Consiliul Europei si UE incearca sa adapteze exigentele libertatii de exprimare, al carei pilon este art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la noua realitate a spatiului cibernetic. Nu-i simplu, insa.
In decembrie 2003, Comisia Europeana a dat in judecata noua tari – Franta, Germania, Suedia, Olanda, Grecia, Portugalia, Belgia, Luxemburg si Finlanda – care, aplicAnd o directiva privind protectia datelor personale si a comunicarii electronice, obligau firmele furnizoare de Internet si servicii de telefonie, sa inregistreze datele de mail, fax, telefon pentru a le putea pune la dispozitia politiei sau justitiei. Consiliul Europei a adoptat in 28 mai 2003 Declaratia Libertatii pe Internet pentru a se opune astfel oricaror masuri (cu exceptia celor stabilite prin sentinta legala) care ar duce la monitorizarea e-mail-ului, a convorbirilor telefonice, a mesajelor trimise pe fax, a navigatiei pe Internet, considerate atingere adusa liberei exprimari.
Legalizarea supravegherii datelor online in SUA, dupa 11 septembrie, a repus in discutie marginile acestei libertati, provocand uriase controverse la nivel mondial.
In Romania, unde navigarea fara restrictii sau ascultarea telefonului reprezinta numai o grija printre alte o suta, inca nu s-a stabilit, prin studiu, cum arata libertatea pe Internet. Unele semnale ingrijoratoare s-au dat. Mai multe organizatii de media au relevat, inca de anul trecut, ca in Regulamentul de Ordine Interioara al TVR figura la art. 11 o prevedere care permitea monitorizarea si controlul „serverelor de e-mail si comunicatie”, prin Directia IT&C, pentru uzul Presedintelui-Director General. Acest articol a fost cosmetizat prin formulari ambigue, la inceputul acestui an, numai pentru a inchide gura presei.
Romania se mai lauda cu cateva cazuri de jurnalisti sanctionati sau concediati pentru a se fi exprimat liber pe forumuri de discutii.
Nu Romania este exemplul de maxima alerta in privinta supravegherii cyber-spatiului. In lume exista peste 70 de cyber-disidenti, utilizatori de Internet care au fost aruncati in inchisoare pentru ca au accesat site-uri considerate ilegale in tarile lor, sau, mai mult, au transmis opinii considerate periculoase, prin posta electronica.
Ei provin din Maldive, Uzbekistan, Vietnam, Burma, Ucraina, Belarus, Tunisia, Cuba, China, unde s-a infiintat o „Politie speciala pentru Internet”.
Cele mai multe state rezolva cu metode electronice pretentia guvernelor sau serviciilor secrete de a controla Internetul: filtrele si, mai nou, redirectionarea DNS. Utilizatorul nu stie ca e filtrat sau monitorizat, el primeste doar mesajul ca pagina web solicitata n-a fost identificata sau ca adresa de e-mail n-a fost gasita.
Niciodata, conchide un studiu al lui Ben Edelman, cercetator specializat in chestiune, nu va fi primit un mesaj „sincer”, de felul „acest site a fost blocat din ordinul Ministerului de Tehnologie a Comunicatiilor” sau „Interzis de Serviciul de Informatii Interne/ Externe”
Averea, Brandusa Armanca, 21 sep 2005
