Pedalam în spatele unui grup de puştoaice ieşite de la liceul pe lângă care îmi fac mereu drum. Toate 3 erau tinerele, probabil 14-15 ani. Subiectul discutat era, desigur, Făt-Frumos. Cât de înalt să fie, ce maşină să aibă, ce ochi, ce păr…
De-a lungul timpului am cunoscut tot felul de fete. Majoritatea celor care nu îşi găseau o pereche, fie chiar şi de scurtă durată, erau cele cu fluturaşi în cap, care şi la 30 de ani sperau să mai apară el şi să le trateze că pe prinţese. Problema cea mai mare pe care o întâmpinau nu era lipsa banilor sau lipsa discotecilor şi altor locuri de cunoscut masculi potenţi şi galanţi cu mantii albe şi cai cu ochi umezi. Problema lor era că erau plictisitoare până la Dumnezeu şi o treaptă mai sus. Egocentrice, guralive, proaste de gură, nemanierate…nişte versiuni moderne şi analfabete ale mamelor în capoate, care o iau pe coajă săptămânal că nu au şters bine praful de pe balerine şi peşti de sticla sau pentru că au întârziat jumătate de oră de la serviciu.
Nu e vorba de puştoaicele de liceu, ele sunt mici (şi pârâie), ci de puştoaicele de 22, 25, 27 şi 30. Ştiu gagici de 30 de ani care aleargă de 5 ani să se mărite. Şi sunt singure de 5 ani, pentru că ăla era aşa, ălalalt avea nu ştiu ce, iar ăla era bun, dar mă-sa era imposibilă. La 30 pretenţiile ar trebui să scada. La 30, poate e ceva în neregula cu tine. Poate tu eşti de vină că nu se lipeşte nici unul de tine.
Poate eşti insuportabilă. Poate ifosele şi sclifoselile tale sunt prea greu de suportat de peţitori, care fug mâncând pământul. Poate cartea “sunt femeie şi totul mi se cuvinte, aşa mi-a zis mama” e jucată prea des şi adesea nejustificat.
Poate eşti plictisitoare. Poate nu ai nimic de spus despre nimic, poate la 25 de ani singurele tale pasiuni sunt telenovelele şi Ciao şi chiar crezi că într-o zi o să întâlneşti un fotbalist drăguţ, cum ai văzut în film. Poate nu ai nici o părere despre nimic, lucru care face aproape imposibilă o conversaţie cu tine.
Verişoara din Kassel are 31 ani. Nemăritată. Are o carieră şi un job relativ ok. E mulţumită de ea. Are câteva pasini pe care şi le cultivă conştiincioasă, poate susţine conversaţii despre istorie, filosofie, politică, cultură… Nu are nevoie de un bărbat să o completeze şi să îi lumineze drumul. E o persoana interesantă fără a avea cercei în nas, tramp stamp sau maşină ultimul tip. Nu te plictiseşti în compania ei nu neapărat pentru că e de pe altă lume, tehnologic şi cultural, ci pentru ca e o persoană normală.
Vaci d-astea furajate gasesti peste tot, de toate varstele. Sa le vezi p-alea de 30 de ani pe la Mall punand botu la „smecherasi” de 17-18 ani :))).
Sunt curios cate femei vor comenta articolul asta. Sa numaram la final…
asta cu tramp stamp m-a dat drept pe spate:))))ma cam incruntasem la ideea cum ca la 30 de ani pretentiile ar trebui sa scada.e chiar pe dos.cred.spun cred deoarece am 23 de ani si o relatie in care sunt fericita de 4 ani,prin urmare nu stiu ce voi simti la 30.nu exista o reteta perfecta.nu exista nimic sigur in viata.dar atunci cand fortezi destinul sa se intample ceva-sa te mariti,spre exemplu-nu prea are cum sa iasa si sa mai iasa si bine…..
La faza cu o iau pe coaja „pentru că au întârziat jumătate de oră de la serviciu” le-ai rasucit cutitul in rana. Am colege care se dau mari si tari da’ se feresc sa intarzie dupa program si 5 minute la un pahar de vorba, ca se cearta cu iubitul. Ce dreaq de relatie e aia?
