca ne-am decis sa desfacem cutia de carton si sa apucam direct de combina frigorifica. Avand palmele transpirate, mi-a scapat din maini cand am balansat-o pe scara, frate-mio n-a putut s-o mai tina si s-a pravalit combina peste mine, luand-o la vale impreuna cu mine, pe scari. Noroc ca nu mi-a cazut pe cap, doar mi-a rupt piciorul si o coasta, care n-a perforat plamanul, adica 1 luna in concediu medical si o gaura in muschiul piciorului, de nici acum nu pot tine piciorul intins perfect. Evident, a sarit motorul din combina, s-a rupt usa, ce mai, direct la REMAT. Nici macar nu mi-a mai cerut frate-mio bani pe aparat, asa de frica i-a fost ca puteam muri, ca doar el ma rugase, nu ma oferisem eu. Acum are frigider normal, care a incaput in lift. Dar nici electrocasnice pe scari n-am mai carat de atunci, am preferat sa „cinstesc” colegii de la munca. Partea buna e ca ma inteleg la fel de bine cu fratello ca inainte, dar ma bate la ping-pong acum.
Asta este o poveste pe care nu o voi uita niciodata. Eram in primul an de facultate, proaspat student al Facultatii de Fizica, la 300 de km de casa. Fiind patru baieti in camera de camin, ne-a luat doar o saptamana sa ne dam seama ca nu avem frigider. Poate ca la altii nu ar fi fost asa mare problema, dar bugetul nostru in perioada aia excludea orice posibilitate de a achizitiona aparatura electrocasnica, sau orice alt fel de aparatura. Salvarea noastra a venit intr-o seara rece de octombrie, in jur de ora 8, cand ne intorceam de la cursuri si am primit un telefon de la unul dintre colegi. Avea niste cunostinte ce se ocupau cu exploatarile forestiere intr-un sat din apropiere de Timisoara si le-a convins sa arunce si un frigider in remorca, peste lemne, cand mai au drum catre oras. Nu stiu cum, n-am mai avut cuvinte sa intrebam, dar cand am ajuns in camera frigiderul era deja acolo, plantat fix in mijlocul camerei ( https://imgur.com/QFofkND.jpg ). Cum alta solutie nu aveam, am decis sa il reconditionam si sa il folosim. Am dat o fuga in Auchan, am cumparat hartie abraziva si un spray de vopsea neagra, pentru a fi in pas cu moda si am scos frigiderul afara sa-l vopsim. Ca sa intelegeti cat de darapanat era, nu puteam sa-l caram decat pe bucati, doi frigiderul si doi usa, motiv pentru care si portarul s-a oferit sa ne ajute sa il aruncam. As fi vrut sa va spun ca l-am facut ca nou, insa nu-i o idee asa buna sa vopsesti un frigider cu negru, noaptea, pe intuneric. Dupa ce am terminat singurul spray pe care il cumparaseram, am evaluat pagubele. Trei sferturi vopsit, pe alocuri cu imprimeu de zebra. Si-a facut datoria, ne-a tinut un an de zile, singurele inconveniente erau faptul ca vibra asa tare incat in fiecare dimineata trebuia sa il adunam din mijlocul camerei si-l sa-l impingem la loc, iar atunci cand il deschideam sa ferim picioarele, pentru ca inevitabil cadea usa.
Pe vremea cand eram semi-inginer (adica student si worker simultan) stateam cu prietena intr-un fel de camin studentesc, care avea o baie minuscula in camera si un hol tot cam la fel de mare. Acel hol era dotat cu o chiuveta si il foloseam pe post de loc de depozitat incaltari, dar si mica bucatarioara. Pentru nu ne prea descurcam cu spalatul, ne-am cumparat o masina de spalat. Bineinteles ca am luat-o in rate cu buletinul, ca era la moda si oricum nu aveam atata cash. Cum nu puteam si nici nu stiam sa fac racordarea ca la carte a masinii de spalat la alimentarea cu apa si scurgere, am facut-o „romaneste”. Si anume am conectat furtunul de alimentare cu ceva mufa adaptoare direct la pipa bateriei, iar scurgerea am pus-o direct in chiuveta. Dar n-am lasat-o oricum in chiuveta, m-am gandit-o eu ca o sa pice de la vibratii. Asa ca am asigurat-o cu o SARMA. Totul minunat si functional cateva luni, haine curate fara stres. Doar ca la un moment dat cand dormeam eu bine pe zumzetul masinii de spalat care se lovea de podea, sarma s-a decis sa cedeze si furtunul de scurgere a cazut pe jos. Iar cand m-am trezit si m-am dat jos din pat, am calcat direct in balta. Urmarile: niste mocheta ieftina pusa la uscat (nu aveam luxul unui parchet), iar peretii vecinilor de dedesubt erau pictati cu niste frumoase dare lungi si umede.
