Mă gândesc de câteva săptămâni la o fază. Eu și soția încercăm să creștem copiii cât mai armonios. Îi învățăm să fie utili, să nu moară de foame în casă, să nu fie animale cu animalele și cu alți oameni, să dea bună ziua, să știe să socotească la magazin, din astea.
Ce le lipsește este șmecheria de stradă. Stând la casă, nu prea au avut unde să o învețe. N-au avut unde să se joace nesupravegheați. Mă uit la fi-miu, are genunchii intacți. N-a avut unde să joace meciurile alea de fotbal care te învățau că viața mai și doare.
L-am învățat despre primit chestii de la adulți, să nu se urce în mașină cu persoane necunoscute, să nu dea telefonul și alte asemenea, dar chestii mai grele nu prea, că nu am avut situații de genul. Pe de altă parte, nici părinții noștri nu ne-au învățat, ne-au lăsat să le descoperim singuri.
Trebe șcuala veți
*Treb-e
„Sa fie copilul descurcaret” – cat pot sa urasc „descurcareala” asta!
În cazul tău specific, mi-e teamă să nu-l înveți să fie prea idealist, bun samaritean. Asta poate fi periculos în România. Noi, gloabe bătrâne la 45, ne permitem să ne luăm în gură cu vreun jeg parcat ilegal sau care îți taie fața, dacă ne dă una în cap murim și aia e. Dar el are toată viața înainte, e păcat să intre în conflicte principiale într-o țară de babuini abrutizați.
Mă uit la clipurile lui GoRider cum 99 din 100 interacțiuni pornesc cu violență verbală. „Dar cine ești tu, ești de la poliție? Dar cu ce te deranjează? Pleacă mă că îți dau una.”
Momentul când cineva îți zice să-l lași în pace sau arată că e deranjat de dialogul tău, ar trebui să încetezi, asta dacă nu vrei să te bați/iei bătaie.
de ce m as lua in gura cu unu care imi taie calea? de ce as acorda atat de mutla atentie unui eveniment oarecare?
imi place ca zici de altii ca sunt babuini dar aparent tu ‘te iei in gura’ cu unu care iti taie calea…
Greu când majoritatea romanilor au boli mintale.
Ma refer la clipurile lui gorider. Cum, frate, ca prima ta reacție e să țipi/înjuri/lovești când tot tu faci ceva ilegal? Ce viață de căcat ai de te enervezi atât de ușor?
@Flat – uite ca eu nu inteleg faza asta si trebuie sa mi-o explici mai simplu „Noi, gloabe bătrâne la 45, ne permitem să ne luăm în gură cu vreun jeg parcat ilegal sau care îți taie fața, dacă ne dă una în cap murim și aia e”.
Ce rezulta pozitiv din „luatul in gura” cu cineva, indiferent cine are dreptate? Se schimba ala? Ma simt mai bine? Imi creste stima de sine? Tipam unul la altul si ne injuram si.. ce? Sau ne batem parte in parte, daca iau bataie nu e bine daca il bat eu.. ce? Sunt alt om, brusc plutesc pe un norisor?
Eu sunt gloaba aia batrana care evita orice conflict, lasa capul in jos si merge mai departe, lasandu-l pe „celalalt” sa „castige” el – ca s-a bagat in fata, ca mi-a taiat calea, ca pune frana in fata mea, ca e parcat aiurea sau ca arunca gunoiul pe jos.
Si fac asta din 2 motive simple – 1. stiu ca indiferent de rezultatul interactiunii noastre omul ala nu se va schimba si o sa faca iar si iar acelasi lucru si 2. nu inteleg „luatul in gura” – daca avem o problema atunci nu am nimic de zis sau de reprosat, eu dau primul, al doilea, al treilea etc pana nu mai misca.
@Flat: sper că știi că omul își editează video-urile și postează doar situațiile cele mai „favorabile” pentru a genera reacții și interes de la cei care se uita la clipuri. Ce farmec ar avea să pună doar situații când oamenii își cer scuze și se conformează?
