Am fost întrebat dacă am ceva personal cu Octavian Radu, pentru că în ultimele zile am avut 4 articole care îl au ca subiect. N-am. E un etalon. Înainte de criză era peste tot, dând sfaturi despre cum să faci succes, şi acum, când e în găleată, tot nu se lasă păgubaş şi insistă să ne explice cum sta treaba de fapt. E un bun exemplu de afacerist care nu se pricepe la nimic şi a fost împins de la spate de situaţia economică bună din 2004-2008.
Managerul român se pricepe la orice
Legenda spune că un manager român poate lua locul oricărei persoane din firmă. Poate fi şi programator, şi webdesigner şi agent de vânzări. Doar el îi angajează, normal că ştie să îi evalueze pe toţi…
De asta Siminel desenează pagini la ziare.com şi Fusu ţine cu dinţii de scaun, că se pricep mai bine decât sclavii pe care i-au angajat să facă un task specific.
Managerul român nu angajează specialişti
Cea mai mare frică a managerului român e angajarea unui om care să îl eclipseze. Nu neaparat să ştie mai multe decât el pe un domeniu, ci să îi spună că greşeşte. Managerii români nu suportă asta, motivând că ei au fost puşi în fruntea firmei pentru că ştiu totul mai bine decât oricine. Nu cunosc ei toate piesele din maşină, dar, la nevoie, suflecă mânecile la cămeşă şi o repară, că se pricep.
Ce face angajatul când vede asta?
Reduce turaţia şi îşi spune în gând: dacă boul ăla le ştie pe toate, să le facă el, eu am treabă în FarmVille”.
Revenind la Octavian Radu, nu e de mirare că vrea să angajeze om bun la toate. Îl caută după chipul şi asemănarea sa. Geme Bestjobs de anunţuri de angajare pentru specialişti în orice, de la mopuri la răcirea reactoarelor nucleare.
ps: dacă gluma cu “o să puteţi cumpăra updateurile de la diverta” a fost prea subtilă, mai încercăm o dată. nu ştiu cum se face că, după ce public articolele astea, blogul meu se impiedică şi cade. a naibii coincidenţă!
Apropo de management, o carte super bună şi care e în sine o lectură plăcută şi interesantă este https://www.amazon.com/21-Irrefutable-Laws-Leadership-Follow/dp/0785274316 . Nu este un cookbook, este vorba mai mult de principii decât de o reţetă strictă de urmat (dar are şi numeroase chestii practice şi aplicabile). Recomand oricui, împreună cu https://www.amazon.com/17-Indisputable-Laws-Teamwork-Embrace/dp/B004CZF7PW/
Pentru ca ai dat de l-ai julit . El muncise mult la antebratul ala .
and this makes five…
@chriscross: i can count, bitch!
Zi de zi trec prin asta…
si in momentul in care apare o problema sunt luat cu:
Eu nu vreau sa aud probleme, eu vreau sa aud solutii.
Responsabilitate 0.
Cand e sa fie vreo problema brusc dispare din birou si tot cei cu functie de „executanti” rezolva.
De ce managerii romani nu vor sa delege? Din aceeasi cauza pentru care ei „rezolva probleme” in loc sa faca afaceri sau munca pentru care au fost angajati. Diletantismul e preponderent in lumea afacerilor romanesti, de la firme mici la firme mari, si atunci cam toata lumea isi pierde timpul sa rezolve probleme in loc sa faca afacerea in sine, care ar produce bani. Rezolvatul de probleme nu produce profit ci doar aduce lucrurile la o stare de normalitate – teoretic.
Ai dat de dracu daca ai o parere contradictorie cu superiorul in care il faci oarecum sa inteleaga ca nu are dreptate sau ideea ta e mai buna!
Mai fain e dupa cateva saptamani cand vine si-si atribuie ideea si-ti spune ca a ta era diferita fata de ce a zis el acum cu cuvintele tale
Prin 2000 asa ne-am apucat noi, sclavii de la vechea plantatie, sa ii propunem bossului directii de crestere si prosperitate a firmei, cam ce vazusem noi ca se cauta si ca ar produce bani frumosi pe vremea aia. Asta genul one-man-show cu biblioteca plina de carti auto-motivationale, l-a luat pe nu in brate si ne-a respins toate propunerile. Dupa alte incercari timide ne-am bagat picioarele si nu i-am mai zis nimic.
Apoi ani la rand a aruncat greselile de management in carca angajatilor, gen organiza prost echipe si lucrari sau strangea facturi neplatite si cand in sfarsit le platea dupa luni de zile se plangea ca d-aia o duce firma prost. Cand am parasit firma cu scandal (ca nu mi-a mai platit salariile) si i-am reprosat ca e manager prost a zis ca daca sunt asa de destept de ce nu am propus solutii? I-am reamintit cand am venit cu propuneri si a dat din umeri.
Din aceeasi serie: i-am economisit la o factura vreo 2.000 de euro cand i-am gasit materiale de calitate la pret mult mai mic. Nici un multumesc nu a zis.
„Nu cunosc ei toate piesele din maşină, dar, la nevoie, suflecă mânecile la cămeşă şi o repară, că se pricep” – cea mai adevarata fraza scrisa de tine in ultimele saptamani! Fix asa e peste tot.
Mare dreptate ai. In plus, un bun manager se pricepe foarte bine la lustruit dosurile sefilor mai mari, nu isi asuma efectiv raspunderea niciodata, are program de tipat si urlat fara motiv in fiecare zi (sa se stie cine e seful), are o colectie impresionanta de injuraturi si stie pe cine sa dea vina in orice situatie!
Managerul prin natura meseriei nu trebuie sa stie si nici sa faca toate activitatile din firma… El trebuie doar sa conduca restul echipei. Da ma rog, in Romania orice e posibil.