Am un aspirator Progress editie 1907, toamna tarziu.
Aveam santier la mansarda casei, iar scarile de acces nu erau facute inca. Trageam de zor cu aspiratorul dupa ce au plecat mesterii – ca nu stau in Berlin! Dand cu zel, aspiratorul a nimerit in golul scarilor, s-a desprins de furtun si la aterizare i-a sarit si capacul si sacul, dar a continuat sa mearga ca si cand nimic nu s-a intamplat.
Intre timp am alte doua aspiratoare in casa, dar nici unul nu „trage” la fel de bine ca antichitatea asta care nu se da batuta …
Am postat o poveste lunga despre cum am vopsit o biblioteca cu lavabila, impreuna cu sotia, postare care vad ca a ramas in moderare. Pe scurt, „redecoram” casa. Am zis sa reconditionam o biblioteca si cum avea omargine rotunjita care erau greu de acoperit cu autocolant, sotia a zis sa dam cu lavabila, ca tot zugravisem in ziua aia si mai ramasese. Asa a iesit o biblioteca jumatate acoperita cu autocolant, jumatate data cu lavabila. Noua ne place :), chiar daca dupa remontare sertarele si usile nu mai merg foarte bine.
: http://tinypic.com/view.php?pic=2j31i4w&s=8
. Am reusit sa o remontam doar ca aveam o poza cu biblioteca, pe care sotia o facuse pentru a o compara cu cele din magazine.
Cum arata acum: http://tinypic.com/view.php?pic=20saufo&s=8 http://tinypic.com/view.php?pic=igzw5f&s=8
Bucatile care nu au mai avut loc
Pentru poza initiala trebuie sa caut in telefonul sotiei
Metoda ruseasca, cu ciocanul sau ce o mai fi la indemana in momentul ala, asta e strategia mea de carpeala :)) Culmea e ca a si functionat de cateva ori.
ce-i cu atatea compuneri de clasa a 4-a?
mie mi s-a ars painea in toaster. da am razulit-o cu un cutit de steak si am mancat-o!
să vezi ce tristeți mai am prin trash, de la vânători de concursuri.
deci toti cei care au raspuns cerintelor si anume povestire avand macar un subiect, un predicat, un personaj, respectiv un aparat electrocasnic iar prin modalitatea de a povesti reise o intamplare amuzanta sau trista … sunt de fapt niste vanatori tristi.
pai trebuia sa spui, cel mai amuzant sau trist comentariu de trolling castiga …
Acum inteleg de ce inca apare „Comentariul tau a fost trimis spre aprobare… ”
E ok, pt o vreme chiar credeam ca e pe bune concursul…
Cand eram mic ( pe la 10-12 ani ) am vrut sa bag si eu la spalat cate ceva ca tot vedeam prin casa chestii gospodaresti si ma apucase febra gospodarului.
Ce am bagat la „spalat” si cu ce s-au „spalat?” Pai am bagat niste PIETRE aduse la tara, pietre ce mie imi deserveau a fi puncte cheie in micul oras de masinute pe care il planuiam sa il construiesc.
Pietrele respective le-am bagat in masina de spalat. Am adaugat la detergent sapun facut bucati ( sa fie ca detergentul – pe vremea aia detergentul era tinut intr-un dulap, probabil sa nu ajung sa il mananc :)) ) .
Toate bune si frumoase, doar ca erau aproximativ 20 pietre care se auzeau ca naiba cand masina „invartea” .
