Să presupunem că încep o trupă de muzică. Eu şi încă 3 inşi. La primele repetiţii vin prietenii noştri. Cu timpul, încurajaţi de ei, ne lansăm în muzica mare. Succesul întârzie. Mai încercăm. Rezistăm. Muncim. Prietenii ne susţin în continuare. Şi totusi…nimic.
Vi se pare cunoscut scenariul de mai sus? Gândiţi-vă la toate trupele şi la toate artistele penale din România. Tot felul de talentaţi. Gândiţi-vă la Marian Nistor, care trăieşte cu impresia că Savoy e cea mai talentată trupă din România, dar există o conspiraţie care îi împiedică să aivă concerte şi bani. Aceeaşi stratagemă e valabilă şi pentru Travka, Urma, Kumm, Coma…Toate trupe mari, geniale chiar, dar cu atât de puţini fani încât să nu conteze.
Transpuneţi situaţia în design. Sau în poezie. Sau în pictură. Acelaşi lucru. Prietenii nu îţi vor spune că ai pictat un tablou de rahat. Şi îţi vei da seama de asta după primii 10 care strâmbă din nas când îl văd.
La fel şi părinţii le repetă copiilor că sunt cei mai frumoşi, cei mai deştepţi, cei mai super-mega-ultra geniali. Şi le dau drumul în lume cu ideea asta.
Cum se aplică asta în blogosferă?
Relativ simplu. Observă câţi dintre cei care te laudă îţi sunt prieteni/cunoştinţe şi câţi sunt străini aterizaţi la tine pe blog. Un străin îţi va aduce o laudă pentru că o meriţi şi din 5 care vor aprecia un text, doar unul se va obosi să lase un comentariu. El te va ţine minte şi va reveni şi mâine. Dacă îi mai serveşti încă un text bun, l-ai câstigat. Aşa se clădesc audienţele.
De ce e străinul mai important decât prietenul?
Pentru că el o face dezinteresat. El te va lăuda doar dacă meriţi.
Sebi are câteva idei aici despre bloggerii care îi tot cer recomandări. Dan de la spuse.ro e supărat că de ce Dono a devenit celebru şi el nu. Că spre Dono dă lumea link. Da. Spre Dono am dat eu două linkuri. A “ajuns” vedetă. Spre tine am dat tot două. Tu nu ai ajuns. A cui e vina? A mea, că mi-am făcut datoria şi am promovat bloggeri mici? Sau a celui care nu a fost în stare să menţină vizitatorul interesat?
chiar mi-a placut articolul asta
zoso: Dono nu mai e chiar atat de mic. Dar si-a gasit nisa: corporatistele de 28+, care-l citesc la cafea. Si-o exploateaza la maxim:) Si mai scapa cate ceva pe sleau, sa mai intre si baietii de la Politehnica. Smart.
Zoso nu cred ca e datoria ta sau a altui blogger sa „dai link”.Eu cred ca in momentul in care un blogger scrie bine va fi remarcat. Mai intai de „fellow bloggers”, mai apoi de cititori ocazionali etc…
Daca singura modalitate de a iesi in evidenta este sa „primesti link” atunci poate blogosfera nu e de tine.
Cat ai lucrat la textul asta? Mi se pare prea inteligent. Ori esti intr-o pasa de melancolie si reflectie.
paul, o jumatate de ora, aseara
rintintin, am zis eu ca e mic?
Ideea articolului e foarte buna. Exemplele muzicale nu sunt dintre cele mai fericite. In provincie Kumm si Coma umplu salile pana la refuz. Travka aveau la randul lor o baza solida de fani, dar din motive personale au decis sa puna capat proiectului acum aproape un an (de aici si lipsa lor din peisajul muzical).
si adrian minune umple pana la refuz in canada. si in spania. ca aia mor sa vada romani cantand. cand te duci sa canti in feteşti, vin toti rockerii sa te vada, chiar daca tu esti de kkt.
bun, ce faci cu strainii care vor sa-ti devina „prieteni”?
1/2 off-topic:
Travka si Urma sunt niste tristi.
Kumm au reusit sa umple Opera pana la refuz. Si in general e arhi-plin la concertele lor. Ei merg pe o schema care pana la urma are mari sanse sa dea roade (merg din club in club, din bar in bar, se bazeaza pe promovarea directa si din gura in gura – cam ca metallica. si deftones. :p).
