Eu înțeleg că trebuie să aperi compania și cultura corporate, dar o poți face și fără să jignești în halul ăsta inteligența oamenilor.
Hai să analizăm fiecare punct.
Inflația măsoară creșterea prețurilor pentru bunuri și servicii. Compania ce vinde? Ah, bunuri sau servicii. Deci produsul companiei s-a scumpit, dar cumva compania nu are bani să mărească salariile angajaților. Este foarte logic.
Suplimentar, dacă valoarea adusă crește cu 20% pe an, pot cere mărire de salariu? Ah, nu, că…motive.
Și compania plătește facturi. Și angajatul. Și aia cu „profitul este erodat” este o mizerie. Deci profitul este erodat, dar salariul nu?
Valoarea ta este dictată de piață. Mi se pare jignitor să fii HRistă și să îi spui omului să învețe un skill nou. Sau să demonstrezi că ai adus bani pentru companie. Pentru că de fiecare dată când un angajat a făcut asta a primit flit. Și HRista știe. Du-te și spune că ai adus bani, o să vezi tumbe logice și scuze că nu e chiar așa fix de la oamenii de HR. Fix ăia care zic să înveți un skill nou. Fix ăia care zic să devii mai valoros.
Știu că linkedin e mizerabil și lumea de acolo este oribil de dubioasă, dar unii oameni nu au prieteni și asta se vede.
Stai, stai, ca ai sarit ceva.
Nu cere prostule marire, ca nu esti anul asta cu 10% mai bun ca anul trecut ca sa meriti cresterea asta. Pai pe aceiasi logica de tuta…este produsul sau serviciul cu 10% mai bun? Sau este acelasi cacat de lucru, doar ca mai scump ca sa se pastreze marja de profit?
Asistentul meu personal a concluzionat:
👉 Practic, motivul principal e că angajatorii încearcă să limiteze costurile și transferă presiunea inflației către angajați, știind că mulți nu își permit să plece.
Pe LinkedIn apar aceleași joburi de luni bune . Pe ce pariați? Nu se găsesc oameni buni sau sunt puse la mișto?
nu știu de ce zici de altex că e o companie de kkt.
uamenii mai intra pe linkfix?
Companiile IT de outsourcing fac schema cu postat anunturi (ei neavand proiect sau client), colecyeaza CV-uri cu care se duc apoi catre potentiali clienti in speranta ca castiga clienti. Daca ii place clientului de candidat, te cheama la interviu.
Colecteaza CV uri ca apoi sa te inchirieze mai departe
Mișto că HRizda îți zice să înveți un skill nowmfix ea care, nu-i așa? Învață de se rupe in fiecare an noi skilluri
Firma mareste pretul produsului cu 20% cu justificarea ca e inflatie, costurile cu productia au crescut, dar are pretentia ca angajatii sa lucreze pe aceleasi salarii. Da, are logica, ca inflatia loveste doar compania, nu si angajatii😂
Inseamna ca si HR-istele trebuie sa invete skill-uri noi. Poate sa isi asume si resonsabilitati suplimentare (eu as propune sa se ocupe de curatenia prin birouri – dat cu aspiratorul, sters praful, dus gunoiu etc.). Si sa aduca macar 10% plus valoare (dar nu prin propuneri de stagnare a salariilor).
Adică nu fac asta deja? Că mi se pare mai de folos decât ce fac în realitate ( jocuri și insta, sau lindekin)….
Domnișoara țopăia și pe la Arhi. Văd cu ochiul meu de soacră un tipar docto-pedagogic (jur că habar n am dacă există ăsta da’ persoana excelează).
Are câteva chestii mishto da’ pe lângă ăstea mai are și un talent deosebit de a bate câmpii.
Îmi imaginez că pune o pereche de țâțe pe masă în timp ce se apleacă spre Ghiță de la logistică uitându se peste niște ochelari bine aleși pentru figura asta și explicându i chestia cu 10%.
Aș plăti să văd asta.
However, are un radar bine pus la punct și nu va trece ziua înainte de a mă vedea corectat pentru lipsa cratimelor.
Ghiță de la logistică înțelege că nu are în față o intelectuală cu pofte, ci cel mult o panaramă chioară.
RAIDERE: Nu te vezi necorectat pentru ca citesc la zoso si la Cetin inca de cand au aparut (desigur, nu ca Doamna HR). Talentul de a bate campii e folosit intentionat pentru „poveste”. Se poate si scurt si la obiect, doar ai vazut. P.S: Ghita e in concediu.
N am vazut nimic, lady. Daca tu ai impresia ca da, e din cauza faptului ca sunt relativ educat. Sau ceva de gen.
In context, imi permit o recomandare; ramai la HR si nu gesticula prea tare pe langa macroeconomie.
Ok sa zicem ca are dreptate … ce facem cu colegii noi angajati pe salarii mai mari dar care au atributii identice ? de ce acolo se poate, dar la prostii pe care ii ai deja pe proiect nu se poate?
Legat de „profitul este erodat”, imi aminteste de exprimarea plastica a lui Isarescu cand vorbea acum cateva zile de inflatia de 10%: „după care urmează o absorbţie treptată a acestor şocuri”. Ca si cand daca la anul o sa avem inflatie de 1%, gata ne-am revenit, nu ne mai uitam in urma :)))))
Deflația este coșmarul oricărei(ui) bănci(stat). Mai bine 10 ani de stagflație decât 1 an de deflație.
Deci în ritmul ăsta , inflație 10% și curs tot la 5 lei o să fie mai rentabil să imporți pătrunjel din Australia decât să îl culegi pe ăla din fața casei . . . or să se bată nemții să vină la sparanghel la noi . . . preconizez că în 2-3 ani o să echivalăm valoarea ron-euro . . . poate chiar să-l depășim . . . cerul este limita . . .
Isărescu nu are statură de om de care să-ți fie frică, din contră, lui îi este frică de alții cu accent.
De acolo, pentru mulți români, pleacă problema incipientă…
Dar pe de altă parte firma îmi cere ca unul din kpi-ri, profitul pe proiect, sa fie 32%.
În același timp mailul de la CEO spune că măririle deocamdată se amină pentru acest an fără a preciza termenul,
Și Amber roboata mă caută pe Teams să mă întrebe de sănătate.
Firma indiană, marș mă jegoșilor.
How are you feeling today ? Click ine of the 3 cards.
nici nu stiu de ce am citit mai departe de punctul 1.
daca as fi in dialog cu doamna as intreba-o daca benzina si branza de anul asta e cu 10% mai buna sau mai precisa decat alea de anul trecut astfel incat sa merite pretul marit cu 10%.
dar in acelasi timp ca angajat ar trebui sa fii mereu pregatit sa iti cauti in alta parte daca salariul nu te multumeste. nici n-as vrea sa-i aud balivernele argumentate, imi caut direct de munca in alta parte.
Grasele de la HR au orgasm când pot să fie deasupra unor oameni inteligenți!
Vedem asta pretutindeni în societate atunci când un prost poate conduce (a se citi „guverna”) pe unul mai deștept decât el. Prostul știe că are Level mai mic și atunci i se umflă ego-ul când poate într-un mare final să îi dea peste nas unui Level mai mare.
Vezi „Cel mai iubit dintre pământeni”, tot comunismul aplicat, portocaliul președinte la Casa Albă, etc.
,,Scumpirea benzinei si branzei nu te fac un angajat mai bun.” Nu, dar te poate face mai prost, avand in vedere ca nivelul de trai cade o treapta.
“When I use a word,’ Humpty Dumpty said in rather a scornful tone, ‘it means just what I choose it to mean — neither more nor less.’
’The question is,’ said Alice, ‘whether you can make words mean so many different things.’
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––
’The question is,’ said Humpty Dumpty, ‘which is to be master — that’s all.”
@Sabotor, mi se pare mult 45% pentru salarii, dar e evident că variază în funcție de domeniu/produs final. Deci ponderea va varia dar, ok, admit că estimarea mea a fost prea grosieră.
Atunci, chiar și după ce mai iei în calcul cheltuieli extra venite din CAS, CASS, care-i explicația? Sunt toți căcănari? Mi-e greu să cred asta. Se trage de preț în jos (adică nu crește tot cu 10%) ca să rămână pe piață?
Lol, să zic ceva, sau n-are rost?
fii sincer, zi de mama.
Mama să fie sănătoasă!
Îmi pare rău, dar trecând peste tonul condescendent de rahat, luat strict la cum funcționează lucrurile dpdv al unei economii (ahem) capitaliste, doamna/domnișoara cam are dreptate. Argumentul tău că și produsul companiei se scumpește deci sunt bani pentru 10% la salarii nu e valid. Sau, în fine, nu se scumpește așa, din pix, ci din cauză că se scumpesc cheltuielile. Dacă faci un desen cu In -> Firma -> Out, inflația afectează Out-ul (prețul tău) pentru că deja a afectat In-ul (ce cheltui tu).
Munca angajaților n-are absolut nici o treabă cu inflația. Tu tot 50 lipituri faci pe zi ca angajat, dar sacâz-ul, fludorul, curentul, costă brusc cu 10% mai mult. De aia costă plăcuța ta finală cu 10% mai mult. Dacă firma dă 10% la salarii, produsul va costa cu 15% mai mult, va fi prea scump, oamenii cumpără plăcuța de la alții, firma dă faliment. Brusc, creștere de salariu negativă 100%. E mai bine?
Ca angajat, da, doare, pentru că pâinea și cartofii s-au scumpit și ei cu 10%, dar una-i una și alta-i alta, tipa are dreptate.
Plus, hai să ne hotărâm odată ce atitudine avem față de patroni. Îi muim și le zicem că ne doare-n cur de firma lor, sau ne așteptăm să fie pretenarii noștri și să ne dea bani în plus când se scumpesc toate.
Eu aș băga obligatoriu, undeva la 18-20 de ani un program de 2-3 luni, fiecare să aibă o firmă mică pe mână, să vadă cum e și de partea cealaltă a gardului. Altfel, e ușor să înjuri patronii.
Tu pe subiectul ăsta ești așa… mai stângist (asumat) și poate empatizezi mai mult cu angajații. Dar nu-i vorba de empatie aici, pur și simplu nu funcționează așa.
zi fraza asta cu voce tare. deci produsul acum costă 10 lei. cu curentul de acum, cu costurile de acum, CU SALARIILE DE ACUM. dacă cresc costurile cu 10% , prețul nu ar trebui să crească cu 10%, că nu s-au mărit și salariile cu 10%. angajatorul e doar muist.
@adyzah
„Dacă firma dă 10% la salarii, produsul va costa cu 15% mai mult, va fi prea scump, oamenii cumpără plăcuța de la alții, firma dă faliment.”
Adica inflatia afecteaza doar firma la care fac eu placute? Deci celelalte firme de placute nu vor mari pretul si vor vinde in pierdere?
@Psionics firmele celelalte nu dau 10% la angajați. Dacă dau ceva, dau puțin, să rămână pe piață.
Înțelegeți că trecând peste stereotipurile clasice de patron cu Porsche dar cu angajați sclavi, majoritatea fac un dans pe sârmă de nu vă puteți imagina.
https://www.google.com/search?hl=ro&lr=lang_ro&q=haff+faliment&sout=1
primul lucru pe care l-au făcut după ce au avut un an bun? Cayenne GTS la patron și la soție. nu Cayenne normal, de săraci. GTS. (pentru săraci, GTSul are +200CP, dar și costă cu 50.000€ mai mult)
Aș avea o corecție dacă îmi permiți; dacă doar două componente din prețul final al unui produs final (material x și y) se scumpesc cu 10%.. nu înseamnă 10% adaos la acesta, nu?
Ori, dacă mai sunt două componente (mâna la lucru și profit) care îl mai afectează – poți deduce că există o ușoară creștere într-una din acestea care lipsește din cealaltă.
Asta la nivel matematic, că la nivel de „toți am fi buni de patroni” sunt de acord cu tine.
@SilviuP evident că sunt calcule aproximative, ideea e că marja rămâne mică. De aia citiți chestii gen ”mi s-a oferit 2% sau … doamne ferește, 5%”. Ce zice tipa (și ce zic și eu) e că în nici un caz nu va fi o corelație 1:1 între inflație și creșterea de salariu.
@vali, n-ai înțeles, ar mai veni 5% din extra salarii (peste cei 10% din inflație), deci prețul TOTAL s-ar duce la +15%, față de alte firme care poate stau la +10% sau 12%, etc. Repet, calculele sunt foarte laxe, dar în nici un caz o firmă nu poate acoperi 1:1 inflația în salariile oamenilor. Sustenabil, că, așa, s-au mai văzut startup-uri care au rupt tot la salarii 6 luni și apoi au închis șandramaua.
La aia cu Haff, mi-ai dat fix stereotipul de care ziceam. Pana mea, oameni și oameni…
Creste tva cu 2%, cafeaua de 14 lei se face 16 lei. Sa se calculeze daca cei doi lei inseamna 2% din 14 lei. Similar s-a intamplat in unele tari cand s-a trecut la euro, antreprenorii au rotunjit in plus uneori in mod nesimtit.
Nu mai zic de cei care au si micsorat produsul si au marit si pretul. Dar na e greu sa fii antreprenor.
Ar fi interesant (şi educativ) să vină cineva din publicul tău care chiar are firmă cu, nu ştiu, măcar 10 angajați şi să-şi expună punctul de vedere pe subiect.
adyzah,las-o…nu e despre angajații patronachilor români cu vreun srl …aia nici nu mai găsesc angajați, de aia ne umplem de nepali, pakistani, srilankezi și alte nații ‘deosebite’….că doar aia mai accepta sa fie sclavagiti pe 2 lei de niste specimene …
E despre companiile cu milioane/ zeci / sute de milioane de euro profit anual, și care se caca pe ele sa dea indexare anuala de salariu…și toate au sclavi prosti, păzitori de avere ca tanti asta , care vin cu tot felul de motive/scuze de kkt ….
Eu unul lucrez la companie care are sute de milioane de euro profit anual în Romanika. Nu am mai văzut creștere de salariu de 5 ani (când am obținut datorita unei oferte din alta parte) , pe motiv că îl am mai mare decât un anumit nivel…
Asta in timp ce unii bugetari devin multimilionari… : https://youtu.be/IVHoM1zPbS0?si=uZ_ZrNZLDqDtIMSn
De aia îți vine să le injuri pe tute ca tanti asta, sa le spui in fata că sunt proaste…
@car – hai sa fim realisti, sunt doar afaceri, nu exista suflet. Patronul cauta un angajat care sa produca mai mult pe un salariu cat mai mic si angajatul cauta cati mai multi bani.
