Îmi caut de muncă. Sunt tânăr, sunt dornic, vreau să câştig, cred că vreau să şi muncesc!
Nu, nu eu. Asta e profilul tânărului care vrea să se angajeze online. Se agita, e înscris pe toate siteurile de joburi din România, trimite CVuri, tresare la fiecare email cu „cv-ul dvs a fost vizualizat de firma cutare” (stupidă idee, btw)…îi ştiţi. Toţi avem câte un prieten din asta. Care nu e mulţumit de locul de muncă şi vrea sa îl schimbe. Şi care face toţi paşii greşiţi pentru asta.
Trimite CV-uri peste tot. Bucătar? Da! Redactor computer? Merge! Administrator retea? Hai că ne pricepem sau învăţăm din mers!
În negurile timpului, când bântuiam pe siteurile de joburi, faceam şi eu asta. Tot ce prindeam! După vreo 2 luni când n-am văzut nici un om la faţă care să mă cheme la interviu, m-am „şmecherit”.
Mi-am rafinat CV-ul în funcţie de jobul la care aplicam. Nu trebuiau ăia de la Curentul să ştie că eu am fost şofer, dacă eu aplicam la tehnoredactor, nu?
Nu îi pierdeam timpul angajatorului cu chestii inutile despre mine. Îi serveam la obiect.
Apoi, am renuntat la scrisoarea de intenţie tip. Aia cu „vreau să lucrez într-o companie unde să îmi pun în valoare potenţialul” şi o compuneam pe loc, în funcţie de necesităţi. Omul era mai creativ şi mai glumeţ în CV? Aşa eram şi eu.
Mă deranjează că foarte mulţi nu aduc vorba de bani, de parcă nu ar conta. Banii contează. Întotdeauna. Degeaba te angajezi la jobul de vis dacă nu îţi poţi plăti chiria. E important să punctez lucrurile care te interesează. Eu specificam de la bun început că „nu accept salarii mai jos de 300€, că nu mă pot întreţine”, pentru că asta era adevărul şi nu voiam să mă cheme la interviu şi să aud cine ştie ce minuni. Când am plecat de la jobul acela, m-am dus la unul care mi-a oferit 350€, pentru că le-a plăcut onestitatea mea (2003, ce mult pare să fi trecut de atunci…).
Şi aici intervine o altă chestiune. Cât cer? Dacă eşti cu picioarele pe pământ, vei cere puţin mai mult decât ai acum. Puţin. În 3 luni vei vedea ce se întâmplă şi, dacă ai specificat asta de la început, poţi renegocia. Eu îmi lăsăm portiţa deschisă „faceţi-mi dvs o ofertă, pentru că eu nu am o idee foarte bine conturată despre volumul de muncă, dar dvs. cunoaşteţi problema mai în amănunt”. Sau exista întotdeauna posibilitatea să întrebi de ce a plecat cel dinaintea ta şi îţi dai seama cât de sincer e răspunsul.
Eu am crezut mereu în dialog. Am discutat cu angajatorii. Am rămas prieten cu unii, care mi-au mai trimis lucrări la jumatate de an după ce am plecat de la ei. „Băi, plec pentru că am o ofertă mai bună. Ori îmi daţi voi nişte bani în plus, ori plec. Asta e situaţia. Puneţi-vă în locul meu.” Unii dau, alţii nu.
Pentru cei care îşi caută acum o primă slujbă, sfatul e simplu: „acceptă orice în domeniul tău”! Ştiu ziarişti respectabili care au început cu 1 milion jumate în 1999 la Cronica Română, pentru că puteau învăţa. Şi acum au ajuns stăpâni pe domeniul lor. Sau alţii care nu ştiau unde e butonul de shutdown şi acum se bat pe burtă cu toţi directorii din IT&C. Timpul e un sfetnic bun. Nu poţi cere salariu de senior, când nu ai experienţă deloc, chiar dacă eşti un mic geniu.