La fel ca reporterul cu vox populi de acum câțiva ani: posta doar pe cei care greșeau flagrant.
@Bigbear – Rezultate pozitive – se creează awareness, oamenii din jur se pot coaliza și prin public shaming sau cancel culture societatea evoluează. Vezi cazul Exarhu. Eu unul mă bucur când îi fac ziua mai urâtă unui coclete, după ce că are o viață mizeră, îl mai și deranjez cu regulile, le creez disconfort, se enervează, poate le crapă o venă, iau amendă, sunt stresați și vor continua să aibă acest stres măcar câteva zile.
Pe tine te miros că ești genul care ar lăsa capul plecat și în fața rușilor, că oricum nu se vor schimba etc etc.
@Stefan, am un ceva de pacanele la scara blocului, se aduna etnicii la bere si seminte , flegme, puli … urlete. Sambata noaptea o lungesc pana spre dimineata si pe la 4 deja decid ca e suficient si incep sa se taie, sa se bata , ca vorba aia … bautura si barbutu’ e viata lor. In pauze intra intr-o scara oarecare sa se ușureze de atata bere.
Daca le spui ceva gen „nu ma facei mizerie”, te sicaneaza de fiecare data cand treci pe acolo.
Sunat la politie , venit politie … „salut / salut … ce faci cumetre? uite bine la o bere”. Peste o ora sunat iar la politie si primesc raspuns „n-au gasit pe nimeni” si nici n-au mai trimis pe cineva.
Tu ce intelegi din asta?
@Flat – ca de obicei, bati campii si muti subiectul discutie din loc in loc. Pleci de la „ne permitem să ne luăm în gură cu vreun jeg parcat ilegal sau care îți taie fața” si apoi brusc ajungi la „oamenii din jur se pot coaliza și prin public shaming sau cancel culture”.
Luatul in gura inseamna confruntare live, fata in fata si cancel culture inseamna social media, de ce le amesteci?
Exarhu – ce s-a intamplat cu el? Si-a pierdut jobul? I s-a schimbat cu ceva starea sociala sau materiala?
„Cancel culture, public shaming” – astea sunt prostii pentru fanii minori ai lui Dorian Popa, gloabele de 45 de ani ar trebui sa inteleaga mai mult din viata. Apropos, Dorian dupa public shaming si cancel culture cu ierbuta a disparut, nu mai face bani?
Revenind – in ziua de azi oamenii par sa creada ca social media si imaginea acolo este extrem de importanta pe cand nu este, oamenii traiesc mai bine sau mai rau cu sau fara ea.
Si ca sa raman la exemplul tau – Exarhu este la acelasi nivel si dupa acel video, persoana publica, povesti, etc si tipul cu voce sovaielnica este tot un ilustru amarat – insa in mintea ta a facut el ceva extraordinar, corect?
Ca aia caut eu cand ma trezesc de dimineata, sa schimb omenirea, nu sa o duc putin mai bine in fiecare zi.
nu nu nu nu nu nu
confruntarea cu Exarhu a fost față în față. Despre ce vorbești?
iar scopul nu este să fie Exarhu ars pe rug, rezultatul este că și-a cam învățat lecția. cu siguranță Exarhu cât o mai trăi și conduce prin București, nu va mai urca pe trotuar de frică să nu fie filmat de cineva. Victory!
Faptul că Dorian Popa sau alții nu suferă daune în urma acțiunilor lor imorale (sau ilegale) nu este un argument, poate că piața media este coruptă, poate că suferă și nu știi tu. După ce a fost prins fumat la volan nu cred că a avut aceleași campanii. Și vali a contribuit la asta cât de cât. Indiferent cât de mult sau puțin îi afectează, măcar este o zgaibă, ceva. Tu alegi lamentarea și egoismul, să o duci tu mai bine. Eu o duc deja bine, așa că îmi place să schimb omenirea.
@Flat, normal ca o duci bine. Freci belengheru’ la stat.
