Cazul clasic. Firmă angajează ITști la grămadă, cu lopata, că este nevoie. Nu toți sunt ce zic că sunt, nu toți se pricep la ce zic ca se pricep. Un șef de echipă se trezește cu oameni care nu prea știu ce au de făcut. Au ei niște cunoștințe generale, dar nu sunt ce trebuie.
Omul a încercat să îi ajute, i-a trimis la manual, le-a arătat direcția, dar nu împart salariul.
Problema este, cui raportezi problema? La HR-ul care i-a angajat pe incompetenți? De ei depinde jumătate din evaluarea ta și bonusul de final de an. La șeful tău direct, care a participat la selecție? De el depinde jumătate de evaluare.
Dar dacă nu o faci, adio bonus, că nu poți ajunge la capăt cu proiectul cu oameni de genul ăsta fără fără să le faci tu munca.
Ah, da, sugestia că poate ar trebui să nu mai mintă în CV și să își dea demisia nu a avut succes.
Daca esti smecher i-o tragi nevestei șefului, apoi ii spui ei si rezolva ea!
Și dacă ești și mai șmecher scapi neprins.
284 Deep down,everyone is a Ferengi:D
113 Always have sex with the boss. The Ferengi Rules of Acquisition (DS9 reference book)
Cel mai nasol e cand tu esti seful si trebuie sa faci gestul acesta cu colega de camera.
@je: Tu nu înțelegi că e firma de IT nu de fotbaliști?
Nu doar HR ii angajeaza ci si managerul sau team leadul are input. Intr-o firma decenta se curata rapid mai ales in zilele astea. PIP sau direct afara ca sunt altii la usa care asteapta eventual pe mai putini bani. Deci ca si coleg (peer) poti da feedback si sa astepti putin ca s-au cam dus vremurile cand erau trase lichelele. Managerii abia asteapta motive sa dea afara sa fie si ei vazuti mai bine.
1. Îi schimbi ca pe pokemoni.
2. Dacă apare un proiect nou, îi promovezi/transferi acolo,
2a. Pe cel mai incompetent dintre ei îl propui lead.
„Omul a încercat să îi ajute, i-a trimis la manual, le-a arătat direcția, dar nu împart salariul”
Salariul inseamna timp. Deci, cat timp te streseaza la munca imparti salariu cu ei.
Poate, uneori, nu zic de cazu general „asta e manualu si asta e directia” nu e de ajuns. Uneori exista blocaje, din care oamenii nu pot sa iasa singuri. Nici macar nu e nevoie de un ajutor prea spectaculos, trebuie doar o pereche de ochi noua si un creier linistit
*sau, is prosti si singura solutie e sa le dai taskuri de prosti
Mai înseamnă și că trebuie să îți faci treaba înainte să ajuți pe cineva mai mult decât: aici e documentația boss, gl.
Nu cred că își mai aloca cineva zilele astea mai mult de 5, hai poate 10 minute pentru a ajuta pe cineva fără ca asta sa fie un task definit.
Foarte gresit ca nu isi aloca. „Me me me” este o atitudine de kkt. Cat timp echipa iese bine, totu merge perfect.
Degeaba faci tu treaba daca restul echipei se blochează
problema e când unii înțeleg prin ”muncă în echipă” 1-2 (ăia care știu) să facă treaba tuturor.
am senzația că despre asta e vorba în propoziție.
Eu cand accept sa fiu lead la un proiect daca nu am mai lucrat cu acei oameni fac interviuri. Accept si incepatori insa trebuie sa vad ca vor sa invete si sa se adapteze. Asta e conditia mea.
Cu atitudinea asta de superstar wannabe nu știu cine te așteaptă cu brațele deschise in echipa lor.
„Accept sa fiu lead”… dude…
Linus, tu esti?
Pai poate atitudinea asta de accept orice si vad eu cum o scot la capat duce la multe situatii neplacute pentru toate partile implicate. Exagerand – daca am de sapat un sant si primesc doua secretare (care isi fac treaba bine pe domeniul lor) n-am nici o sansa sa duc lucrurile la capat si ar fi bine sa fie lamurita treaba de la inceput.
Vad ca pentru multi faptul ca ai experienta si stii de ce e nevoie pentru a duce lucrurile la capat in timpul dat inseamna „superstar”.
Fircare isi alege cum si cu cine vrea sa lucreze. Aici nu vorbesc de situatiile – noi primim bani oricare ar fi rezultatele si orice faci trebuie sa pontezi 8 ore. Dintr-un mediu din ala ma retrag eu.