Toată lumea se plânge că nu sunt specialişti. Să fi plecat toţi? Nu cred! Mai sunt oameni, întrebarea e câţi vor să angajeze oameni buni pe salarii corespunzătoare. Nu mari. Meritate!
Asta e piaţa de muncă. Din punctul de vedere al angajatului. Din punctul de vedere al angajatorului, după ce am vorbit cu Richard, arată cam aşa.
Angajaţii buni şi dedicaţi sunt rari. Angajaţii care vor să facă treabă, care nu aşteaptă salariul cu sufletul la gură şi doar cu gândul la el muncesc, care muncesc fără tragere de inimă, care se comportă ca nişte copii mici ce vor toate drepturile, dar nu şi obligaţiile care vin cu postul.
„Desigur, Gigel are cu 200€ mai mult, dar el cum îşi face treaba? Asta nu contează!”
(Dan, sper că citeşti şi bagi la bibilică, da?)
de ce sa aplicam pentru atatea joburi? mai bine traim pe spinarea parintilor si ne plangem de mila…:D
e util postul asta
Cu ce gresesc potentiali angajati, mai ales cei aflati la primul job? Trec multe prostii in CV, lucruri care nici macar nu stiu cu ce se mananca. E simplu sa bifezi intr-un formular de CV online, dupa care speri ca nu o sa se prinda nimeni. Pe urma, prefera sa schimbe angajatorul pentru 50 de euro, fara macar sa incerce sa-si negocieze un salariu mai mare.
Sunt de acord ca notificarea trimisa angajatilor e o prostie. Nu stiam ca eJobs trimite mail cu ce am bifat eu pe un CV – asa ca am avut surpriza sa primesc un mail de la un baiat sa ma intrebe cand il chem la interviu, daca tot l-am selectat.
Nu sunt de acord cu „face?i-mi dvs o ofert?, pentru c? eu nu am o idee foarte bine conturat?”. Trebuie sa-ti cunosti valoarea. Oferta primita s-ar putea sa nu-ti placa.
cred ca mai am mailul in care cineva a trimis un cv in care scria … sa ma sugeti de *$#@! … si niste ascii in documente la cv si scrisoarea de intentie.
A fost deosebit tipul ala. Si in alta ordine de idei, tot citesc zilele astea cv-uri venind de la persoane care lucreaza in ministere si au ani buni de experienta, desi … nu cred ca au pus vreodata mana sa faca vreo retea structurata.
excelent postul. felicitarile mele.
True, true, true….
OK, astea sunt greselile angajatilor.
Care sunt greselile angajatorilor?
Si eu imi caut oameni, la fel ca Rich si ca multi altii… Si ne lovim in ultima vreme de un paradox frustrant: de niste cerinte salariale cu MULT peste ce se merita defapt.
Caz real: imi vine la interviu un tip care imi cere, cinstit, din prima, 400 eur pentru un job de junior web developer. Mie mi s-a parut cam mult, dar am murit de curiozitate sa vad ce poate face un junior (entry-level) atat de scump. M-am zis ca, daca isi merita banii, il iau imediat in barca mea. S-o fi subapreciind, el o fi de fapt developer bun, dar care se crede junior…
Asa ca i-am dat o proba practica simplutza cu care eu, ca ne-programator, ma descurc intr-o ora cel mult. Omul a stat cu testul ala in fata, folosindu-si librariile proprii dezvoltate in luni si ani de lucru „de-acasa”, vreo doua ore jumate fara sa inceapa macar sa-i dea de cap. Alt tip mi-a stat 4 ore, timp in care periodic treceam pe la el ca sa-l ajut, ca se impotmolea… Repet, pentru niste bani destul de seriosi ceruti.
Ce sa intelegem din asta? Ca piata de resurse umane ne obliga de-acum incolo sa angajam nulitati (profesional vorbind) pe preturi cu care acum un an de zile angajai oameni cu ani de experienta in spate? Incerci sa-i iei de jos, sa-i cresti langa tine, si cu prima ocazie iti pleaca. Daca angajezi studenti, iti pleaca pentru ca nu fac fatza. Daca vrei absolventi, te trezesti cu oameni cu diplome si zero skill.