Eu inteleg ce spuneti voi despre patroni rai insa piata e fix la fel pentru ambele tabere – ala daca poate sa vanda un produs mai scump cu 10- 20 sau 30% o sa o faca si angajatul este liberi oricand sa isi gaseasca un alt loc de munca platit mai bine cu 10-20 sau 30%, nu?
De ce trebuie sa iti dea firma marire de salariu anuala? Daca tu valorezi pe piata mai mult decat iti dau ei nu pleci maine, instant pe mai multi bani? Ca eu nu prea stiu multi bani care sa refuze bani, nu?
Bigbear, vorbești din cărți…lăsați draq teoria…
Romanika are o economie de kkt, așa că în multe ‘industrii’ exista oligopol.. Astfel, bugetele de salarii sunt limitate, nu poți să iei peste un anumit prag nici dacă ești Messi pe domeniul tau. Alternativa e sa devii solo antreprenor, cu riscurile de rigoare (riscuri mari in situația actuală).
În același timp, inflația, preturile cresc, pentru că anumite categorii (bugetari din anumite caste, bugetari spagari, mici antreprenori care nu prea fiscalizează veniturile, interlopi ) au bani kkalau…
Deci în termeni reali, venitul tau este din ce in ce mai mic ….și să nu vii cu replica proastă : ‘mai ia-ți un job’…
@car, frustrarea ta e frustrarea absolut normală a unui om care iese din LIDL cu mai puțini chestii în coș decât săptămâna trecută, la aceiași bani. Apoi se uită pe știri și vede tot felul de învârteli, tot felul de combinații, și-l ia cu capul. Cunoaștem. Dar, dacă e să căutăm o replică, e ca aia din filmele cu mafioți ”it is what it is”, astea-s vremurile în care trăim
Pe de altă parte, să fim sinceri, de câte ori n-ai văzut pe forumuri – după o nouă taxă pentru firme – replici de genul ”mă doare la p..ă de șef, el să-mi dea banul!”. Vorba lui @Bigbear, și pe el tot la p..ă îl doare de angajat.
Bine, hai sa o înghițim din noi mioritic , cu csf ncsf…
Da, mă uit pe booking si o noapte de cazare la locația unde s-a dus doamna asta fost ‘politician’ e un salariu minim pe noapte…ea de unde o avea bani, proaspăt ieșită de la pușcărie ?
https://www.gandul.ro/actualitate/elena-udrea-si-familia-ei-salvati-de-un-erou-neasteptat-un-urs-a-dat-buzna-peste-cabana-in-care-erau-cazati-este-cel-mai-puternic-si-curajos-20606609
Adyzah: să nu amestecăm firmele zic. Una ce procuce plăcuțe cu una ce produce servicii (IT). Că plăcuța respectivă poate însemna 1% din valoarea totală finală a produsului sau 50%. La servicii nu ai nimic de cumpărat (decât hârtie igienică și cafia)..
Toată gimnastica aia mentală ce o face tanti sigur i-a adus vreo mărire de salar’…..
@Fisherman, err… energie electrică? gaz pentru încălzirea birourilor? Eventual niște hosting? Apă? Banane? (Amazon inside joke)
Poate o să râzi cu apa, până o să ajungi să lucrezi de acasă. Când faci pipi la birou nu-ți dai seama cât consumi. Se adună. ACCEPT că e mai puțin ca la fabrică+strung, dar nu-i chiar nimic.
@adyzah
Gresesti, ti s-a spus deja de cateva ori, dar insisti. Hai s-o luam extrem de simplu:
Produci un ceva, costurile pentru manufactura produsului sunt asa:
– 45% materiale brute, energie, chirie, etc
– 45% salarii
– 10% profit
Daca se maresc cu 10% preturile cu materialele, energia si chiria, pretul final al produsului se va mari cu 4.5%, nu cu 10% cum eronat crezi tu.
in sfarsit cineva a observat ca aritmetica lui adizah e vadit defectuoasa.
@Sabotor, mi se pare mult 45% pentru salarii, dar e evident că variază în funcție de domeniu/produs final. Deci ponderea va varia dar, ok, admit că estimarea mea a fost prea grosieră.
Atunci, chiar și după ce mai iei în calcul cheltuieli extra venite din CAS, CASS, care-i explicația? Sunt toți căcănari? Mi-e greu să cred asta. Se trage de preț în jos (adică nu crește tot cu 10%) ca să rămână pe piață?
@adyzah
Ok, hai sa zicem ca prețul final al produsului e:
– 98% materiale brute, chirii, energie, etc
– 1% profit
– 1% salarii
Dacă îți cresc cu 10% cheltuielile (din cauza inflatiei) aia inseamna 9.8% preturile final mai mare. Dacă mărești salariile cu 10%, aia inseamna încă 0.1% in plus la prețul final. Vrei si tu profit mai mare, ca sa ții pasul cu inflația, mărești si profitul cu 10%, adică încă 0.1% in plus la prețul final, in total ajungând la un preț final mai mare cu 10%. Oricum o întorci nu ai dreptate.
@Sabotor, da, matematic așa e, estimarea la repezeală nu era corectă. Probabil logica a fost alterată de experiența personală, pentru că de fiecare dată când mă pun ăștia să-mi măresc salariul, cheltuielile pe care le am (ca firmă) cresc și ele automat. Din cauza asta rămân la părerea că nu are cum să fie 1:1 creșterea, dar da, nu e nici cum am zis eu inițial.
Toată discuția pe”cifre” e foarte inexactă. Ca angajat, am șanse foarte mici să știu care sunt bugetele și împărțitul lor în interiorul companiei.
Punctul meu de pornire ca angajat ar fi sa aflu care este valoarea mea in piața. Unii o caută pe glassdoor, alții merg la interviuri din când în când, dar ideea e aceeași. Câteodată afli că îți lipsesc niste skilluri cerute în piața. Alteori afli că ești plătit sub piata. Alteori poate ești plătit peste, cu skilluri sub, pentru că știi foarte bine un produs.
Orice informație în plus se poate strânge e de ajutor. Doamna din postare transmite cam același lucru, dar cu biasul de hr care nu isi permite să trimită oamenii la interviuri altundeva. Sfaturile in sine nu sunt rele, doar că acțiunile sugerate nu rezolva neapărat problema (azi compania contractează un client care are nevoie de X, înveți X, mâine nu mai e proiectul cu X, e altul cu Y și intri într-un joc permanent de catch-up)
uff, nu eram sigur daca sa fac un comentariu de sine statator sau sa continui in firul asta… dar cred ca merita aici.
Procentele sunt contra-intuitive. Problema vine de la faptul ca nu cresc lucrurile uniform cu 10% (10% e doar un exemplu – ne imaginam ca asta ar fi inflatia). Productivitatea de exemplu nu o sa creasca cu valoarea asta. Asa ca daca se indexeaza salariile, firma automat nu isi mai scoate profit mai mare cu 10%.
Bun, acum strict economic, de baza: Reducerea inflatiei se bazeaza pe intarzierea indexarii salariale la nivelul inflatiei. Daca cumva indexarea tine pasul cu inflatia atunci se creaza mai multa inflatie. Asta e o spirala periculoasa in care Romania chiar se afla.
In mod natural problema asta s-ar rezolva de la sine:
– vremuri cacacioase => mai putine locuri de munca, salarii ramase in urma, putere de cumparare mai mica, reducerea inflatiei.
– vremuri bune => mai multe locuri de munca, salarii majorate peste nivelul inflatiei, putere de cumparare mai mare, genereaza inflatie de care e nevoie si nu e nici o problema.
Doar ca Romania nu se afla intr-o situatie normala. Imprumutam bani pe care-i bagam direct in economie fara sa incercam sa producem valoare adaugata cu ei (e.g. platim salarii si pensii). Desi suntem in criza avem o rata a somajului extrem de redusa si, realistic, avem nevoie de mai multi muncitori decat dispunem. Deci toata lumea isi permite sa aibe cerinte mari si cer mariri care sa acopere costurile inflatiei, desi asta duce la intretinerea ei sau chiar cresterea ei.
Paradoxul economiei romanesti e ca suntem cu-n picior in groapa si cu celalalt zburam. Suntem obligati, vrem sau nu, sa corectam lucrul asta. Egoismul patronatelor in cazul asta poate fi de ajutor, oricat de absurd sau incorect pare.
P.S. Nu inteleg cum am uitat sa spun asta.. desi o tot aveam in cap: 10% net (ca sa acopere inflatia) inseamna vreo 18% brut. Vad ca in intreaga voastra discutie e neglijat aspectul asta.
@Cosmin
Faci o greșeală enorma. Netul fiind procent din brut, o mărire cu 10% a brutului inseamna net cu 10% mai mare. Pe bune, poți verifica chiar aici:
https://eghiseul.ro/calculator/salariu/
Dar e mișto ca nu înțelegi atata lucru, însă ai păreri despre economie.
@Sabotor: Dap, ai dreptate…. Nu stiu exact la ce m-am gandit si de ce mi-a stat chestia asta in minte. Ma rog, mai degraba m-am gandit la valoarea nominala ce trebuie acoperita.. si mi-a ramas diferenta aia in cap.
Nu m-as grabi sa ignor restul textului dar daca tu vrei, treaba ta. Te inteleg.
@Cosmin
Nu-l ignor, ca nu e neapărat greșit, cu o exceptie:
In Luxemburg si-n Germania se intampla treaba asta si totusi nu-s intr-o spirala periculoasa.
@car „Romanika are o economie de kkt, așa că în multe ‘industrii’ exista oligopol.. Astfel, bugetele de salarii sunt limitate, nu poți să iei peste un anumit prag nici dacă ești Messi pe domeniul tau. Alternativa e sa devii solo antreprenor, cu riscurile de rigoare (riscuri mari in situația actuală).”
Interesanta a doua parte, deci nu vrei sa fii soloprenor ca e greu, nu vrei sa fii antreprenor ca este greu insa vrei sa ai beneficii din partea celor ce o fac, nu?
Fostul angajator mi-a dat o marire de 2%, ceva de gen. Am ras si le-am explicat cat de jignitor este, cand facturile au crescut cu mult mai mult. Mi s-a explicat ca la compania mama “asa functioneaza”. Le-am zis ca facturile nu le platesc cu zambete.
La foarte putin dupa, am plecat. In mod bizar, cand am anuntat demisia, aveau brusc bani de salariu mai mare.
Tot e bine ca ti-au dat marirea cand ai venit cu demisia in mana. Cunosc cazuri cand era nevoie de oameni, cineva a venit cu demisia si i s-a zis ca nu sunt bani, doar sa nu cedeze la „santaj” ca na manager roman el trebuie mereu sa fie deasupra, asta apropo si de tot felul de „influenceri” de pe YT si linkedin care inca o mai tin cu „trebuie sa stii tehnici de negociere, sa argumentezi marirea”, nu mai zic de prostia sa arati cu ce procent ai impactat businessul corporatiei, tu fiind doar o rotita in tot angrenajul.
Revenind la articol, stiti ce punct a omis HRista? vrajeala ca noii investitori (un fond de investitii cum se practic mai nou in IT, unde isi vand unii altora firmele la fiecare 3-5 ani) trebuie sa isi recupereze banii bagati inainte de a se da mariri. Ca si cand investitorii aia o sa imparta profitul facut cu angajatii cand o sa isi faca exit-ul.
Au incercat, da. Doar ca a fost prea tarziu. Si oricum e de maxim rahat sa vina abia atunci cu contra oferta.
Asta pe langa faptul ca e maxima nesimtire sa pierzi timpul tau si al unui potentia angajator doar ca sa primesti o marire de la actualul. E ca un fel de “facem un copil sa ne salvam casnicia”.
Pentru ca de fapt asta e singura metoda reala de a-ti mari salariul: schimbarea jobului. Maririle in companii sunt plafonate, indiferent cat de top performer esti.
Urmaresc fenomenul AI, pana acum, mici progrese pentru “inlocuit” joburi sunt fix pe partea de HR. Evident inca nu inlocuiesc tot departamentul, dar sa “se uite” pe CV-uri e la fel de util ca doamnele care faceau asta pana acum. Deci e posibil ca doamna respectiva sa fie chiar ea nevoita sa invete un skil nou.
ultima propozitie din compunere e aiuritoare. din pacate, specia asta de hr-ista corporatista nu cred ca va disparea prea curand. AI-ul nu poate cobora atat de jos.
Astept, cu interes, skill-urile noi pe care doamna de la HR le va acumula in urmatoarele 12 luni pentru ca, la cum se dezvolta AI-ul, sa zica mersi daca la anul mai activeaza in domeniu.
Am vazut cat de repede s-a dus cultul programatorilor pe p#l@ si sunt o gramada de „mamici de pitici” care si-au traumatizat copchiii sa se duca la licee de informatica si acum sunt nervoase din cale-afara ca nu mai au astia mici viitorul asigurat, cu siguranta dupa HRizde n-o sa planga prea multa lume si se pot inlocui mult dar mult mai rapid si mai usor.
Da, stiu, omul e om, bla bla, lasati. Cateva proceduri bine stabilite si o unealta AI pusa la punct si s-ar putea sa fie chiar mai bine decat cu ele.
Aiurea nici un AI nu a înlocuit cu success vreun programator – exceptând cazul în care programatorul ala nu făcea nimic mai complex decat un „hello world”. Da, știu ca exista companii care au anunțat pompos ca au facut si-au dres cu AI si drept urmare dept. X are mai putini angajați, dar au uitat sa mentioneze ca au angajat de 2 ori mai mulți pe partea de QA sa verifice ce face AI-ul. Asta cand totusi, au pus AI-ul sa faca ceva si nu cum a făcut Amazon, sa anunțe ca magazinul lor super smecher nu are nici un angajat, totul e AI si dupa ceva timp sa fie nevoiți sa recunoască ca tot AI-ul erau de fapt 800 de indieni care se uitau pe niste camere.
pai Sabotoare. Aia aveau dreptate: munca era facuta de AI. dar lumea a inteleg, gresit, ca AI insemna Artificial Inteligence, cand ei voiau sa zica Actual Indians
Eu ca antreprenor poate ar trebui să apăr firmele, dar oamenii au dreptate să ceară salarii mai mari, ajustate cu rata inflației. Angajatul vinde un produs (munca lui) care vine cu niște costuri, nu e gratis. Omul trebuie să mânânce, să se îmbrace, se meargă la băi în vacanță. Alea sunt costurile lui. Dacă îi cresc costurile prin inflație (deci fără vina lui, că doar nu și-a luat Lamborghini), atunci e normal să vrea să își vândă munca mai scump (adică să primească salariu mai mare). Omul vrea doar să nu sărăcească. Una e să nu se poată da salarii mai mari, alta e să vii cu mizerii de texte ca ăsta de la doamna HR.