Ajut cât pot, până simt că cineva vrea să își facă task-urile pe spinarea mea.
La un loc de muncă anterior eram suficient de cunoscut ca stăpân pe domeniu și mi se cereau mereu sfaturi. După un punct m-am săturat: maxim le ziceam unde să caute. Evident că n-am devenit foarte simpatic. Acum caut o cale de mijloc: nici să par prea prost ca să zică șeful că sunt incompetent, dar nici să par prea stăpân pe domeniu ca să vină la mine colegii mai puțin competenți cu prea multe întrebări.
Stai puțin, nu au descoperit apa caldă (chatGPT)?
L-au descoperit, dar ChatGPT nu știe detalii despre proiectele noastre, din fericire.
Se mai asteapta lumea (prin Ro) sa stii de toate (full stack) in AD 2025? Cam care ar fi profilul unui om bun, cu 3-5 ani exp. (backend, sa zicem)?
nah, nu-i neaparat sa minta. poa sa stie teorie da sa n-aiba habar sa aplice. am vazut, omu rupea la teorie si se uita ca la felu 4 cand sa implementeze.
Depinde de nivelul la care sunt angajati. Daca sunt interni/juniori, e de asteptat ca cineva tre sa investeasca timp in ei. Asta vine la pachet cu salariul mai mic. Daca sunt angajati pe posturi cu senioritate mai inalta e de asteptat sa fie complet independenti altfel nu are sens
„complet independenti” – cam asta au impresia si astia cu care lucrez acum. „e senior, nu mai are nevoie de ajutor”.
Cea mai tampita abordare ever
La fostu loc de munca am implementat ideea clara: nu reusesti sa rezolvi ceva in 2 zile? Ceri ajutor. Cel mai probabil e un cacat si o sa dureze super putin sa il rezolvi.
Pair-programming ruleaza!
@animaloo, chestia e ca daca se intampla FRECVENT sa aiba nevoie de ajutor e exact cazul din subiectul postului. Si daca e senior in titlu, e gresit incadrat si cel mai probabil supraplatit
as zice ca cel mai nasol e cand se blocheaza pe acelasi tip de taskuri. frecvent nu imi zice nimic.
Problema cu blocajele nu este atat de simpla.
Ca te poti bloca pe chestii de codare. Aici mi se pare cel mai nasol. Mi s-a intamplat, dar e cel mai nasol. Ca partea de codare reprezinta cel mai lipsit de importanta punct din munca, dar sunt momente in care nu vezi ce cacat faci gresit. Si vine unu si zice „ai uitat sa faci X”
Te poti bloca pe chestii de biznis. Nu intelegi o cerinta, nu intelegi ce ar trebui sa faca treaba aia. Aici, de obicei. te ajuta testerii, preferabil cel care a facut tasku
Te poti bloca la debugging. Aici Dumnezeu cu mila. Uite, chiar acum am un cacat de task. Ma uit la el de o saptamana si nimic. Ba, da nimic. Le-am zis astora „coaie. help”. Dupa cateva zile s-au uitat si ei. Raspunsu lor „ce pula mea??”
Dar. Incompetenta se vede. In cazu ala ori ii dai afara ori le dai taskuri usoare si mici. Cineva tre sa le faca si pe alea
Intr-o companie normala exista o perioada de ramp-up, de cateva saptamani, apoi sesiuni de shadow si reverse-shadow, pentru cei care au baza dar nu cunosc tehnologia la perfectie.
Apoi, interviurile sunt separate cu HR, viitori colegi, hiring manager, si se axeaza pe chestiuni si aspecte complet diferite.
„Ah, da, sugestia că poate ar trebui să nu mai mintă în CV și să își dea demisia nu a avut succes.” de ce ? de ce nu vrea sa isi caute in alta parte?
Realist vorbind, vrand-nevrand o sa ajunga in punctul ala oricum pt ca daca firma a luat la kil, in timp asta duce la clienti nemultumiti, proiecte picate ceea ce duce la „iti multumim, dar nu mai avem nevoie de tine”.
Greseala lui a fost la punctul „șeful tău direct, care a participat la selecție?”. Dupa mine si individul de care povestesti ar fi trebuit sa fie implicat in procesul de angajari.
probleme de oameni care vor schimbare dar nu incepem noi cu ea. sa faca ceilalti. daca omul e livraza, pa la revedere. daca nu, pleci tu si ii lasi sa se spele pe cap cu ei.
poate sunt eu norocos, dar pana acum am facut parte din echipe ok. Si in mod la fel de norocos, am avut si superiori ok.