Cu ce gresim? De ce nu mai gasim oameni?
Eu vad aici cateva raspunsuri posibile:
1. Dumping salarial. Greseala voita sau nu.
Ce inseamna asta: cum unii prefera sa-si sufoce concurenta cu preturi nesimtit de mici, altii o fac (voluntar sau nu) oferint salarii nesimtit de mari (repet, raportat la skill). Adica lasand concurenta fara forta de munca.
2. Cautam oameni deja pacaliti de UE. Faza e ca n-avem incotro, cam toti sunt deja „intoxicati”.
Despre ce vorbesc: asa cum, acum multi ani, ProTV si Connex au determinat o explozie a pretentiilor salariale („mama, daca as lucra acolo ce m-as scoate”), tot asa acum UE creaza in mod fortat acelasi bubble imaginar. Nociv. Dar bun pentru cine vine pe piata cu fonduri de subzistenta masive.
3. Nu oferim suficient.
Asta e clar, altfel nu ne-am mai lamenta ca nu gasim oameni.
Dar CE nu oferim? (nu ma refer la bani). Nu oferim un mediu corporatist. Nu oferim un nume rasunator (rich deja nu se mai zbate cu problema asta, eu da). Nu oferim un motiv de mandrie profesionala („frate tu stii ca eu lucrez la X? tare, frate”)
Am o lista destul de lunga, dar nu vreau sa exagerez cu un simplu comentariu.
Asa ca… mai ziceti si voi, si angajatori, si cautatori de aur.
de acord cu moxxx.
Ce atata goana dupa bani mult, sa-ti ajunga de prezervative si bere.
daca castig 1000 euro si lucrez acasa pot sa ma bag in seama ?
cel mai bun articol citit de mine pe blog(exagrez poate)! si cel mai adevarat!
Eros, esti dragut sa impartasesti problema aia de o ora?
vreau sa vad daca-mi merit salariul;)
Mai recent am observat ca se MINTE cu nerusinare atat in CV, cat si in timpul interviului. Din ultimii 5 candidati, m-am trezit ca 4 din ei „ingheata apele”, nu alta.
Sa clarific: una e sa umfli CV-ul pe ici-colo, la urma urmei toata lumea face asta, alta e sa zici c-ai lucrat undeva si cand se suna dupa referinte sa nu te stie nimeni. Una e sa zici ca ai experienta ca sysadmin si sa nu stii o chichita, alta e sa nu stii sa accesezi nenorocitul de server al LAN-ului.
Extrem de aiurea, mai ales cand stii ca l-ai prins cu mata-n sac, iar desteptul / desteapta ii tot da inainte cu „stagiul de practica” pe nu stiu unde si cu cei 800 de euro pe entry-level pe care zice ca-i primea la firma X…
Bai, ori s-au prostit de tot pustii asita ori am eu ghinion la interviuri luna asta. Cred ca pe urmatorul il invit direct afara si nu-mi mai pierd timpul.
eros, stii care e solutia?
gogule, te anagajez pe 300 si te motivez. te motivez de o sa vii duminica de pasti la serviciu!
am patit-o si pe asta. angajat cu 300, bonus din luna a doua de 200 si dupa aia marit salariu la 500, ca sa nu ne mai complicam. dar nu plecam inainte de 10pm de la birou si omul stia ca poate conta pe mine ca la 12 noaptea sa fiu la tipografie, sa urmaresc cand ne intra lucrarile in print. la sfarsit lucrarii (dupa 6 luni) am luat inca un salariu bonus.
deci se poate…
ps: fusesem angajat ca junior.
Tare articolul si cat se poate de adevarat.