Explica-mi un lucru, ca antreprenor. A trecut un an, angajatul vine si iti cere 10% ca viata e mai scumpa si in acelasi timp ai inca 5 cv-uri pe masa, oameni care sunt dispusi sa faca acelasi lucru pe 90% din salariul actual.
De ce i-ai da o marire in loc sa pastrezi salariul actual sau sa ii spui sa plece la alta firma cu salarii mai mari si sa angajezi altul pe un salariu mai mic sau egal?
Vorbesc concret, fara poezii de genul sentimente si dedicarea angajatului pentru firma, ca nu functioneaza asa lumea reala.
@andrei, poate greşesc, dar cred că eşti antreprenor în sensul în care eşti de capul tău, dar în afară de tine, nu ai angajați. Ca şi mine, deci putem vorbi doar teorie. Că ştim cum e să scoți bani din buzunarul stâng şi să-i bagi în cel drept.
Iar discuția nu era „de partea cui eşti” ci, dacă economic treaba cu +10% dată la angajat are sustenabilitate. Repet, ne-ar trebui unul care să vină să ne spună cum reuşeşte el. Altfel, există două posibilități. Ori nu se poate (şi am dreptate) ori toți (bă, dar toți) sunt căcănari.
Bigbear: trainingul costă. Mult uneori. Și scapi de dracul și dai de tasu… Dacă tu ca antreprenor îți asumi riscul, bravo….
@Bigbear, cred ca depinde și de cât de repede poate sa facă noul angajat 100% din treaba celui actual.
Dacă are nevoie de formare ce se poate întinde pe câteva luni, atunci poate e mai rentabil sa mărești salariul celui actual care a dovedit ca poate face față.
Altfel, ai dreptate, nu prea sunt argumente în a acorda mărirea dacă cel nou poate face aceleași lucru din prima săptămână.
@bigbear: pentru ca riscurile ca angajatul nou sa nu fie ce trebuie/ sa fii nevoit sa investesti alti bani in el ca sa il aduci la un nivel comparabil cu cel al angajatului vechi (in acelasi timp pierzand alti bani pentru ca el nu e ce trebuie) sunt foarte mari.
Pe partea cealalta: daca ii dai marire anul asta – ii dai si la anul si urmatorul si urmatorul etc
Pe partea ” cealalanta” nimeni nu este de neinlocuit (vorbesc din experienta). Da, suferi o perioada dar usor usor..
@Bigbear 2 entități sunt într-o tranzacție comercială (firma + angajatul). Angajatul zice că nu mai poate presta munca pentru același preț ca anul trecut, firma își face calcule și decide dacă poate să plătească mai mult pe angajat sau cumpără din altă parte mai ieftin (alt angajat). Nu e vorba de sentimente sau poezie, e doar o tranzacție comercială.
Problema cu doamna de la HR este că i se pare normal ca firma să mărească prețurile atunci când îi cresc cheltuielile din cauza inflației, dar nu i se pare normal ca omul să vrea să crească prețul muncii lui atunci când îi cresc cheltuielile din cauza inflației.
E o judecată strâmbă care pleacă de la premiza că firma e mai presus decât omul.
Asta se întâmplă pentru că firmele sunt conduse în general de narcisiști psihopați (aș îndrăzni să spun că fix de asta ajung să aibă succes). Oamenii ăștia au impresia că ei sunt superiori și că ei merită, iar restul s-o sugă că sunt fraieri.
Andrei: Citeste mai multe aici-daca zoso perimite linkul (https://www.linkedin.com/company/doamnahr/ ) despre ce pareri am despre munca in general si unde vreau sa ajung.
Zice Adyzah că ar trebui să vină unul să spună cum reușește el. Chiar dacă oamenii sunt porniți pe „HR-izde”, eu nu sunt „HR-izdă”. Și da, pot explica la virgulă calculele din OPEX, CAPEX, EBITDA, marjele, costurile de oportunitate și absolut toate mecanismele din spatele funcționării unei companii, pentru că asta fac de foarte mult timp. Îți pot spune exact impactul pe care o mărire de 10% la toată lumea îl are în bilanțuri și de ce compania preferă să nu o facă (și dă banane și suculeț în loc). Pot da exemple de cât se încasează în BPO pentru anumite poziții și cât e marja de profit (pe unele mai mare, pe altele e 0), cum și la ce perioadă se negociază contractele cu clientul. De ce, când nu mai are sens economic, companiile decid să plece (vezi Amazon și alții).
Toate astea sunt chestii frustrante pentru angajat, doar că ura nu ajută cu nimic; chiar ne duce în direcția de a pierde bani pe termen lung (da, când pleacă o companie, pierdem bani).
Și pot înțelege frustrarea oamenilor în legătură cu aceste subiecte, doar că asta nu se rezolvă cu sinergii, cultură organizațională și team building-uri – asta pe partea companiei. Și nu rezolvăm nimic nici dacă ne bășicăm și alegem să bălăcărim companiile fără să înțelegem măcar ceva din principiile de funcționare.
Și nu vorbesc numai despre extremele în care companiile își bat joc de angajați (sau angajații își bat joc de muncă). Vorbesc de companii normale care încearcă să facă profit corect, încearcă să plătească angajații corect, se lovesc de taxe, de instabilitate politică. Vorbesc de mulți angajați care țin compania în spate fără să fie văzuți, de oameni care ajung la burnout pentru că nu își înțeleg pe deplin valoarea sau nu știu când și de ce să ceară.
Observ că munca a devenit un teren de luptă și lumea e mai polarizată ca niciodată… cam cum se întâmplă și în politică: avem Nicușoriștii și Georgiștii. Iar fiecare se mușcă reciproc, fără ca măcar unul să aibă răbdare să asculte argumentele celuilalt.
Ca să avem o referință. Eu, ca să am luxul de a avea două salarii (aproape) minime, 2 x 2500 lei net, plătesc, tot eu, dar ca firmă, cam 3300 lei. Apoi vine la fiecare 3 luni 3% din CA. Extrapolați la salarii de 10k şi sute/mii de angajați cum au multinaționalele. Nu le plâng de milă, doar încerc să stabilesc contextul.
@andrei – „E o judecată strâmbă care pleacă de la premiza că firma e mai presus decât omul.” – de ce este stramta judecata asta? Exact ca la fotbal, un club este mai important decat un jucator anume, clubul poate renunta la un jucator si continua sa mearga inainte.
Da, firma este mai presus decat omul pentru ca este vorba de capital si cine are capitalul decide, nu invers. Ca ne convine noua sau nu este irelevant – de aia LIDL sta in picioare si buticarii abia se taresc sau dau faliment si vin altii, de aia Germania are alta voce in Europa decat Romania, etc.
Exista si un capital pe care il are omul – experienta de lucru si skill-urile invatate in timp. Cand esti unul din cei 5 din oras care face X atunci tu dictezi salariul sau pretul, cand esti 1 din 3 mii atunci dicteaza firma.
Insa este greu sa admitem asta pentru ca noi toti suntem in varianta 2, unul din cei multi care poate sa fie oricand schimbat si nu realizeaza nimeni diferenta, nu?
@bigbear doar pentru că niște persoane sunt pe o poziție de inferioritate în relația cu tine, asta nu îți dă dreptul să îți bați joc de ei.
educatoarea are voie să bată copiii? că doar n-au niciun „leverage” în fața ei.
doctorii au voie să își bată joc de pacienți? că nici ăștia n-au niciun „leverage”.
nu mai plecați la toate fentele, postarea doamnei de la HR nu e despre faptul că nu se poate mări salariul, e despre cultură toxică și bullying în corporație, pus pumnul în gură angajatului, ținut în frică și descurajat să aibă vreodată curajul să ceară ceva.
@andrei – de ce dai exemplu niste situatii in care omul nu are de ales? Vorbim de un raport intre doi adulti – daca vrei sa muncesti poti sa faci X pe suma Y, unde este bullying? Tu daca gasesti un salariu mai mare in alta parte pleci maine, eu sunt liber sa caut alt angajat pe aceeasi suma daca tu vrei mai mult.
Daca o firma nu accepta o marire de salariu este bullying pentru tine? Daca Coca Cola creste pretul este bullying, nu esti liber sa nu le mai cumpri produsele?
Bigbear, bullying nu e faptul că nu i se dă mărire, bullying e faptul că încearcă să-l convingă că nu merită mărirea, că argumentul lui nu e valid (deși e valid în sens invers, firma îl folosește când îi convine). asta e miezul problemei. despre asta e vorba de fapt, restul sunt fente. e un comportament toxic – dacă ceri 2 lei, îți zice să-i dai tu mai întâi 4 lei și după aia se gândește dacă să-ți mai dea și ție ăia 2 lei. te învârte și face din vorbe și calcule până ajungi tu să rămâi dator cu o bere. sau să-ți bagi picioarele și să pleci. că și asta e o soluție, evident. să ceri și dacă nu ți se dă, pleci la altă firmă. dar, repet, nu despre asta e vorba, că e evident că angajatul are opțiuni. aia e fenta la care s-a dus toată lumea ca un fundaș de divizie B. esența e bullyingul angajatului, spălatul pe creier, învârtit și sucit ca să NU îndrăznească să ceară ceva vreodată.
bigbear: e simplu.
ii dai unuia 100 lei. Si el vrea 110 lei. Dar tu il iei pe gigi. Care cere 90 lei. Tocmai ai facut biznis. Il dai afara pe angajatul ingrat si il angajezi pe Gigi.
Gigi prima luna o cam freaca. Nu ca nu ar fi capabil. Dar nu stie cum functioneaza lucrurile la tine in firma. Dar stai, ca pe langa Gigi, il ai si pe Ionel. Care Ionel nu mai lucreaza la 100% ca trebuie sa il invete pe Gigi lucruri. Prima luna ai spart 90lei pe Gigi si inca vreo 10-20 lei pe Ionel.
A doua luna Gigi incepe sa performeze. Cam la 20-30% din ce facea nesimtitul pe care l-ai lasat sa plece, dar macar e mai ieftin. Si Ionele nu mai pierde decat 10% timp
In functie de biznis, cam din a 3a luna, un Gigi competent incepe sa lucreze ca fostul angajat. Sau din a 6a. Ti-am zis, conteaza foarte mult cat e de complicat jobu.
Dupa un an, Gigi vine si zice „auzi, da io vreau 110 sau plec”. Si tu il dai afara pe Gigi, ca e un ingrat, si il angajezi pe Vasile. Ca e mai ieftin, doar 90 lei. E nasol ca a plecat si Ionel, ca si ala voia crestere, dar lasa ca Vasile poate sa invete si singur
@animaloo – asadar in lumea asta nimeni nu verifica un angajat, ala face ce vrea el si asta e viata? In ce lume, mai exact?
La mine la tara luai un om cu ziua, daca nu isi facea treaba nu ii dadeai banii la final de zi, la fel si in firme – ai un supraveghetor, un sistem care verifica sa iti faci tu treaba cat mai bine.
Da, la partea de training sunt de acord ca un angajat pierde putin timp sau este incarcat mai mult sa ii explige unui nou angajat ce si cum insa nu inteleg cum lucreaza mai putin noul angajat si nimeni nu realizeaza asta.
Nu mai avem KPI, nu avem o masura concreta a ce se intampla?
Orice, numai ca domnul Isărescu și restul din BNR să nu plece acasă la nepoți și nepoate.
@Semnal
Isărescu are păcatele lui. Dar e printre puținii oameni care au știut ce trebuie făcut (și chiar a făcut, atunci când a fost lăsat). Asta, într-un ocean de prostie, incompetență și impostură.
Dacă la BNR era, de exemplu, vreun Vâlcov, azi ne-ar fi zâmbit larg Iliescu, de pe bancnota de un trilion. Ne-am fi uitat luuung la bancnotă… după care am fi băgat-o în automatul de cafea.
Vrei să vină Viorica Dăncilă guvernator?
Sa traiesti, domnu’ Marcos.
Ai zis-o cum mai bine nu se putea.
Câtă vreme oamenilor le este frică de bătaie, datoriile de la bancă pe zeci de ani și alte consecințe legale, all is well.
Nu știu de ce n-am făcut asta de ieri, dar… ChatGPT to the rescue. Ăsta o zice mai bine, zici că-i AI nu alta.
Assume i have a company which uses a set of 5 prime materials and utilities like water, energy, gas to create a single item which i then sell at a price comprising a 10% profit margin. I also have a number of employees. Assume an inflation of 10%. All prices for prime materials and utilities raise accordingly. How sustainable is to also increase the wages of my employees with 10% and how that would affect the new price of my product? Create scenarios with smaller and larger number of employees.
toata lumea ignora cu gratie ca acel „10%” e o medie. unele chestii s-au scumpit cu 25%, altele cu 8% si inca altele chiar s-au ieftinit cu 3%.
in conditiile astea, pentru ca la furnizori si servicii/utilitati e greu sa umbli, pentru a te pastra relevant in piata cu o crestere a pretului apropiata de media aia de 10%, cel mai simplu se regleaza din salarii.
in acelasi timp dorel vede ‘10%’, dar nu calculeaza cat e pentru el cu adevarat, ca poate e 15% sau poate doar 5%. asa ca el vrea inflatia plus inca ceva, de parca e obligatia angajatorului sa ii indeplineasca lui pretentiile, ca mananca doar somon, ca puiul pute, fara insa a oferi ceva in plus, sa faca mai mult, mai repede, mai bine, fara a-si ridica ponderea in produsul final.
si absolut toti, de la femeia cu matura pana la tatal patronului isi supraestimeaza masiv rolul considerand ca e dreptul lor absolut sa primeasca o felie mai mare din placinta facuta de toti.
in final, daca te consideri nedreptatit, nu te tine nimeni cu forta, du-te acolo unde vei fi tratat corect in opinia ta, sau mai bine, deschide-ti tu o firma, si trateaza-ti angajatii exact asa cum vrei tu sa fii fost tratat. da’ aia e mai greu. ca asa e omul, si romanul in special, cand iti cere, ii fata vaca, cand sa ofere, ii moare vitelul.
Va vand un pot, dar hai sa-l tinem doar aici la Vali pe blog, hai sa-l facem secretul nostru: HRUL EXISTA PENTRU A PROTEJA INTERESELE COMPANIEI. Restul reprezinta doar discutii de tipul un prost arunca o piatra intr-o balta, iar zece destepti se chinuie sa o scoata.
exact! nu pot sa inteleg cum oamenii inca traiesc cu iluzia ca HR ul e acolo se le apere interesele. Nope e acolo sa organizeze sesiuni inutile de wellness si sa ofere consultanta conducerii privind moduri noi si inovative de a da angajatii afara cu niste costuri minime.