Pana acum nimeni nu s-a bagat peste noi in procedurile de recrutare. Daca noi respingem pe cineva la interviul tehnic, nu a venit nimeni peste noi sa il acceptam ca „e ruda cu nush cine” sau „cere salariu mic”. Ok, nu am ales mereu numai genii, dar nici dude nu am ales.
In alte echipe am auzit ca au mai fost dati afara oameni ori pt ca erau inepti social, fie ca nu faceau treaba cum trebuie. Li se dadeau 2-3 salarii compensatorii ca sa nu faca gura si gata.
Raportezi problema la departamentul de „cumparari”. Ceri licente de Github copilot pentru toata lumea. Dupa o vreme, vor fi dati afara trei sferturi, printre care si cei mai competenti (scumpi). Va fi nevoie doar de 2-3 mediocri care inteleg cat de cat care e treaba si stiu sa scrie prompt-uri bune si un senior capabil sa mai corecteze pe aici pe acolo.
De ce ne limităm doar la IT-iști?
Problema asta e răspândită în toate domeniile.
E foarte important să fii acoperit în caz că bubuie ceva din incompetența altuia:
– Boss, cum vrei să facem?
– OK, facem. Dă-mi te rog în scris și se rezolvă.
Pai ti-a raspuns vali in post, pentru ca pare-se acu astia au ajuns sa fie platiti ca vanzatorii „la bonus”. Ori spre deosebire de vanzatori unde e simplu, ai pus semnatura pe contract ai luat bonusul, in domeniul lor habar n-au sa aiba kpiuri obiective. Fiecare vine cu cacaturile lui de argumente tehnice neintersante despre ce margica a facu el in ultimele 3 luni. Si atunci ” ai/n-ai bonus” devine o discutie pur subiectiva in care fiecare incearca sa dea bine. In alte domenii discutia e altfel si in general nu se sfieste nimeni sa se duca la sef sa zica despre colegul ca e prosr/lenes/slab. Ba chiar se duc si daca nu-i asa. Iar la extrem, am vazut pe santier muncitori batuti de colegi ca le-au pus viata in pericol prin incompetenta lor.
La mine-n companie, cand se angajeaza un om nou in echipa, absolut toti din echipa participa la interviu si il intreaba una-alta si absolut toata lumea din echipa are un cuvant de spus daca acel om va fi angajat sau nu.
te cred:))
Si cat dureaza recrutarea/om? Doi ani?
Ma rog, mai e si varianta ca toata echipa e formata din tine si secretara.
Nici asta nu e cea mai ok abordare. Dar functioneaza de multe ori. Asa am fost eu angajat undeva. Oameni misto, dar daca unul zice pas ca tie iti place spanacul si lui nu, ghinion.
Dacă o spui din convingere înseamnă că aveți manageri buni care vă lasă senzația că părerea voastră contează. Bănuiesc că tot voi îl întrebați și ce salariu vrea.
Am vazut faza asta la ceva startup american, dar doar pentru posturile de senior si leadership. Eu m-as bloca masiv si la cele mai banale intrebari daca as fi eu singura in fata „comisiei”.
Logica lor e ca toata echipa e afectata de decizie si atunci trebuie sa aiba toti un cuvant de spus. Dar in jumatate de an nu s-au putut pune de acord pentru o pozitie deschisa.
Pleci. Dacă ești bun ai unde, dacă nu, ești ca ăia. Să-și rezolve ei problemele.
Depinde de management dar oricum ar fi tu raportezi la sef si la HR. Daca sunt flexibili vor accepta sa schimbe 1-2 oameni cu unii mai competenti, mai aduc intariri din alta parte, mai muta deadline-urile, etc
Daca nu vor sa auda si nu fac nimic atunci insemna ca nu ai ce cauta acolo, ori te vor schimba ei la un moment dat pe motiv ca proiectul nu merge si vor da vina pe tine pt intarzieri, ori vei pleca tu in alta parte si vor da vian pe tine ca i-ai lasat cu funcul in balta.
In general managementul e flexibil ca nu-i convine nimanui sa rateze un proiect, e posibil sa se duca vestea rapid si sa ai probleme cu viitorii clienti dar pe de alta parte am vazut si destui „manageri” doar cu titlul si care nu au nimic de a face cu ce este nevoie pentru un post din asta.
