La tristele serbări de final de an din școala generală, una dintre clase avea vreo 10 elevi care luau premiul întâi cu 10. Toți elevii aveau numai 10 pe linie, toți luau premiul întâi. Toți cei patru ani de școală primară, premiul întâi cu 10. Chestie care n-ar fi dubioasă dacă nici unul dintre ăia ar fi intrat la vreo facultate bună sau i-aș fi văzut pe la vreuna din olimpiadele pe care le frecventam.
Dar, dincolo de asta, e o poveste despre cum școala omoară competivitatea copiilor. Cărora li se întipărește în memorie exemplul prost al învățătoarei bucuroase că a făcut fundul mare pe spatele părinților bucuroși că odraslele lor sunt premiante?
Și exemplele pot continua. Dar de aici începe. Și ideea crește. Și se așează. Și douăzeci de ani mai târziu la concursuri de joburi câștigă ăla cu pilele mai mari și la concursuri de idei câștigă ăla de la HiQ cu o mizerie. Și ideea se confirmă. Nu are rost să fii competitiv când șansele nu sunt egale nici măcar acolo unde ar trebui să fie.
Aici gresesti Zoso. Scoala primara nu trebuie sa incurajeze competitivitatea ci cooperarea. Scoala romaneasca chiar incurajeaza pre mult competitivitatea, de aceea avem o mana de olimpici internationali si 50% analfabeti care nu iau bacul.
Eu am luat premiul intai pana in clasa a opta. In fiecare an. Aveam impresia ca daca iau note mari si coronita la sfarsit de an, impresionez si atrag fetele. Dovada clara ca notele mari primite de elevi nu au legatura cu inteligenta acestora.
de acord cu thundermar. ia vezi in Finlanda cum e?
Societatea, ca atare, nu incurajeaza competitivitatea. Cand vor disparea pilele, atunci sa vezi cum vor invata copiii – ca altfel vor muri de foame, nu le va mai „gasi tata” ceva de lucru.
„Iată principiile sistemului de învăţământ finlandez: • Fiecare copil este important – sistemul trebuie să fie capabil să ofere cea mai bună educaţie posibilă fiecărui copil, în mod egal • Nu există şcoli pentru elite – elevii sunt educaţi să accepte diferenţele dintre ei şi să le folosească pentru a colabora în tot ceea ce fac • Profesorii au putere de decizie în ce priveşte: manualele, metodele de evaluare ale studenţilor /elevilor, conţinutul cursurilor • Există un curriculum la nivel naţional, însă doar ca o bază de lucru pe care profesorii o îmbunătăţesc şi îi adaugă elemente, după cum consideră • Nu există teste – elevii dau primul lor examen în clasa a IX-a • Nu există inspecţii şcolare – evaluarea profesorilor şi dezvoltarea lor se bazează pe încredere • Doar primii 10% dintre cei mai buni studenţi sunt acceptaţi pentru a deveni profesori; masterul este obligatoriu pentru a putea preda.”
Cu cooperarea nu faci decat sa creezi o gasca in care unii muncesc si altii profita!
Competitia insa, ii face pe toti sa munceasca! Asta daca au vreo motivatie.
Scoala nu incurajeaza competitivitatea, daca era asa nu aveam o mana de olimpici internationali si 50% analfabeti care nu iau bacul..
@thundermar – ai o gandire eronata si un pic cam prea aproape de epoca de aur. Ia si citeste aici: https://zoso.ro/capitalismul/
@thundermar – Re competitivitate si mediocritate, hai sa fim seriosi: nu poti spune ca scoala incurajeaza competitivitatea si ca totusi jumate din elevi sunt analfabeti. Aia nu e competitivitate. Scoala nu incurajeaza nici competitivitatea, nici cooperarea, incurajeaza mediocritatea si atitudinea de genul ‘e bine si asa’, de aia jumate din elevi sunt analfabeti.
Competitivitatea trebuie sa primeze. Ca o faci intre echipe sau individual asta este, trebuie sa fie pregatit ca nu e totul lapte si miere si 3423423 de premianti.
Vedeti ca nu avem cine stie ce premianti la olimpiade, cititi mai atent articolele „pompoase”. Majoritatea diplomelor sunt de participare si nu suntem ceva zei olimpici.
ori e „nici unul dintre ăia N-ar fi intrat” ori „VREunul dintre ăia ar fi intrat”…..