Doamna pare destul de tânără cât să nu fi prins inflația din anii 90 ca să înțeleagă enormitatea pe care o spune legată de importanța inflației.
Bătrânețea te ajută să uiți multe lucruri, mulți proști, dar inflația nu ai cum să o uiți. E acolo, imediat după frigul și foamea din 80.
Dacă inflația face ravagii în mediul corporatrist, faceți un exercițiu de gândire: ce efect are în restul populației adunat cu lipsa restructurării statului(poate în pachetul 7) și creșterea taxelor(pachetele 1, 2…) și de ce AUR o să preia guvernarea într-o formă sau alta.
Înțeleg, 2%-5%. Pentru restul problemelor de HR vă recomand un documentar din 1999 când multi-naționalele aveau sediile în apartamente. Office Space.
https://www.youtube.com/watch?v=cgg9byUy-V4
Firma nu e prietena ta. La Continental in Timisoara s-a lucrat de acasa in timpul pandemiei si in regim hibrid in rest dupa cum considerau managerii, era cumva la mica intelegere.
Acum din ce am auzit ii cheama full la birou si au 6 zile pe luna cand pot face cerere sa lucreze de acasa.
Masura are un singur scop si anume sa mai puna presiune pe angajati sa plece spre alte firme si a mai scuti din compesatorii. Continentalul o duce prost ca si toata industria automotive. Practic se pisa cu jet pe toti angajatii.
Concluzia ? Nu invavati skill-uri noi pt firma, invatati skill-uri noi pt voi si nu va complaceti la nesfarsit intr-un loc unde sa stai sa te tangui de bani. Te iei si pleci frumos si in liniste.
In afară de câțiva care chiar par să fi participat la orele de economie (chapeau, Adyzah!), văd că ai mers pe fentă la unison cu corul. Ceea ce, dacă de la mulți era de așteptat, de la tine, sincer, e o dezamăgire.
De la tine aveam pretenția la un minim de research înainte să arunci cu certitudini în stil suveranist. Înainte să te apuci să demontezi „punct cu punct” un model economic, poate că merita să dai un telefon. Nu mie. Unui prieten de-al tău care chiar conduce o companie mare, care are pe masă un P&L, un bilanț, un OPEX. Un CEO, un COO. Oricine. O conversație de 10 minute cu un om care chiar gestionează sute de salarii ți-ar fi clarificat, probabil, mai mult decât a făcut-o indignarea de moment.
Asta, desigur, dacă nu poți accepta ce spun eu. Poate pentru că eu nu sunt doar „de la HR”. Poate pentru că înțeleg mecanismul ăsta inside-out tocmai pentru că port, la rândul meu, una dintre pălăriile alea cu trei litere de mai sus.
Și acum, pentru @Restul de aici:
Când creierul vostru trimite comanda „tastează M*IE HR!” sau „HR-ista imputita”, opriți-vă. Doar pentru 5 secunde. Și gândiți-vă. Dar nu la mine. Gândiți-vă la voi.
Gândiți-vă dacă vreți să rămâneți la stadiul de a înjura un sistem pe care refuzați să-l înțelegeți, sau dacă vreți, de fapt, să învățați regulile jocului pentru a-l putea juca, într-o zi, în favoarea voastră.
Din păcate, articolul este și un exemplu magnific de cum logica simplă, de bun-simț, se prăbușește când se lovește de realitatea complexă a unui business. Hai să luăm punctele tale și să le trecem nu prin filtrul „corporate bullshit”, ci prin cel al contabilității reci.
„Deci produsul companiei s-a scumpit, dar cumva compania nu are bani să mărească salariile. Este foarte logic.”
Da, este. Pentru că tu vezi doar vârful aisbergului. Ai omis, convenabil, motivul pentru care s-a scumpit produsul. Nu s-a scumpit pentru că a decis patronul să-și ia un iaht nou (nu mereu). S-a scumpit pentru că toate costurile din spatele lui au explodat:
– Materia primă, adusă din China, s-a scumpit.
– Transportul acelui container s-a scumpit de 3 ori.
– Curentul pentru a ține fabrica în funcțiune s-a scumpit de 2 ori.
– Piesa de schimb pentru utilajul X, adusă din Germania, s-a scumpit.
Creșterea de preț pe care o vezi tu la raft nu se duce în buzunarul „companiei” ca profit pur. În mare parte, ea se duce direct la furnizorii de energie, logistică și materii prime. Este un transfer de cost, nu o creare de valoare. Compania, adesea, este doar un intermediar într-un lanț inflaționist.
„Suplimentar, dacă valoarea adusă crește cu 20% pe an, pot cere mărire de salariu?”
DA! Acesta este singurul argument care contează. Dacă poți demonstra asta cu cifre, nu cu sentimente. Și aici vine partea dureroasă. Un manager bun ar trebui să sară pe această oportunitate și să se lupte pentru tine. Unul prost… da, va face tumbe logice. Dar problema ta atunci nu este cu „HR-ul” sau cu „corporația”. Este cu managerul tău direct, care este un lider slab.
„Și aia cu ‘profitul este erodat’ este o mizerie. Deci profitul este erodat, dar salariul nu?”
Exact. Salariul tău este, prin contract, o cheltuială fixă și garantată. Compania este obligată să ți-l plătească, indiferent dacă are o lună proastă sau excelentă. Profitul, pe de altă parte, este ceea ce rămâne la final, după ce s-au plătit TOATE cheltuielile (inclusiv salariul tău). Prin definiție, profitul este primul care este erodat de creșterea costurilor. Salariul tău este ultimul. A spune că „suferiți la fel” este o eroare fundamentală. Tu suferi la raft, în calitate de consumator. Compania suferă în bilanțul contabil.
„Mi se pare jignitor să fii HRistă și să îi spui omului să învețe un skill nou. […] De fiecare dată când un angajat a făcut asta a primit flit.”
Aici, atingi miezul problemei. Și ai 100% dreptate că, în multe companii, se întâmplă exact așa. Dar asta nu invalidează principiul. Asta dovedește, din nou, existența unui management prost. Un management care nu știe să recunoască și să recompenseze creșterea de valoare.
Rolul meu, ca HR, nu este să-ți garantez că vei primi mărire. Este să-ți spun care sunt regulile jocului. Iar regula de aur a capitalismului este: ești plătit pentru valoarea pe care piața o pune pe tine, nu pentru cât de mult muncești. Dacă tu crezi că vei fi plătit mai mult făcând același lucru la nesfârșit, te amăgești. A-ți crește setul de competențe nu este o favoare pe care o faci companiei. Este o investiție în propria ta carieră, în „Eu, SRL”. O faci pentru tine, pentru a avea opțiuni.
Dacă compania ta actuală nu știe să valorifice asta, e un semnal clar. Nu pentru a te opri din învățat. Ci pentru a-ți actualiza CV-ul și a găsi o companie care chiar știe ce înseamnă valoarea.
În concluzie, Zoso: frustrarea ta este legitimă. Țintește, însă, vinovatul corect. Nu te lupta cu legile economiei. Luptă-te cu implementarea lor proastă, făcută de manageri incompetenți și de HR-i decorativi. Acolo e bătălia reală.
Îți dai prea multa importanță și pare că nu stăpânești chestii de psihologie de bază….
Lucrurile sunt simple. Cand angajații văd că distinsa companie la care prestează face milioane/zeci sau sute de milioane de euro profit anual, dar salariile nu cresc, sau cresc cu 5%, nu se dau prime (participarea la profit) , sau chiar se dau oameni afară (sa zicem că din cauza digitalizării, dar de multe ori asta e doar o fentă pentru cut cost), ce atitudine crezi că vor avea ? Ce entuziasm, aplomb legat de job ? Exceptând pe aia care sunt dispuși să calce pe cadavre pentru a urca ierarhic, pentru mai multi bani ?
@Car: Se poate sa nu înțelegi ce citești. Eu vorbesc despre economie în întregul ei iar tu, in frustrarea ta, vorbești despre câteva companii care fac profituri uriașe dar nu împart cu angajații. Nu am spus niciodată că nu există astfel de companii, dar metoda de a le face sa îți dea tine doar de tine. Iar piata in totalitatea ei nu este formata doar din astea hrăpărețe.
Chestia e că eu incerc sa explic ce spui tu aici, dar mai fundamentat. Și mai culmea e că eu nu țin partea companiilor (Pentru că nu am de ce! ;))
Ce observ din comentarii, și ceea ce mi-a fost și zis înainte să creez „Doamna HR” e că oamenii vor doar sa se vaite și să arunce cu noroi, multi nu au cea mai mica dorința de a înțelege ceva.
Iar aia cu pare că nu stapanesc… Tragi concluzii convenabile ție fara sa argumentezi. Ne-am obișnuit să punem repede etichete.
Chapeau, chapeau, dar totuși, strict matematic am pornit prost. Că sunt multe alte costuri, le simt și eu, ca angajat + firmă în același om. Problema e că multe din rahaturile care apar ca firmă sunt opace pentru majoritatea angajaților. Și chiar dacă n-ar fi opace, să nu ne amăgim, i-ar lăsa reci.
Nu conteaza calcule exacte pentru ca nu punem aici P and L sau OPEX-ul. Stiu si ca pe angajati nu ii intereseaza ce e EBITDA. Importanta e esenta. Fie ca ne place sau nu, fie ca e fair sau nu, companiile functioneaza pe modele economice si rar spre deloc pe sentimente. Cu cat stii mai multe despre cum functioneaza, cu atat poti sa iti ceri drepturile mai bine…si sa le si obtii. Altfel te alegi cu frustrari care nu fac bine la ten (mie imi fac bine la frigider: am la carne pentru o viata)
deci tu ai dreptul să mărești prețurile, dar angajatul nu are dreptul ăsta? s-a strigat narcisism.
Vezi că partea aia de economie pe care vrei sa o folosești in argumentație e din ce in mai mult susținuta de forță de muncă asiatică… Știu că doare că nu mai sunteți relevanti (emigranți, digitalizare, criză etc) dar macar abțineți-va de la emis bălării .
Bre Andrei: NU e despre a avea vreun drept sau nu. E despre cum se intampla si de ce. Economia nu functioneaza atat de simplu. Daca POTI sa ceri si stii ca ti se da, go ahead. Dar sunt putine spre inexistente firmele care ajusteaza salariul la inflatie…sunt si mai putine care dau mariri de performanta in perioadele astea. Iar maririle cand se dau sunt de pana la un 5% (si asta e mult). Important e sa intelegem DE CE. Ca e naspa pentru angajati, e! Dar hai sa nu ne plangem de mila si sa vedem cum luam banii corporatiilor..PE BUNE!
Toate ca toate. Dar finalul cu „visele umede” a reușit să mă scoată din sărite, și nu sunt vreun stângist, nici pe departe. Este exact mentalitate, nu de capitalist, ci de-a dreptul de stăpân de sclav, pe plantație. „Nu-ți convine, marș de-aici, mai sunt 100 ca tine la ușă” – da, ăsta e cu adevărat „vis umed” de patron (mai ales autohton).
Toți știm de la istorie de povestea cu cozonacul Mariei Antoaneta. Cum a sfârșit regimul respectiv (și însăși Maria Antoaneta), asta ar trebui să dea de gândit.
Da, economia are niște legi. Dar și bunul simț are legile lui. Măcar, dacă îi disprețuiti pe oamenii de care vă folosiți (ce v-ați face fără ei, ați importa africani analfabeți sau fanatici musulmani?), abțineți-vă de la comentarii de genul ăsta. Indiferent dacă în mintea voastră îi clasificați pe oamenii respectivi în încrengătura Anelide.
Cineva are nevoie sa mearga la un concert Coldplay ca sa se mai calmeze.
@Marcos – poate tie nu iti convine insa exact asa functioneaza societatea de mii de ani si merge si azi.
Sa iti dau un exemplu inca de prin 90 (nu retin daca era si inainte de 89 si nu vreau sa mint) – intr-un sat din Dobrogea exista o plantatie de vie si cel putin in locul ala strugurii se culegeau manual. Ei bine, firma care se ocupa de via respectiva aducea muncitori din Bistrita la care le oferea cazare si mancare plus salariu in loc sa angajeze localnici.
Si Bistrita e la 800 de km de via respectiva pe cand localnicii erau fix langa ea, insa ei cereau un salariu mult mai mare decat era pachetul intreg de cazare/mancare/salariu pentru cei din Bistrita.
Si chestia asta se repeta in fiecare an, au fost cel putin 10-15 ani, pana au renuntat la vie.
Mi se pare interesant cum la nivel de firma discutam si tinem cu omul insa cand pleaca omul nostru in Europa si ia locul unui localnic pentru ca el accepta un venit mai mic atunci este ok, nu ne pasa de german/englez, italian etc – e dreptul romanului sa il lase pe ala fara job si este firesc sa ii traga venitul in jos – insa daca o face firma atunci nu este corect – nu?
@DoamnaHR
reiau un calcul sumar facut pentru adyzah mai sus:
ai un produs care se vinde cu 10 lei; costul produsului e dat de:
– 45% costul materiei brute, energiei, chiriei, apa, mentenanta fabricii, etc
– 45% cost cu salariile oamenilor (inclusiv aia din HR)
– 10% profit.
Bun, avem o inflatie de 10%, s-au marit cu 10% costurile cu materia bruta, energie, chirie. Marim si noi costul final al produsului tot cu 10% ca deh, inflatie. Doar ca daca nu marim si salariile oamenilor tot cu 10% (pentru ca – sanchi – n-avem bani si nu inteleg salariatii cum sta treaba cu inflatia) de fapt firma tocmai si-a marit profitul, deoarece o marire cu 10% a materiei prime (si a energiei si a absolut tot ce inseamna altceva decat salariu platit la oameni) ar insemna o marire de doar 4.5% a pretului final al produsului. Sigur, nu e nimic gresit in a face profit mai mare, dar e absolut jenant cand o firma (sau un reprezentant al ei) mananca cacat ca vai, ei nu pot mari cu 10% salariul, pentru ca inflatia de 10% inseamna cheltuieli cu 10% mai mari pentru materia prima si factura la curent.
Povesti cu OPEX le poti canta la alta poarta.
@DoamnaHR
inca o chestie, c-abia acum mi-a sarit in ochi:
Sunt tari in care legea obliga firmele sa mareasca salariile in functie de valoarea inflatiei – un exemplu care-mi vine rapid in minte e Luxemburg: https://www.arendt.com/news-insights/news/index-adjusted-on-1-may-2025/
Si-n Germania se intampla asta, dar nu stiu daca companiile sunt obligate prin lege sau nu.
