Se caută oameni buni prin online. Pe Public Relations, pe Social Media, pe internet. Oameni cu CV, oameni cu realizări, oameni care să știe despre ce e vorba și care să aibă viziune și idei.
Și oamenii ăștia sunt rari. Unii sperie angajatorii cu CV-urile lor. Alții smulg zâmbete.
E de porc să spui la un interviu că tu ai construit un departament la o companie, pentru că nu poți să știi cu cine a vorbit înainte omul care te recrutează. E de porc să spui că ai avut un salariu monstruos la angajatorul anterior când în piață se știe că ai fost dat afară pentru inconștiență.
Și mai e categoria copiilor. Care sunt cunoscuți în online fără vreun motiv anume, doar pentru că vin la bere și se bagă în seamă pe facebook. Și care nu știu că au o problemă până când nu au nevoie de un loc de muncă, moment în care realizează că ar fi trebuit să pună totuși osul la muncă și pentru un pic de branding personal. Nu, nu în stilul bătutului cu cărămida în piept gen Andreea Stan, Toma Nicolau sau Alex Negrea, ci în a produce un articol bun o dată pe lună, articol care să semnalizeze unui posibil angajator că există ceva în capul celui care scrie. Și, peste 2 ani, când caută un om și îi apare în față CV-ul lui Gigel, să știe de unde să îl ia.
Dar eu nu mă pricep, sunt șomer din 2008. Aștept lecții de la oameni care se pricep.
“social media” via shutterstock
de ce nu o lasi pe Tatiana Moise sa faca un guest post cu lectii d-astea.
@Nea Ion ca-i OM: nu știu dacă vrea. am uitat să o intreb.
Realitatea e foarte simpla: marea majoritate a oamenilor buni si foarte buni nu-si pierd vremea cu un job 9-2-5 la o companie din Ro. Fie fac freelancing si lucreaza la proiect, castigurile fiind de 3 ori mai mari, fie au deja compania proprie si angajati si se ocupa cu vanzari si PM. Majoritatea pentru clienti straini.
Putinii foarte buni care vor sa lucreze pentru o companie, cer salarii pe masura. Moment in care compania angajatoare se scapa un pic de dansa.
Iti ramane alternativa decenti, creativi si cu dorinta de a invata. Dar asta inseamna ca si compania trebuie sa fie deschisa la inevitabilele erori si nereusite. Ceea ce este iar rar la companiile din RO
@Maria Exact! Bine punctat.
Q1 2013 .ro: €10mm
Q1 2013 .co.uk: £1.5bn
„E ca la muncă. Dacă dai în fiecare zi 110%, şefului tău o să i se pară că asta e valoarea normală şi o să se uite urât la tine când dai doar 100%. ”
Link:
PS: ghidul se aplica la mai multe, nu doar la femei
Cine e bun o face pentru el. Niciodata nu ai sa gasesti un om dedicat si foarte bun pe domeniu lui care sa vrea sa fie sluga, sa i se impuna anumite cerinte etc.
Din cauza asta freelance-ul este locul unde gasesti cei mai buni oameni, in acelasi timp si cei mai scumpi la prestari servicii. Companiile trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca un gigel care lucreaza pe 2000-3000-4000 lei, fie el si un gigel bun pe domeniu, nu da randament 100%.
Ca si sfatul lui Radu ( pititcigratis ), in articolul „Cum sa iti tratezi femeia”, niciodata nu dai randament 100% pentru ca atunci cand il dai constant, cel are il primeste se obisnuieste asa si va vrea mai mult.
Si eu sunt somer din 2006. Dar nu ma plang. Ar fi vrut altii sa aiba veniturile mele din perioada 2006-2014!
Un prieten mi-a spus ca a aparut specializarea „Social Media si Marketing Online” la Master in cadrul SNSPA. –
– Si? Ce ai facut azi la facultate?
– Am stat pe Facebook.