Turism în România 2025

Cum până acum (45 ani pe Terra) nu am avut ocazia să vizitez mănăstirile din Bucovina, am decis ca anul ăsta să fie ocazia perfectă pentru un concediu de o săptămână. Nici eu, nici soția nu suntem bugetari (sau mufați la banii statului ), deci am făcut-o de bunăvoie și nesiliți de nimeni. Nici soția, nici eu nu suntem religioși, astfel că scopul concediului a fost unul eminamente turistic.

Nu ne-am îndepărtat de la regula pe care ne-am stabilit-o la orice concediu care durează mai multe zile: hotelul este ales întotdeauna cu mic dejun (și cumva să fie mini magazine sau marketuri pe o rază de vreo 500 de metri pentru a ne putea cumpăra diverse: apă, ronțăieli etc.) Nu vrem să ne plimbăm dimineața să căutăm un loc unde să mâncăm, hotelul este locul ideal, apoi plecăm în treaba noastră. Prânzul și cina le luăm pe undeva pe drum sau într-un restaurant din localitatea unde suntem cazați, dar micul dejun mereu la hotelul unde suntem cazați.

Am stabilit cartierul general la Gura Humorului, Suceava, hotel de patru stele, cameră triplă (am plecat și cu juniorul care are 14 ani). Cost: 1980 de lei pentru 4 nopți.

Ziua 1 am rezervat-o pentru drumul de la Brașov la Gura Humorului. Cum nu ne grăbim să ajungem la destinație în 3 ore, am ales traseul Brașov – Sfântu Gheorghe – Miercurea Ciuc – Gheorgheni – Cheile Bicazului – Piatra Neamț – Târgu Neamț – Gura Humorului (345 km). Google Maps a zis că durează vreo 5h 50′, în realitate, cu toate opririle, a durat 7h.

Ziua a 2-a  Gura Humorului – Mănăstirea Moldovița – Mănăstirea Sucevița – Marginea (la ceramica neagră) – Mănăstirea Putna – Gura Humorului (170 km). Cu excepția Mănăstirii Putna (care e prea comercială), celelalte sunt impresionante prin picturile, interioare și exterioare, aproape pe fiecare centimetru pătrat. Moldovița este cea mai brută dintre ele, a fost prea puțin refăcută, de aceea pare mai interesantă. Putna este pe bază de Ștefan cel Mare, curtea interioară refăcută, dar cu kitschul maxim, scena unde se țin slujbe, prespun că la sărbători când se strânge multă lume. Drumul de la Gura Humorului la Moldovița este pe jumătate foarte bun (doar e E38), cealaltă jumătate e un drum județean spre comunal (DJ176) aproape mizerabil, peticit din loc în loc. Evident trece prin toate comunele posibile și imposibile. De la Moldovița la Sucevița este un drum incredibil de bun, peisaje de vis, un drum cu suișuri și coborâșuri pe care s-ar putea organiza fără probleme o etapă în Turul Franței la ciclism. La mănăstirile de călugări, modul cum se comportau cu turiștii era ceva de neratat. Părea că erau deranjați: Hai, bă, că trebuie să merg să deschid porțile iadului! Acum ți-a trebuit să vii și tu? Nu mai spun cum se uitau la tine dacă voiai să plătești cu cardul sau dacă erai femeie!

Ziua a 3-a Gura Humorului – Suceava – Mănăstirea Dragomirna (130 km)

Suceava era programată pentru ziua a treia și cum faza scurtă dreapta a sucombat, a trebuit să opresc la un service să rezolv problema (piticul de pe creier nu mă lasă să nu rezolv problema, chiar dacă drăcușorul de pe umărul stâng striga: Ești prost? Tu nu vezi câte mașini nu au faza scurtă funcțională ori pe stânga ori pe dreapta). Mers de dimineață la un service din Suceva, mii de mulțumiri celor de acolo pentru ajutor, chiar dacă erau foarte aglomerați, m-au strecurat printre programări și în 20 de minute plecam liniștit la plimbare.