Si d-aia e foarte amuzant de citit wall of text asta al tau in care the chinui sa gasesti scuze si sa explici ca salariatii sunt de fapt prosti cand se asteapta la mariri de salariu corelate cu inflatia.
Ramane sa-mi spui ca Luxemburg sau Germania sunt de fapt tari sarace si au un mediu economic mult mai prost decat al Romaniei din cauza ca ajusteaza salariile in fiecare an in functie de inflatie, sa fie treaba treabă.
@Bigbear
Eu am spus cu totul altceva. Știu că așa funcționează capitalismul, și ce a mai fost înainte.
Dar vorbeam de atitudinea afișată. E ca și cum te-ai duce la medicul oncolog, și acesta ți-ar spune: „Mai ai 6 luni. Sincer, ce mai aștepți. Decât să te chinui, mai bine, vezi că la ieșire pe stânga e un butic. Au acolo frânghie și săpun de cea mai bună calitate. Cu ocazia asta, mai face statul economie de ceva compensate”.
Cât de adus oameni de hăt-departe, stai liniștit, românii din Vest nu sunt primii. Și nici nu vor fi ultimii. Ai auzit, cu siguranță, și de braceros, și de Gastarbeiter.
@Marcos – dai un exemplu exagerat si care nu are legatura, la partea de cancer sunt previziuni si ipoteze, nu certitudini.
Hai sa inversam putin rolurile – esti de acord ca un proprietar de apartament sa creasca chiria in fiecare an pentru ca au crescut restul preturilor si are nevoie de mai multi bani? Apartamentul ala reprezinta economiile lui din ultimii 20 de ani si este sursa lui de venit, deci este firesc sa ceara 10% in plus la chirie in fiecare an?
@Bigbear
Este firesc ca companiile să cumpere locuințe la dobânzi de 2/3% și oamenii la 8,9%?
Sau să aducă 100.000 de muncitori anual, accent pe anual, din spațiul extracomunitar(văd comparația asta cu românii plecați în afară, nu e același lucru, e liberatea de mișcare a oamenilor și a mărfurilor) și să crească presiunea pe chirii și infrastructură?
Este firesc să discutăm de impozitarea progresivă a muncii, dar nu și a capitalului?
Tot discutăm de costul economic. Costul social tot cost economic e, doar că nu îl pătește nici o firmă. Aducem 100.000 de nepalezi și după ce firma și-a făcut profitul: nepalelău.
Firma e insensibilă și urmărește doar profitul.
În teorie. În practică Ford nu a vândut de două ori mai multe microbuze. Creștea profitul, serviul pe termen lung, cotă de piață.
@Bigbear
Comparăm mere cu pere. La chirii, e simplu: legea cererii și a ofertei.
La salarii, vezi că nu e chiar așa simplu. Sau, poate te-ai inspirat (selectiv) din Marx, care considera că în capitalism forța de muncă e o marfă ca oricare alta.
Că veni vorba. Cumva, tu ești proprietarul cu via? Că dacă e așa, ți-ai răspuns singur: după 10 ani, ai lăsat-o baltă. Așa, pot să răspund și eu doamnei haș-eriste: dacă firmei (corporație, sau ce-o fi, n-am stat să verific) nu-i convine, ce-i împiedică, la o adică, să o ia la talpă din România? La urma urmei, raționamentul se poate aplica și invers.
Eventual, se pot muta în Somalia, că acolo sigur salariile sunt mai mici.
@Vali
Eu zic că e o cauză pierdută. Te urmăresc de peste un deceniu, chiar ai încercat. Și încerci și acum, against all odds. Ăsta e însă ultimul meu comentariu pe aici. Dacă și aici au ajuns să zburde ideile VOX/Farage/Le Pen, cu străinii care vin să fure job-urile localnicilor, chiar nu mai are rost.
Îți mulțumesc că m-ai primit pe blog. Și promit să te caut când îmi cumpăr următorul topor :).
@Marcos – ai evitat frumos exemplul meu asa ca o sa il reiau – ai un om, nea Fane si doua cazuri –
1. Nea Fane lucreaza la o firma, viata e grea si dupa un an cere marire de 10% – si vad ca oamenii spun ca este firesc si firma are trebui sa ii dea
2. Nea Fane a strans 20 de ani bani din salariu, si-a luat un apartament pe care l-a inchiriat unei familii – a trecut un an de chirie, viata e great si nea Fane le cere sa plateasca cu 10% mai mult
Suntem de accord ca in ambele cazuri nea Fane are dreptul sa ceara si sa obtina cu 10% mai mult ca venituri? Sau doar daca este de la firma, de la o familie nu are voie sa ceara? Viata lui este la fel de grea in ambele cazuri, nu?
Nu sunt eu cu via, a foster o firma care a preluat via de la comunisti si dupa un timp (cam 20 de ani) au renuntat ca nu era destul de rentabil si aveau optiuni mai bune
@car – imi place cum prezinti tu idilic o firma, insa in realitate orice muncitor are un supervisor, un sef care se asigura ca muncitorul isi face treaba. „Ce entuziasm, aplomb legat de job ” – crezi ca a existat asa ceva vreodata in istorie? Ai senzatia ca se trezeste John de dimineata, sare din pat si se pregateste cu un singur gand „bai, abia astept sa ajung la munca, Ford are nevoie de mine si abia astept sa muncesc si azi acolo”?
Nu, ai o treaba de facut si esti platit cu un salariu pentru asta. Daca iti faci treaba atunci iti iei banii, daca nu atunci esti dat afara. Tu stii daca muncitorii care au facult telefonul tau sau au adus mancare in magazinul de unde ai luat-o tu au lucrative cu entuziasm si aplomb?
Insa treaba a foste facuta, nu?
@doamna BA DA, fix despre asta e vorba, despre dreptul angajatului de a cere. Restul sunt fente.
Miezul problemei este unul singur și e simplu: postarea ta propagă cultura toxică și normalizează bullying-ul angajatului. Ce spui tu este – nu veni la mine cu prostii din astea, nu cere mărire. Îi demontezi argumentul cu inflația, bașca tonul superior.
Că una e să spui – bă omule, te înțeleg, faci aceeași treabă ca anul trecut, aceeași calitate, dar acum câștigi mai puțin (salariul tău valorează mai puțin pentru că inflație), Înțeleg, dar din păcate nu îți putem mări salariul. Îmi pare rău. Și alta e să spui – taci din gură și rabdă, că nu e problema firmei că e inflație.
Sesizezi diferența?
Tu ești în scenariu 2, încerci să-i închizi gura și să-i dai peste nas ca și cum argumentul lui cu inflația nu ar fi valid. Furnizorul care crește prețuri din cauza inflației = valid. Firma care crește prețurile din cauza inflației = valid. Angajat care ar vrea să crească prețul muncii lui din cauza inflației = fmm de muist, să tacă dreacu cu inflația lu mă-sa.
La asta se rezumă postarea ta – bullying și normalizarea acestui comportament toxic în corporații. Nu e vorba că nu i se poate mări salariul omului, e despre faptul că e „bullied” pentru ca nici măcar să nu îndrăznească să ceară.
Ce căcat sunteți așa fani corporații? Știți ce e o corporație? Corporația e un narcisist psihopat care a prostit alți narcisiști psihopați mai mici care au prostit la rândul lor alți narcisiști psihopați și mai mici care au angajat o doamnă la HR care să-i ajute să găsească victimele perfecte – oameni care pot fi spălați pe creier să acționeze împotriva interesului propriu, să se pună pe ei înșiși pe locul 2 și să pună corporația pe locul 1.
Oricând e un moment bun să te uiți în oglindă și să te decizi dacă ești o victimă a acestui sistem toxic sau doar un alt complice al lui.
@Sabotor: Omiti faptul ca economia Germaniei, Belgiei, Luxemburgului nu se compara cu economia de la noi. In plus, doar cateva tari au reguli care spun ca salariile se ajusteaza la inflatie in ambele sectoare indiferent de cat de mari sunt. Apoi mai sunt cateva care ajusteaza (sau incearca sa) salariul minim pe economie la inflatie. Asta incearca si Romania neoficial. Dar ma gandesc ca iti dai seama de absurdul situatiei in care guvernul vine si impune o ajustare de genul intr-o tara cum e Roamania. Ce crezi ca s-ar intampla? La noi se gandesc de 5 ori daca sa mareasca salariul minim cu cativa lei amarati, insa si atunci vezi companii din anumite industrii (vezi textile) care is iau talpasita (De ce? Pot explica daca putem purta un dialog civilizat)
Legat de calculul tau simplist: Vezi ca ai uitat multe variabile din „ecuatia” aia. De exemplu, si maritul pretului cu 10% (ca deh, inflatie) are un impact in venituri.
Uite, facem un calcul pe ce se intampla cand o companie mareste pretul cu 10% si apoi mareste si salariile cu 10%:
Premisa ta: Un produs de 10 lei, împărțit frumos în 45% costuri non-salariale, 45% salarii și 10% profit. Corect până aici.
Crezi că poți crește prețul final cu 10% „ca deh, inflație”, fără nicio consecință. Să deschidem manualul de economie, capitolul „Elasticitatea cererii în funcție de preț”.
Acum, să aplicăm asta la calculul tău:
Crești prețul produsului la 11 lei (cu 10%). Dar, pentru că te afli pe o piață competitivă, nu vei mai vinde 100 de bucăți. Vei vinde doar 85.
Venit inițial: 10 lei x 100 buc = 1.000 lei. Profit: 100 lei.
Noul venit: 11 lei x 85 buc = 935 lei.
Acum, hai să vedem noile costuri:
Costuri non-salariale (materia primă, energia etc.): 4.5 lei x 1.10 (inflație) = 4.95 lei / bucată. Total: 4.95 x 85 buc = 420.75 lei.
Salarii: 4.5 lei / bucată. Total: 4.5 x 85 buc = 382.5 lei.
Cost Total Nou: 420.75 + 382.5 = 803.25 lei.
Profit Nou: 935 lei (venit) – 803.25 lei (cost) = 131.75 lei.
Felicitări, ai crescut profitul de la 100 la 131.75! O creștere de 31.75%! Superb! Acum, să mărim și salariile cu 10%:
Salarii Noi: 382.5 lei x 1.10 = 420.75 lei.
Profit Final: 935 lei (venit) – 420.75 (non-salariale) – 420.75 (salariale) = 93.5 lei.
Tocmai ai ajuns la un profit mai mic decât cel inițial (93.5 vs 100), deși ai crescut prețul. Mai mult, ai vândut mai puțin, ceea ce pe termen lung înseamnă pierderea cotei de piață. Și asta este într-un scenariu optimist. În realitate, elasticitatea cererii poate fi și mai mare, ducând direct la pierderi.
Acum înțelegi de ce „povestea cu OPEX” este reală? Pentru că o companie nu funcționează într-un vacuum. Orice decizie de preț este un pariu complex pe reacția pieței. O companie rațională, într-un mediu inflaționist, va alege stabilitatea și supraviețuirea în detrimentul unor gesturi populiste, dar riscante. Nu mai zic de faptul ca un salariu ce e marit, ramane marit.
Ca incheiere: Eu NU explic ca oamenii sunt prosti sau ca nu ar trebui sa le fie ajustat salariul la inflatie. Explic DE CE NU o sa fie (nu are cum sa fie) ajustat la inflatie, in Romania, anul 2025. Nu in Belgia, nu Malta, nu Cipru.
Si da, singura metoda de a lua mai multi bani de la companii este sa aduci valoare companiilor.
@Andrei: Ah, o interpretare absolut fascinantă. Plină de pasiune, de o sinceritate brutală și de o completă, dar spectaculoasă, neînțelegere a mesajului meu. Mă acuzi de „bullying” și de „închis gura”. Ce ironie. Eu fac exact contrariul. Îți dau muniție. Dar se pare că ești prea ocupat să te simți jignit ca să observi.
Hai să clarificăm ceva, pentru că văd că metafora s-a pierdut pe drum.
Eu NU ți-am spus niciodată să „taci din gură și să rabzi”. Asta e proiecția ta. Eu ți-am spus, tare și clar, că argumentul tău cu inflația este slab și ineficient. A te duce la manager și a-i spune „vreau mărire pentru că e inflație” este ca și cum te-ai duce la un meci de box înarmat cu un pistol cu apă. Te vei face de râs și vei pleca acasă ud și învins.
Eu nu încerc să-ți închid gura. Eu încerc să-ți pun în mână un bazooka. Iar acel bazooka se numește VALOARE.
Diferența pe care tu nu o sesizezi:
Argumentul slab (al tău): „Trebuie să-mi dai mai mulți bani pentru că viața mea s-a scumpit.” (O problemă personală, irelevantă pentru business).
Argumentul puternic (al meu): „Trebuie să-mi dai mai mulți bani pentru că valoarea mea pentru companie a crescut. Am preluat responsabilități noi, am adus clientul X, am optimizat procesul Y și am salvat Z mii de euro. Valoarea mea pe piață, conform datelor, este acum mai mare.” (O problemă de business, pe care managerul nu o poate ignora).
Eu nu normalizez bullying-ul. Eu îți dau o armă cu care să te aperi de el. Eu îți spun: nu mai fi o victimă a circumstanțelor (inflația) și devino un agent al propriei tale valori.
Cât despre „fan corporații”… O, ce drăguț. Crezi că fac asta din dragoste? Fac asta pentru că înțeleg cum funcționează „fiara”. Iar scopul meu nu este să te învăț să iubești fiara. Ci să te învăț cum să nu te lași mâncat de ea. Eu nu te spăl pe creier să pui corporația pe primul loc. Dimpotrivă. Toate articolele mele sunt un îndemn la a te pune pe TINE pe primul loc. Dar a te pune pe tine pe primul loc înseamnă a fi inteligent, strategic și a folosi argumente care funcționează în lumea reală, nu doar în fanteziile tale despre dreptate socială.
Refuzul tău de a vedea asta, preferința ta pentru un argument emoțional, dar slab, în detrimentul unuia rece, dar puternic, spune mai multe despre tine decât despre mine.
Deci, da. Oricând e un moment bun să te uiți în oglindă. Eu o fac. Și văd un strateg care oferă unelte nepopulare, dar eficiente. Tu ce vezi? Un erou al unei cauze pierdute, care insistă să se lupte cu pumnii goi, când ar putea folosi arme de calibru mare?
@DoamnaHR
Cum am zis, a rămas sa spui de economia alora, ca sa fie treaba treabă. QED.
@Sabotor: Mă faci să râd:). E ca tine :))
@DoamnaHR
Ma bucur, o sa ma apuc de stand-up.
