Trimit câteva rânduri despre problema cu versurile nasoale de la balurile bobocilor, asta în calitate de fost membru în consiliul de administrație al unui liceu din București.
Care este traseul administrativ de organizare a unui bal al bobocilor? Directorii nu vor să aibă nimic de a face cu chestiunea asta, nu au auzit, nu-i interesează, nu vor să știe. De obicei apare de niciunde un comitet de organizare a balului din rândurile elevilor, mister total cum se formează acest comitet, ăștia micii sunt vicleni și agili și știu să-și acopere urmele.
La ceva vreme după apare un comitet de organizare din partea părinților. Absolut haotic, părinții celor de clasa a 9-a nu se cunosc între ei și oricum pe marea majoritate a părinților nu-i interesează ce se întâmplă în școală decât dacă e vorba de o chestie care-i atinge în mod direct, atunci da, încep cu discursul clasic „hai să fie uneală, să fim împreună ca să-mi rezolvați mie problema!” urmat de miorlăiala „da, de-asta nu se face nimic, pentru că nu suntem uniți!” Asta în afară de dilii și diloaicele care populează grupurile de părinți. Ăia cu copiii mai mari stau pe margine și râd în pumni: „lasă-i pe fraieri să sufere cum am suferit și noi!”
Comitetul elevilor este întotdeauna cu un pas înaintea comitetului părinților. Patru ani la rând am văzut aceeași poveste: comitetul elevilor visează să facă profit din biletele vândute pentru bal, nu le-a ieșit niciodată. De fiecare dată părinții au trebuit să facă cumva rost de banii care lipseau. Ăia micii nu vor să spună nimic despre organizarea balului, nici sub tortură, ei doar vor bani. De obicei părinții află în ultimul moment unde se organizează balul și ce trupe vin să cânte. Dacă încearcă cineva să schimbe ce a hotărât comitetul elevilor iese un vaiet și o jălanie de zici că se termină lumea.
Impresia este că undeva există un centru de coordonare care stabilește ce se întâmplă în sezonul balurilor, există undeva o entitate obscură care controlează procesul. Atâta că entitatea asta discută exclusiv cu comitetele de elevi, dacă apare un părinte în peisaj entitatea asta face puf! și dispare. Comitetul elevilor este de obicei șantajat „dacă nu faceți cum vă spunem nu mai vine nici o trupă la voi!” Dacă se bagă un părinte mai înfipt în chestiune și încearcă să facă ordine iese haos, ăștia micii sunt dibaci și vicleni cum vă spuneam și știu să-și apere interesele. Cu puțină insistență se poate scoate organizarea de sub controlul elevilor – însă cum ziceam, entitatea care asigură contactul cu trupele „bune” dispare din peisaj și balul va fi calificat un eșec – din punctul de vedere al elevilor.
Ideea e simplă: conducerea școlii și părinții cedează în fața șantajului elevilor, iar entitatea asta obscură de care vă ziceam face bani – bani serioși, vorbim de 3-4-5000 de euro pentru o cântare de la o trupă de-asta în vogă de trapanele. Patru ani consecutivi nu am auzit de factură pentru guriști – din nou: părinții sunt de vină că acceptă asta. Dar cum ziceam: părinții sunt dezorganizați, printre ei tot felul de nebuni („dar de ce să le stricăm petrecerea copiilor?”), ăia micii sunt manevrați din umbră și sunt uniți.
Pe vremea noastra, balul bobocilor era organizat de cei din clasa a XI-a, nu de boboci. Iar noi am facut profit acceptabil din vanzarea biletelor. Am inchiriat sala pe o suma modica, proprietarul era fericit ca are cui sa faca vanzare la bauturi (teoretic fara alcool). Pentru muzica am avut un „DJ” ca la nunta, varul unui coleg, nu se punea problema sa cante trupe. Programul era elativ simplu: concurs de miss / mister cu intrebari gen „sasa cai frumosi”, o trupa de colegi care erau la „dans modern” la fosta Casa a Pionierilor au facut si ei spectacol, mai erau niste trupe gen „brigada vesela” (un fel de Divertis cu liceeni) etc. In rest, baga varu’ dedicatii de pe CD-uri. Toata lumea fericita. Absolut zero parinti si/sau profesori implicati in organizare. La balul propriu-zis mi se pare ca au fost invitati si ceva profesori, dar n-au stat mai mult de o ora.