Toate bune si frumoase doar ca am fost mushtruluit calumea dupa ce s-a constatat ca masina de spalat incepuse sa scoata sunete caudate la centrifugare iar mama m-a bagat in interogatoriu si a trebuit sa ii spun ca spalam pietrele sa pot sa ma joc cu ele fara sa am grija spalatului pe maini…
Inca aud zanganit acela de pietre … :))
Masina mea de rufe a trecut prin vreo doua carpeli majore si-a provocat o mica inundatie prin camera unde-i montata, dar nu pentru ca nu era ea capabila, ci doar pentru ca nu-s eu cea mai talentata persoana la treburi casnice. Prima data i-am blocat cuva fiindca uitasem ca am niste agrafe de par prin blugi, a doua oara, pentru ca respect intimitatea oamenilor si nu am cautat in buzunarele unor pantaloni care nu erau ai mei sa scot niste suruburi(!?), iar inundatia e de cand am uitat ca device-ul asta e nitel mai complex si n-are doar buton de on/off. Deh, in total m-au costat reparatiile cam cat ar fi costat una noua, dar asa inveti. Cica.
Povestea mea vine de pe vremea in care electrocasnicele erau un lux. Viata era destul de simpla, pana a adus tata minunatia in casa… Albalux 11 se numea, masinaria care spala rufe, s-a bucurat mama mai mult decat s-au bucurat americanii cand au aterizat pe luna. Cateva saptamani a durat fericirea, pana s-a stricat, se rupsese cureaua. Norocul a fost ca tata era inginer roman, s-a dus pana in camera si s-a intors cu un ciorap de-al mamei, in secunda 2 torcea masina de spalat. Mai puneai un ciorap din cand in cand si treaba mergea.
Primul meu cuptor cu microunde, luat pe banii mei si pe muzica mea. Dupa o indelunga utilizare, folia de aluminiu(cred) din interior s-a dus intr-un loc cu verdeata.
Pentru ca io nu mi-s injiner, am hotarat pe loc sa folosesc o bucata de carton taiata perfect pentru locul unde trebuia sa inlocuiasca folia cea veche. Pt ca am avut dubii, am lasat-o langa cuptor si m-am dus la calculator sa ma uit pe interneti. Sotia mea, mai blonda ca mine, pune bucata de carton in cuptor, baga ciorba la incalzit si in cateva secunde incepe si urla ca a luat foc cuptoru`.
Bineinteles ca nu il oprea, nu il scotea din priza, urla in fata cuptorului.
Partea amuzanta e ca eu cautam info pe net, dar eram pe…buda.
Era prin ’93-’94. Umblam bezmetic cu maşina prin ţară cu diverse trebi de serviciu. Printre „targeturi” făceam o grămadă de ronduri pe şosele, de fiecare dată schimbate, că doar se cunoaşte că orice drum e bun, dacă nu te-ai plictisit de peisaje. Aşa că, de data asta, pe Transfăgărăşan urcam către ţara Bârsei cu „fierul”. Frumoos, pesaje superbe, drum de vis. Mă simţeam ca Nikki Lauda pe circuitul de F1, când tot amestecând în cutia de viteze cu mestecăul, deodată bâr şi sfârc, mestecăul nu mai vroia să se mişte din poziţia fiză, iar motorul urla ca apucatul în sarcină, cerând, totuşi o a treia…
Oprit în rampă, direct din motor, maşina dârdâind din toate tablele. Deschis capota motorului… Un maldăr de fier, cu multe furtune şi o ţârişică de sârme. Privit ca curca-n lemne la monstru. Articulat câteva vorbe neaoşe, ce vizau producătorul, familiile, mamele, rudele de grad 1 până la 3 şi frigiderele respectivilor.
Glumă, glumă, dar ce fac? După circa 45 de minute de sforţări pe dedesubt, şi încă vreo 5 sfaturi de specialitate de la diferiţi copărtaşi la trafic ce opreau din curiozitate sau din solidaritate de şofer, incluzând una bucată şufă trefilată desfăcută în fibrele-i compozite din care era răsucită în urma încercării de a rezolva măcar temporar problema, am decis. Merg cu a 2-a până sus la Bâlea. Apoi la vale mai vedem noi. Căci ce urcă trebuie să şi coboare, nu? Fizică elemntară.
Zis şi făcut. Pornit motorul în cuplaj, debraiat, plecat la drum. Greu, cu fumşi turaţii de care probabil şi unmotor cu reacţie se simţea surclasat, dar plecat. La drum, cu ochii cât Muntele Făgăraşului pe indicatoarele de temperatură şi ulei. În tunel, am mai popistrat eu vreo două suturi în mestecău, de necaz şi oftică inginerească şi, să vezi Dom’le, s-a eliberat preţ de o treaptă de viteză. Acu aveam şi a treia, la dispoziţie.