Dar pana atunci, poate esti draguta sa explici o chestie: De ce in alte tari salariile pot fi ajustate in functie de inflatie, fara ca asta sa duca la falimentul companiilor.
Si inca o chestie:
Vei vinde doar 85 pentru ca le-ai spus angajatilor ca da, au crescut costurile cu 10% pentru orice, dar salariile lor nu pot fi marite pentru ca pantof. Drept urmare au mai putini bani si deci n-o sa cumpere produsul firmei.
In rest, razi tu razi, da’ sa nu razi a paguba.
@Sabotor:
1. Modelul de indexare automată a salariilor (COLA – Cost-of-Living Adjustment), cum este cel din Belgia, funcționează (și chiar și acolo, cu mari probleme) doar într-un singur context: într-o economie cu productivitate foarte mare și cu valoare adăugată ridicată.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că muncitorul belgian, susținut de tehnologie de vârf, de o infrastructură perfectă și de un capital masiv, produce, într-o oră, o valoare mult mai mare decât muncitorul român. Marjele de profit ale companiilor sunt suficient de mari încât să poată absorbi șocul unei indexări salariale fără a transfera totul în preț sau a intra în faliment.
Ce avem noi în România? O economie bazată, în mare parte, pe muncă labor-intensive cu valoare adăugată mică. Noi nu concurăm prin inovație, ci prin cost. A aplica modelul belgian pe economia românească este ca și cum ai încerca să pui un motor de Formula 1 pe o Dacia 1310. Nu o va face mai rapidă. Îi va rupe șasiul.
2. Tu chiar crezi că piața pentru, să zicem, pantofii produsi de Fabrica X este formată exclusiv din cei 100 de angajați ai ei?
Așa că, înainte de a te apuca de stand-up, poate ar trebui să te apuci de un curs de economie de bază. Ar fi mai amuzant pentru toată lumea, pe termen lung.
@DoamnaHR
Atat in Belgia/Germania/Luxemburg sunt si firme care produc chestii cu valoare adaugata mica (agricultura), cumva alea pot indexa salariile cu inflatia, doar firmele romanesti nu pot indexa salariile pentru ca pantof.
La fel, si-n Romania exista firme cate produc treburi cu valoare adaugata mare, dar, din spusele tale acelea nu pot mari salariile pentru ca – din nou – pantof.
Daca ne uitam atent la profilul economic al tarilor, avem cam asa, pe sectoare (iti fac un tabel, ca voua astora din HR va plac tabelele:
„
Sector | RO*| DE | NL |
–––––––––––––––
Servicii | 60% | 70% | 75% |
Industrie | 30% | 29% | 20% |
Agro | 4% | 1% | 2% |
„
Pai ce sa vezi, economia Romaniei nu e atat de diferita de cea a Germaniei sau a Olandei. Poate aveai dreptate daca agricultura avea o pondere de vo’ 10 procente din PIB.
Te chinui – exact ca o adevarata Doamna de la HR – sa motivezi cumva refuzul unei mariri salariale aruncand cuvinte mari, sperand ca oamenii-s cam prosti de felul lor. Chestia e ca multi oameni le-au cam auzit pe toate – de la „context economic dificil” la „nu putem dom’le, ca dam faliment”. Si poate-poate le-ar crede, daca compania chiar ar fi in dificultate, dar nu, compania inregistreaza profit record, patronul tocmai si-a tras cel mai nou model de Porsche GTR** iar Doamna de la HR se chinuie si incearca sa explice doct ca nu se pot mari salariile pentru ca productivitate/OPEX/CAPEX/Inflatie/Facturi mari/razboiul din Ghana.
Bottom line:
– noi angajatii intelegem ca e inflatie de 10% asa ca a crescut pretul materiei brute cu 10%.
– vedem cu ochii nostrii ca pretul produsului care iese din fabrica s-a marit si ala cu 10% sau chiar mai mult (ca d-aia avem inflatie, oricat te chinui tu sa explici ca firmele nu pot mari pretul produselor cu 10% ca sa acopere si marirea de salariu pentru ca vai, nu se mai cumpara; in ma-sa, pana si Dacia Logan e mai scumpa cu 10% fata de anul trecut)
Si tocmai din cauza asta nu halim povesti cum ca vai, nu putem mari salariile pentru ca inflatie inseamna ca firma cheltuie mai mult pe materie prima. Vorba lu’ Micutzu’: Eu inteleg harneala, da’ s-o faceti cu cine trebuie.
* pentru carcotasii care observa ca nu se ajunge la 100% daca aduni toate procentele alea, traiasca INS.
** poveste faina, care se muleaza exact pe mesajul Doamna HR: un mic intreprinzator care a deschis 2 magazine si-un restaurant in 2 sate, si-a tras un Mercedes GLE pentru el si unul pentru fiu-sau; pretul de pornire la masinile alea e de 85k de euro. Nimic de zis, bravo lui; dar angajatilor lui, platiti cu salariul minim le spunea exact ce zice si Doamna HR, ca vai, inflatie mare, asta inseamna ca pretul de achizitie al marfurilor e mai mare si daca trebuie sa mareasca si salariile cu un 10%, vai de pula lui, da faliment instant. Asta in timp ce – repet – el tocmai dadea 170k de euro pe niste autobuze Mercedes.
@Doamna HR hai să-ți mai spun încă o interpretare frumoasă de-a mea: trăiești, respiri, gândești și acționezi în realitatea inventată de un narcisist psihopat cu reguli create ca să-l scoată pe el mereu câștigător. În timpul ăsta, tu crezi că ajuți oamenii să joace după regulile astea și să câștige, dar de fapt îi adâncești și mai mult într-o relație toxică (să dea mai mult și mai mult în speranța că vor primi cândva ceva în schimb). Regulile sunt inventate și vor fi și schimbate în timpul jocului dacă e nevoie. Totul ca să câștige cine trebuie.
@Sabotor:
Hai să lăsăm tabelele de pe Wikipedia și să vorbim despre singurul lucru care contează în economie, și pe care, convenabil, l-ai omis complet: PRODUCTIVITATEA.
Mitul economiilor „similare”: De ce compari mere cu tractoare?
Da, tabelul tău arată că procentual, sectoarele sunt similare. Felicitări, ai descoperit că majoritatea economiilor moderne sunt dominate de servicii. Dar asta este o analiză la fel de profundă ca o baltă după o ploaie de vară. Ai omis „micul” detaliu al valorii adăugate per angajat.
– Sectorul de „Servicii” din Germania sau Olanda înseamnă, în mare parte, servicii financiare, R&D, software, logistică de înaltă tehnologie. Un singur angajat de acolo generează, poate, 200.000 de euro pe an pentru companie.
– Sectorul de „Servicii” din România înseamnă, în mare parte, call-center, suport, BPO. Un angajat de aici generează, poate, 40.000 de euro pe an.
– „Agricultura” din Olanda este un high-tech, cu sere automatizate și o productivitate la hectar de 10 ori mai mare decât cea din România.
A spune că economiile sunt „similare” pentru că au procente apropiate este ca și cum ai spune că un Tico și un Porsche sunt similare, pentru că amândouă au 4 roți și un volan. Da, dar una dintre ele are un motor care îi permite să meargă cu 300 km/h, iar cealaltă abia urcă panta. Indexarea salariilor este o funcție a puterii acelui motor, nu a numărului de roți.
Mitul „profitului record” și al Porsche-ului patronului:
Acel GLE de 85k EUR este cumpărat din PROFIT sau, mai degrabă, din capitalul extras de proprietar. El, spre deosebire de angajații lui, își asumă 100% din risc. Dacă afacerea dă faliment, el pierde totul. Angajatul, în cel mai rău caz, își caută alt job. Acel Porsche este recompensa pentru risc. Este moral? Asta e o discuție pentru ora de filosofie. Este economic logic? Absolut. A amesteca salariul tău (un cost fix garantat, cu risc aproape zero) cu recompensa lui pentru risc este o eroare.
Voi înțelegeți că e inflație și că vreți mai mulți bani. Perfect legitim. Eu înțeleg că o companie trebuie să supraviețuiască într-un mediu competitiv.
Și, vorba lui Micutzu’, „Eu înțeleg harneala, da’ s-o faceți cu cine trebuie”. Exact. Nu o mai faceți cu mine. Du-te și ceartă-te cu furnizorul de curent, cu ăla de la logistică și cu guvernul care pune taxe. Ei sunt cei care iau banii, înainte ca ei să ajungă măcar să fie considerați pentru mărirea ta.
Eu nu mă chinui să motivez nimic. Eu doar prezint, cu o răbdare aproape divină, nota de plată a realității. Că nu vă place ce scrie pe ea, asta e altă discuție.
@Andrei: Crezi că un CEO stă noaptea în pat și inventează „reguli”? „Regulile” despre care vorbești tu sunt, de fapt, legile economiei. Ele nu sunt inventate de șeful tău. Ele au fost descrise de Adam Smith, David Ricardo și John Maynard Keynes. Sunt la fel de „inventate” ca legea gravitației. Poți să o urăști. Poți să o negi. Dar dacă sari de la etajul 10, tot te vei lovi de ea.
Ceea ce fac eu este exact contrariul. Eu sunt singura care îți spune, pe șleau, că nu ești într-o relație. Nu ești la terapie de cuplu. Ești într-o tranzacție de business. „Relația toxică” este iluzia pe care ți-o vinzi singur: iluzia că, dacă ești loial și muncești mult, compania te va „iubi” înapoi. Asta e o fantezie.
Ceea ce tu percepi ca pe un „narcisist psihopat” este, de fapt, un sistem impersonal, numit piață, care răspunde la un singur stimul: profitul. A-l personifica și a-i atribui trăsături psihologice este un mod confortabil de a te victimiza. Dar este complet inutil.
E, cacat. Si-n Germania e plin de joburi de call-center, si-n Romania e plin de joburi de IT architect. Tu acum incerci sa spui ca romanii nu merita salarii indexate cu inflatia pentru ca-s prosti si lenesi. Bravo bre. Dar si-n conditiile astea, nu sta in picioare harneala cu „nu va pot mari salariile pentru ca inflatie”.
Am aratat cat din PIB e agricultura (4%) tocmai ca sa-ti arat ca nu e asa cum zici tu ca vai, romanii produc chestii fara valoare adaugata.
Tot ceea ce spui tu aici – cu productivitatea, cu profilul economic, cu faptul ca un angajat in agricultura in Olanda produce de 10 ori mai mult intra la un alt capitol – cat castiga un angajat in Germania/Olanda fata de unul din Romania. Si – daca observi – n-am zis vreodata ca angajatul ala din Romania ar trebui sa castige cat ala din Olanda, ca e evident ca ala din Olanda produce mai mult, datorita tehnologiei. Ce am zis eu e ca e vrajeala chestia cu „nu se poate sa indexam salariul cu inflatia”. Si e vrajeala, indiferent ce flotari logice incerci sa faci tu.
Cum am zis in text – bravo lui – patronului. Dar sa nu se astepte ca angajatii sa inghita bullshitul cu „nu va pot mari salariile pentru ca dau faliment”.
Nu inteleg de ce sa ma cert cu ei. Ei ofera un serviciu, eu il cumpar sau nu. Du-te tu sa te certi cu ei, ca pe ei dai vina cand nu-mi maresti mie salariul, stii ce zic?
Pai nu ma motivezi cu absolut nimic si nici nu ma astept la motivare din partea HR-ului. Pentru mine toata treaba e foarte simpla: stiu nivelul salariilor din piata, imi stiu valoarea, HR-ul e acolo sa-mi aprobe marirea sau sa-mi primeasca demisia, ca eu nu pun botul la harneli. Desigur, ascult povesti de la alte doamne de la HR cum ca inflatia e mare si cheltuielile sunt mari, dar chestia ma lasa absolut rece – ori imi maresti salariul ori iti cauti un alt angajat. Si e absolut delicios cand cineva de la HR incearca sa ma convinga sa raman, fara marire sau cu o marire absolut simbolica, explicandu-mi – cum zici tu – inflatie, cost mare, OPEX, etc, dar eu stiu ca de fapt salariile pe piata au crescut tot datorita inflatiei si au crescut cu cel putin valoarea inflatiei, asa ca firma daca angajeaza un om in locul meu va trebui sa-i dea un salariu mai mare cu cel putin aia 10% pe care i-am cerut eu marire.
Si-n fond, aici se rezuma treaba: stii si tu (tu ala/aia de la HR) ca nu poti gasi un angajat nou pe salariul pe care-l iau eu (eu angajatul); eventual gasesti un incepator, fara experienta; asa ca incerci sa ma convingi pe mine sa raman pe salariul ala nemarit. Tu iti faci datoria – sa ma convingi pe mine sa raman cu salariul nemarit – si nu te blamez pentru asta. Doar iti spun ca eu (si majoritatea angajatilor) nu pun botul la harneli. Din cauza asta la 2-3 ani e bine sa schimbi compania daca nu-ti mareste salariul in ritm cu piata, ca altfel ramai cu salariu de 2014 in 2025, pentru ca ma-ntelegi tu – inflatie, criza economica, etc.
Ia asta ca un sfat absolut gratuit: angajatii nu-s toti prosti si ii doare absolut in cot de povestile spuse de doamna/domnul de la HR. Ei isi stiu valoarea pe piata, stiu ca pe piata salariile au crescut, asa ca doar faptul ca-s politicosi ii opreste sa-ti spuna verde-n fata ca mananci cacat cand le explici doct de ce nu le poti mari salariul ca sa tina pasul cu inflatia.
@Sabotor – „Doar iti spun ca eu (si majoritatea angajatilor) nu pun botul la harneli. Din cauza asta la 2-3 ani e bine sa schimbi compania daca nu-ti mareste salariul in ritm cu piata, ca altfel ramai cu salariu de 2014 in 2025, pentru ca ma-ntelegi tu – inflatie, criza economica, etc.”
Perfect de acord cu tine si fix asta este insa natura dezbaterii din comentarii – oamenii nu vor sa schimbe firma, ei vor sa o duca mai bine in firma asta, ca le este greu sa schimbe, sa se adapteze la un nou mediu, colectiv, etc.
Totul se reduce la „buna ziua, eu cred ca merit mai mult incepand de azi pentru ca X, y, z” si de acolo avem doua variante:
Da – creste salariul si Gigel este fericit
Nu – Gigel pleaca instant din firma si se angajeaza in alta parte pe un salariu mai mare
Insa toate comentariile de aici sunt „smiorc, smiorc, de ce nu vede patronul ca eu merit mai mult si nu imi creste salariul, ca eu fara bani imi pierd avantul si nu mai vin cu inima deschisa la munca”.