In zilele noastre, ca sa poti participa la un interviu trebuie sa acumulezi singur cunostinte, nu te mai poti baza numai pe facultate.
vreau sa vad si eu unu din ala care nu sta cu gindul la salariu.. daaaaa…cind ai 3000euroi iti mai ramin de la o luna la alta.. dar cind ai nevasta si copil si rate la casa si la mobila atunci 1000euroi e un minim… alea sint bashini comuniste.. sa nu te gindesti la salariu… sa muncesti din placere
stiu si eu om care sta cu 50-100mil pe card.. si spune la o luna+ dupa salariu ca nu si`a scos banii ca nu are nevoie de ei… dar sint cazuri rare.. cel putin prin mediile prin care ne invirtim noi muritorii
Foarte bine scris articolul.Eu privesc problema prin ochii unui angajat care a dat de asa zisi angajatori. Lucrand in domeniul tehnic mi s-ar parea normal ca primul interviu sa fie cu cineva de la departamentul tehnic si apoi cu HR-ul pentru discutii in privinta salariului.Ei bine nu prea e asa la noi.Si m-am lovit de asta la o firma care se considera mare unde am dat de o tanti pana in 30 ani care m-a intrebat zambitoare in ce a constat proiectul meu de licenta iar cand i-am zis denumirea lucrarii,nu stia cum sa scrie.Asa ca angajatii or fi ei dobitoci,cer bani prea multi dar nici angajatorii nu sunt capabili de cele mai multe ori sa faca o selectie cum trebuie. Intamplator am discutat cu un prieten din state care mi-a explicat cum decurge o selectie a CV-urilor la ei si am comparat cu ce e la noi. Foarte mare diferenta.Si ca sa nu-l las pe Eros fara replica, cate stagiaturi aveti voi la firma? 0 barat presupun.
depinde de mai multe ecuatii.
de cat timp lucrezi
ce experienta ai in domeniu
cum functionezi in colectiv.
e o intreaga industrie.
am si io o intrebare ca tot s-a deschis topicul asta: cum iti evaluezi valoarea pe care o ai ca angajat ?
la asta m-am gandit eu, ma interesa o idee mai mult daca exista vreo „formula” mai exacta de evaluare.
q sa vezi , realitatea doare ;)) .. esti doar realist
nu e chiar asa.
toti vrem 2.000 de euro salariu, dar cati il meritam?
Raportat la preturile din tara la masini si apartamente nu castigam destul (ma refer la cei din clasa medie, adika salariu intre 400 si 1200 euro)cat sa ne permitem o casa ,o masina, vacante in alte tari. Si asa facem rate si platim o viata intreaga, si mai greu daca nu avem un Start, o suma destul de maricica,avans dat de parinti sau de un loz castigator.
Adevarat ca tre sa-ti meriti banii care-i castigi dar tot adevarat este ca si nivelul salariilor este scazut fata de cum ar fi normal.
holo… 75% din europa nu cistiga indeajuns de mult pt apartamentele noastre
habeeb… ba da. pentru ale noastre castiga indeajuns de mult. la cat castiga un muncitor necalificat in spania sau italia, ar putea sa-si faca o rata la un apartament cu doua camere in bucuresti.
in tari ca olanda, suedia sau marea britanie, salariile sunt chiar mai mari.
@eros: La faza cu „UE creaza in mod fortat acelasi bubble imaginar” exagerezi..voit sau nu. Am in Ro un salariu mai mult decat decent. In Anglia mi-am gasit un post similar platit de 3 ori mai bine. Luand in calcul cheltuielile de acolo as castiga de cel putin 2 ori mai mult. Intrebare simpla: oare sunt prost sa raman in Ro unde mentalitatea managerilor e de genul „te platesc bine dar esti sclavul meu” sau sa ma duc in Anglia unde overtime-ul e platit la sfertul de ora? Take a wild guess..:)
Prin definitie o afacere e ceva egoist. E facuta ca cineva sa castige bani. Asa ca hai sa nu mai ambalam chestia asta in tot felul de sclipiciuri gen „stii, noi platim mai putin dar te motivam de-ti vine rau”. Nu-mi vand cunostintele si experienta pentru 3 cursuri si 2 teambuildinguri. Le vand pe bani! Suficienti cat sa ma duc la ce curs vreau si sa fac teambuilding cu cine si unde vreau eu. Cer exagerat de mult? Nu ma angaja! E simplu. Pe de alta parte..daca vrei Porsche..platesti Porsche!