Nu m-am mai oprit la Bâlea. Se însera şi până la Sibiu.. mai era cale lungă. La vale a fost ok, fizică elemntară, bat-o vina. Însă a fost cel mai luuuung drum parcurs vreoadată. Ca timp… Şi ca şi strâns din fesieri, tricepşi şi bicepşi femurali. Şi din dinţi. Nu ştiu dăcă de emoţii sau din cauza minunatei frazeologii ce-mi venea nativ din străfundurile minţii, frazeologii cu care aş fi putu scrie un dicţionar de specialitate ăn domeniul sudălmilor. Chiar aş putea să zic acum că a fost momentul în care am inventat celamia multe referinţe de gen din viaţa mea. Şi cred cu tărie că nu numai a mea. Dar ăsta e alt subiect…
La Sibiu, un nenea priceput la toate descoperă că ar fi o problemă de cutie de viteze. Sus maşina, jos cutia. Cutia îmbucătăţită la detaliu. Defect: un rahat de inel zegăr care s-a hotărât că e mai bine să se tocească şi să să se autodispună în mecanism autoblocant. Cu tot cu trenurile de pinioane. Zegăr ca ăla, iok pe piaţa de piese de schimb locală. Aşa că – sârmă de oţel. OLC 35 – de cea mai bună calitate. Reşiţa. Sau Turda, puii mei, nu mai ţin minte. Formată, croită, tricotată şi călită de nenea mecanicul la flama unui oxiacetilenic, bătută pe nicovală, răcită apoi în hârdăul cu apă de ploaie, reîncălzită, tot la flamă şi rerăcită de astă dată într-un bidon de ulei ars. Tot de la motorul meu. După 8 ore de muncă încrâncenată, reasamblat cutia, urcat cutia pe şasiu, jos maşina. Teste, totul ok. Nici măcar un cârc sau vreun zgomot. Totul lis şi flawless. Bine am avut ceva probleme la resetarea pârghiilor de comandă de la mestecăul schimbător de viteze şi până la cutie. Un mecanism atât de complicat şi gândit conform legilor lui Murphy, mai greu de închipuit. Citroeniştii BX ştiu mai bine.
Am plecat iar la drum. Făcut treaba local şi mai apoi la Arad şi Timişoara şi întors către sud, pe la Caraş-Severin – Haţeg – Orşova către Severin. Drum superb, spre toamnă. Culori, soare, muzică bună în habitaclu şi multă fericire. Pe acest drum, nişte nenorocite de serpentine. Io cu grijă că deh, nu ştiam cât de rezistentă e reparaţia şi măcar la Severin mă aştepta un „piece-d’origin” să înlocuiesc zegărul – sârmă gofrat ad-labam, atac un ac de păr cu grijă, către stânga. În timp ce eu mă dădeam în urcare, prin stânga mea, pe interiorul acului de păr, un nene m-a depăşit. Cuprins de simţ civic şi aproape răpus de indignarea necivilizaţiei la volan, îl înjur de toate cele, c-aşa îi şade frumos unui şofer, nu?, şi cu ochii la el, atac acul de păr. Numai că drumul era către stânga iar fierul meu trăgea spre dreapta. Noroc că m-am oprit în parapet. Tremurând, că după parapet era un mic hău, de vreo 50 de metri, m-am dat jos să văd ce am reuşit să fac. Pun piciorul stâng jos, dau să mă ridic din maşină şi, în numai o fracţiune de secundă, mă rostogolesc pe spate, dau cu capul de asfalt şi icnesc. După câteva fracţiuni de secundă cât a durat nedumerirea mea, pe lângă mirosurile minunate de toamnă, din ce în ce mai pregnant se iţea şi unul necaracteristic, de ulei auto.
Cel ce mă depăşise, avusese o fracţiune de secundă timp să se ferească de răul ce mi s-a întâmplat mie. O imensă baltă de ulei, probabil lăsată moştenire locală de vreun tir sau vreun camion mai beteag… preluare controlul deplasării mele şi selectase traiectoria cea mai potrivită legislaţiei fizice alocate deplasării pe un arg de cerc a unui mobil cu masă „m”, ce se deplasează cu viteza „v”. Mă rog, detalii, fără rost acum.