Cum sunt părinte fix la perioada despre care vorbești, pot să-ți spun că te înșeli, deoarece este o vârstă la care copii nu sunt foarte conștienți de ceilalți. Încă nu se stabilesc relații, nu se cunosc foarte bine, nu înțeleg ideea de competiție. Dacă încă habar nu are ce înseamnă „prieten”, cu atât mai puțin va înțelege conceptul de „adversar” sau „competitor”. Ionel e mai bun ca tine” nu are vreo relevanță pentru ei. Abia acum se formează deprinderile sociale (dincolo de „dresajul” celor 7 ani de-acasă). Înainte de a intra în competiție este mai bine să învețe ce înseamnă comunitatea, grupul.
Pentru cei competitivi (și aici mă refer la părinți, nu a copii, că ei încă nu conștientizează asta) există concursurile școlare, suficient de multe, pe bani sau gratuite.
@Cristian Banu: ești adult și nu-ți dai seama. peste câțiva ani o sa se resimtă.
@thundermar – Școala românească trebuie să încurajeze exact competitivitatea. Și ar mai trebui să mai încurajeze ceva: aptitudinile. Fiecare să fie îndreptat către ce i se potrivește. O mână de olimpici și vreo 50% care nu iau bacalaureatul, plus unii care se târâie prin el la limită? Foarte bine. Nu trebuie să fie nimeni egal. Fiecare, atât cât poate.
Era exact la fel acum 25 de ani cand eram eu elev in generala, 10-15 cu premii si mentiuni iar eu cu scrisul meu urat si fara spaga data nenorocitei de invatatoare eram undeva pe la coada mentiunilor.
Ok, avem 2 fete. Una invata mult si una arata bine. Ambele sunt competitive.
Aparent, competitia este castigata de cea care invata mult si ia 10 pe linie.
Acum, scoala se termina, ia sa vedem cine ajunge sefa.
Ai ghicit, aia care arata bine si-a pus decolteu. Acum e sefa si are tot intereseul sa o sclavageasca pe cea care a luat 10 pe linie. Fara ea, nu are sanse sa ramana acolo in frunte, adica sefa.
Ideea ta nu-i buna nici in teorie, nici in practica.
Acum, ia vezi, Daciana Paraschiv are decolteu? Are. Avea 10 pe linie? Avea. Bine ca si-a dat seama repede cum poate ajunge sefa. Notele de 10 i-au folosit la ceva? Nu. Decolteul? Da.
Acum, sa vorbim despre Sef vs Manager. Sa vezi ca ajungem la ce spunea thundermar.
Eu nici macar in prima clasa n-am avut 10 pe linie. Am avut o medie de 9 la nu stiu ce. Singurul fara 10 pe linie, daca tin eu minte bine.
Evident, toti colegii mei au ajuns departe – unu’ borfas simplu, altu’ mai cizelat putin, a stat 2 ani in inchisoare pentru ca a fost atat de destept incat sa incerce sa vanda niste iarba primului strain care l-a intrebat daca n-are iarba. Altii dau cu sapa pe ici pe colo, vo’ 6-7 au ajuns pe la facultati de balet, vo’ 2-3 pe la facultati mai serioase un pic.
UIte de-aia iese PSD-ul la alegeri. Sunt mai multi cei care au dat like la comentariul lui thundermar si dislike la BogDan decat restul. Adica aia care asteapta pomana de la stat fata de cei care iau initiativa.
Nu știu ce e aia *competivitate*.
La școală am învățat doar despre competitivitate.
De fapt, scoala trebuie sa le incurajeze pe amandoua: atat competitivitatea, cat si cooperarea, pentru simplul fapt ca avem nevoie de ambele. Competitivitatea naste performanta. Cooperarea naste performanta. Problema este ca niciuna nu este incurajata. Privesc cum lucrurile incep sa se schimbe, cu o parte din noile generatii de profesori, dar sunt prea putini.
Problema este reala, se numeste impostura. Invatatoarea face un troc cu parintii, iar copiii sunt pur si simplu exploatati. Sunt mecanisme fine de succes ale societatii noastre. Competitivitatea exista in exemplul dat, copiii aceia chiar se zbat, alearga pe la concursuri, ajung sa verse o lacrima cand urca pe podium sa-si ia premiul. Exista si la parinti, fiecare lupta cu orice mijloace sa-si vada copilul peste ai ceilorlalti.