@saliery- nerelevant cate femei comenteaza. Alea pe care le astepti tu sa se ofenseze aici, au treaba in mall, se uiat dupa fotbalisti.
Am 30 de ani si sunt singura. Sunt singura de vreo 4 ani si nici nu simt nevoia sa schimb ceva in viata mea. Am trait si experienta casatoriei, n-o fost cine stie ce mare branza. Atata tot ca divortul nu-i cel mai usor lucru din lume de facut.
E trista treaba asta cu fetele/femeile din ziua de azi. E pacat ca unicul lor hobby e sa arate bine si nici pe asta nu-l fac cum trebuie.
.. si paraie precum cutitul in pepene (continuarea citatului din paranteza ta.. si paraie)
Saptamana trecuta, intr-o statie de bus am zarit o tipa cu un tatuaj pe gat, erau 2 aripi de inger si o chestie in centru, la inceput nu am observat ce era caci eram departe de ea ,dar cand am urcat in tramvai am observat ca acel ceva era un 69. Mi-ar fi placut chestia asta daca nu era pe o tipa grasuta si cam la 30 de ani. Ce sanse are sa se marite acea tipa ?
Pentru pitipoanca ce trece de pragul psihologic de 30 de ani mai intervine si sentimentul acela nashpa ca tre sa se culce singura, nu are cine sa ii dea un ceai cald cand sta bolnava de gripa aviara (sau porcina) la pat, petrece serile de week-end plangand in fata televizorului sau navigand pe internet, ca ii e jena sa se plimbe lonely prin parc…
Cred ca intervine si disperarea ca nu o va mai lua nimeni de nevasta si moare fata batrana…
Ce se-ntâmplă dacă înlocuieşti femeie cu bărbat în textul de mai sus? Hai recunoaşte …
Asta-i si un rezultat al ideii imbecile promovate de Hollywood, reviste glossy si TV cum ca trebuie sa fii „special”. Nu trebuie bah, oricum oamenii sunt indivizi, relativ diferiti si relativ asemanatori. Nu trebuie sa faca pe nebunele ca sa iasa in evidenta. Daca au ceva in plus se vede, iar daca nu sunt ca imparatul care umbla gol.
In alta oridine de idei, la cate exemple de personaje de genul asta sunt si printre barbati, e de mirare ca nu isi gasesc totusi parteneri, nu? Probabil tine de ceva defect la mansarda.
ce sa se intample…nu se intampla nimic, va fi aceasi situatie si in cazul barbatilor…doar atitudinea difera
Femeile din romania nu stiu sa comunice. Spun ceea ce le deranjeaza doar atunci cand li se umple paharul, si atunci o fac intr-un mod jignitor. O femeie comenta de curand pe blog ceva de genul: „ce zici de tortura psihica a femeilor asupra barbatilor”..stia ea ce stia. “Sunt femeie şi totul mi se cuvinte, aşa mi-a zis mama” e o prostie (la fel ca si reversul), dupa cateva luni de relatie daca nu exista un respect reciproc (mi se cuvine si mie exact ce ti se cuvine si tie) se duce totul pe p(end)ula.
Oricat de proasta, urata, plictisitoare, saraca, etc. este o fata … mereu se va gasi un baiat dispus (din motive diverse) sa o tina de mana.
Si reciproca banuiesc a fi valabila din moment ce pana la urma sunt putine exemplare din rasa umana care sa moara singure.
Restu povestilor sunt simple jocuri si eschive ca sa nu ne plictisim.
Imi displaci enorm, dar asta nu inseamna ca nu pot fi corecta. Mi-a placut postul asta, desi sunt femeie. Da, multe dintre ele sunt proaste si plate. In gandire pentru ca bustul e bine lucrat. Uneori, refuz sa ma mai enervez si ma gandesc ca poate asta e un avantaj pentru celelalte. Desi, celelalte ajung sa fie tratate aiurea tot datorita proastelor care fac „reclama”. Totusi, imi vine greu sa cred ca barbatii prefera o femeie interesanta si draguta cand pot avea un top-model cu buze tuguiate..