@Sabotor,
Vezi că pierzi esența din cauza hate-ului. NU am zis niciodată că NU ar trebui sau nu ar merita angajații să le fie indexat salariul. Zic doar că NU o să se întâmple în mediul economic în care România se scaldă. Și încerc să explic de ce nu o să se întâmple.
Nu spune nimeni de aici de câte ori a reușit să primească și indexare, și, în plus, mărirea anuală.
Spun simplu, cum au înțeles și alții pe aici, că e mai bine să îți știi valoarea (cum zici și tu că știi) și să te duci la manager – pentru că nu HR îți mărește ție salariul; HR doar spune unui manager cât îl costă să te înlocuiască sau să te țină – care ia decizia: să îți mărească sau să te lase să pleci.
Da, sunt manageri slabi, care lasă oameni buni să plece pentru că nu au capacitatea să obțină ceva pentru tine. Mai sunt și manageri care sunt fair cu tine și îți explică faptul că în firma aia, pe poziția ta, nu mai pot acomoda o mărire.
Și da, ce faci tu cu plecatul la 2-3 ani e foarte sănătos, pentru că uneori compania are o limită de creștere pe poziție sau pur și simplu nu vrea să mărească, în timp ce alții vor, au și bani mai mulți, te valorifică mai bine. Și e mai sănătos pentru că, trecând la altă companie, ajungi să înveți procese noi, adaugi skill-uri noi, adică îți crești valoarea.
Chestia e că ai concluzionat fix ce voiam eu să transmit, dar nu accepți, pentru că nu se cade să vină o „HR-izdă” să spună astea, chiar dacă îți scrie că nu e „HR-izdă”.
Ce mă bucură este că au fost câțiva oameni pe aici care au înțeles mesajul dincolo de „tonul cinic și de sus” și sunt convinsă că mai sunt și alții care citesc, dar nu comentează, pentru că sunt sătui de invective și hate gratuit.
@Bigbear
Pai nici eu nu vreau sa schimb firma, dar daca firma incepe sa-si bata joc de mine si sa dea vrajeli cum ca nu se poate mari salariul nici macar cat sa tina pasul cu inflatia din cauza X,Y,Z (nelegate de performanta mea) in timp ce posteaza profituri record, am plecat rapid, ca nu-i firma lu’ tata sa fiu legat emotional de ea.
Eu le-am citit mai mult in tonul „ba, lasati vrajeala ca nu puteti mari salariul din cauza inflatiei”.
@ Doamna HR
Nu, ai zis ceva total diferit, cum ca angajatii-s niste prosti care nu-si dau seama ca firma nu le poate mari salariul odata cu inflatia pentru ca pantof. Si cand ti-am zis ca uite, se poate prin alte parti, ai dat-o ca vai, alt mediu economic. Calculul ramane in continuare simplu: inflatia de 10% ti-au marit cheltuielile cu materia bruta cu 10%, ai marit si tu pretul produsului cu 10%, dar zici ca nu e normal si nici nu se pot indexa salariile cu 10%, ca vai. Si faci flotari logice sa explici de ce 1+1 nu e 2 cum stim toti.
Iti spun eu, ca am primit anual, da’ nu cred ca te intereseaza.
Asta e un mare bullshit impachetat frumos. Ca da, eu plec dupa 2-3 ani, da’ asta inseamna ca firma a pierdut om cu experienta, care nu trebuie trainuit 6 luni pana sa devina productiv, care nu trebuie sa invete procesele interne si care e inlocuit cu unul care vine pe un salariu cel putin egal (de multe ori mai mare) cu salariul ce l-am avut eu. E absurd si ilogic iar cumva Doamna HR vrea sa ne convinga ca e o chestie sanatoasa.
Frumos, pana cand HR-ul ii spune managerului ca nu au cum sa mareasca salariul cu 10% pentru ca – stii tu – inflatie. Dar acelasi HR ii spune aceluiasi manager ca bugetul pentru pozitia deschisa datorita faptului ca si-a dat demisia angajatul caruia i-a fost refuzata o marire de 10%, e cu 20% mai mare decat salariul omului ce a plecat, pentru ca altfel nu gaseste oameni. Si vezi, d-aia e bine ca HR-ul sa faca strict doar chestii de HR, gen sa-mi stampileze mie o hartie cand am nevoie; in rest sa nu-si dea cu parerea despre salarii, ce fel de oameni sa se angajeze, spiritul companiei suntem toti o familie minunata si alte mizerii.
@Sabotor: „Calculul ramane in continuare simplu: inflatia de 10% ti-au marit cheltuielile cu materia bruta cu 10%, ai marit si tu pretul produsului cu 10%, dar zici ca nu e normal si nici nu se pot indexa salariile cu 10%, ca vai. Si faci flotari logice sa explici de ce 1+1 nu e 2 cum stim toti.”
O sa iei premiul Nobel pentru economie.
@Sabotor – tu (voi) vrei sa schimbi regulile in timpul jocului. Cand te-ai angajat ai scris in contract ca anual vrei nu stiu ce marire? Nu? Atunci de ce vii sa ceri asta?
Daca angajezi un meserias sa iti renoveze casa si dupa 2 saptamani aia vine si spune ca viata e grea si cere o crestere de 10% la manopera tu acepti sau nu? Ca vorba aia, ai de unde sa ii dai inca 10%, nu? Sau o sa spui ca ati batut palma pe o suma si asta e, insensibil la viata lui mai grea?
@Bigbear
Ai fi surprins. Dar, sa zicem ca nu e in contract ca anual se mareste in functie de inflatie. Nici o problema, cer eu marire. Nu e de acord firma? Ok, din nou, nici o problema, nimeni nu e de neinlocuit, dar stii, ala nou o sa coste firma mai mult (ca au crescut salariile pe piata) si o sa aiba nevoie de training, nu cunoaste procedurile interne, etc. Iar eu imi gasesc loc la alta firma care, la fel, n-a vrut sa-i mareasca salariul unui angajat d-al lor.
Asta nu e o comparatie corecta. Ca nici eu nu ma astept sa mi se mareasca salariul dupa 2 saptamani. Si nici inflatia nu e 10% la 2 saptamani. O comparatie mai corecta e cu banii pe care-i dau aluia de-i taie lemnele de foc mamei mele. Acum 2 ani pretul a fost 350 de lei, anul asta e 500 de lei. Ca vorbim de chestii ce se intampla pe parcursul unui an, nu o saptamana-doua.
@Doamna HR
Stii ce e misto? Ca ai ignorat complet treaba asta:
Foarte misto. In rest, ramane cum am stabilit, tu vrei sa ne convingi ca 1+1 nu e 2 si cand te trage unu’ de maneca sa-ti spuna ca bai, stim toti ca 1+1=2, o dai in harfe.
@Sabotor
„Ai fi surprins. Dar, sa zicem ca nu e in contract ca anual se mareste in functie de inflatie. Nici o problema, cer eu marire. Nu e de acord firma? Ok, din nou, nici o problema, nimeni nu e de neinlocuit, dar stii, ala nou o sa coste firma mai mult (ca au crescut salariile pe piata) si o sa aiba nevoie de training, nu cunoaste procedurile interne, etc. Iar eu imi gasesc loc la alta firma care, la fel, n-a vrut sa-i mareasca salariul unui angajat d-al lor.”
E cum zici tu, dar nu in orice firma de pe lumea asta. In plus, am explicat ca exista moment in care compania chiar nu iti poate da cat sa fii tu multumit si isi calculeaza niste riscuri de a te pierde nu azi, poate peste 5 luni, pentru ca atat a avut efect marirea de 10%. Pe langa asta, pleci de la premiza ca altul ca tine nu mai e. Ceea ce poate fi adevarat pentru anumiti oameni care pot cere cat vor pentru ca sunt rari. Doar ca pentru multi dintre noi (da, si de la HR) exista oameni/roboti care sunt poate mai buni, mai ieftini.
Iar aia cu costul training-ului si in cat timp devine un angajat productiv: Depinde de cat de buna e partea de recrutare si ce implica pozitia. Daca iei pe cineva care nu a mai lucrat pe pozitie iti ia cam 6 luni de neproductivitate (cam cat tie sa te bucuri de marire). Dar, repet, nu esti singurul care stie sa faca X si compania poate gasi pe cineva care sa preia in saptamani. Pe premiza asta si tu o sa fii neproductiv la noua companie. Noua doar ne place sa credem ca fara noi(individual zic) se duce compania la vale, dar nu se duce.
„Asta nu e o comparatie corecta. Ca nici eu nu ma astept sa mi se mareasca salariul dupa 2 saptamani. Si nici inflatia nu e 10% la 2 saptamani. O comparatie mai corecta e cu banii pe care-i dau aluia de-i taie lemnele de foc mamei mele. Acum 2 ani pretul a fost 350 de lei, anul asta e 500 de lei. Ca vorbim de chestii ce se intampla pe parcursul unui an, nu o saptamana-doua.”
Dar de ce vrea taietorul de lemne 500 de lei? Pentru ca cineva ii da… Daca nu i-ar da, ar cere tot 350 de lei. A explicat Corban mai sus…atat de simplu e. In plus, taietorul e muncitor „sezonier”, daca l-ai angaja pe o perioada nedeterminata sa iti taie 1mc de lemn zilnic (L-V 9-17) parca l-ai vedea diferit ;). Nu zic ca nu poate cere si asa, daca cineva ii da… (vezi Psalmii lui Corban). Exista oameni care au buget de 500 de lei pentru taietor iar la altii de 350. E treaba lor sa evalueze cat de bine taie ala la 350 daca atat au. Daca observa ca nu se face treaba, maresc bugetul (NU, nu HR aproba marirea de buget, doar spune conducerii ca taietorii buni sunt scumpi)
„@Doamna HR
Stii ce e misto? Ca ai ignorat complet treaba asta:
Frumos, pana cand HR-ul ii spune managerului ca nu au cum sa mareasca salariul cu 10% pentru ca – stii tu – inflatie. Dar acelasi HR ii spune aceluiasi manager ca bugetul pentru pozitia deschisa datorita faptului ca si-a dat demisia angajatul caruia i-a fost refuzata o marire de 10%, e cu 20% mai mare decat salariul omului ce a plecat, pentru ca altfel nu gaseste oameni”
Stii de ce te-am ignorat la treaba asta? Pentru ca nu intelegi nici acum ca HR executa ce vrea managementul sa se intample. Vrei marire? NU o ceri de la HR (hai sa zicem ca prin ei, dar nu ei decid). Ca HR poate explica managementului cum e piata, ce are sens si ce nu are, e o alta discutie. Dar un HR bun, un manager bun, daca tin cu compania (si esti bun) ar trebui sa faca tot posibilul sa te pastreze. Daca ala care se uita in vistierie zice NU…aia e, ei pierd…tu castigi ori frustrare ori salariu mai bun la altii, daca asa e piata.
Si mai e o chestie: cu totii ne dorim mariri, dar nu cu totii meritam (desi asa credem). Si asta nu o zic ca inflatie ci ca performance review. Cred ca ai si tu in minte colegi sau fosti colegi care voiau marire dar nici tu nu le-ai fi dat (mai ales sa le dai cat castigi tu de ex)
„Foarte misto. In rest, ramane cum am stabilit, tu vrei sa ne convingi ca 1+1 nu e 2 si cand te trage unu’ de maneca sa-ti spuna ca bai, stim toti ca 1+1=2, o dai in harfe.”
Tocmai ca nu este 1+1 ci o ecuatie foarte complexa. Eu cred ca intelegi, dar nu ii poti da dreptate unei Hr-izde
Si a zis cineva pe aici ca e o opacizare a proceselor despre care vorbesc eu. Si asa e. Consider ca daca lumea ar fi expusa la ceva mai mult, ar fi foarte de ajutor pentru ca ar dezvolta (pe unii) mult mai frumos. Poate i-ar ajuta in viata si ar intelege mai bine lucrurile de ex: cand poate vor sa isi faca un business.
@DoamnaHR
Invata sa folosesti blockquote, ca e tare greu de citit wall of text ala al tau si sincer, de data asta nici nu m-am obosit sa-l citesc, pentru ca tu marsezi pe o singura idee cum ca vai, nu se pot indexa salariile cu inflatia pentru ca da firma faliment, dar n-ai nici o explicatie cum nu da firma faliment cand angajeaza unul nou cu 20% pentru ca n-a vrut firma sa pastreze un actual angajat care voia doar 10% marire, sau de ce prin alte parti nu dau companiile faliment daca indexeaza salariile odata cu inflatie (lasa povestile cu „alta economie”). Ai doar vorbe goale, dar pompoase, si faci niste flotari logice de toata frumusetea incercand sa aperi comportamentul jegos si minciunile companiilor fata de proprii angajati – inca un sfat gratis: e absolut abject cand companiile se lauda cu profit net record, dar cand angajatii cer o marire, sa le dea cu flit ca vai, nu sunt bani pentru mariri.
PS: nu cred ca am zis vreodata ca HR-ul mareste salariul, ci ca – asa cum ai zis tu – HR-ul ii spune managerului cat costa sa-l tina pe X sau sa-l angajeze pe Y. Nu stiu unde ai citit tu altundeva.
Mi-a fost lene sa folosesc blockqutes
Banuiesc ca realizezi ca vorbim de dinamici diferite: A indexa cu inflatia + poate o marire de salariu vs. a pierde un om bun si apoi cauta in piata unde e cu 20% mai scump. Sper ca iti dai seama ca asta nu se intampla cu toti angajatii. Daca o companie face asta cu toti…clar e condusa prost.
Si da, tot nu intelegi faptul ca unele companii o duc mai bine, la fel cum se intampla si cu unele tari.
Iar aia cu companiile fac profituri mari si nu ne dau si noua: Daca nu vor si le consideri jegoase, pleci (sau stai si ii injuri pe net). Daca te apreciaza o sa iti dea. Si exista companii care impart parti din profit cu angajatii. Asa cum exista si companii care nu vor sa dea nimic pentru ca pur si simplu nu vor. Sunt obligate? NU. E frumos…poate nu. Inca ma mira ca nu se intelege faptul ca tot ce ne datoreaza compania e in contract (la fel si ce datoram noi companiei). Tot ce facem noi sau compania in plus reprezinta alegeri pe motive diverse.
Pai si atunci de ce esti asa suparat pe HR cand stii ca nu ei fac bugetele, nu aproba maririle, nu ii spun managerului cat de minunat esti tu? Toata decizia e luata de manager… HR e doar un consultat pentru ambele parti. Pe managerul tau (sau ala de deasupra (cu trei litere) care face bugetele- adica eu) trebuie sa il convingi, nu pe HRizda (pe asta poti sa o convingi pe alt subiect). Din atata discutie inca nu ai inteles esenta a ceea ce spun eu si n-ai inteles ca eu NU tin cu companiile :)).
