Să presupunem că suntem la o întâlnire cu o altă persoană. Ceva lejer, nimic serios, nu interviu de job sau negociere de afaceri. Sună telefonul. Exista două posibile soluţii:
-
dacă nu e ceva important sau e un număr cunoscut mergem pe varianta deny. depinde foarte tare de persoana cu care suntem şi cât de importantă e pentru noi. eu dau deny inclusiv dacă sunt la o bere cu prietenii.
-
dacă e cineva cunoscut, conversaţia trebuie să fie scurtă.
Scriu chestia asta pentru că am fost de amele părţi ale baricadei. Ăla de la telefon nu mai voia să închidă şi insista să îmi povestească lucruri inutile şi irelevante, încât după 5 minute m-am săturat şi am închis fără să salut. Şi în situaţia în care persoana cu care eram la cafea începuse să îşi povestească viaţa interlocutorului, ca şi cum eu nu eram acolo.
Chestiile astea nu se fac. Ţin de bunul simt să anunţi persoana de la celălalt capăt al firului că nu e cazul să se întindă, la fel cum e normal să nu insişti dacă interlocutorul tot vrea să termine conversaţia.
Am fost si eu in ambele situatii. Ai perfecta dreptate!
Si eu am patit asta de mai multe ori: merg cu o persoana cunoscuta si ii suna telefonul si incepe sa vorbeasca vreo 10-20 minute, in timp in care astept sa se termine conversatia lor.
stai sa vezi cand ii suna telefonul prietenei in timp ce….atunci show, mai ales daca e ma-sa si trebuie sa-i raspunda.
@old school: nu poate vorbi cu gura plină?
Nu ai cu cine domne!
Am lucrat in real estate vreo 5 ani, un domeniu in care daca nu raspunzi la telefon pierzi. Ma uitam la colegii mei care isi intrerupeau discutiile cu clientii face to face, pentru a raspunde la telefon. Desi nepoliticos, obtineau 2 avantaje. Cei care sunau de obicei erau tot clienti si faptul ca li se raspundea la telefon „whatever the situation” ii entuziasma pe cei care inca nu erau clienti. Conversatiile telefonice erau imbogatite cu muuult profesionalism, detaliile tehnice si politete exagerata, iar rezultatul era intotdeauna un nou client. In bussines e o tactica, dar nu numai acolo. Vi s-a intamplat sa va intalniti cu un amic si sa stea de vorba la telefon cu cineva si sa aflati numai chestii „extraordinare” despre el. Unii chiar o fac intentionat!
O intrebare de genul „Poti vorbi?” sau „Deranjez?” ar trebui introdusa imediat dupa „Salut!” asa, din politete.
Este foarte neplacut ca persoana cu,care porti o discutie sa incepa o convorbire telefonica,mai ales daca nu este una foarte importanta,cum ai spus si tu,de afaceri…De aceea eu daca sunt cu o persoana si imi suna telefonul,incerc ca durata convorbirii telefonice sa fie cat mai scurta.
off-topic: steve mcqueen ftw
Odata cu aparitia telefonului mobil a disparut si intimitatea. Fiecare dintre noi avem in recuzita si tasta off-line care ne poate filtra pe cei importanti de cei accidentali. Cred ca oricarei persoane ii poate fi explicat foarte elegant ca in caz de ceva important are la dispozitie si banalul sms. Exista si metode automate in cazul unui reject de apel. Nu stiu insa cata eleganta poate avea persoana care in timpul unei discutii importante trebuie sa-si consulte periodic mesageria…In orice caz telefonul reprezinta o pierdere a suveranitatii personale in favoarea celor care detin numarul de telefon si fie ca sunt sau fie se considera persoane importante la un moment dat. Educatia este la distanta de inca un click pe butonul verde de apel…
asa nu a prins-o niciodata…dar e nasol sa scoata sunete ciudate cand vb cu ma-sa la telefon:))
Ah, fain subiect. As mai adauga ca se aplica si in grupuri mai mari: eu vreau sa vorbesc cu tine si inca 2, dar nu pot de un al 5lea din grup care vorbeste la telefon. Du-te, frate, in colt, vorbeste pana nu mai poti si revino.
Sa va povestesc o intamplare amuzanta legata de telefonul mobil. Calatoream de la Cluj la Sibiu si in acelasi autocar s-a nimerit si un domn cioban. Toate bune si frumoase, doar ca la un moment dat ii suna omului telefonul. Si atunci sa auzi tranzactii despre miei si branza. De fapt, tot autocarul a auzit pentru ca omul, efectiv, urla. Si, evident, toata lumea se uita spre omul si telefonul cu pricina. Am observat ca avea un telefon performant: argintiu, cu clapeta, cu camera foto. Ce mai, bengos rau!
Partea cea mai tare a fost ca la finalul convorbirii, omul nostru nu a reusit decat cu foarte mare greutate sa-si inchida jucarioara. In disperarea lui a si exclamat: „Oare cum se inchide dracia asta?!”. Si tot autocarul a pufnit in ras! A primit ajutor de la vecinul de scaun.
Deh, ce ti-e si cu tehnologia asta mobila!
corect.
ori e numar cunoscut ori e numar cunoscut… altfel nu s epoate
De obicei le zic din prima „Sînt cu cineva, zi repede.”
Intr-adevar sunt oameni care nu prea inteleg ca din moment ce am decis sa iesim la un suc, la o discutie, la o chestie, ne-am angajat amandoi timpul in chestia asta. Daca tu stai la telefon cu altcineva cand ai iesit cu mine (si cu altii) in oras e lipsa de respect, nici un „dar”. Daca e ceva relevant/important inteleg sa raspunzi, schimbi rapid informatii pertinente si gata, dar sa stai la povesti in timp ce omul din fata ta e obligat sa se uite pe pereti e un mare semn de proasta crestere.
Una dintre amicele mele este tare aeriana si spune uneori lucruri care deranjeaza, dar nu din rautate, ci din pura inconstienta si lipsa de educatie. E delicata treaba cand vreau sa-i explic ca greseste! Odata, in timp ce ne plimbam agale, i-a sunat telefonul… si da-i si vorbeste… Dupa 15 minute, mi-am pierdut rabdarea, am oftat adanc in semn de suparare si a realizat fatuca ca statuse cam mult. Ce sa zic, aeriana!
eu am telefon doar ca sa nu zica lumea ca n-am. si in agenta fix 16 nr. inclusiv nevasta si soacra. cateodata as vrea sa am numai 15 .
sterge-l pe al nevestei, ca de soacra nu scapi sigur;)
@old school Nu vad nici un motiv pt care sa raspunda la telefon in astfel de situatii chiar daca e mama ei, in afara de cazul cand e minora. Am dreptate?
Eu folosesc de multă vreme intrebarea: „poţi vorbi?”. Iar dacă eu nu pot vorbi, spun asta celui care mă sună sau dau reject.
Nu era minora….doar ca ma-sa inca credea anumite chestii:))
Daca nu ma-nsel, undeva in codul bunelor maniere este reglementata aceasta situatie, dar hei, who cares ?
daca nu citeam pe zoso.,nu stiam!
Pai eu ce tot zic aici? …