Mai rar sa gasesti oameni complet incompetenti, dar decizia e simpla:
1. Seful tau are tot interesul sa iti faci treaba, asa ca daca nu esti unu care sa abuzeze de timpul lui si de atentia lui poti oricand sa ii spui ca ai o problema cu unul sau altul.
2. Trebuie sa analizezi atent situatia … daca sunt mii de nebuni pe contrasens poate ca tu esti pe contrasens – deci daca ai probleme cu prea multi din echipa ceva e putred
3. La HR ar fi bine sa discuti cand ai stabilit cu seful tau ca trebuie sa va despartiti de cineva. Uneori compania face bani chiar daca nu se livreaza in ritmul pe care il crezi tu ok, e doar un job – daca erai asa bun erai la google sau lucrai in cercetare si faceai tu un algoritm nou.
4. Cat ajuti un coleg incompetent? Raspunsul e simplu: cat ai avut tu nevoie de ajutor si cat ajutor ai primit.
Chiar daca cineva participa la un interviu nu inseamna ca a fost de acord complet cu angajarea respectivului si nu cred ca isi imagineaza cineva ca e atat de iscusit in a citi omul incat sa se simta ofensat ca a sarit unu gardu pe tura lui.
Zoso, îmi permit să explic pentru public: băgând multi oameni prosti, de la început, se creează bug-uri și o arhitectură fragilă. Rezolvam 2 ani bug-uri la pagina de login. Codul e scris amatoristic și aproape orice bugfix sau feature nou implementat produce câteva bug-uri in alta parte. Testerii sunt plătiți și au activitate. Developerii produc și rezolva lunar sute de bug-uri documentate bine in Jira/DevOps. Șefii produc chart-uri care arată că totul merge spre rezolvare.
Clientul, eventual de stat, Ro sau Eu, plătește 20 de milioane de euro pe o aplicație lenta, rudimentară, plina de probleme, ce se putea face cu 1 milion profitabil de către o echipă de 3 inși calumea, in 1/3 din timp.
Acțiunile firmei cresc, bugetul s-a executat, toată lumea e minunata de miracol.
Am trăit asta.
Amin
Am mai scris pe aici povestea, acum vreo 5 ani.
Firma mare in .ro, angajari pentru o solutie specifica penru un mare client. Pe langa experienta ceruta specific pe aplicatie, cerinta cheie: fluent franceza.
Coa’, ia zi te bag ? am intrare. Unde frate ? La aia. Pai si ce plm sa fac eu acolo ? pe solutia aia am expertiza 0, ø, nada, iar franceza mea se opreste la „furculision” – bine, putin reno, pejo, mişlin, dar alea nu se pun. Hai coa’, fa-ti un cv si zi ca stii, salariu e bun, pe la 12k net, minte tu putin in cv ca se rezolva.
Toti cei care au fost „angajati” pe proiect au intrat din ziua 2 la cursuri intensive pe solutie si pe franceza. Ce s-a intamplet mai departe nu mai stiu, sincer nu m-a mai interesat.
A, si ca sa nu apara intrebari – NU am aplicat.
Sincer în tinerețe gândeam așa ca tine. Apoi am observat un lucru: cu rușinea mori de foame, iar cei care au succes sunt cei care încearcă, care riscă, chiar dacă se fac de râs uneori sau o iau peste bot.
E contra-intuitiv dar sincer așa funcționează. Eu în locul tău aș fi încercat. Ce sărăcie de soluție custom poate fi, o înveți. Iar franceza? O înveți.
Am făcut fix așa cu niște italieni. M-au angajat, m-am pus să învăț italiană. Asta e, dacă tăceam, filozof rămâneam. Așa, am ajuns departe. Suntem prieteni și lucrăm împreună și azi după 15 ani. Dacă mergeam pe ‘îmi pare rău nu prea sunt calificat, nu eram nicăieri’.
Dacă ar fi să dau un sfat azi celor tineri: încercați cu tupeu, oriunde vi se deschide o ușă, nu așteptați să găsiți ceva ce vi se mulează perfect. Timpul trece, viața se scurge. Dacă ești respins, asta e, ești împăcat cu gândul că ai încercat.
(bine, se potrivește și la multe altele nu doar la job, mai ales la femei, dar asta acolo sunt alții mai buni ca mine să explice probabil).
Total de acord cu Manu, m-am dus si eu la interviuri cand nu ma incadram perfect in cerinte. Dar le-am spus din start ce si cum, le-am zi ca pe partea asta stiu bine, pe partea aialata sunt bata dar sunt dornic sa invat.
In general am luat interviurile.