Sunt spete si spete, firme bune, firme naspa, angajati buni, angajati prosti…
P.S: eu inteleg tot ce spui tu pentru ca am avut acelasi frustrari, m-am certat cu sefii mei pe motive stupide, pentru ca nu intelegeam anumite decizii care mi se pareau de rahat. Dar pe langa ca am avut norocul de manageri care au avut rabdare sa imi explice, am ajuns sa fac si eu chestii despre care altii considera ca sunt de rahat (iar acum inteleg mai bine ce era in trecut). Si pentru ca altii mi-au explicat, asa explic si eu colegilor mei sau altora. Poate unii nu sunt de acord, aia e…
@DoamnaHR
Frustrari? LOL. In curand fac 10 ani la compania curenta, ca astia considera ceva normal indexarea salariilor cu inflatia iar marirea de salariu e ce se da PESTE indexare. Nu sunt deloc frustrat. Ca sa pun in balanta, „recordul” meu inainte era de 3 ani la o companie, ca am trecut prin destule alte companii care aveau acelasi text ca vai, nu putem tine pasul cu inflatia. N-au putut, nici o problema, am plecat eu ca sa-i scutesc de o problema si au rezolvat-o angajand mai apoi oameni pe salariu mai mare decat voiam eu (indexarea cu inflatia).
Bag seama ca n-ai prea inteles unde bat. Nu ma cert cu tine ca nu mi se mareste mie salariul deodata cu inflatia; cum am scris mai sus, eu n-am problema asta. Iti spun doar ca toata explicatia ta (cum ca vai, firmele nu pot mari salariile ca sa tina pasul cu inflatia) nu tine si – exceptand cazul unor prosti carora le curge scuipatul din gura – nu pune nimeni botul la ea.
@Sabotor, felicitări neironic. Acum, spune-ne și nouă compania, dacă e din România și, mai ales, dacă indexează la TOȚI angajații, nu doar la tine, că ești tu bun și vor să te țină.
@adyzah
E multinationala, e aceeasi politica pentru toti (ca nu-s eu mai special), nu e in Romania. Dar nu asta e ideea; ideea e ca se poate fără probleme si nu da firma faliment din cauza asta.
In Austria, angajatul primeste 14 salarii. Al 13-lea vara, iar al 14-lea inainte de Crăciun. Plus alocatia de 200 de euro de copil. De ce as lucra in Romania pentru un salariu de mizerie si de ce as face copii aici? Doar sa fac burta mare unui patron zgarcit? De scos profitul din tara se mai practica? Sau „optimizare fiscala”? Salariile de aici nici macar nu cresc in progresie aritmetica. In timp ce salariul patronului creste in progresie geometrică la fiecare 5-10 ani.
@Playactiv.
De ce nu te faci patron TU, atunci!
Ca sa faci burta mare si sa devii (daca nu esti deja) zgarcit.
Ah, nu stii un pic de legal ca sa faci contracte.
Ah, nu stii un pic de fiscalitate ca sa stii ce costuri ai cu taxele.
Ah, nu vrei/poti sa-ti bati capul sa cauti clienti.
Ah, vrei sa rupi usa cand suna clopotelul si sa te doara la basca orice s-ar intampla.
Atunci asuma-ti ca patronul ala (zgarcit si cu burta mare) face astea pentru tine.
ONTOPIC:
Domnisoara de la HR are dreptate in fond. Mesajul e bun (ca trebuie sa devii „cat mai indispensabil” prin skillurile tale), doar ca e prost venit din gura ei (Mai pune, ma, mana si munceste! ‘ti gatu matii! Ca nu iese P&L-ul cum trebuie).
In plus, ascunderea dupa P&L, CAPEX, OPEX, si alte bazaconii denota o lipsa de intelegere a jobului ei si anume asigurarea comunicarii higher managementului cu angajatii.
Din cunostintele mele, extrem de limitate de altfel, CAPEX. P&L, etc sunt treaba contabililor si nu a HR-ului.
Ca sa ma exprim plastic, HR-ul clasic se ocupa sa cante ce zice ala care baga fisa. Si sa cante frumos, ca daca gajaie atunci se schimba difuzorul si vine un difuzor mai tanar care stie sa cante mai melodios si sa vrajeasca angajatii cu mese de ping-pong si banane in bucatarie. Atunci, in cel mai bun caz e trecuta pe linie moarta la facut hartiile pentru ITM.
@Playactiv „burtă mare”, „patron zgârcit”. Simt aşa, un vibe de anii 20-30, lipsesc nişte caricaturi prin ziare cu oameni cu nasul cârn ce sug sângele poporului şi un nene cu mustăcioarā
@GoGu, „de ce nu te faci tu patron?” nu zicem chestii din astea, nu-i frumos
@GoGu: Doamna este doar un personaj. NU stie doar HR. Da, OPEX, CAPEX tin de altcineva (contabilii contribuie) dar un alt manager are grija ca el sa fie respectat. Dar in OPEX intra si cheltuielile cu personalul… Eu pomenesc de ele pentru ca consider important ca oamenii sa stie ca exista si ca firma nu functioneaza folosind o socotitoare.
Mesajul are tonul asta intentionat, tocmai pentru a atrage atentia (m-au avertizat multi dintre prieteni ca o sa imi iau multa carne daca il public asa). Dar lumea e prea pornita sa urasca pentru a vedea esenta si poate a se gandi ca nu se duce nimeni la angajat si ii spune in fata asta. Ma rog, i se spune dar explicativ si pe alt ton…dar informatia e aceeasi (asa cum ai spus si tu).
Imi pare ca daca nu intervenim cu o doza de realism in piata muncii o sa ne pierdem printre sinergii, culturi organizationale, mindfulness si angajati panseluta… si o sa se aleaga praful si de urma de productivitate pe care o mai avem in Romania. Toata lumea o sa fie frustrata fara a intelege de ce. Iar firmele zboara in alte tari (Flying Geese Theory) pentru ca s-au saturat si nu mai e rentabil pentru ele sa sustina mediocritatea.
„Doamna este doar un personaj.”
Personaj, ne-personaj, scena e cotidianul si toti jucam aceeasi piesa.
„Dar in OPEX intra si cheltuielile cu personalul…”
Si rotile zboara ca avioanele au roti. E bine sa fii contorsionist, da’ nu mental.
„Mesajul are tonul asta intentionat, tocmai pentru a atrage atentia (m-au avertizat multi dintre prieteni ca o sa imi iau multa carne daca il public asa). Dar lumea e prea pornita sa urasca pentru a vedea esenta si poate a se gandi ca nu se duce nimeni la angajat si ii spune in fata asta. Ma rog, i se spune dar explicativ si pe alt ton…dar informatia e aceeasi (asa cum ai spus si tu).”
Intrebarea e alta: De ce dai controversate? Ce castigi din mesajul asta?
Altruism? Nu cred! Doar vizualizari si notorietate.
Nu inteleg de ce ar face cineva lucrul asta. Daca ai nevoie sa iti zica ailalti: Moaaama, cat e buna e, ce bine le-a zis? Inseamna ca nu esti atat de buna pe cat ai vrea sa fii.
Scandal ne trebuie noua?
„Imi pare ca daca nu intervenim cu o doza de realism in piata muncii o sa ne pierdem printre sinergii, culturi organizationale, mindfulness si angajati panseluta… si o sa se aleaga praful si de urma de productivitate pe care o mai avem in Romania. Toata lumea o sa fie frustrata fara a intelege de ce. Iar firmele zboara in alte tari (Flying Geese Theory) pentru ca s-au saturat si nu mai e rentabil pentru ele sa sustina mediocritatea.”
Piata muncii poate o sa si-o ia in freza, poate nu. Dumnezeu stie. Tot ce poti sa faci e sa strangi din buci si sa te pregatesti de impact daca ai mai vazut filmul care rula in 2000, 2008, etc.
Firmele n-o sa plece. Nu se da dus cainele de la macelarie.
Fac o paranteza: Prin 2003-5 tot IT-ul se muta in India. Dupa ce si-au furat-o cu aia ca n-au livrat s-au intors in vest. Da! E nevoie si de indieni, dar si de est-europeni si de californieni, etc.
O sa fie disponibilizari (inclusiv in randul HR), unii or sa urle ca nu mai pot sa-si ia Starbucks zilnic, altii or sa bage capu la cutie 1-2 ani pana se termina vijelia. Viata merge inainte (cu sau fara scandal, avertismente ascunse, etc).
Sa incercam sa privim mai in detaliu.
Pentru toată lumea, cheltuielile cresc cu inflația în medie. Dar în realitate, in inflația oficială fiecare produs are o anumită pondere.
Chatgpt zice că mâncarea 33%, serviciile 18%, non food 49%.
Acum o companie are diverse costuri (materie prima, forță de muncă, servicii). Aceste preturi nu vor crește în medie cu inflația. Vor crește în funcție de tipul furnizorului și costurile sale.
Iar fiecare companie va încerca să negocieze.
acolo unde nu se poate negocia (furnizori cu monopol sau unde deja e cel cu prețul cel mai mic) nu prea au ce să facă.
Iar la sfârșit se ajunge la calcule de genul, ce mărire de preț pot suporta consumatorii noștrii a.i. sa avem cel puțin același profit. (Și aici ajungem la produse mai mici, mai proaste, etc).
Unde intervin salariații aici?
Păi și ei sunt furnizori (de forță de muncă) pt compania respectiva. Mai mult ,raportul de forțe între cineva cu cifra de afaceri de milioane/miliarde de euro și cineva care câștigă între 10k și 50k este clar în avantajul celui care are resurse pt hr, avocați, lobby.
Iar angajații mai au 2 probleme. fiind plătiți la limita nu își permit să stea pe bara prea mult, (nu mai zic de situația în care oportunitățile sunt limitate legal sau ilegal). Chiar dacă își permit o data sau de 2 ori, a 3 oară e mai greu.
Apoi, sunt multi oameni care văd lupta că fiind o lupta intre ei și ceilalți, nu intre angajați și angajatori. (Excepții există, gen Metrorex, dar în general întotdeauna există oameni care nu vor fi dispuși să facă front comun).
La faza cu inflatia, o problema ar putea fi ca inflatia pe lei e dubla-tripla fata de euro, cursul avand fluctuatii de maxim 5%.
In rest, „jocul” e „simplu”, schimbi joburi cat mai multe cat esti tanar, nici nu mai conteaza ce job e, daca iti place sau nu, daca te intelegi cu colegii/sefii sau nu. Trebuie sa avansezi salarial cu orice pret, bonus daca inveti skilluri noi.
Apoi te saturezi, iti dai seama unde e bine, si ramai la un loc caldut si fara batai de cap. Si speri ca, compania sa fraiereasca niste juniori buni care sa iti faca treaba si sa ramana pe salarii de mizerie.
Comentariile astea imi aduc aminte de r/Programare
Ce n-am inteles: De ce trebuie sa creasca un angajator salariul? Indiferent ca de-abia se mai descurca sau ca face nspe miliarde pe spinarea angajatului platit cu o mie de euro. De ce sa creasca? Din bunatate, de rusine, din plictiseala… care este motivul? Eu credeam ca il creste pentru a-l pastra in continuare pe angajat, dar poate nu-i asa.
Angajatul: primeste o mie de euro si nu este multumit – ce face? In afara de injurat doamnaHR pe net. Se duce sa ceara mai mult, nu? Eu asa as face, dar poate sunt alte metode. Deci cere mai mult, iar angajatorul zice „Neah”. Poate angajatorul zice da, iar atunci toata lumea fericita, s-a terminat povestea. Dar daca zice nu, ce se intampla?
Angajatul isi cauta in alta parte salariul dorit, corect? Si de aici incolo mai avem doua posibilitati: isi gaseste ce a cautat. Sau nu.
Mi se pare totul simplu, evident chiar, de-asta nu inteleg polemica si energiile descarcate in juru-i. Ce imi scapa?
Inflatie: de ce costa 12 lei laptele? pentru ca se cumpara, se platesc 12 lei pentru el. Dar de ce costa 60 de lei carnea? pentru ca se cumpara, cineva plateste banii aia. Dar de ce costa o mie de lei rahatul pe tava? pentru ca cineva plateste. Dar de ce nu castig si eu mai mult? Pentru ca nu plateste nici dracu. Valoarea este data de cumparator. Daca nimeni nu plateste inseamna ca nu exista.
Si partea asta mi se pare tot simpla. La fel…de unde si de ce toata polemica?
Pentru ca unii oameni au ramas cu gandirea „sa ni se dea, sa ni se faca”. Esti angajat, nu angajator. Daca management-ul / compania considera ca o crestere salariala nu trebuie sa fie mai mult de 2% (un nivel jenant, de altfel), atunci atat va fi, punct. Ai 2 solutii: accepti situatia sau pleci la alta companie care iti va oferi salariul pe care consideri ca il meriti – asta daca asteptarile sunt justificate.
In cazul meu, nu am cerut niciodata marire salariala anuala, mi s-a dat cat a considerat managerul in functie de performanta .. uneori acceptabila, alteori de tot rasul. Cand nu mi-a convenit situatia, nu m-am dus sa cersesc, m-am pus pe cautat joburi si mers la interviuri astfel incat asteptarile mele salariale sa fie acceptate, in functie de experienta si priceperea mea pe piata la momentul respectiv.
mie imi placea maxim partea cu „profitul a crescut doar cu 90% nu cu 100% cand speram, asa ca nu putem sa va crestem salariu decat cu 1%”.
Pe de alta parte, parca aia de la netflix (doubt) aveau un plan: noi nu iti crestem salariu. Dar, daca alta firma iti ofera un salariu mai mare, inseamna ca valoarea ta pe piata e noul salariu oferit de firma aia, deci iti oferim in plus. E si asta un punct de vedere pentru a avea niste mercenari carora li se rupe pula de firma ta. Merge cand esti un nume mare, dar cand esti pe mai micut…iti iei binecuvantata muie
Imi place cand zice ca marirea nu are de a face cu inflatia. Sa mori tu, ca salariul nu are de a face cu cost of living. Culmea e ca intr-un fel are dreptate. In Belgia, unde prestez eu, se numeste indexare marirea asta „anuala”, si urmareste fix inflatia, fiind obligatorie. Marirea e altceva si e data pe merit, cand ti-e randul si cand indeplinestii conditiile de performanta. Mi se pare ca si in Luxemburg exista indexare obligatorie. Asa e corect.
Efectiv isi explica singura de ce fac oamenii job-hopping.