Cetatea de Scaun a Sucevei arată foarte foarte bine. Față de acum câțiva ani, când arăta ca o ruină, după spusele soției, acum era întreținută precum un castel din vestul Europei. Se mai fac lucrări pe ici, pe colo, dar e ceea ce trebuie pentru o clădire. Nu și pentru un turism ca în vest. Apoi am aflat și de ce arată așa bine: a fost refăcută cu fonduri de la UE. Da, suveraniștilor, de la UE! Nu ne-au furat acolo, ba chiar ne-au dat. Multe săli aveau diverse arme, tronuri, etc, dar este mult sub potențialul pe care îl are o astfel de Cetate. La vreo 500 de metri de mers pe jos de la Cetate, se poate ajunge într-un parc unde este statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, statuia fiind îndreptată spre cetate. Unii zic că e impresionantă. Eu zic că e una dintre cele mai proaste statui pe care le-am văzut sau mai degrabă nu le-am văzut. Soclul este foarte foarte înalt, vegetația e înaltă, dacă stai la 10 metri de statuie ansamblu, nu vezi statuia (decât dinspre oraș, dar turiștii vin dinspre partea opusă, dinspre Cetate.), dacă stai mai în spate, nu se vede din cauza vegetației.

Muzeul  Național al Bucovinei – surprinzător de modern, 27 de săli de vizitat, unele dintre ele cu panouri interactive, multe exponate prezentate foarte bine, luminate așa cum trebuie, unele dintre exponate erau păzite cu termohigrometre.

Mănăstirea Dragomirna – am avut norocul să ne nimerim spre după-masă, pe la ora 16 când era multă liniște, (poate și pentru că nu se află chiar în calea vestitelor Sucevița, Moldovița, Voroneț) doar noi în vizită, deci mult timp de admirat pe îndelete tot ce era în acea curte.  Se plătește doar dacă vrei să vizitezi și muzeul. Nu are picturi exterioare, dar construcția este impresionantă. Mai ales turnul bisericii, care e efectiv brodat cu diverse motive. În privința asta se aseamănă cu templul hindus Shri Swaminarayan Mandir din Toronto. Curtea interioară arată extraordinar de bine, refăcută complet. Și aici și-a băgat UE banii! Cred că sunt nebuni sau ceva de genul ăsta. Nu prea au ce face cu banii.

Ziua a 4-a Gura Humorului – Mănăstirea Probota – Mănăstirea Humor – Mănăstirea Voroneț (155 km)

Mănăstirea Probota – altă mănăstire refăcută complet cu bani de la UE (pare că fac propagandă pentru UE, dar ce a rezultat din ce au finanțat este vizibil). O altă mănăstire departe de traseul M-S-P și de aceea, cred că, pe nedrept ignorată. Se poate sta în liniște să admiri peisajul, să meditezi dacă vrei, sau doar să te plimbi pe acolo. Măicuțele sunt foarte amabile și dornice de povești cu turiștii.

Mănăstire Humor – e de evitat acum, exteriorul este totalmente în refacere, curte, schele de lemn pe exteriorul bisericii. Se poate vizita interiorul, dar se vor auzi strigăte ale muncitorilor, niște picamere, învârtitul betonului în betonieră etc.

Mănăstire Voroneț – excelentă de vizitat, picturile exterioare și interioare sunt într-adevăr impresionante. O parte din curte e în refacere acum, ceea ce ef foarte bine, la final cu siguranță va fi și mai plăcută de vizionat.