Ideea e sa nu stai sa astepti jobul perfect si sa incerci peste tot unde crezi ca ti-ar place si ai putea recupera ce nu stii cat de cat rapid.
Pe de alta parte nici sa minti si sa te supraevaluezi prea mult nu e bine pentru ca in general se vede imediat la ce nivel esti, chiar daca te-ai strecurat la interviu.
Pe vremea cand am inceput eu sa ma angajez se aplica perioada de proba, nu stiu daca mai e valabila dar mi se pare un win-win din partea tuturor partilor, de multe ori si tu ca angajat vrei sa pleci daca ai nimerit intr-un loc nasol…
HR-ul + managerii poarta vina. Omul e chemat la interviu, zice si el ce stie, HR-ul zice ok, could be, se bazeaza pe faptul ca poate invata. Mai ales in IT unde majoritatea anunturilor trec toate tehnologiile posibile si imposibile, daca se poate sa fii senior in orice. Iar dupa ce sa vezi, lucrurile se misca greu pe proiect, team lead-ul e ocupat cu call-uri si viata personala, colegii se paseaza intre ei. Leafa merge.
In cazul expus raportezi la PM sa stie ca faci chestii in plus si ca aia nou veniti au nevoie de indrumare. De obicei asta cu „i-a trimis manualul” poate inseamna si rautate pura la modul ca nu vrei sa ii arati nimic noului venit ca ce, nu e treaba ta.
IT-iștii aceia concurează cu profeaorii care trec clasa pe oricare elev repetent.
I’ve been there, done that!
Și se reduce la cultură, nu la proceduri sau procese sau legi.
Sunt oameni care nu vor să accepte că au greșit! Deși nu există consecință pentru el!
Simplu: candidatul are interviurile beton, bun la conferințe, dar în lumea reală e bun să facă perfect ce i se spune. Doar că tu ai nevoie de un om să vină cu idei noi! Fresh blood!
Succes să convingi managerul direct cum că e nevoie să lase angajatul ăla să se ducă în PR sau să facă ce se cere în conferințe.
Nope! Preferă să investească timp în omul ăla decât să accepte că a fost o greșeală. Prin niște țări mari din Asia „saving face” este cel mai important!
Daca m-as apuca sa fac o lista, am bea lejer doua cisterne de bere. Dar nu prestez în Romania, nu pot face o paralela cu IT-istii din Romania.
Blonda languroasa, 1.80, 50 kg, vand tractor. Coae, bea cisterna si spune lista ca de aia discutam!!
Una dintre cele mai abominabile lucruri e cand ai pe unul pe care l-ai scolit 2 ani si l-ai invatat tot workflow-ul, toate smecheriile.
Apoi invatacelul devenit meserias se duce la HR sau la boss-ul mare si cere marire de salariu.
Si in loc ca boss-ul sau HR-ul sa-i dea marirea de salariu pe care o merita, ii spun ca nu e buget ca e o perioada grea pentru companie (NU E NICIO PERIOADA GREA PENTRU COMPANIE!) si apoi omul meu baga preaviz si pleaca.
Apoi boss-ulica al meu, pune anunt de angajare pe salariul mai mare decat cerea omul meu.
Si imi aduce pe cap pe unul care are nevoie tot de 1-2 ani ca sa fie spirt …
Middle si micro management sucks ….
Pentru ca daca ar da la unul ar cere si ceilalti, in timp ce ceilalti nu sunt dispusi toti sa plece daca acest despre care vorbim decide.
if we introduced honesty back into the system, the system would collapse.
nu mai avem anunturi de angajare corecte; nu mai avem CV-uri corecte; nu se mai ofera salarii corecte, ori mult prea mici ori mult prea mari; nu se mai ofera munca corecta, ori mult prea multa, ori mult prea putina; nu se mai fac licitatii corecte, ori preturi mult prea mici, ori mult prea mari; nu se mai fac bugete corecte, ori mult prea mici, ori mult prea mari.
everybody tries to fuck everybody else => mongolian clusterfuck. obisnuiti-va cu ideea.
si nu doar in IT.
In echipe mari sau in firmele mari din zona tehnologiei, asteptarea de a lucra numai cu oameni competenti e total nerealista. In general procesele si procedurile interne (daca exista) ar trebui sa compenseze pentru lipsurile de orice fel.
Dar daca intrebarea e „cat va ajutati colegii incompetenti” … raspunsul in firmele romanesti este „foarte putin”, de unde si productivitatea mica. O firma nu are nevoie neaparat de competenti, ci de un mecanism care pe ansamblu sa functioneze. Banii nu se fac cu geniile.
