Despre smartphones

Zilele astea mă joc cu un HTC Legend, un touchscreen cu Android. Şi încerc să îmi dau seama ce ar trebui să testez la el, pentru că nu reuşesc. Tot citesc despre tot ce pot face pe Android, despre cât de cool, de mişto, de opensource, de albastru, de mai bun decât iphoneul e. OK.

Cred că toată cursa asta a înghesuirii de opţiuni pe telefoane e o prostie. O prostie mediatizată enorm, dar care nu foloseşte la nimic în realitate. Serios. Un telefon e un device pe care îl ţii în buzunar şi îl foloseşti pentru lucruri simple. Ascultat muzică. Citit un email. Citit un articol pe net. Jucat tetris. Scris pe twitter.

Ce nu face un telefon:

• nu editează documente. am văzut acum 3 ani un sony-ericsson care putea edita word. era o cărămidă mare, grea şi inutilă (iar proprietarul lui saliva la w800ul meu). nu poţi edita documente de pe aşa ceva. nu poţi înghesui un a4 în 320×240.

• nu face şi nu afişează poze. camerele telefoanelor sunt ok pentru poze făcute pe fugă. instantanee. toate pozele făcute cu telefonul sunt proaste, fără excepţie. făcând un slideshow cu ele nu face decât sa arate că putem fi penibili. serios, ador să văd poze mişcate sau blurate pe un ecran mic. e de vis. eu ţin ca fraierul pozele la 4000×3000.

• nu e un device cu care să stai pe net, indiferent de dimensiunea ecranului. totul e prea mic pentru orice. eu îl folosesc când mă plictisesc sau dacă îmi trimite cineva un link în mail şi e important. altfel, prefer să nu îmi stric ochii.

• nu e un client de mail. chiar dacă gmail e decent pe telefon, tot e prea mic ecranul pentru a citi mailuri în mod coerent. da, e ok pentru răspuns la mailuri importante, dar nu e un client de mail pe care îl pot folosi în mod curent. pur şi simplu nu îmi place să tastez doar cu degetul mare, nu am coborât din copac să fac asta.

• nu e un device touchscreen, pentru că ecranele touchscreen pur şi simplu sug. am degetele subţiri, am făcut chitară doi ani, folosesc tastatura de 12 ani, şi totusi tastatura touchscreen e de rahat, indiferent de câte calibrări îi fac.

• nu e o cameră video. camerele de 2, 5 sau 7 pur şi simplu sunt inutilizabile în secunda în care am intrat în casă şi nu am lumină puternică. nu m-am jucat cu un telefon cu camera video hd încă, dar văd diferenţa dintre HDul înregistrat de o camera video compactă (vado hd) şi un aparat foto (canon 500d), şi e mare.

• nu e un device care să necesite un ecran doar cu vremea. pentru că, dacă am telefonul cu mine, ştiu cum e vremea doar uitându-mă în sus, pe cer

• internetul de pe telefon suge. nu mă refer la wifi, ci la 3G. se mişcă atât de încet încât îţi vine să îl arunci. iar în secunda în care ai deschis wifil poţi să începi să cauţi baterie de schimb.

• bateria suge. touchscreenul mănâncă baterie cu polonicul. mp3playerul cu căşti la fel. după 3-4 ore de muzică, e71ul meu mai avea doar o linie timidă la baterie. care e logica? pot să fac mai multe pe el, dar e bine să am încărcătorul cu mine sau încă două baterii de schimb?

Scriu scurte articole de pe telefon, fac poze proaste, ascult muzică, răspund la mailuri. Nu e un lucru pe care imi doresc să îl fac în mod curent, dar sunt nevoit. Nu, smartphoneul nu va înlocui laptopul, nu îl va completa şi nu va deveni o unitate de lucru pentru mai mult de 0,1% din oameni, care vor considera cool să îl folosească pentru asta. A omorât mp3playerul, e de ajuns.

iPadul va omorî smartphoneul, pentru că oamenii se vor sătura de ecranele mici şi de funcţionalitatea redusă pe care acestea le oferă. Iar GPSul e cea mai utilă chestie de pe telefon.