Ziua a 5-a Gura Humorului – Târgu Neamț – Onești – Târgu Secuiesc – Brașov (327 km)

Concluzii:

Drumuri / comportament în trafic

În proporție de 85-90% drumurile parcurse au fost bune și foarte bune, cu mici zone mizerabile, din păcate chiar în zonele turistice. Traficul a fost surprinzător de eficient. Pe toate traseele, cu câteva mici zone unde am așteptat sub 10 minute din cauza unor lucrări la infrastructură, s-a mers mai mult decât decent, chiar dacă am întâlnit, fiind în timpul săptămânii, foarte multe tiruri. În orașe, mulți suceveni sunt complet imbecili în ceea ce privește traficul (bine, pe băcăuani nu îi întrece nimeni și i-am întîlnit și la Brașov și prin Bacău și prin Suceava). Însă majoritatea sunt binevoitori cu turiștii.

În mod surprinzător, în aproape toate cazurile se păstra o distanță mare față de bicicliști atunci când erau depășiti, ceea ce acum ceva timp nu se întâmpla. În foarte multe cazuri am văzut bunăvoință din partea tuturor: te lăsau să intri în trafic de pe o stradă laterală, chiar dacă era aglomerație, și asta nu doar pe turiști, ci pe toată lumea, legea fermoarului se aplica foarte bine peste tot, nu am văzut acte de agresivitate mai deloc. Șocant și pentru mine.

Poliția a lipsit cu desăvîrșire, am văzut doar 4 mașini la dus, le Miercurea Ciuc, plus o alta la un giratoriu blocat în Târgu Neamț, dar oamenii legii opriseră un biciclist și îi făceau morală. Nu zic că omul nu o fi făcut ceva, dar când ai un giratoriu blocat de dubițe și tiruri, prioritatea parcă ar trebui să fie alta.

Bogăție

Deși Suceva nu este unul dintre cele mai bogate județe din Moldova, șocant cât de bine arată multe comune (deși multă lume deplânge sărăcia din Moldova): case moderne, (unele aveau în curți lemne de iarnă nu doar pentru următorii 3 ani, ci până la apocalipsă. Probabil casele să fie făcute de cei care lucrează afară și au trimis bani în țară, posibil ca unele să fie nelocuite, dar casele alea au fost făcute de muncitori locali, cumpărându-se materiale de la magazine din țară, deci economia s-a mișcat), săli de sport ultra moderne (nu știu dacă făcute prin PNRR sau în era Năstase, dar existau), multe comune cu depozite mari ale unor firme cunoscute etc. Zone întinse de dealuri și câmpii cultivate cu tot felul de plante, majoritatea cu floarea soarelui, care ofereau niște priveliști extraordinare, cu drumuri în suișuri și coborâșuri. Ce putea să fie în regiunea asta dacă nu era condusă de ciume și holere!

Ferească sfântu însă de cum se comportă oamenii în sate/comune:

• mers pe mijlocul drumului – bifat
• mers cu vehicule neomologate – bifat
• mers cu 20-30 km/h – bifat (ce dacă încurcă pe alții, lor să le fie bine)
• ieșit din curte fără să se asigure fix în fața ta, mers 200 de metri, virat stânga la căminul cultural – bifat
• animale călcate de mașini și lăsate în mijlocul drumului – bifat. Incredibil cât de multe am văzut
• oprit cu mașina pe contrasens pentru că trebuie să stau de vorbă – bifat
• căruțe pe DN – bifat
• limită de viteză de 50 km/h în localitate, deși era câmp și în stânga și în dreapta, chiar nici o țipenie de om – oho, bifat la greu

Costuri

Cazare (4*) + mic dejun – 1980 lei

Prînzuri + cine (uneori luam prânzul pe la 15-15.30 și aia era de fapt și cina – porțiile erau foarte mari) – medie de 180 de lei / masă / 3 persoane – 900 de lei

Diverse cumpărate din zonă (magazine, suveniruri etc) – 600 de lei

Transport – aprox 5,5 l/100 km (mașina e o coreeană foarte decentă) – aprox 1100 km parcurși – aprox 450 de lei

Total – ± 4000 de lei (cu tot cu reparația de la service)