Coma si-au batut joc. Au fost lenesi.
Te prinzi tu ce-am vrut sa zic.
Ok. Poate este vina mea. Dupa doua link-uri de la tine, puse in doua posturi in care am fost criticat, nu am ajuns celebru.
Vreau doar sa clarific ca, nu sunt suparat pe Dono, l-am folosit ca exemplu, am vrut sa explic ceva. Se pare ca nu am facut-o bine, s-a inteles cu totul altceva. Dono e bun, il citesc rar, dar stiu ca scrie bine.
Am sa dau un raspuns la ce ai scris, nu stiu daca astazi sau altadata (acum chiar nu am timp).
P.S. Ai primit mail-ul de la mine in legatura cu twittere.ro?
P.S.2 Mai bine ca nu ai pus link-ul spre mine, altfel ma simteam nasol, poate ratam inca o sansa, sa ajung vedeta.
dono nu a fost criticat? uite, pe el si acum il injura lumea, ca scrie mult si pentru pizde.
ps: da
@zoso: cam ingusta perspectiva ai la acest articol. par example am putea vorbi de zeci de bloguri mai bine scrise ca al tau sau de bloguri extrem de specializate, bloguri care livreaza continut cu valoare si care nu au nici o sutime din traficul tau. exagerand, putem vorbi de ziarul financiar vs. libertatea sau de snow patrol vs pusiket dols. si lista ar putea continua…. e pripit sa generalizezi cu astfel de concluzii si, btw, apreciez urma si kumm si nu intotdeauna succesul se masoara in trafic/audienta
perspectiva e cuvantul de ordine. e o perspectiva. nu e adevarul absolut.
cand am vazut titlul articolului in mail am crezut ca incepi sa filozofezi pe tema prieteniei :))
ai dreptate cu ce ai spus. In momentul in care primesti un comentariu de la un strain…o lauda inseamna ca ai facu chiar treaba buna cu articolul respectiv.
Eu sunt noua in ale blogului…il am de mai putin de o luna, dar am o medie de 80 de vizitatori pe zi. Articolul care ii atrage pe cei mai multi este „tot ce vrei sa stii despre Bursa Erasmus” …am pus in el o mare parte din cunostintele mele proprii in legatura cu tot ce inseamna aceasta bursa in partea practica…de la intocmirea dosarului, interviul…tot…iar faptul ca multi mi-au dat mailuri, cativa mi-au lasat comenturi „multumesc, m-ai ajutat foarte mult…e foarte bun articolul” ma multumeste cu adevarat.
In legatura cu prietenii…depinde ce intelegi tu prin prieteni…eu am prieteni care intotdeauna ma corecteaza…”nu sunt de acord cu tine la asta si la asta” si nu se sfiaza sa-mi spuna ca am gresit ceva sau ca ce am scris nu e tocmai interesant.
Numai bine
Sunt un incepator in ale blog-ului, deocamdata scriu despre ce-mi vine in minte, despre ce ma afecteaza, adica n-am o „nisa”, nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva acum, cand inca invat. Nu postez regulat, nu am o tema anume. Blog-ul este inca in lucru, folosesc un ‘skin’ generic, si nu am toate paginile finisate, mai mult sau mai putin din lipsa de timp.
Cu toate astea am cativa cititori, chiar daca nu comenteaza, ei sunt acolo, si-mi citesc aberatiile si frustrarile. Simplul fapt ca stiu de mana de oameni care se intorc la mine in fiecare zi, chiar si pentru 2-3 minute, sa vada ce mai e nou, ma face sa continui, si ma simt nasol cand nu apuc sa scriu ceva.
De ce toata lumea cauta afirmare, bani, glorie de pe urma blog-ului?! Ia-ti un job pentru asta! Si scrie din pasiune, nu din interes! O sa ai mai mult succes decat multi altii care se cred mari si tari!
Ultima fraza nu e indreptata spre tine zoso, ci spre cei care aspira spre celebritate pe net!
Ar mai fi si situatia cealalta – in care un prieten e obisnuit cu „vechiul” tine, iar daca vrei sa iti faci o trupa, de exemplu, iti va spune ca esti nebun, ca nu esti tu, ca n-o sa reusesti niciodata. Dar ideea e aceeasi – feedback-ul strainilor e mai valoros, pentru ca-s sanse mai mari sa fie obiectiv.
