E păcat să nu realizezi că 99% din faima blogosferei e dată de oameni care nu vor sau nu se supun regulilor, inventând astfel noi drumuri pe care păşesc şi restul.
Blogurile nu trebui să fie mai curate, mai uscate, mai profesioniste, mai ortodoxe sau mai creştine pentru că un nene cu un ppt zice asta. Se va întâmpla de la sine, dacă şi când va considera fiecare că e cazul.
E ciudat să conteşti calităţile liderului şi în acelaşi timp să te bucuri ca un copil atunci când eşti invitat la televizor, uitând că dacă nu era el…Unii dintre noi ar trebui să ne ţinem gura în tot felul de împrejurări, în special când e să dăm lecţii de morală şi verticalitate atunci când nu e cazul.
În episodul următor vă povestesc despre aroganţă, că tot vreau să îmi fac prieteni noi.
Cel mai trist este ca multi nu vor sa-si asculte parintele iertator ale acestor pacate …
Demult nu ai mai scris nimic interesant,dar asta e ceva ce trebuia spus de tine…ca o invatatura.
sadd, ai dreptate. nu mah, cine a zis ca esti prost de bubui si ca vorbesti aiurea? termina cu prostiile, nimeni nu a zis ca esti prost gramada! nu, nu de tine a zis ca esti prost.
@Ciprian Pop: inlocuieste „sadd” cu numele tau in comentariul nr 7. merci.
Si tot unii dintre noi ar trebui sa nu ne mai credem atat de vedete, cand de fapt nu suntem…
:)) Da, finalul spune tot despre cum cauţi să înfiripi prietenii noi! =)) M-am şi înecat de la atâta râs… =))
Orice s-ar spune, Zoso e tatic. Regele Blogosferei. Injurat, hulit, contestat dar traficat. Este citat, linkuit analizat. La multe intalniri am fost intrebata de ce zoso are atata succes. Le-am raspuns ca unul dintre motive este superioritatea asumata. E bun frate. Si il doare in tasta delete de oricine sau de orice. Zoso, abia astept postul tau despre aroganta. Si promit ca am sa-ti dedic „o analiza”. Notre respect!
„Înjurăturile, limbajul corpului, glumele “între noi”, impresia de “mă joc şi eu pe la evenimente”, băşcăliile asupra organizatorilor, întreruperea celorlalţi vorbitori, intervenţiile fără microfon. Toate acestea sunt o lipsă de respect faţă de organizatori (care se străduiesc să imprime un caracter de seriozitate unui eveniment) şi faţă de un public (care nu este format doar din bloggeri) pe care dorim să-l câştigăm.”
Sa va traduc:
– eu sunt cel care stabileste cum trebuie sa fie evenimentul, nu invitatii. Atitudine de militian care spune: „radem, glumim, da’ in incinta”
– publicul nu esti tu, sunt toti ceilalti. Tot eu stabilesc asta.
– cea mai tare e treaba cu „interventiile fara microfon”. Ordine si disciplina, da?
Toate astea se inscriu in spiritul politienesc care domina multe intruniri ce-ar trebui sa fie deschise, relaxate, etc. Tarele parintilor educati in comunism, reflectate asupra copiilor..
PS: Aia care vor sa trolleze despre pupatul in cur pentru zoso sa se abtina. Ce-am scris nu are legatura cu el, ci cu celalalt.
Blogul e ceva personal si nu trebuie sa fie nicicum, nu ma asteptam sa incerce sa normeze cineva asta, asta mai lipsea…Astept cat mai repede urmatoarea postare.