Culmea, zilele astea pe forumul de femei neftute adica desprecopii dot com era un topic legat de o femeie de 30 si ceva de ani care cauta si nu prea gasea, din motive de lipsa fluturasi. Au ajuns deja la pagina 5 fara vreo concluzie viabila; ma gandeam ca in 3 zile ar trece de 50 de pagini daca s-ar apuca cineva sa puna link sau citat din textul de mai sus. Evident cu contraziceri si injurii, c-asa-i frumos si asa e bine. Mda, fie la ele acolo.
Problema sta in primul rand in educatie. Cand eram in generala- liceu parintii mei au pus accent pe lectura, calatorii, rezultate bune la scoala. Acum scoala este doar un loc unde sa-ti etalezi ultimele haine, tatuaje si fite… Iar fetele cred ca vei avea un prieten (fat frumos) daca esti mereu machiata pana-n dinti, cu tocuri de 10 cm si decolteu. Nu conteaza sa stii sa vorbesti daca ai ce arata….asta e mentalitatea din ziua de azi
ai dreptate. serios. am 29 de ani si sunt disperata sa ma marit. nu sunt chiar proasta, dar poate din cauza disperarii nu imi dau seama daca pot avea subiecte de conversatie cu cineva pentru ca nu imi dau seama cum sunt exact.
De obicei cand o femeie nu isi gaseste un partener da vina nu persoana din oglinda ci pe barbati spunand ca sunt x si y. Cand se trezeste ca e inselata se mira de ce. Dar nici o problema daca asta s-a intamplat inseamna ca barbatul e de vina. Ea a fost o partenera perfecta.
Sunt curioasa cati dintre vai baietii care comenteza a-ti avut de-a face cu vreo pitzi de genul asta in viata voastra. Si apropo, nu e nimic extraordinar si fenomenal sa fi singura la 30 de ani.
@koren: nu, nu e…dar e magnific sa vezi ca sfatul asta vine de la o agramata
un post pe sufletu meu:):*
Chiar asa, oare cati dintre voi ati avut de-a face cu astfel de femei?
Btw – nu sunt de acord cu ideea expusa intr-un comentariu anterior, ca astfel de femei ne creeaza imaginea proasta. Eu personal nu am avut de-a face cu persoane care generalizeaza o singura experienta si isi zic ca asa sunt toate femeile, ca aia cu care au avut ei de-a face. Nici nu cred ca vreun barbat la care m-as uita, ar face o astfel de generalizare grosolana
adolescenta fiind, dau mai multa importanta scolii, de baieti ma doare undeva, de parca mi-ar ei de mancare :)), pitzipoance sunt peste tot, unele sunt panarame rau de tot, deci are cine sa-i satisfaca, stau in banca mea, ma descurc si fara masculi, o sa zica careva lasa k o sa cresti si o sa vezi k ai anumite nevoie, e ciuciu, sa ma vad la o facultate si living my life, baietii s-au mai manierat, adica nu se uita la orice… asa ca fac ce vreau… \:d/
am si eu destule colege care chiar si la 17-18 ani nu ies in oras sau nu fac nimic fara stirea iubitului…daca pleaca undeva suna daca intarzie 5 minute suna cand are pauza de undeva suna sa verifice…eu,una, n-as rezista intr-o asemenea relatie
@ Saliery: chiar nu are importanta cate fete/femei comenteaza postu’ asta
Puteai sa fii si mai drastic, nu ma suparam… si totusi sunt si unele exceptii.
mi-a placut articolul asta, desi, poate, pe undeva, ar fi trebuit sa ma simt jignita. am 32 de ani, nu-s maritata si nici nu-mi lipseste asta. in viata mea sint un barbat si un ciine, traim linistiti, fara hirtii si verighete. prietenii nu ne mai intreaba de mult daca ne luam sau nu. pur si simplu, ne e bine asa.
prietena mea din facultate spunea, pe vremuri, ca vrea sa faca „cariera”. eu nu ma vedeam asa de departe. intre timp, ea s-a maritat cu un iubit din adolescenta, are doi copii, scrie retete culinare pe diverse forumuri „de mamici”, face poze la musacaua de cartofi si le afiseaza, discuta despre unde cumperi mai ieftin legume, cere sfaturi despre cum cureti cuptorul si, in general, nu lipseste de acasa daca nu-i de acord sotul. mi-i drag de ea, dar n-as face schimb de vieti.