Intodeauna am avut mai multi „straini” decat prieteni. Si sunt foarte fericita cu asta. Cat despre blogging, prefer sa nu comentez. Pentru ca eu nu stiu sa fac blogging. Eu doar scriu.
„La fel şi părinţii le repetă copiilor că sunt cei mai frumoşi, cei mai deştepţi, cei mai super-mega-ultra geniali. Şi le dau drumul în lume cu ideea asta.” – subscriu. Nu sunt inca mama, dar am lucrat 5 ani in invatamant… Nu cred ca exista oameni idioti. Educatia primita ii tampeste.
Eu sunt un strain venit pe blogul tau ca am auzit in catavencu sau aiurea. Si apoi am revenit constant pentru articole misto. Deci, facandu-mi datoria de strain, iti spun ca ai un blog misto, mestere
ai dreptate. eu sunt unul din acei straini. Nu m-am gandit pana acum sa las si un comentariu. Acum o fac. si promit sa laud cand este cazul sau sa injur. Succes
Se vede ca traiesti unde traiesti, asa gandeste un neamt. Si e corect
ai 100% dreptate. foarte bun articolul, felicitarile mele
nu ti-ai ales bine exemplee de trupe fara fani. Kumm au tot timpul sala plina, si nu sunt doar prieteni. Urma chiar sunt de calitate. Travka erau geniali. Coma sunt si ei buni, desi ce canta ei nu cred c-o sa prinda vreodata la publicul mare. (apropo, ei provin dintr-o trupa de „prieteni” fara succes. )
Succesul in Romania oricum e aproape imposibil. Multe trupe din Ro sunt bune dar nu au public, sau chiar daca au au probleme cu casele de discuri care nu inteleg ca albumul de debut a unei trupe promovate putin nu trece de 5000 de exemplare, fiindca la noi lumea nu intelege ca daca vrei sa aiba succes o trupa trebuie sa le cumperi albumul.
Si iata cum un post „despre oameni” ajunge sa fie „despre comunicare”.
Sper sa-mi permiti sa citez post-ul asta unor sociologi care cred ca azi comunicarea e … despre tehnologiei sau/si unor comunicatori care cred ca oamenii sunt cifre
filosofie dupa wc, ca tot am iesit amu din baie.
90% din cei cu linkuri la useri au un blog pus. cu toate astea nici un post in afara de cele a lui arhi nu m-a determinat sa dau un click pe ele.
Eu zic sa nu introducem toti bloggerii in aceeasi oala. Sunt unii pentru care bloggingul este un hobby si prin urmare nu ii intereseaza traficul, numarul de abonati sau relevanta articolelor pe care le publica. Acestia scriu in primul rand pentru ei insisi. Apoi sunt ceilalti, mult mai putini decat primii care, fie traiesc din blogging, fie doresc ca prin intermediul blogului sa devina cunoscuti – pentru acestia conteaza toate lucrurile care pentru ceilalti nu conteaza.
Problema apare atunci cand cei care trateaza bloggingul ca pe un hobby doresc sa obtina rezultatele pe care le obtin cei care trateaza bloggingul ca pe un job. Iar daca nu reusesc, se plang ca mafia blogosferei nu ii lasa se afirme.
Poate oamenii fac ceva din simpla placere, asa cum simt, fara sa doreasca aprecierea nimanui. Exact cu e la concursurile de karaoke, nu trebuie sa canti bine atata timp cat oricum nu te asculta nimeni.
Ai intuit corect ca trebuie sa iti apreciezi straini ce lasa comenturi pe blog – e logic ei nu au niciun interes in a te peria si astfel iti intuiesti punctele slabe.
Revin iar cu mica mea obsesie: blogul personal.
Eu nu sunt celebru. N-am facut nimic ca sa devin si nici nu cred ca o sa fac. Nu pentru ca nu ar fi fost frumos sa ma recunoasca lumea pe strada, sa ma cheme la TV si sa imi dea Mertane in teste. Ci pentru ca nu la asta am inteles eu ca trebuie sa imi serveasca blogul. Nu vreau sa stau de 3 ori sa ma gandesc daca, avand in vedere strategia mea bine pusa la punct de a deveni A List Blogger, ar merge sa scriu asta sau ailalta. Blogul incerc sa-l las sa fie un jurnal si de multe ori un loc de joaca.
