Am fost la Bremen. Normal, m-am pozat cu Muzicanţii. La întoarcere, arăt pozele unor oameni mai tineri.
– Ce sunt astea?
– Păi, “muzicanţii din Bremen”.
– Cine?
– Ştii tu, fabula scrisă de Fraţii Grimm…
– Huh?
M-am uitat şi eu ciudat. Adică n-ai citit Fratii Grimm? Nonşalant, nu.
Generaţii de tineri şi-au ratat copilăria, pentru că în loc să facă lucruri specifice vârstei, stau în casă, se uita la emisiuni tâmpe şi se joacă jocuri stupide în loc să iasă afară, să bată mingea, să se suie în copaci sau să sară coarda.
Ştiu că dacă ar fi fost o carte scrisă de Florin Fermecătoru sau Ştefan de la Barbuleşti, ar fi ştiut fiecare paragraf.
Păi titlu în română nu era muzicanţii din Brema?
Şi era basm.
He-he, unii nu au avut placi cand erau mici.
Pentru aia mai tineri: placile sunt un fel de audiobook amestecat cu tiesto sau sven vath.
nasu mare, zeci, zeci de povestiri!
si tu ai fi stiut ca nu e fabula!
Daca stiam ca vii te invitam intr-o berarie de langa Dom
FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta.
Deci, poate fi încadrată ușor și în categoria fabulelelor, cum de altfel o încadrasem și eu.
Eu am citit fratii grimm da tot nu stiu de muzicantii din Bremen=(. O fi fost una pe care am ratat-o.
Sa ma scuzi, dar as da totusi vina intai pe parinti. Fi’mea are 7 ani (generatie noua adica) si stie toate povestile pe care le mai stim si noi la treizeci de la parintii si bunicii nostri. Pentru ca pe langa Barbie si alte rele ingurgitate ca atare sau nu… (care a inceput abia de pe la 6 ani incoa’) i-am citit absolut toate povestile posibile. Alea clasice. Cu mici fixatii pe cate unele evident
Ai astora ce-au pazit? … „Oameni mai tineri” – adica?
Ultima data cand mai intru pe blogul tau. Avea dreptate cineva cand spunea ca noi, romanii, ne pricepem la toate: cultura, educatie, muzica etc
Hai la revedere
Nu stiu ce intelegi tu prin :tineri:, dar: eu am 17 ani, si stiu ca atunci cand eram mica [gradinita & primara] mancam pe paine muzicantii din Bremen. In romana, si in germana. Aveam si o carte cu poze misto in germana si dupa ea am invatat, si acum mai tin minte desenele cum erau [desi cartea cred ca e la tara, prin pod]. M-a frecat profesoara de germana pana am citit-o singura si am tradus-o de fata cu ea, ca prima oara mi-o citea ea mie.
Este în parte vina părinţilor. Când eram mic, ţin minte că ai mei mă puneau la culcare vrând-nevrând la o anumită oră. Singura scuză era: nu sting lumina, că mai citesc. Şi aşa am citit şi mi s-a citit o groază. Începând de la Petre Ispirescu şi Ţugulea, fiul uncheaşului şi am mătuşii, până la diafilme şi alte chestii de genul ăsta. Oh, diafilmele…
asta pana si eu o mai tin minte
in continuare nu se intelege ca: 1. nu toti fac aceleasi chestii cand sunt mici. 2. generation gap.
Basmele fraţilor Grimm a fost printre primele cărţi ce-am citit-o. O mai am şi acum. Normal că aş fi ştiut
Trist…
si a trebuit sa fii printre cei mai vizitati bloggeri pentru a elucida asta :|=))
thank you captain obvious