Pretentiile ar trebui sa scada la 30, dar din ce am observat e exact pe dos. Toate judeca din punctul lor de vedere. Si de cele mai multe ori se dau cu fundul de pamant ca nu au avut noroc sau ca nu le-a spus la horoscop ca se marita anul asta. Selectia naturala functioneaza.
Mda, acum imi pare rau ca ai pus linkul catre mizeria aia de blog, aia e o alta vaca obosita care nu stie pe ce planeta e, se bate cu usa la sifonier in cap si pune osanale pe altarul feministelor, din cauza la mizeriile de oameni ca ea (si ca altele) lucrurile raman asa cum sunt, pentru ca ele iau atitudine si arunca in fata prezumtia de nevinovatie , spunand tuturor ca ea e proFUNDA si toti ceilalti Superficiali…. Avem ce meritam@
Cum zicea un clasic in viata, un mare filozof contemporan caruia i-am uitat numele, oricat de misto ar fi o femeie (sa zicem la intamplare Elena Udrea, Andreea Marin, Mihaela Radulescu, Nicoleta Luciu, Penelope Cruz, Eva Longoria, completati lista va rog…), exista cu probabilitate 100% un mascul (poate cu tricoul ridicat pe burta de bere) ce s-a saturat de ea si de ifosele ei de femeie emancipata. Si reversul e adevarat, adica oricat de naspa e o femeie din toate punctele de vedere (pe care le stiu numai dumnealor masculii), tre sa existe unul care s-o vada zana zanelor dupa cele 5-10 beri baute cu tovarasii de pierdut vremea. Din pacate, sansele ca acest lucru sa se intample sunt ceva mai mici de 1%, dar nu nule.
Am 31 si mereu am fost o fire deschisa si sociabila. Nu am dus lipsa de pretendenti dar va las pe voi sa judecati povestea.1. Relatie de 7 ani pana cand am avut 23 ani. In adolescenta, el timid, eu l-am incurajat mereu. Termina facultatea inaintea mea, ma cere dupa vreo 3 ani de relatie, eu ii zic sa terminam scoala si apoi ne luam, el termina, se angajeaza, i se urca la nas ca e in centrul atentiei, ma inseala in singura perioada dificila pe care eu am parcurs-o de la inceputul rel noastre si dupa un an se casatoreste cu respectiva. 2. Rel de 1 an, dupa 6 luni ma cere, zic ca e prea devreme, ca nu ne cunoastem destul…vedeam ca avea accesse de gelozie tot mai dese desi eu nu faceam nimic iesit din comun, servici, master, acasa, la el, sau in weekenduri iesiri cu prietenii deloc spectaculoase (avea momente in care vomita de cata imaginatie avea ca fac eu nush ce lucruri). 3. Relatie de aproape 1 an…ma cere dupa vreo cateva luni…dubash…el strain, eu romanca, mai trec cateva luni, aflu ca imi ascunsese ca avea un copil dintr-o relatie anterioara. 4.Plec la studii in SUA ptr 2 ani, 28 ani…intalnesc unu cu 5 ani mai mic ca mine, nebunie mare, vrea sa ne casatorim…dar stam separat…cand eu dau de greu (situatie dificila unde stateam, lipsa de somn, lucram sa ma intretin si sa dovedesc familiei lui – milionara- ca nu stau cu el ptr bani) el „can’t handle it anymore”…reia contactul fara ca eu sa stiu cu a lui fosta ce il inselase inainte sa ma cunosca pe mine…ba mai vine si in Ro in vizita…ca apoi tam-nesam sa cunoasca una intr-un weekend si pac sa-mi zica ca ne despartim (toate astea – cu exa si cu noua- le-am aflat eu singura si el nici nu stie dupa despartire. Deci am 31 ani, am iubit mereu fara sa am pretentii materiale, ci am dorit un om care sa aprecieze ca as fi cu el doar din sentimente de iubire , am cautat sa ma educ doar ca sa fiu o persoana pe picioarele mele…..si uite asa cum sunt singura. Nu-mi doresc un job extraordinar ci doar un simplu job dar cel mai important e sa am o familie….nah…dati-va cu parerea…sunt disperata sau am avut ghinion…