Întrebări la plănuirea unei campanii online

Să presupunem că lucrăm la o companie şi avem de plănuit o campanie online la un produs. Iată câteva idei de întrebări la care un planner sau un ceva de la o agenţie sau un departament de marketing trebuie să îşi răspundă atunci când alege strategia, siteurile sau bloggerii cu care lucrează:

Campania în sine

1. Ce fel de campanie este? Este campanie de awareness? Este campanie de vânzări? Este campanie de adunat emailuri? Pare banal, dar sunt oameni care nu ştiu ce fel de campanie doresc să deruleze. Şi, mai trist, nu îşi informează partenerii ce fel de campanie derulează. Întrebarea asta e critică şi de ea depinde restul planificării.
2. Ce rezultate doresc? Vreau să se înscrie mai mulţi oameni pe siteul meu? Vreau să îmi genereze conţinut? Vreau să aduc trafic mai mult pe siteul meu unde nu mă interesează traficul, ci conversiile?
   Există un tip aparte de campanie care se numeşte “vreau să fac ceva tare de tot, despre care lumea să vorbească 2-3 ani de acum încolo”. În categoria asta intră “Redescoperă România”, de pildă.

Cu cine lucrez

1. Ce fel de site îmi aleg? Caut cel mai mic preţ? Caut un public nişat? Sunt pregătit să plătesc mai mulţi bani pe mai puţine afişări, dar puse în calea unui public interesat de produsul meu? Vreau să penetrez alte medii care n-au neapărat legătură directă cu ce vând eu? E o alegere grea, pe care foarte mulţi o lasă pe seama agenţiei sau agenţia o ia la întâmplare, rezultând în scopuri neatinse, ţipete şi neînţelegeri.
2. Ce bloggeri aleg? Au mai făcut reclamă la aşa ceva? Care e experienţa lor cu produsul meu? Înţeleg piaţa în care activez? Au un produs similar acasă?
3. I-am informat pe oamenii cu care lucrez ce doresc de la ei cu campania asta? Pare banal, dar m-am trezit nu o dată la jumătatea campaniei că oamenii doreau altceva decât înţelesesem eu (şi scria în emailuri).

Nu e nimic în neregulă în a refuza campanii sau produse la test. Ce ar trebui plannerul să întrebe este “de ce” şi “cine crezi tu că ar fi mai potrivit”. La prima întrebare am răspuns cu “maşina asta este pentru testeri auto sau pentru domni trecuţi de 45 de ani, nu pot eu să înţeleg prea multe din ea”, “laptopul ăsta e prea scump pentru publicul meu”, “aparatul ăsta foto e de profesionişti, dă-l mai bine cuiva care se pricepe” şi aşa mai departe. Nu e nici o ruşine să spui că nu te pricepi la ceva, dar ce plm aş putea spune eu, un puşti cordit, despre un BMW seria 7? Că e frumos?