Parapetul din beton – salvarea mea de atunci – era unul cu baza îngroşată. Ei şi tocmai acea bază se pare că a avut mai multă personalitate decât metalul şi mi-a înfipt roata draptă în prag. Ce-i de făcut? Am hotărât să o iau încet la deal până în prima comună, iar acolo vom vedea. Măcar accedeam la o zonă cu civilizaţie. Ţin minte şi acum cum gemea cauciucul frecând pe prag. Fumul ce se ridica din celulele lui în lupta cu Goliatul de metal. Precum şi învrăjbirea cu care ţineam de volan să nu-mi sară din mână. Deh, personalitate puternică. A maşinii, nu a mea. Eu eram „umed” (citeşte că….t pe mine) de emoţii, ca un flăcău ce mergea prima şi întâia-şi dată la iniţierea inter-relaţională cu o femeie…, dar mai mult îngrozit decât fericit de premiza evenimentului.
Am ajuns în prima comună. Nu mai ştiu cum îi zice acum, a trecut prea mult de atunci… Telefon pentru platformă la Severin. Dus la poliţie pentru declarat accidentul şi pentru dovadă, plus anunţat că era ulei pe serpentinele din urmă cu 7 km. Şi aşteptat. Mult. Într-un târziu, un vecin de acolo de lângă poliţia comunei, vine agale la mine şi mă întreabă ce-i şi cum. Îii spun. El se scarpină în cap sub pălărie şi zice că nu se pricepe dar dacă-mi trebuie are un cric de Dacie şi un ciocan. Şi sârmă, de-mi face trebuinţă. Mulţam bade, da, te rog dă-mi să vad cum măcar o pot imobiliza, zic eu.
Înarmat cu aste scule de performanţă comparativă cu cel puţin o secţie de fabrică modernă cu maşini dotate cu CNC (comandă numerică program), mă arunc în depanarea stricăciunilor. Observ că nimic nu părea rupt, doar că braţul inferior de la sustentaţie este „băgat” în spate. Văd şi luminiţa de la capăturl tunelului şi decid, că dacă reuşesc să fac o pârghie între capul basculei inferioare şi prag poate pot să rezolv temporar buba. Iau cricul meu si salt fierul. Înainte fixez sustentaţia maşinii – căci era cu asieta asistată hidropenumatic – pe maxim. Maşina normal, sau nu ştiu de ce, a răspuns comenzii, şi s-a cocoţat pe maxim, arătând acum ca un cocostârc. În trei picioare, că al patrulea era beteag, doar vă zisăi, nu? Înfig cricul, şi ridic. Merge. Vecinul săritor – l-am văzut cu coada ochiului, devine foarte interesat, şi odată cu autococoţarea maşinii pe poziţia de service, şi-a făcut cruce, „Doamne feri, ce mai bazaconie!”.
Am identificat (ştiu, Ficat!, Ficaaat!”) poziţia de rezemare a cricului vecinului şi am început destinderea. Am muncit cam două ore, tot deschizând cricul omului, înviingând centimetru cu centimetru opoziţia metalului, şi periodic ajustând coarda de sârmă de oţel pe care o legasem astfel încât să constituie o asigurare dacă se rupea ceva şi se hotăra să sară din lăcaşul prevăzut de inginerii ce o construiseră.
Aproape de capul de maxim al şurubului cricului de Dacie, deodată, cilindrul de sustentaţie al roţii cu pricina se hotărăşte, de la sine putere – v-am zis că toate astea inventate de ingineri de pretutindeni dau dovadă de personalitate în anumite momente cheie – să se reaşeze pe aliniament şi să se ridice, împingând toată şamdramaua în poziţia corectă. Moment în care cricul vecinului se hotărăşte că e de ajuns, decide să facă grevă şi plezneşte de ciudă. Sărind, normal, către singurul obiect pe care îl putea distruge – legile lui Murphy în timp real – şi anume, cauciucul deja ros de rulajul în contact cu pragul, care la rându-i protestează violent la un asemenea afront şi explodează spre odihna-i veşnică şi pomenire întru vecii-vecilor, cu un pocnet sec urmat de un oftat de trecere în nefiinţă, ca un om.