@habeeb: Sunt de acord cu tine. Toti muncim pentru bani. Altfel am sta acasa si ne-am scarpina pe burta.
@zoso: excelent postul.
Mai oameni buni, este normal sa ceri salariu de 400 euro la inceput pentru ca altfel nu vei putea sa traiesti. Ce te intereseaza: sa muncesti intr-un colectiv misto si sa mori de foame? sau Sa lucrezi intr-un mediu destul de vitreg dar sa ai tot ce iti doreste inima? Oamenii merg la serviciu ca sa castige bani care ii fac viata mai frumoasa.
Foarte des cei care sunt la un nivel mediu (HR, manageri) baga chestia cu „nu conteaza banii”. Ba conteaza. Lucrati voi (cu drag) pe 300 de euro si cand ajungeti acasa sa faceti calculele la bani si sa descoperiti ca luna respectiva nu-ti permiti nici sa bei o cafea in oras.
Razvan: E vorba de crearea de la zero a urmatoarelor (php+mysql):
1. pagina de login, cu mesaj de eroare / trecere mai departe (user/pass salvate in db, nu hard-codate)
2. odata trecut de login, se trece in pagina 2, care afiseaza pentru fiecare rand din tabel un link pentru editare
3. la click pe link se deschide aceeasi pagina, care contine in plus un mic formular in care se poate updata continutul existent al intrarii respective din db. Cu boton de save, mesaj de confirmare si intoarcere la pagina cu linkuri.
atat.
Testul e conceput in asa fel incat sa te treaca usor prin niste probleme de baza… Daca nici atata lucru nu esti in stare sa faci, dupa parerea mea nici junior nu te poti numi… mai stai si mai invatza… (nu tu, razvane. zic la modul general)
Voi credeti ca cei care au ajuns la un nivel de manager, supervisor etc. au doua capete, sunt mai inteligenti etc.No way! Au avut putin mai mult noroc fata de ceilalti muritori de rand. Ce ei au facut vro facultate mai deosebita? Majoritatea au facut tot o amarat de facultate din Romania in care nu prea se invata cum este in „campul muncii”.
Este vorba de noroc, norocul de a te recomanda cineva sa ai acces la un job sau de a te recomanda cineva sa avansezi la un nivel superior (si dpv salarial). Sunt putine cazurile in care se avanseaza pe criterii obiective.
gbad, sunt oameni care si acum muncesc pe 6 milioane. desigur, stau cu parintii, dar exista si din astia.
Ovidiu: Da, se minte BABAN in CV-uri. De-asta si pun oamenii la proba…
Zoso: Si eu gandesc la fel. Daca omul merita, motiveaza-l, creste-l, si iti vei transforma echipa de „juniori” intr-o echipa cu care sa te mandresti nu numai tu ci si membrii echipei. Numai ca se pare ca am o experienta trista de a pierde oameni dupa 2-3 luni… oameni pe care dejea ii vedeam crescand langa mine, si pierduti in ciuda propunerii mele concrete de a le mari lefurile, sau de a le accepta un part-time pe salariul pe care-l aveau full-time inainte.
Habeeb: daca ai rate la casa, famelie mare, copii etc, dar esti NULL ca meserie, du-te frate la capshuni sau la ajutorul de shomaj. NU CERE CAT AI NEVOIE, CERE CAT MERITI. Incercam sa ANGAJAM oameni, nu sa facem protectie sociala. Pentru aia platim taxe la stat…
Damutz: just. De multe ori gresim si noi. Tocmai de-asta incerc sa aflu si alte pareri, ca sa mai corectez ce gresesc. Ce intelegi prin stagiaturi? Internships? Voluntariate? Poi gaseste-mi tu interns, si-i invatz eu meserie dupa care-i si angajez… In plus, treaba cu internship-urile nu are un cadru legal in romania, spre deosebire de state… din cate stiu eu (corecteaza-ma daca gresesc)
holo, gbad: citeste ce i-am scris si lui Habeeb: nu e relevant ce VREI, ci ce POTI OFERI. Si eu vreau avion si yaht, dar nu ma duc peste tot cu CV-ul in gura cerand 10.000 pe luna… Daca, asa cum zice crw, te simti porsche, atunci cere leafa pe masura. daca esti o tricicleta cu ambitii, mai lasa nasul jos pana-ti cresc muschii. e o chestie normala si fireasca.
