În ultimii ani am primit tot felul de oferte de a scrie pentru siteuri și publicații de tot felul, de la agricultură la ziare serioase. Explic mai jos, atât cât pot, de ce astfel de colaborări pot fi păguboase pentru blogger/autor.
Unde?
Întâi de toate, expun o problemă simplă: de ce ar da un blogger interviu altui blogger? E stupid. Dacă am ceva de transmis, am blogul meu, o fac acolo.
OK, că am rezolvat cu asta, să ne concentrăm pe chestii și mai simple. Și întrebarea care se pune e inerentă: ce fel de public are publicația unde urmează să scriu? Mă ajută cu ceva să public acolo?
Exemplu: de ce ar publica un blogger care vinde produse premium pe Cancan.ro sau Libertatea.ro? Cu siguranță, dar e într-un număr atât de mic încât nu merită deranjul. Sigur, siteurile respective au un trafic fenomenal, va afla foarte multă lume de el, dar atât. Cum ar fi să scriu eu pe Hotnews sau pe Ziare.com despre cât de proastă e presa din România? Ce rezultate aș avea de aici? Exact, nimic.
Banii
Nu sunt bani, e un barter. Deci eu ofer conținutul meu pe gratis unei terțe părți. Teoretic nu e greșit, presa e în șanț, ieșirea către alt public decât cel al bloggerului este un lucru bun de tot.
Există și cazuri extreme, când bloggerul știe sau poate afla dacă într-adevăr nu sunt bani sau publicația nu vrea să plătească.
Dar, dacă răsplata de imagine sau de public nu e evidentă, banii sunt.
Greşeala premium
Am întâlnit mai mulţi bloggeri care aveau impresia că a scrie un text pentru o revistă gen Biz sau Playboy nu e mare lucru. Asta e o poveste cu dus şi întors, pentru că publicul acestor gen de reviste se împarte în două:
- cei care au bani să cumpere maşina din reclama fullpage, ceasul de pe ultima pagină sau franciza de produs gogoşi cu magiun şi care trebuie şi vor să citească un text inteligent.
- băgătorii de seamă, care aspiră la statutul primei categorii şi care nu sunt în papucii lor de obicei pentru că nu înţeleg sau nu ştiu jumătate din ce ştiu ceilalţi.
Eh, greşeala pe care au făcut-o unele publicaţii este să concedieze oamenii care puteau discuta de la egal la egal cu cu prima categorie şi s-au concentrat pe a doua, că era mai numeroasă. Şi prima categorie s-a cărat, că nu voia să citească articole scrise de nepricepuţi.
Văd nişte limite între care se aplică cele de mai sus.
1. Eşti blogăr generalist. Asta înseamnă că într-adevăr cam orice ar putea fi subiectul unui interviu acordat altui blogăr sau altei publicaíi online poate să apară la fel de bine pe blogul tău. Ba chiar mai bine Poţi eventual să scrii un post ca răspuns unor întrebări adresate de alt blogăr sau altă publicaţie. Şi atunci ne întoarcem la leapşă. Câtă vreme e interesant şi-ţi face plăcere să scrii pe subiectul respectiv, nu văd nimic rău în asta.
2. Eşti blogăr de nişă. Dacă tu scrii numai despre stilouri, dar ştii multe şi despre ceaiuri şi eşti un consumator rafinat, atunci văd sens în a acorda un interviu unui blogăr nişat pe ceaiuri sau unei publicaţii care e relevantă în domeniu. Şi numa´ menţionezi eventual la tine pe blog un link.
Şi o obervaţie legată de taguri: de ce apar Playboy, hotnews, biz, dar nu şi Cancan sau Libertatea? (evident, deja am o părere cu privire la răspunsul corect şi nu judec. Mă ştii cum sunt :P)