Asa e, doar ca acum sunt chestii care nu se mai aplica:
„Am inchiriat sala pe o suma modica, proprietarul era fericit ca are cui sa faca vanzare” – nu prea mai exista asta (nici macar in orase mai mici), orice sala mai de doamne-ajuta e rezervata pentru tot felul de evenimente (aka nunti in majoritate)
„Absolut zero parinti si/sau profesori implicati in organizare” – idealul nu se mai aplica cand sumele de bani la mijloc cresc
„nu se punea problema sa cante trupe” – asta ar fi fain sa se ia totusi in considerare. Nici la noi nu s-a pus problema. Bine, nici nu prea aveam de unde alege in vremea cand muzica romaneasca era divizata simplu intre „roacari”, „rapperi” si cei care faceau playback la hituri din anii 60/70 iar daca invitai profi, era ca la nunta acum, trebuie sa bagi si niste slagare comuniste pe care nu le suporta 90% din oameni dar aia 10% te vorbesc de rau daca nu o faci. Azi nu doar ca esti rupt in cur daca nu o faci, dar intermediarii vor sa ia si pielea de pe om (alt motiv sa se bage profi/parinti in seama). Efectiv nu se merita.
La fel și ”pe vremea mea”. Balul bobocilor se organiza în sala de sport a liceului, cu un DJ care încasa puțin sau venea pro-bono, toate cheltuielile (care nu erau multe, ceva suc și sărățele pentru masa juriului) se acopereau din sponsorizări. Cei de clasa a XI-a se ocupau de organizare și umblau prin oraș pe la firme și comerțuri unde primeau diverse care să îi ajute în organizare. Se organiza concurs de miss și mister cu probe, intrarea la bal nu îmi mai amintesc dacă era gratuită sau un preț simbolic. Erau invitați profesorii și bineînțeles, asistau aproape toți elevii de liceu.
Câștigătorii concursului miss și mister Boboc câștigau, țineți-vă bine: NIMIC :))
Doar renume că au fost miss/mister boboc anul respectiv.
Era un orășel mic, fără pretenții, dar m-am distrat la fiecare bal al bobocilor din toți cei 4 ani de liceu.
Pe vremea mea se făcea în sala de mese a cantinei liceului. Toate evenimentele, nu doar Balul Bobocilor. Alternativ, se mai folosea sala de sport, dar mai rar, ca să nu afecteze suprafața de joc.
Ce ne mai place să controlăm totul. În 90 puteai să asculți în generală și Mafia și Pink Floyd și nu voia nimeni să îți pună pumnul în gură.
Manelele au fost și ele acolo dar pe vremea aia erai privit cam ca o ladă de gunoi dacă erai fan
Așa ne comportă de parcă balul bobocilor ar fi triggerul decadentei în viață.
o sa ne zici ca mare lucru ca mai baga si ei cate o pastile, ce noi nu am fumat in baie!
in 94 cand am avut eu balu’ bobocilor de organizare se ocupa clasa a XI-a.
Liceul meu a avut la sala sporturilor in BV. DJ, fara trupe. Avand in vedere ca erau 2 clase pe fiecare an, adica 8 clase a cate ~25 de elevi, a fost cam cat o nunta ca nu au venit toti si din alte licee nu prea au avut acces.
Miss si mister a iesit o fata frumoasa cu partenerul ei uratel, toata lumea a aplaudat si aia a fost
Am fost si la Mesota la balul bobocilor ca avram prieteni acolo. Liceu serios, aveau blazon si uniforma liceului. A castigat una Andrada care la proba de striptease a ramas in tanga si sutien. Balul a fost la sala tractorul unde au intrat care de pe unde, muzica de la DJ si om langa om. Avea aer de discoteca comunala. Ne-am distrat ca eram tineri.
„Probă de striptease” – am citit de două ori.
de ce?
https://dexonline.ro/definitie/striptease
„…Directorii nu vor să aibă nimic de a face cu chestiunea asta, nu au auzit, nu-i interesează, nu vor să știe…”
„…marea majoritate a părinților nu-i interesează ce se întâmplă în școală decât dacă e vorba de o chestie care-i atinge în mod direct…”
Deci tu, ca fost membru în consiliul de administrație al unui liceu din București, scrii chestiile de mai sus, apoi încerci să…ce? Să dai cumva vina pe elevii de 15 – 18 ani și pe o „entitate obscură” care fac și dreg.
Nu e vorba de dezinteresul adulților (profesori, directori de școli, părinți) pentru viața școlară și extrașcolară a copiilor, dezinteres care se manifestă la toate nivelurile și în toate domeniile care au legătură cu copiii. E doar o „entitate obscură” și niște unii mici și vicleni, nu?