Eeeh, dar nu mai conta. Pentru că totul revenise la normal. Sustentaţie, poziţionarea roşii şi trenului de antrenare de la cuite la butucul roţii, sistemul de suspensie, frânele, capul de planetară… totul. Ce mai, eram ped eo pparte fericit că rezolvasem minunea, pe de altăparte puţin nedumerit de simplitatea intervenţiei şi de modul cum problema se auto-rezolvase sine-die. Cu jumate de faţă vânătă de la palma pe care mi-o aplicase o bucată rebelă din cauciucul cu pricina, cu tibia zdrelită de zbaterea cricului vecinului, ce îşi dăduse obştescul sfârşit în încercarea supraomenească la care îl supusesem, dar cu problema rezolvată. Am desfăcut sârma, am pus roata de rezervă şi am plecat către Severin, nu înainte de a îi plăti omului (vecinului) paguba cu o sută (veche) de lei. Ehei, bani păe vremea aia… Coneseurii ştiu…
Am ajuns la Severin pe la ora 9 jumate seara. Direct la service. Unde am aflat că omul cu platforma nici nu fusese anunţat că era nevoie de ajutorul lui, deşi trecuseră numai 5 ore de la telefonul meu. Şi unde, a doua zi, după inspecţii detailate efectuate de specialişti, concluzia a fost că „n-are nimic dom’le, mergeţi cu bine. Drumuri deschise!”
Zegărul, nu l-am mai schimbat evăr. Nici la braţul inferior nu am mai avut nevoie să intervin. Ba chiar am vândut maşina la peste 200k Km, cu aceleaşi modificări – off maintenance & repair manual. Culmea e că cel ce a cumpărat-o, deşi i-am povestit despre ce e vorba şi am insistat să repare în timp bubele anunţate, mai m-a sunat până prin 2010 să îmi zică că totul e OK şi să-mi confirme că nu are nimica dom’le, merge unsă, mulţumesc de aşa maşină. De atunci am pierdut legătura cu el. Sper să nu fi fost datorită reparaţiilor ad-hoc ale maşinii…
Dar am avut noroc.
Eram copil în vacanţă la buinici. Bunul meu era un om priceput, repara de toate. De la ceasuri de mână şi până la combine şi balotoare de paie. De la pompe de irigaţii şi până la mori de morărit. De la electrică şi până la motoare. Fie-i ţărâna uşoară!
Şi într-o vară fierbinte, a sosit la noi şeful miliţiei locale din comună, care l-a rugat pe bunul meui să îi repare nu’ş ce problemă avea la noua sa achiziţionată Mobră. Pe la cutia de viteze sau pe la magentou, nu mai ştiu exact, eu fiind un copil de vreo 5 anişori aşa. Fiind o trebă mai acătării, bunul meu – neamţ de disciplinat în ale mecanicii – a zis că o rezolvă el.
Aşa că a d oua zi, după turul de serviciu de dimineaţă – ce mult ne plăceau aceste tururi pe motoreta sa Carpaţi, dis de dimineaţă pe răcoare – a purces la treabă demontând şurubăraia, bucată cu bucată în căutarea defectului menţionat de proprietar. Şi cum desfăcea el fiecare ansamblu în parte, punea în ordine pe jos piesele, subansamblele, şuruburile, piuliţele, şaibele, şplinturile, ca să poată să le regăsească ulterior la montare, după înlăturarea defectului.
Noi ca toţi copii – eu şi cu văru-meu, mai mic decât mine, grămadă peste bunul să-l ajutăm, să ne băgăm şi noi mâinile în benzină, ulei, funingine etc. Deh, copii, care ulterior i-au moştenit talentul său înnăscut înspre minitehnicus.
La un moment dat, cu toată şandramaua demontată, bunul găseşte defectul şi trece la repararea lui, când buna noastră dă strigătul de luptă „La masă!”. Şi nu era posibil să nu răaspunzi imediat cererii intempestive şi foarte precise a bunei. Nuuu. Mai mai bine cădeau soarele şi luna de pe cer decât să nu fi respectat programul, sau să nu fi dat curs cererii bunei, sau sănu fi făcut cum zicea ea. Aşa că, am trecut la spălatul cu benzină pe mânuţe, ca mecanicii, apoi la jgheabul de la fântână continuat cu dero şi săpun de casă, clăbucit la greu, curăţat, trecut de inspecţia tehnică şi de ochii atoatevăzători ai bunei şi la masă. Spus rugăciunea – căci aşa era ea buna noastră, credinioasă şi bună la inimă. Am mâncat şi, ghiftuiţi de bunătăţi, cătam cu curiozitate imberbă de copil care descoperă lumea la piesele desfăcute, aşezate pe o prelată sub şopru, iţind la ele şi aproape văzându-le cum se topeau în căldura dogoritoare a verii de atunci. Bunul după masă a aprins o Mărăşească şi a savurat-o pe-nedelete. Răbdarea noastră era la limită când a decretat „Hai la treabă…”.