Numai ca totul este fals, gaunos, inutil. Arata nesimtirea, nerusinarea omului care plateste sa nu stie care ii e locul.
Este o boala canceroasa care s-ar eradica foarte usor:
1. prin desfiintarea universitatilor fantoma, fabrici de diplome;
2. prin platirea decenta a profesorilor;
3. prin sanctionarea de catre colectivitate / lege a oricarei urme de coruptie.
4. prin educarea oamenilor de catre presa (ca, deja, nu mai are cine)
Dar sunt realist eficiente solutiile propuse de mine? Exista si altele? Inca mai puteti trai asa?
thundermar ori nu are copii ori face parte din cei 50% analfabeti!
@cei de mai sus – Poate „competitivitate” are un sens prea dur și exclusivist, într-un fel (premianți, olimpiade, etc.). Eu mă gândesc la ea în contextul ăsta ca fiind „ambiție”. Să vrei să faci, să te pui pe treabă și chiar să faci. Nu să încerci să măsluiești, că se poate să câștigi și așa. Sau să te dai păgubaș, că n-ai talent/pile la măsluit.
@Leo, aici e vorba de scoala generala. 1-8 nu e despre competivitate – acolo nu concurezi, concurezi la facultate cu mii de oameni din toata tara, UE, etc pe specialitatea ta: mate cu mate, istorie cu istorie. nu are sens sa concureze in invatamantul general cei interesati de istorie cu cei de matematica.
@Bogdan, Leo: thundermar a spus scoala primara trebuie sa incurajeze cooperarea. Uita-te un pic in detaliu cum functioneaza scoala in vest ( sau in nord daca vrei ) .. au un nivel de competitie extraordinar intra si inter universitati, insa la nivel primar / primele 4 clase ( si inainte ) nu competitia e prima chestie care vrei sa o dezvolti. Bine nici sa o distrugi – si de fapt asta era punctul articolului.
Pe de alta parte nu trebuie inteles cum ca daca jumatate dintre elevi au toti 10 pe linie asta ar insemna ca stiu coopera.
Nu prea castiga ala cu pile mai mari la concursul de job-uri sa stii, decat daca concursul e pentru un job la stat unde oricum mare treaba nu face decat ca are un job sigur.
@Leo-Din contra ….psd sustine sistemul cu 10 olimpici( ca astia oricum pleaca si nu mai voteaza) si nspe milioane de analfabeti fara bac …asta e electoratul docil si consumator pentru ce le ofera ei..mici, bere ..galeti
A.. Si scoala nu trebuie sa descopere varfurile …scoala trebuie sa ofere educatie pentru mase..adica pt cei care ar trebui sa contribuie la pensia ta bogdan.
@Thundermar: daaaa, uite ce competitiva m-am facut scoala romaneasca. Sefa clasei era manelista sefa. „Ratatul” clasei a ajuns la arhitectura, celalalt „ratat” la istorie. Iti garantez eu ca ultima chestie pe lista de prioritati a alora doi era sa o depaseasca la note pe sefa clasei, care oricum le lua pe pile.
Singurii profesori pe care i-am vazut sa incurajeze competitia erau aia cu mentalitate comunista, care te fortau sa iei note in asa fel incat sa dea bine la serbarea de final de an.
Profesorii cu adevarat buni se ocupau de tine daca vedeau ca te preocupa materia lor si iti dai interesul. In rest predau ce aveau de predat cum trebuia, si cine avea de priceput, pricepea.
Problema e ca in clasele alea nu prea ai la ce sa fii competitiv. Clasa a doua e cu bastonase si tabla scaderii, a treia e cu tabla inmultirii si citit poezii. Stie un copil tabla inmultirii mai bine ca altul? Daca da, atunci al doilea are probleme mari (daca 3×5 ii da 14, e nasol).
Gentlemen, eu am facut clasele 1-4 inainte de Revolutie. Pe vremea aia, eram 4-5 in clasa care eram intr-un fel de competitie, care s-a ascutit la clasele 5-8. Restul erau … restul. Din astia 4-5, doar doi am ajuns „mai sus”, celalti 2-3 asa si asa iar restul … well … pe la ateliere auto, la casa la „Carfur”, la munca de jos, etc, etc. iar acum se chinuie sa le ajunga salariul de la o luna la alta.