Eu personal îmi ajut colegii, ceea ce diferă este timpul de răspuns. Aici mă refer la cei care sunt anagajati la același nivel cu mine sau mai sus. La primele 2-3 interacțiuni încerc să le răspund destul de repede 5-10, asta dacă timpul îmi permite. Următoarele interacțiuni spre 30-40 minute. Mai departe 2-3 ore și de acolo și câteva zile. (Răspund la mesaje și le zic ca am disponibilitate în X timp, în funcție de câte ori au cerut ajutor până atunci). De foarte multe ori se prind singuri sau merg la altcineva.
La cei care sunt angajați noi sau juniori cred ca depinde foarte mult de atitudine, dacă vrea să învețe sau nu, dacă te poate ajuta la rândul lui cu anumite taskuri mici, etc.
Scuze ca intervin ca utilizator(singurul proiect IT cu care m-am intalnit avea o echipa intrega de IT-iști din care au muncit doar un tip din Brașov ușor flegmatic și o firmă agreată de..mr M) dar:
la voi in IT e ca in administrația publică?
Ceva gen vine un tip entuziast, mediu pregatit(multa teorie, mai putina practica) și colegii fac totul ca sa scape de el sau ii paseaza sarcinile repetitive si obositoare avand grija sa imbine ei produsul finit si culeaga laurii?
Nu.
Pe aia care faceau asa cu noii colegi i-am dat afara primii.
Dar de cand cu greutatile din IT au inceput si marii superstars sa se mai potoleasca si sa termina cu figurile. Desi e ditamai futerea, lucrurile sunt mai calme pentru ca nu mai sunt asa multi nemultumiti din nimic.
Pe subiect, ca am fost cumva in situatia asta: ca lead/senior iti setezi niste asteptari si iti aloci timp de training. Daca nu merge treaba, comunici mai sus feedback-ul si ii lasi pe manageri sa-si bata capul. Hr-ul nu ar trebui sa aiba nici un cuvant de spus legat de performanta ta ca senior. Ei aduna feedback si il comunica si cam atat.
Se intampla sa ai ai echipa de juniori si sa nu reusesti sa te bazezi pe nici unul sa inteleaga taskuri si sa le faca. Totul e sa comunici feedback catre management si aia e. Daca lucrurile continua pe calea ca tu ca senior esti vinovat, iti cauti in alta parte. Nu se termina lumea.
Am avut destui juniori pe care trebuia sa-i indrum si putini au reusit sa devina profi. Poate au reusit in alta parte si sper sa fi reusit. Cand sunt presat cu volum mare de munca si vad ca imi afecteaza performanta, anunt.
Am o viziune mai simplista si de obicei a functionat. Nu mereu, pentru ca de atunci am schimbat cateva joburi. Si evit sa fiu profesor ca nu sunt facut pentru asta.
Analizează puțin propoziția asta: ‘Am avut destui juniori pe care trebuia sa-i indrum si putini au reusit sa devina profi’.
@ion revin tarziu ca aparent am si un job si viata sociala.
Propozitia aia e cat se poate de corecta. Pur si simplu oamenii nu reuseau sa creasca oricat efort am depus. Unii vor, altii nu. Cine a dorit sa creasca s-a vazut. Cine nu, well, a ramas la nivelul de junior.
Ala nu merita sa se cheme sef de echipa. Titluri care contin chestii gen: sefu’, bo$$, patroane, etc sunt rezervate celor care chiar conduc ceva nu aluia.
Daca ala nu a fost hiring manager nici macar la posturile de la el din echipa, e maxim vreun „head of manager of corporate of vc..,..” (adica un vai mortii lui de plamas de pipera pe care scuipa toti).
Dar din perspectiva de patron, sau macar ceva persoana cu putere de decizie, banuiesc ca firma a fost suficient de inteligenta inca toti baietii sunt angajati pe software services providers srl, cu capital social de 500 de ron, care urmeaza sa se inchida pentru a se deschide services providers software srl doar cu cei care merita sa ramana.
Nu am auzit de companii normale, în care șefului de echipă să i se dea oameni la întâmplare, sau fără ca acesta să nu aibă un cuvânt de spus în selectarea noilor membri ai echipei. Fie că participă la interviurile tehnice, fie că îi ia pe fiecare la un 1-1 cu întrebări tehnice, și apoi notează cine rămâne și cine nu. Mai departe, e treaba managerului să se descotorosească de cei irelevanți.