Mai e o chestie: eu citesc cativa bloggeri din top Zelist. Dar putini. Pe unii (cum e cazul tau Zoso) ii citesc pentru ca imi place ce scriu, si cand spun ca ii citesc, asta o fac de mai bine de 3 ani. Pe altii ii citesc ca sa vad ce mai scriu aia marii. Si de multe ori stau si ma gandesc cum dracu au aia asa mare trafic, la banalitatile pe care le debiteaza. Si imi aduc aminte de SEO si OTV. Ei bine, de la astia n-am nevoie de link. Nu ca n-as vrea trafic, dar sunt sigur ca publicul lor ar veni la mine, are citi 3 posturi, s-ar lamuri ca nu e ceea ce ii intereseaza si s-ar cara. Si nu vreau sa le risipesc timpul.
Hai si cu prietenii. Uimitor, blogul meu nu e citit decat de vreo 4-5 persoane pe care le cunosc (prieteni, rude). Restul sunt oameni care au ajuns cumva pe blog si din varii motive au revenit. Imi place sa cred ca din cauza continutului.
Inchei cu formatiile. In liceu am avut formatie cu niste prieteni. Am incercatun hardcore spre rap metal, cum incepuse sa se poarte. Am tinut-o vreo 2 ani si n-am inregistrat nimic in studio. Am avut un singur concert mai serios, la care au venit prietenii nostri +1 om care vazuse un afis A4 in Romana. Doar si pentruala si ne-am simtit eroi. N-as fi dat asta ca sa fiu in pielea unui Bittman rasulflat cu 1.000 de babe pe post de fane.
Ahaha… Aplauze, domnu’ Petcu, pana acum ati mai spart oale cum ati mai spart, dar acum chiar c-ati facut-o de oaie. Deci in opinia dvs. Travka si mai ales Kumm sunt penale.
Haideti sa va spun ceva, for your personal knowledge. Kumm este una dintre cele mai bine vazute trupe de Nu jazz et al. in strainatate, desigur, nu aici.
Aici sunt penali.
Cat despre Travka… Aici sunt putin subiectiv, recunosc, ca il cunosc personal pe George si na, numai cuvinte de lauda despre el.
Mai usor cu laturile, faptul ca o trupa nu prinde la publicul ahtiat dupa rockeri cu bling-uri si bustul gol (Led), nu inseamna ca sunt penibili.
Doar o parere personala.
demonstrezi exact ce am scris. prietenii trupelor de cacat nu ma pasioneaza.
E trist ca oamenii ”care-i apreciaza” sunt oameni lipsiti de cultura muzicala sau literara care la randul lor defuleaza cateva frustrari de genii neimplinite.
Situatia e numa buna de transpus in blogosfera.
Sunt perfect de acord cu Zoso. De exemplu eu sunt constient de sansa avuta cind Zoso a dat un link spre un articol de pe blogul meu cit si de irosirea ei prin faptul ca nu am mai scris nimic in ultima vreme…
Iar te iei gratuit de Kumm si Urma. nu-s trupe de rockeri manelisti ca Iris sau Cargo, care sa prinda la mult public si nici nu cred ca asta e scopul lor. Cred ca a trecut perioada din anii ’80-’90 cu armate de fani (dobitoci) care sa idolatrizeze o formatie.
Coma e o trupa destul de avarage si lipsita de multa originalitate, dar ok pentru generatia lor, iar nici Travka nu sunt cine stie ce, desi mai mai scot din cand in cand chestii bune. Si toate astea 4 trupe (ma rog, 3 inca mai activeaza) sunt capabile sa stranga sufcient public la un concert de club, dar oricum mai putin decat strange Cargo la festivalul berii.
andrei, daca spun ca esti prost te superi? cum pla mea sa imi spui ca ma iau gratuit de ei si dupa aia sa ii faci manelisti pe aia pe care stii ca ii apreciez? repet intrebarea: esti prost?
daca toti ar avea curajul sa recunoasca treaba asta am ajunge departe
mdah.. asta e zoso
pai daca tot te iei gratuit de niste formatii care imi plac, ce ma impiedica pe mine sa ma iau de niste formatii care tie iti plac? (vroiam sa scriu ca si Coma e un fel de Cargo a generatiei nu-metal, adica mediocri si lipsiti de originalitate, dar exageram un pic) da, stiu, e blogul tau si ar trebui sa respect asta cand comentez aici.