De cooperat am cooperat cand a fost nevoie. Asta nu ne-am impiedicat insa sa vrem sa fim cei mai buni. Asa e si in viata „reala”, aia de dupa scoala: unii se multumesc sa supravietuiasca in coltisorul lor de cartier, altii alearga ca sa le mearga mai bine.
Cam atat pentru azi. Sa curga voturile negative!
@Leo – N-ai inteles nimic din ce am spus. Votantii PSD sunt cei 50% analfabeti care sunt rezultatul scolii romanesti actuale. Si hai sa-ti explic cum se ajunge la asta.
Pentru elevii din clasele 1-4 sunt zeci de concursuri pe bani organizate de diverse fundatii. Invatatorii primesc recunoastere daca au rezultate bune la aceste concursuri. Ca urmare ei (sau macar unii) se focalizeaza asupra celor mai buni 10-20 % din clasa si nu mai au timpul si rabdarea necesara sa lucreze si cu marea masa care, de multe ori, isi pierde interesul pentru scoala. De aceea zic ca la acest nivel competitia este daunatoare. Scoala comunista s-a bazat si ea pe aceasta competitivitate desi nu prea corespunde cu spiritul declarat al comunismului.
Problema se pune cu totul altfel in clasele superioare.
@Vali, peste câțiva ani vor conștientiza și ei competiția. La clasele primare abia se conștientizează pe ei ca persoane. Cam de prin clasa a V-a, încep să dezmeticească, să aibă preferințe în relații, să înceapă să se raporteze la ceilalți să apară ierarhiile naturale care oricum sunt validate dincolo de orice artificialitate ar încerca să impună școala. Acum abia sesizează că doamna favorizează pe X sau pe Y, însă acest lucru vine mai degrabă din sentimentul de injustiție decât din ideea că „eu sunt mai bun ca Ionel, dar Ionel ia FB și eu doar B”. Peste 2-3 ani el va ști dacă este mai bun ca Ionel, indiferent ce va spune „doamna”. Acestea sunt evoluții normale, pe care părinții trebuie să le gestioneze, nu școala, ei trebuie să le insufle ideea de a fi cel mai bun din clasă (fie doar și pe un domeniu).
Cam toata lumea a facut educatie fizica si sport in scoala. Aveam cativa colegi care excelau aproape la toate probele fizice si sportive. Desi aveam acelasi profesor, faceam acelasi numar de ore de sport, astia erau mult mai rapizi, mai puternici, mai rezistenti, aveau o coordonare ochi-mana mult mai buna, ma rog, toate calitatile necesare. Apoi mai aveam o majoritate de mediocri, unii ceva mai rasariti, dar tot mediocri. Si apoi o mana de oameni afoni. Cam asta era povestea prin toate clasele. Ce s-a intamplat? Mediocrii nu au devenit mari sportivi, chiar daca unii dintre ei isi doreau sa depaseasca ‘elita’. Afonii au acordat o mai mica importanta orelor de sport, pentru ca nu aveau, si stiau si ei foarte bine, croiala necesara pentru sport (copiii, in mod special, nu stiu sa piarda – iar faptul ca au fost pusi in competitie cu niste copii mult mai talentati nu le-a facut nici un bine.)
Cam asta se intampla de fapt in toata scoala romaneasca, in mare. Faptul ca doi sau trei copii dintr-o clasa au organ ptr matematica, nu o sa ii faca pe ceilalti copii sa devina math wizards. Accentul ar trebui sa se puna pe aptitudinile fiecarui elev in parte, nu pe o competitie oarba, competitie pe care o slavesc multi insi pe aici – mari capitalisti, competitie care i-a ajutat, ce-i drept, sa isi permita acum sa faca mai multe imprumuturi la mai multe banci decat vecinul. Dar in nici un caz sa faca performanta in vreun domeniu.
Deci, da, competitia este productiva cand concurentii au sanse aproximativ egale, aptitudini asemanatoare etc. Competitivitatea in clasele primare este o aberatie de care, se pare, nu prea vrem sa scapam.