Probabil ați auzit și voi de oameni care pleacă din companii de la salarii bunicele la joburi mai liniștite și mai puțin stresante. Unii pleacă pur și simplu să stea acasă să se liniștească, alții să fie freelanceri și să câștige sume decente fără să aibă bătaia de cap din companii.
Iată mai jos top două motive pentru care un angajat bun pleacă dintr-o companie mâncând pământul:
Angajații sunt necorespunzători
Degeaba ești bun și responsabil și cu chef de muncă dacă ai colegi tâmpiți. Nu o scoți niciodată la capăt cu ei, șefilor de obicei le pasă prea puțin și singurul care ajunge acasă stresat ești tu, că ai de-a face cu proști. Proștii ajung acasă fericiți, lor nu le pasă că încurcă lumea, ei sunt bucuroși că au serviciu și că nu sunt dați afară.
De asta am refuzat eu, de pildă, să merg la Realitatea sau GSP, și asta înainte de a ajunge la bani. Job mișto, dar când oamenii de acolo nu înțelegeau internetul aș fi chelit mult mai repede decât o fac acum. Iar banii nu m-ar fi ajutat nimic.
E prea mult de muncă
E o diferență între “e de muncă” și “plecăm la 11 noaptea de la birou”. Nu cred că se dă nimeni în lături de la a pune osul de muncă, problemele apar când se doarme la birou sau când șefii fac economii angajând juniori pe posturi de seniori și se așteaptă ca treaba să fie la fel.
Și mai e ceva: când există posibilitatea de avansare sau de devenire partener da, înțeleg de ce lumea trage tare. Când nu, apare întrebarea cu statuia și cu sănătatea. Și, în 99% din cazuri, nu există nici un fel de apreciere pentru sclavii care trag tare, în afară de a se bucura că șeful și-a luat o mașină nouă. A doua sau a patra.
Momentan nu există altă soluție decât plecatul. Companiile românești, chiar și cele cu mentalități internaționale, sunt un pic imune la idioți și “las’ că vă împăcați voi, mergem la teambuilding” ar trebui să țină loc de terapie.
Cata dreptate ai! As zice ca, nu numai colegii sunt tampiti, ci si sefii. Sefii sunt, de multe ori, un monument de tampenie si tupeu.
Daca tu esti pe un post care aduce bani in firma niciodata nu o sa te intelegi cu prostii care executa ce le dai tu, ei muncesc pe acelasi salariu luna de luna, se face sau nu treaba el tot banii aia ii ia, tu posibil sa iti iei o mwie si sa o iei de la capat cu alti clienti . Ieri a venit directoarea de productie la mine si mi-a zis „crezi ca daca l-ai sunat pe sefu ai rezolvat cevA? o sa ma traga de motz si nu se schimba nimic” . Cu mentalitati d-astea cu siguranta evoluam.
Aleluia !
Organizare proasta. Se trage mult pe angajatii buni (sau fraieri depinde cum vezi problema) ca sa poata fi tinuti in spate angajatii slabi (dar cu diverse pile). Dezinteres din partea managementului cata vreme cifrele sunt bune….
AMIN
Mai ales sa fie si un sef cu Facultate La curca sub brat si cu buze fierbinti obisnuite numai cu locuri calde…:)
Esti deja de cativa ani buni la firma. Apar proiecte mari si mici pe parcurs. Tu esti singurul care nu primeste nici un proiect de lunga durata. Lucrezi 2-4 luni la un proiect mic, il termini, clientul multumit. Apoi urmeaza alt proiect mic, il termini, clientul multumit. Si incepi sa te intrebi daca te poti dezvolta profesional lucrand doar pe proiecte mici…
Daca face teambuildinguri, poate sa-mi faca dormitor in birou. Ca nu ma supar. Si daca seful isi ia masina, nu mai lasa si pe altii sa dea o tura cu ea cand plecam in delegatii? Nu inteleg ce atata fas fas. Trebuie sa muncim, ca sa putem avea de toate – dar mai ales bani la pensie.
Cu proștii nu trebuie sa te cerți! (true story) Cel mult, daca ai rabdare îi poți manipula puțin.
@g9bahh foarte bună asta cu Facultatea La curca sub braț’! M-am amuzat, e o imagine foarte puternică. În țara lui Plagiache ce rost are să mai înveți cu adevăprat? bagi curca la îniantare și te-ai scos!
@Haivas: corect. Nu e greu sa lucrezi cu prosti. E insa foarte solicitant pentru ca astia nu obosesc niciodata.
Pai din cauza asta angajatii buni si cu potenta (intelectuala, cu calitati de coordonare, inovare) cand vad ca nu au perspectiva o lasa mai moale si se „cameleonizeaza” in multime. O fac pe prostii ca sa nu traga din greu, si in timpul liber ramas la munca se reorienteaza profesional. Cand zic reorientare ma refer la dezvoltare profesionala dar si personala. Calea este sa iti dezvolti si mai multe calitati, sa iti insusesti si mai multe cunostinte, astfel incat in 3-5 ani sa le zici „pa-pa, m-au promovat altii inaintea voastra”.
@anonim. True. Si la bani la fel. Eu intreb „imi maresti tu salariul sau mi-l maresc singur?”. In alta parte, bineinteles.
saaaau, pleaca din cauza ca au un manager tampit.
se poate intampla si asta 
Mai e o situatie cand oamenii fug mancand pamantul: cand echipa de management se imbunatateste prin avansarea interna a unui prieten al managerului de deparament, coleg de facultate si pretenar de baute (cel care i-a prezentat-o sefului pe nevasta-sa la petrecerea aia din facultate), in detrimentul celui mai experimentat om de acolo, ce are sustinerea celorlalti si vrea sa faca lucrurile sa mearga bine. Cei doi vor fi „core-ul” prin definitie al departamentului, fara ei nu ar merge nimic, sunt ca Obi-Wan Kenobi si Anakin Skywalker cand erau bolnavi de pojar pe Naboo. Cei care pleaca sunt doar oameni fara spirit de echipa, niste impostori care a simtit ca e de munca si au fugit.
Dupa ceva ani de tras din greu realizeaza si ei ca nu doar banii conteaza. Conteaza veniturile dar si cheltuielile. Poti avea o viata mai linistita cu bani mai putini si sa te bucuri mai mult de viata.
Cand realizezi ca ai nevoie de mult mai putine lucruri in viata iti dai seama ca exti explotat. Poti trai foarte bine cu bani mai putini daca realizezi ca Dacia e tot o masina ca si VW, ca apartamentul de la bloc de 50 de m2 iti e de-ajuns si nu ai nevoie de o casa de 250 de metri patrati, ca un concediu in Grecia te distreaza la fel de tare ca unul in Dominicana, ca 5 perechi de blugi sunt arhisuficienti. Cand realizezi toate astea iti dai seama ca cel mai important lucuru e timpul, familia si prietenii. In momentul ala iti cauti un loc caldut unde nu mai vrei cariera ci doar sa ai bani de facturi.
„employees don’t leave companies, they leave managers”
CGS-ul este o exceptie… Salarii mici, muncã multã, pretentii mari.