Rămăn zero oameni, atunci nu pornește proiectul!
Ceva cu AI
😂 Clasic! Am lucrat acum câțiva ani cu unul pe care-l botezasem “șeful păpădiilor” – pentru că la fiecare adiere de problemă, își sufla TL-ii în toate direcțiile. Firma angajase IT-iști cu lopata, Atos, Accidenture & c-o dar se pare că dăduseră mai mult cu grebla. Omul le arăta drumul, dar nu mergea și cu ei de mână. Și cum să raportezi problema? La HR, care i-a selectat după horoscop? La șeful care i-a validat pe principiul “pare băiat bun, comision să iasă”? Așa că „șeful păpădiilor” a făcut ce știa mai bine:… și a păstrat zâmbetul trist al celui care știe că bonusul (oricum) vine.
Foarte mult, mai ales fiindca eram o mana de oameni pe proiect si daca zbura unul, risca sa pice toata colaborarea. Pana la urma tot a zburat, dar dupa multi ani, in care din pacate n-a evoluat decat la salariu, nu si la competenta. In rest, om de nota 10, dar profesional la genunchiul broastei. Pe hartie era senior, se specializase pe niste taskuri nasoale de care fugea toata lumea si a dus-o asa ani de zile. Daca-l scoteai putin din patratica lui, era pe nicaieri, zilnic se impotmolea si venea cu tot felul de intrebari aiurea. Ba nu reusea sa-si instaleze ceva, ba nu-i pornea IDE-ul, ba nu putea sa faca commit, ba era pe branchul gresit, 99% din timp nu intelegea mesajele de eroare pe care le primea etc. Si il ajutam de fiecare data, practic ne obisnuiseram, pana cand efectiv n-am mai putut, ca le aveam si noi pe ale noastre si nici nu mai eram chiar pe aceeasi componenta a proiectului. Cand a intrat pe o echipa unde era singur cu cativa oameni de la client, si-au pus aia mainile in cap si intr-o luna a fost pa. Juniorii lor zburdau pe langa el, ala era nivelul.
In general se cern echipele, acum fie pleci tu… fie pleaca ei, dar longrun niciodata nu rezista impostura.
Eram team lead La un moment dat într-o companie “de produs” din state. Cu destul de mulți angajați în România. Diferența principală între astea care au produse proprii și alea de “outsourcing” e ca la astea primele investești un pic mai mult în retenția oamenilor pentru ca știi ca și peste câțiva ani tot același produs il veți dezvolta împreună.
Era perioada în care toți își umflau CV-urile (un băiat învățat așa de Dascalu spunea ca are 5 ani de experiență cand el cu totul avea 3 de lucru – explicația a fost ca lucrase în paralel și strânsese 5). Alții negociau la sange. Oameni care aveau până în 5 ani de experiență nu acceptau salarii sub 15 mii de ron net. Doar ca la partea tehnică scârțâiau tare de tot – eu participam la interviuri împreună cu oameni care se ocupau și de evaluarea tehnică pe care o făcusem eu în trecut, dar imediat ce am ajuns team lead s-a schimbat un lic contextul. Managerul meu se zbătea să nu avem atritie – adică să nu ne plece oameni. Eu moștenisem o echipă în care un om nu prea avea habar cu el acolo și era și certăreț, iar unul voia neapărat să promoveze deși nu merita. Cum ajunseseră ăștia doi în echipa? Păi în contextul celor de mai sus unde îți era foarte greu să găsești oameni buni care să nu îți ceară și pe mă-sa și pe ta-su. Salarii pe la 10 mii de lei nu erau mici pentru câte știau și făceau ăștia (mai ales ca într-o companie de produs așa cum era corporația asta, nu îți rupi coatele așa cum o faci în mai știu eu ce Endave). Deși cu americanii cu care lucram zi de zi mai ca convenisem să îl aruncăm pe cel incompetent, mă loveam de managerul de aici care spunea ca nu avem ce pune in loc și ca e greu daca ne pleaca. Celălalt care cerea promovarea mă tot amenința ca pleaca dacă nu i-o ofer desi el nu merita. De altfel, cam asta era singura modalitate prin care il dădeai pe vremea aia afara pe un om – nu ii creșteai salariul. Problema era ca unii vedeau doar salariile, nu și responsabilitățile din spate. Long story short omul a fost promovat dar nu la mult timp după a plecat pentru ca fisa tehnică era cu totul alta pe noua poziție. A plecat și cel care merita să plece. Echipa care a rămas era destul de muncitoare și cel mai important se ajutau unii pe alții. Au mai venit încă 2 persoane care chiar și-au pus amprenta. A fost o luptă grea cu niște oameni care nu vedeau decât banii.