nu-s eu avocatul celor de la Kumm sau de la Urma, dar nu-mi place ca te iei constant si, mai ales, slab argumentat de ei. e problema ta ca pentru tine rock-ul romanesc s-a terminat prin 96 sau cand naiba a scos Iris, Cargo sau Celelalte Cuvinte ultimul album decent si dupa aia ai inceput sa asculti si apreciezi labari ca BUG Mafia. nu zic ca n-ai dreptul sa-ti spui parerea, dar ma astept mai mult de la tine decat argumente gen „kumm/urma sunt naspa pentru ca au fani putini”, „kumm/urma sunt naspa pentru ca totii idiotii care se dau cool zic ca-s misto” sau „kumm/urma sunt naspa pentru ca au impresii de mari artisti”.
ps: prin asta, cred ca ti-am raspuns (probabil afirmativ) si la intrebarea daca sunt prost
ps2: po’s scriu si eu „pla” aici, ca am incercat sa ma abtin
andrei, asta subliniam si eu. nu ii poti face pe aia stupizi si pe aia drepţi, ca amandoua găştile sunt idioti.
@zoso pe twitter este mai greu cu 140 de caractere.
– nu am criticat calitatea voasta de blogger sau cum scrieti.
– sunt multumit daca prietenii mei ma apreciaza, doar ca o fac foarte rar. Nu am prieteni ca ma lauda doar pentru ca imi sunt prieteni.
– sunt constient ca sunteti buni.
– nu va compar cu altii din trafic, decat din punct de vedere al vizitatorilor unici, de multe ori mai nerelevant decat Ze List.
Eu am criticat in articol doar ATITUDINEA voastra fata de bloggerii mici si ATITUDINEA bloggerilor mici fata de voi.
Mi-a placut ce-ai scris aici. Am trait pe propria piele ca de multe ori strainii sunt cei care iti spun parerea sincera si iti apreciaza sau nu munca, nu prietenii, care in general sunt subiectivi.
Apropos, nu pot sa cred ce a scris Andrei despre Cargo si Iris si tin sa-i spun ca nu sunt deloc de acord cu comentariul lui. De altfel, chiar in ultimul meu post am vorbit depre Cargo si se poate vedea cat sunt de apreciati.
@Dan: esti incoerent. eu m-am legat de asta
„Daca ne-am lua dupa numarul de vizitatori unici, nu ar fi asa mari”
si da, ai dreptate, comparandu-ma cu urbanspam, cu badea, cu codrosu, cu spammerii pulii, sunt mic. chiar daca am trafic mai mare decat toti, sunt mic pe langa ei. dar eu nu ma compar cu ei. de aceea am si iesit din trafic.ro, pentru ca exista la un moment posibilitatea sa zica cineva ca „al doilea blog, dupa zoso, e urbanspam”, ori asta nu imi face bine mie. de aia am salutat trecerea lui cabral pe primul loc. e relativ simplu.
Foarte tare postul asta! E valabil si pentru one hit wonder cum ar fi Catalin Crisan cu melodia lui stupida de 2 minute, sau cu gara mica a lui Dorobantu sau Dan Spataru, mereu ii incurc. Si Savoy nu stiu daca au avut cu adevarat o melodie de succes…
Aceeaşi stratagemă e valabilă şi pentru Travka, Urma, Kumm, Coma…Toate trupe mari, geniale chiar, dar cu atât de puţini fani încât să nu conteze.
Iar esti prost si nu stii despre ce vorbesti. Iesi si u din casa..
Ai foarte mare dreptate! Dar ce e de facut? Adica tu lu’ copilu tau ce-o sa-i zici? Ca e urat sau ca s-a ingrasat ca a mancat shaorma de la Dristor, sau lu gagica-ta cand o sa faca prima ei placinta de visine ce-o sa-i zici, ca e mai buna aia de la MEC ? Adica e ok postu, da’ nu inteleg de ce tre sa existe discutia asta, adica te asigur ca Travka, Urma, Kumm, Coma sunt destul de apreciate ca trupe. Ca nu ii vezi in emisiune la Kapatos sau nu-i auzi pe pensionari vorbind in piata de ei e altceva… Du-te la un concert si vezi ca o sa fie ok.