crw: din ceea ce spui, faci parte din categoria din ce in ce mai rara a celor care castiga mult pentru ca merita mult. felicitari! eu discutam mai mult despre problema juniorilor cu pretentii fantasmagorice.
gbad – mai bazeaza-te tu mult pe noroc, si nu pe fortele proprii, si-o sa ajungi departe hihi
Sunt manageri si oameni de la HR care au ajuns pe acele pozitii in cadrul unei firme de profil fara sa aiba vreo legatura cu profilul. Nu cred ca sunt la curent cu realitatea proaspetilor absolventi de facultate, mai ales daca sunt si mai in varsta. Ei stiu ce vor dar nu si daca se poate realiza ce vor, iar apoi se plang ca nu pot angaja oameni cu cunostinte vaste. Ei vor ca un om sa le faca de toate.
Vorbesc doar din perspectiva unui observator al pietei si a unui, cine stie, viitor angajat. Dar pana acolo mai e multa paine de mancat.
Cat despre salarii, angajatorii ofera asa zise „salarii de zona”, vorbesc de partea Moldovei unde salariile sunt cu 50/100% mai mici decat in Bucuresti.
Nu am mentionat nicio parere personala ci doar „vorbe”.
Eu m-am referit la faptul ca nu trebuie sa accepti un job care este cotat pe piata muncii la 400 de euro, si tu sa-l faci pe 150-200 euro.
Eu nu am zis ca sa nu iti faci treaba cum trebuie ci ca poti sa muncesti mult si bine daca nu te vede cine trebuie …… degeaba (munca in zadar s.r.l.).
da, gbad, asta e combinatia perfecta: angajati care stiu ceea ce stiu, si angajatori dispusi sa ofere cat se merita. scuze daca te-am inteles gresit.
Eros eu cred ca daca s-ar propune internships lumea ar accepta.Asta se face la noi la banci cu studentii ASE-ului care apoi ajung sa lucreze pentru ele.Problema e sa selectezi acei oameni dupa caracter,ceea ce e foarte greu si din experienta ,pentru treaba asta nu te poti baza pe HR care sunt destul de incompetente pe la majoritatea firmelor.Nu dau exemple ca nu e frumos
damutz: vezi tu, ca stil de a privi relatia angajat-angajator, esti diametral opus lui crw. tu (si imi place sa cred ca si eu) privesti relatia asta in mod uman (iei in calcul si omul, nu numai skillul), pe cand crw nu vede decat banul in toata treaba asta.
crw: din punctul asta de vedere, eu te vad ca suportand perfect ok lucrul intr-o firma mega-corporatista, cu 3 camere de supraveghere in cubicle-ul tau. la urma urmelor, e vorba de bani, nu de fun, nu? (eu asa te-am inteles – corecteaza-ma daca gresesc)
Eu nici nu mai pierd vremea cu „tinerele sperante” din Romania. Am pe masa cv-urile a 3 straini: un baiat din Columbia, unul din India si altul din Turcia. Interviuri prin Skype. Pana la vara unul din ei va fi la Bucuresti.
kevinro inca nu ai invatat nimic din experienta bacauanului ala cu chinezoaicele lui?cand l-au alergat cu furculitele?si aveau si salarii de 350 euro pe luna(conform legislatiei actuale).si vezi ca indienii au probleme cu obtinerea unui loc de munca.ma indoiesc ca tu lucrezi la o firma asa de mare ca sa-le rezolvi alora vizele mai devreme de 2 luni.si apoi cand aduci unul din afara tarii trebuie sa-i asiguri cazare.bineinteles tu esti un asa zis angajator care are impresia ca le stie pe toate fara sa puna in balanta multe aspecte precum faptul ca legislatia romana e facuta sa nu prea poti aduce muncitori din afara.