Ca membru în consiliul de administrație al unui liceu din București, membru care aparent nu e de acord cu ce se petrece pe la balurile bobocilor (asta am dedus mai mult din titlu, fiindcă în articol e voba mai mult despre bani și despre cu ăia micii îi „fac” la marea artă pe adulții din jur), cam ce ai întreprins pentru a încerca să corectezi chestiile care nu îți convin? Vreo ședință cu toți părinții de pe nivel la început de an în care să fie puși în gardă cu privire la balul bobocilor? Vreo discuție cu elevii, eventual implicare în comitetul ăla al lor, ca să nu deraieze prea mult? Explicat care e treaba cu evaziunea fiscală, facturi, bonuri etc., că văd că te plângi în text? Nu? Nimic de genul? Probabil nu e treaba conducerii liceului să……
Nu cred că am citi text mai penibil pe acest subiect de când sunt.
Atatea randuri, cand putea sa zica scurt „cineva sigur are o combinatie acolo”.
Pe vremea mea :))) … cam asa era cel putin, cineva care avea un parinte implicat in organizarea de concerte prin urbe se ocupa de organizare si bineinteles ca isi lua partea leului.
Cand am fost eu la liceu, se organiza teen fest. Era un concurs intre doua licee diferite, cu diferite probe: dans, canto, cultură generalã, etc. Era si Miss Boboc.
Colegiul Economic vs Henry Coandă la Teen Fest 2010 – ARADON https://share.google/tSsCuouY7L2NPCZpa
Haha, prin 98-99, nu mai stiu sigur, i-am ars pe Ghibala un concurs de-asta. Hai Slavici!
Si pe vremea mea cei de a XI-a organizau balul. Se facea un concurs de proiecte si clasa mea a fost castigatoare.
Desi pe atunci nu realizam anumite aspecte, dar sa inchiriezi Kristal Glam Club si sa chemi artisti in voga la vremea aia precum Fly Project, Anda Adam si Velea, Zale si Dj Optik nu era chiar la indemana,
Am avut o firma care s-a ocupat in mare parte de organizare. Banii de bilete? 10 lei / 100 de mii nu cred ca acopereau chiaria clubului.
Grosul era din sponsorizari. Un parinte lua o sponsorizare de la firma unde lucra, alt parinte scotea un articol in ziarul de unde lucra si tot asa.
Diriga, saraca, alerga dupa noi sa verse sticlele de vodca pe care le stocasem cu grija. Ajunsese sa miroasa fiecare cutie de suc de portocale ca sa fie sigura ca nu mai e strop de vodca :))
Sucul ala de portocale sigur era la deruta ca s-o tina ocupata
s-a dus naiba si frumusetea balulilor de boboci. N-am inteles-o asta cu miss si mister nici cand eram in liceu nici acum. Pe vremea noastra daca voiai sa aduci trupa si ramneai cu gaura aia era. oricum la fiecare bal era unu care fura banii de bilete sau vindea bilete in regie proprie.
Noi asa prosti am fost ca am facut bilete imposibil de xeroxat, inseriate, laminate, cu model care nu iesea la xerox. dar nu ne-am gandit ce se intampla cand vine o gasca de baieti negri si suparati cu bilete false la usa clubului si ei vor sa intre si nu le pasa ca „ei au dat bani”. cam greu sa nu-i lasi sa intre.
dar nu vedeai umbra de parinte sau de profesor la organizare. maxim la partea care se tinea la teatru. in club era fiecare pe treaba lui.
Mai rău e că Miss și Mister Boboc există și în mediul universitar… Cred că am fost la un bal al bobocilor, prin clasa a 5-a sau a 6-a and that’s it… I don’t give a shit.
La liceele din CLuj se organizeaza Miss si Mister Boc
am scris un comentariu in care criticam anumite opinii de pe aici..dar pana la urma mi-am dat seama ca gresesc..asa ca l-am sters..dar am zis totusi sa ramana macar ceva din toata treaba asta
what about 6000 oiro dati la Dani Mocanu avans pentru eveniment ce ar fi trebuit sa se intimple peste cateva saptamini? din care 3000 suportati de familia unui printisor? cost total 12.000 oiro? a se calcula sansele de recuperare
Ideea celui care a scris este gresita. Nu exista nicio entitate ‘obscura’ care sa coordoneze comitetul de elevi. Intamplarea face ca am cateva contacte in industria muzicala si stiu la prima mana cum sunt contactati artistii (vorbesc despre artisti de muzica urbana). De fiecare data au fost contactati de elevi/studenti – fie direct, fie prin booking manager. De multe ori exista un short list cu artistii preferati – daca putea primul preferat, se reorientau catre al doilea.