Cine isi alege asemenea prieteni care doar lauda gratuit, isi cam merita soarta.
Exemplele din muzica nu-s prea bine alese. Prin exprimarile tale la adresa lor arati ca ai niste ochelari de cal (si eu am din astia la adresa celor de la Travka). Cel putin trupa Kumm umple barurile (locatii mici de obicei) atunci cand tin un concert. Si nu ti-o zice un fan al trupei, dar iti recomand totusi sa mergi la un concert de-al lor. S-ar putea sa ai surprize.
Rockul romanesc (vechi si actual) e un mare nimic (inclusiv Iris, Cargo), fiind lipsit de originalitate in general.
Prietenii (trei-patru cati ai norocul sa ai) sunt cei care te aduc cu picioarele pe pamant sau te ridica-n nori, dupa caz…de nu-i sinceritate unde-i prietenia ?
Cat despre Apreciere, de ce sa-ti faci atatea griji? Te simti impacat cu cuvintele alese de tine sa spui un gand? Gandul reflecta ce spui? Crezi in el? Daca da, atunci pentru ce mai astepti aprecierea altora? Daca o faci pentru banuti, e altceva. Atunci poate e cazul s-o numesti altfel.
Despre copii: eu cred ca un parinte reinvata impreuna cu copiii lui Sinceritatea, sau nu..daca da, familia va spune permanent lucrurilor pe nume, daca nu, nu mai conteaza ca oricum nimanui nu-i mai pasa.
pentru fanii trupelor de cacat, discutia nu este despre muzica rock. stiu ca unii aveti creiere mici, dar chiar nu e. incercati sa va abtineti.
„Un străin îţi va aduce o laudă pentru că o meriţi (…)”
Da ! Da! Da!
De la un necunoscut: Felicitari pentru postul asta!
Eu vreau o lume mai buna.
Nu ma promovezi si pe mine ? ;;)
In RO e o mare reticenta cand vine vorba de a-i spune unei cunostine, prieten, coleg de munca ca face un mare rahat. E mult mai simplu sa il laudam. Si de aici apar toate iluziile de artisti, designeri, cantareti sau mai stiu eu ce…Iar cand uneori spui adevarul, amicul brusc nu iti mai e amic si te acuza ca esti invidios. Sau ca vrei sa il sapi…
Pff,ce post..la obiect si foarte adevarat:)
Nu cred ca avem aceeasi notiune a ceea ce înseamna un „prieten”.
Pentru mine este un om cu care împartasesc interese si pasiuni comune; caruia îi sunt confesor si care mi se confeseaza (inclusiv atunci când unul dintre noi calca vreo lege, umana sau divina); pe care îl îmbarbatez când este descurajat si pentru care ma bucur când este fericit; caruia îi admir calitatile si îi tolerez defectele.
Relatia între mine si prietenul meu se bazeaza pe un minim de simtaminte reciproce: respectul, onestitatea, altruismul.
Ïn consecinta, în special din partea prietenului ma astept (si solicit) la cea mai deplina sinceritate. Vreau ca el sa îmi spuna ca am gresit; vreau ca el sa-mi spuna ce gândeste, sa nu ma minta din dorinta de a ramâne „în relatii bune” cu mine. Unui prieten nu trebuie sa-i fie frica sa se certe cu mine (pentru o cauza buna!) si sa ne înjuram ca la usa cortului, fiindca o prietenie adevarata nu se strica la prima cearta.
De aceea daca as fi un blogger (artist, performer etc) as cauta sa obtin parerea prietenilor întâi (definitia mea) si abia apoi a strainilor.
Trebuie sa recunosc ca portretul creionat mai sus nu se mai regaseste în societatile moderne si ca pe masura ce înaintezi în vârsta sansele de a-ti face un asemenea prieten scad dramatic.
Acum oamenii se multumesc cu prietenii-amici: de Y!M, de pahar, de familie, de bloc, cu care iesi la un gratar, mergi la munte, s.a.m.d.
[O exceptie notabila sunt prieteniile care se încheaga în circumstante extraordinare: în razboi/armata, în puscarie etc.]
In concluzie, cred ca tu te refereai mai degraba la prietenii-amici, care nu vor sa creeze animozitati spunându-ti un adevar neplacut; pentru mine acestia nu vor fi niciodata prieteni (pur si simplu).