Şi a început să reasambleze motoreta Mobra, pas cu pas, cu răbdare, verificând şi testând mereu, ca totul să fie nemţeşte, acolo unde trebuie, şi mai ales, să funcţioneze corect. Când a ajunds la cutia de vitteze a întins mâna să ia cele trei piuliţe speciale de unde ştia că erau puse. Alea, nicăieri. S-a uitat la noi chiorâş, crezând că i le-am „rezolvat” noi în joaca noastră, cumva. Ingenuu, noi nu înţelegeam despre ce e vorba. S-a supărat. A căutat din nou. A ridicat prelata şi a căutat minuţios pas cu pas întru găsirea piuliţelor cu pricina. Nada. Nimic. Impasul tiundea să se transforme într-o luptă surdă, iar nervii tensionaţi şi aţâţaţi de impediment erau gata să aducă nori grei de furtună asupra noastră, în acea zi foarte caldă şi însorită de iulie.
Pe când amuşinam toţi după piuliţele lipsă, bunul meu, fie-i sufletul binecuvântat, a zărit cu coada ochilor curcanul cel mare, înfoiat, ce pufnea de egocentrism pe lângă şopru, cătând probabil umbra binefăcătoare şi, cel mai probabil, ceva de ciugulit, sau vreo curcă rătăcită pe care să o aducă la rang de cloşcă. S-a ridicat fără un cuvânt, negru de supărare, s-a dus în coşere şi s-a întors cu toporaşul mis în mâna-i brăzdadtă de muncă şi mustind de benzină, uleiuri şi de bărbăţie.
Ce mai, long short story, a doua zi am mâncat ciorbă ţărănească de curcan, grătar de piept, tot de curcan, iar Mobra bolnavă, pornise la prima pedală, mergând ca unsă. Singurul lucru pe care nu l-a mai putut recupera buna mea a fost guşa curcanului, care găzduise cele trei piuliţe buclucaşe. Precum şi amarul şi părerea de rău că curcanul ăla a fost ăl mai ăl, şi că ăla niciodată nu a mai avut vreodată buna mea prin bătătură. Ca o paranteză, chiar după ani de la pomina respectivă buna tot îl mai împungea pe bunul în referinţa curcanului sacrificat pe altarul mecanicii moto.
Iar noi, am scăpat doar cu o chelfăneală vocală, înainte ca bunul nostru să înţeleagă misterul celor trei piluiţe dispărute, făr ca noi să avem nimic – paradoxal – de-a face cu ele, deşi în cele mai multe cazuri, cinstit să fiu, noi ne regăseam întotdeauna pe fluxul vreunei nefăcute. Că deh, eram copii.
Curgea apa pe langa masina de spalat, cheama mama un nene, ala zice ca a reparat-o, ii da bani si pleaca.
Curgea iar apa pe langa aceeasi masina de spalat, dau masina un pic cu fundul in sus spijinind-o de pereti, ma uit sub ea sa-mi dau cu parerea si vad pe jos o piesa de-a masinii care nu-si avea locul nicaieri. Realizez ca mai e o piesa exact la fel montata pe sub carcasa masinii, nu pricep care-i treaba, ii spun mamei sa-l cheme pe om.
Omul vine.
Zice „a, scuzati, am uitat pompa de apa sub masina cand v-am schimbat-o data trecuta”, ia omul pompa veche ca sa nu ni se mai para ca au zazut piesele din masina, mama ii da bani de deplasare, omul pleaca.
Imi vine rau:
– Mama, i-ai dat bani ca ne-a luat piesa veche?
– Da.
– Si masina cine o repara?!
Mie sincer mi s-a parut mai amuzanta povestea mea (despre cum am carat de 2 ori acelasi frigider pe scari pt ca in final sa nu mearga) decat povestile unora despre cum au schimbat electrovalva… dar na, sunt subiectiv
La fel e si concursul, tyvm.