Romanii ca angajati sunt bunicei in general, in special pe IT unde pot sa imi dau cu parerea, daca sunt dirijati bine. Managerii romani in schimb, in proportie de 99% sunt imbecili cu acte, si acei 1% care am auzit ca sunt buni… exact, doar am auzit de ei, nu i-am si vazut.
Intrebarea cea mare este de ce sunt managerii romani imbecili? Exista atatea scoli straine de management care te invata foarte bine ce ai de facut, deci nu vad nicio scuza valabila. Prostie nativa + mandrie exacerbata care ii propulseaza in rolul respectiv, dar habar n-au ce responsabilitati presupune.
Si astfel se ajunge la micro-management, nervi zi de zi, angajarea unor oameni care sa stie 5 posturi diferite, bineinteles mai prost decat 5 specialisti si randament mult mai slab, platiti mai prost (dar care au nevoie de bani) si lista poate continua.
Managerul roman nu are dimensiunea estimarilor si a evaluarii corecte, fie ca e vorba de o situatie sau de o persoana. Pur si simplu merge cu capul inainte si vede de cate ori ii iese schema asa cum a gandit-o el pe veceu. Daca nu iese asa, da cu biciu, pt ca sigur angajatul e de vina.
Pot sa continuu cu exemplele mult si bine, dar nu vreau sa scriu un roman.
PS In fine, experientele astea nu mai fac parte din viata mea, dar sunt imposibil de ignorat cand le vezi la prieteni etc pt fiecare a fost la un moment dat intr-o astfel de situatie.
@Danyzus: da, poate prin natura meseriei nu trebuie sa stii sa le faci pe toate. Dar cand nu stii ai mari sanse sa ceri tampenii, cunosc cazuri.
@Claudiu: pana la urma asta e munca managerului, sa ia decizii si sa coordoneze. Trebuie facut X,Y,Z iar executantii trebuie sa se ocupe.
@Cata: managerii romani nu vor sa delege pentru de cele mai multe ori nu au pe cine. De ce ? Pentru ca ori nu au bani sa angajeze oameni competenti, ori nu ii angajeaza pentru ca nu vor sa plateasca mai mult pentru un om bun. Iar cand ajungi sa ai in subordine pe cineva in care nu ai incredere 100% e mai bine sa pui tu mana si sa rezolvi…
Si tot asa. Ma rog, chestia asta e discutabila cu toate particularitatile ei, dar sunt pana in gat intr-o situatie asemanatoare. Ce pot sa fac … sa gasesc ceva mai bun de facut, sau sa continui asa, cu o chestie pe care am luat-o de la 0…
Manager… om bun la toate care crede că se pricepe la orice, dar nu se pricepe bine la absolut nimic.
Ce s-a întâmplat cu principiul „omul potrivit la locul potrivit”?
Eu gandesc asa: in Romania exista cateva sute de mii de firme active, deci, teoretic, cateva sute de mii de manageri, administratori, directori sau oricum vreti voi sa-i numiti…Exista administratori de chioschiuri, de constructii, de consultanta de IT de……CAEN-uri sunt sute….Nivelurile de pregatire ale managerilor, la fel, de la unu cu 4 clase la doctori in economie sau in altceva superjmecher si pompos…
Eu am vazut numai comentarii gne „managerul roman este…. „, „managerul roman face…..”, „managerul roman nu face….” s.a.m.d…
Sa inteleg ca ati intalnit in viata voastra mii de manageri din toate domeniile si ati extrapolat niste caracteristici comune tuturor..eu asta inteleg…..
excelente observatiile tale
O alta aberatie specifica managerilor din Romania, cu concursul HR-ului si a intregii mentalitati a angajatului roman (care si acesta se comporta ca un sclav, sa nu aruncam totul pe manageri) este aceea ca un angajat nu are voie sa aiba salariul mai mare decat un manager.
Tin minte ce soc a fost la IBM prin anii trecuti cand un manager strain cu salar de 3000 E angajase un roman profesionist in echipa sa cu salariul de 5000 E. Toti au dedus ca din astia 5000 isi lua si managerul strain o bucata. Nu puteau concepe ca managerul a angajat un profesionist foarte tare de care avea nevoie si ii daduse cu mult mai mult decat avea el salariu pentru ca atata merita experienta si nivelul respectivului.
In Romania daca se intampla sa ceri mai multi bani decat are omul care te intervieveaza ti se spune la revedere din start.
O asemenea aberatie exprima situatia dezastroasa a managerilor romani care sunt, in principiu, sefi, nu altceva. Exact cum spui tu – nu suporta sa li se spuna ca gresesc pentru ca pozitia lor este o pozitie de putere nu una profesionala.
„A class people hire A+ class people. B class people hire C class people”
Suna frumos ca si concept, aplicarea insa este aproape inexistenta.
Nu cred ca n-ai ceva personal, dupa faza cand a blocat zoso.ro pe toate calculatoarele diverta.
@Dan: banul a expirat după câteva zile. că oamenii scriau de acasă, nu de la serviciu.
si totusi ce ai cu siminel? am avut ocazia sa il cunosc personal. Omul e un mic geniu. Chiar asta m-a impresionat la el: ca pentru fiecare business are un specialist care se ocupa exclusiv de acel business.
O fi fost o rautate gratuita, dar daca nu, te rog ilumineaza-ma
Daca scoala comunista are ca obiectiv sa scoata roboti invizibili pe banda rulanta, de unde sa stie oamenii sa fie manageri, antreprenori sau macar sa gandeasca putin cu propriul creier?
@ioan. Asta cu specialistii in fiecare domeniu este foarte discutabila. :). Insa da, tipul este destept. Oricum, si in securitate existau mici genii; if you know what i mean