@damutz: imi place ca esti un cititor asiduu de presa, trebuie sa te felicit. In privinta problemei cu furculitele, sa zicem ca imi asum riscurile. Si vizele, da, se rezolva in cel putin 2 luni, de-asta am si zis „la vara”. Si exista si cazare. Dorinta de munca sa fie. Ceea ce la „tinerele noastre sperante” nu am mai observat de vreo 2 ani.
kenviro: sincer, riscul ca un om sa ti se culce pe-o ureche e MARE, indiferent ca e roman sau de-afara… In afara de niste bariere lingvistice, surmontabile, si de o foame initiala ceva mai mare, nimic nu deosebeste un strain de un roman…
sunt de acord insa cu ce zici la sfarsit: dorinta de munca nu prea mai vad… si eu, in tinerete, am alergat dupa bani/salarii… dar nu odata am parasit un loc de munca excelent platit nu din cauza de bani ci din cauza ca ma plafonam acolo… ca nu aveam de lucru… ca primeam bani nemunciti. nu stiu, poate tine de felul cum am fost educati… spune-i unui tanar acum ca ai plecat la bani mai putini ca sa poti munci mai mult, si te crede nebun pe fatza.
Aplici pentru un job, iar intervievatorul ??i spune: ,,Nu cred c? ave?i
suficient? experien?? ?n domeniu.”
Dac? r?spunzi cu: ,,Am avut job-uri mult mai dificile dec?t acesta ?n trecut”, ar putea fi interpretat ca ,,Tu gre?e?ti, iar eu am
dreptate”.
Aceast? atitudine va for?a intervievatorul s?-?i apere pozi?ia adoptat? ?i s? te contrazic?.
Ce poti face? Po?i citi aici …
stabilete-un-climat-prietenos-pentru.html
Sau po?i s? r?spunzi: ,,?n?eleg exact de ce crede?i acest lucru. Oricine ar reac?iona ?n acela?i mod ca dvs. Cu toate acestea, exist?
foarte multe similarit??i ?ntre munca pe care am prestat-o ?n trecut (preg?tirea de care am beficiat ?n ?coal?) ?i ceea ce c?uta?i dvs., similarit??i care nu sunt neap?rat evidente.
Haide?i s? v? explic care sunt acestea … ”
?n loc s? adop?i o pozi?ie ?n contradictoriu de la bun ?nceput, ceea ce conduce la o confruntare, obi?nuie?te-te s? fii de acord ?i s? ?ntorci ideea, astfel ?nc?t s?-?i foloseasc?.
Dac? ?mpingi un om, el te va ?mpinge la r?ndul s?u.
Este o reac?ie natural? care poate fi evitata prin stabilirea unui climat prietenos:
stabilete-un-climat-prietenos-pentru.html
Catalin Eremia
The Power 2 Think
0740.089.722
Mesaj pt Eros
Stiu ca a trecut f mult timp de cand nu s-a mai postat un mesaj pe acesta tema dar asa vreau sa stiu la ora actuala care mai e situatia si mai ales relatiile dintre angajatori/angajati. sunt un tanar care vrea sa castige experienta dar si sa poata plati chiria.
Adi, nu-l mai astepta pe Eros… e ocupat sa-si angajeze juniori si sa-i formeze. Lucrez de ceva timp si inafara de colegii mei de la HR nimeni nu-si aduce aminte sa-si fi negociat salariul dupa angajare. Vrei sa te angajezi? Accepta oricat si, cand capeti experienta, renegociaza. Va trebui sa negociezi cu alta firma pentru ca cei de la firma ta angajeaza juniori de succes (cum ai fost si tu cu doua randuri mai sus). Iar cand ajungi in top, seful tau va fi un junior promitator, pe care-l formeaza cineva de la HR.