Haoleooo ce de „minuse”…
„Oameni de bine”… Nu am comenturi cu electrocasnice…
Ergo, nu participă la tragerea la sorţi.
Sau minusurile respective hotărăsc cine primeşte marele premiu?
Prin 2002, pe cand aveam un calculator K6-2, m-am decis sa il curat de praf. Dupa ce am fortat desfacerea cooler-ului de pe placa de baza am rup un suport de prindere al acestuia.
am prins cooler-ul cu o sarma din cupru si am mers asa ani buni fara a avea probleme.
Fiind o unitate pe verticala trebuia sa gasesc o solutie sa prin acel cooler de placa de baza. Cu ajutorul unui prieten am reusit
Multi prieteni mi-au spus ca datorita sarmei de cupru pretul calculatorului este mai mare.
„Aventura” mea e ca am citit azi zecile de comentarii de aici, si aveam in program sa bag o masina la spalat.. La ultima utilizare s-a miscat cativa cm, iar acum stau si o pazesc la propriu de o ora :))
mey da aproapte toti ati avut probleme scurgerea sau cu furtunul nu stiu care? Nimeni cu siguranta masinii de spalat arsa in momentul unei ture de spalat , cu blocare pe rotire pana scoate un miros ciudat? Nimeni cu vreun scurt la aeroterma sau la cuptoaare? Nimeni cu aragaz care stinge flacara daca pleci de langa el? Nimeni cu vreun robot care sa faca figuri? Ma gandesc ca la voi ori toate merg brici cu exceptia masinii , ori nu aveti decat masina de spalat , ori doar eu nu stiu a folosi electrocasnicele astea -ca altfel nu imi explic de ce la fiecare am cate o istorie ?!…nu imi doresc sa castig, as strica-o si pe asta
Deci la camin la facultate am avut cel mai tare electrocasnic ever. Avea dublu rol: masina de gatit si incalzit. Da… resoul , cred ca era rusesc. Ce fripturi faceam la el, ce garnituri trase la tigaie, paste, supe, ciorbe ieseau
Castigam masterchef daca ma primeau cu resoul dupa mine. Pana au venit nenorocitii de pompieri si resoul m-a parasit intr-un mod neasteptat prin fereastra de la camin. O saptamana am suferit. RIP. Te iubesc acolo unde esti.
Obisnuiam sa spal pantofii in masina de spalat… intr.o zi am umplut o masina de haine negre si am bagat si o pereche de tenisi la spalat. Am plecat de acasa, cand m.am intors acasa vasul de wc (unde se scurge apa) era tot rosu si cu fragmente ce pareau cheaguri de sange. M.am panicat si am inceput sa imi sun toti membrii familiei sa ma asigur ca nu li s.a intamplat nimic… totul era in regula cu ei…am inceput sa caut sursa a ceea ce parea a fi sange…. am deschis usa masinii de spalat si inauntru erau aceleasi „cheaguri”… eram contrariata de sursa acelei culori rosii, avand in vedere ca am pus haine negre la spalat, pana am ajuns la tenisi :))))) care erau niste tenisi ieftini, chinezisme, care se pare ca aveau sub talpici carton rosu…care s.a topit la contactul cu apa calda :))) pe langa sperietura trasa am avut si mult de tras pana am curatat masina de toate resturile de carton a trebuit sa efectuez cateva cicluri de spalare cu masina goala
Nu pot spune ca sunt un mare mester si ca repar prea multe prin casa, de altfel nici sotul meu nu este foarte talentat, amadoi recunoastem cu mana pe inima ca asteptam sa ne viziteze tatal lui pentru a repara tot ce avem nevoie prin casa.
Va voi povesti o mica intamplare cu masina de spalat. Ati incercat vreodata sa folosti detergent obisnuit in loc de cel automat, ei bine sotul meu a facut eroarea asta din greseala, si cand am ajuns acasa, masina dormita plina de spuma, era si destul de noua. Ne-am uitat lung la ea, ne-am invartit in jurul ei, ea nu reactiona in nici un fel, am sunat la service si nu ne-au fost de prea mult ajutor. Am resetat-o, am deschis-o mai mult sau putin fortat si a navalit peste noi o mare de spuma, categoric ceva era in neregula, am incercat sa o pornit din nou de data asta fara haine si s-a intamplat minunea. Dupa cateva zile am realizat de fapt care fusese problema!