Mai amuzant e ca acum, câțiva ani mai târziu, am colegi care se zbat să nu fie promovați. Încă de la interviu au fost atenți să intre pe poziții mai low, tocmai în ideea ca nu ii trage nimeni de mâneca. Au interesul asta și pentru ca mai lucrează când apucă și la alte proiecte. Goana după bani. Nu ar fi rău, mai ales ca mulți aduc know how din afara. Doar ca te trezești cu ei ca nu sunt disponibili atunci când ai mai mare nevoie de ei. Bineînțeles, indisponibilitatea lor e acoperită de explicații logice pentru șefi, mai puțin logice pentru colegi. De altfel, o calitate a lor e faptul ca știu să raporteze foarte bine și știu să găsească greșelile celorlalți astfel încât să blocheze orice discuție despre ei la nivelul “păi tu trebuia să faci asta”. E o bătălie crâncenă. Mulți or să spună ca managementul e cel care presiune tot mai mare pe anagajati. Și de multe ori asa e. Dar in mai toate corporațiile prin care am trecut life work balance era ok, problema principala fiind goana asta a unora dupa bani.
Te plangi ca erau in goana dupa bani dar voi oferiti salarii de 10-15k lei. Aveti atritie grupa mare, clienti din State care de banii aia nu pot angaja nici femei de serviciu la ei, dar cumva problema nu e la voi, era la aia ca sunt in goana dupa bani. Yeah right. Pai aia stau la voi pe banii aia daca au parte de flexibilitate ca sa isi mai ia proiecte pe langa. Altfel pleaca instant. Si inca ceva… daca te duci in afara pe cel mai praf job, tot iei 2-3k Euro net. Asa ca aia asa praf cum sunt sau in goana dupa bani, va fac o favoare ca stau la voi pe 2-3k si voi faceti bani de pe urma lor de x ori mai mult.
Ma pis pe ele de corporatii, compani de IT etc. Astia vor sa fii elctrozugrav sa faci in pic din toate. Cu cat accepti mai multe cu atat te fut mai mult, fara mariri de salariu. Si asta e bullshit cu negociatu, mai ales in ziua de azi. Poate daca promovezi etc sa poti negocia mai multi bani. Dar in prin principiu vor sa faci cat mai multe pe aceeasi bani. Testing, baze de date, frontened, automatizari etc.
Toate aplicatiile si siteurile guvernamentale sunt facute de dorei dinastia electrozugravi de la firme de casa si tot asa.
Sfatul meu: angajezi oameni care nu-s nici prea natangi, nici prea destepti.
Așa, cand le dai treaba grea de facut, gasesc ei tot felul de scurtaturi ca sa scape mai usor.
Munca grea e overrated, mai bine muncim cu cap.. dar nu prea mult!
Raspunsul e cu depinde. De tehnologie, de cat de noua e echipa, de modul în care se comporta clientul, managementul, TL-ul, de specificul companiei (servicii sau produs). Daca omul e într-adevăr incompetent, e dificil. Dintre toți oamenii pe care ii știu din domeniu, aș zice că sub 5% au fost în situația asta. Poate am avut noroc, nu pot să generalizez ( cum nici reversul nu poate fi generalizat ). Chiar și pe recrutare mai dai fail din cand in cand…. Om ok la interviuri dar apoi nu mai bate cu practica.
Să dau un răspuns și la obiect, fix situația din post…. Daca e companie ok, se rezolva, soluții sunt, ai cui raporta în funcție de organizarea companiei. Daca e un mediu toxic, mai bine schimbi tu. Șansele să se schimbe compania fără schimbări de management, sunt spre zero
HR-ul doar recrutează ce găsește prin piață, și-n rest face mai mult chestii administrative, însă nu are un cuvânt prea mare de spus în ce privește angajarea. Managerul/lead-ul decide și e tras la răspundere pentru selecția finală, fiindcă echipa se face pe nevoile sale, mai ales că e responsabilul final de tot ce livrează echipa. Am pățit foarte des în trecut ca HR-ul să-mi promită marea cu sarea, iar manager-ul să spună „nu”, și cam aia a fost. Partea bună e că știam asta, nu m-am bazat niciodată pe cuvântul HR-ului, știam că managerul, sau, șeful/a acesuia aveau cuvântul final, și cu ei discutam lucrurile cu adevărat importante, de job.