@Flat – „confruntarea cu Exarhu a fost față în față. Despre ce vorbești?” – de aia ii tremura vocea la tinerel si il filma pe Exarhu, ca a fost fata in fata? Si noi cum am vazut asta, eram acolo sau tipul a pus filmul pe net pentru „public shaming”? Tu asta faci cand te duci la unul „parcat ilegal sau care îți taie fața”, te duci cu telefonul in mana, hotarat?
„Tu alegi lamentarea și egoismul, să o duci tu mai bine. Eu o duc deja bine, așa că îmi place să schimb omenirea.” – unde vezi tu lamentare?
„Mai bine” nu exclude binele, nu am zis ca o duc bine sau rau, am spus doar ca prefer sa incerc sa o duc mai bine in fiecare zi.
„așa că îmi place să schimb omenirea” – asta e o minciuna pe care ti-o spui, nu schimbi nimic cand te certi cu un prost care a parcat aiurea sau ti-a taiat fata, in primul rand nimeni nu crede ca greseste si daca ti-a taiat fata, tu ii spui in nici un caz de azi brusc el nu o sa mai taie fata altora, ca i-ai deschis tu ochii.
In al doilea rand, nu schimbi omenirea cu cate un om, pe rand – trebuie sa lucrezi la scara mai mare – blog, youtube, X, etc – sa duci mesajul la cat mai multi oameni, ca doar vrei sa schimbi omenirea, sa nu iti versi frustrarea pe cineva, nu?
@Flat, există situații și situații. Îmi pare rău, dar n-am nici energia nici cheful să mă cert cu fiecare nesimțit sau să caut eu scandal. În general caut dez-escalarea, asta așa, în ideea că ar fi o chestie bună să ajung acasă la nevastă și copil și nu la spital sau morgă, iar când am bătut niște apropouri, am făcut-o decent și când părea că am cu cine discuta. Am avut recent un eveniment cu un tip cam o dată jumate cât mine, cu probleme psihice evidente combinate cu un sevraj alcoolic și pe care-l simțeam efectiv că stă să devină violent. Am folosit toată diplomația din mine pentru anul ăsta, a plecat fără incidente și fără să obțină ceva (eram la cimitir, e evident ce și cum voia). O să te lămurească Răzvan Coloja cam ce pot face niște indivizi de genul ăsta dacă explodează.
Dacă va veni momentul ăla de all-in (sper să nu vină vreodată) măcar să fie pentru ceva important (protecția familiei), nu că a parcat unul ca un bou sau că vorbește tare la restaurant. Pana mea, dacă poliția nu-l amendează pe ăla sau patronul nu-l dă afară, de ce să mă fac eu justițiar?
Off topic, hai să nu lipim calificative care pot jigni de vârste alese totalmente arbitrar. Eu nu i-aș spune „gloabă bătrână” unui nene care face a treia facultate la 80 de ani, de exemplu. Asta apropo de buna creștere.
În rest, absolut de acord cu zisele lui Flat.
Gloabă bătrână miroase a pleonasm 😅
O variantă bună ar fi vacanțele in mediul rural, se mai găsește ceva sălbăticie de-aia folositoare, și in oameni și in natură.
Sau, tabere. Dar trebuie să găsești taberele alea in care pedagogii nu sunt excesiv de protectivi, oricât ar părea de ciudat
si nici tabara de indoctrinare legionara
Făcea Sechila niște tabere „de haiducie”.
Ce n-am învățat singur și a fost de folos a fost să nu las să fiu luat de prost sau mai rău, bullied.
Dacă nu prea interacționează cu alții, la joacă, e un lucru de ajutor, zic eu, pe care să-l știe deja când dă piept cu alții cu minte mai puțină.
Dupa o varsta, se rezolva cumva de la sine. Se vor duce singuri la scoala, vor folosi mijloacele de transport in comun, vor iesi cu colegii in oras, prin malluri si parcuri, vor pleca in excursii cu clase si in vacante in Vama, vor ajunge prin baruri si cluburi. Da, vorbesc de copii minori trecuti totusi de 14 ani. Nu va pacaliti singuri ca nu intra intr-un club si nu pun gura pe alcool pena la 18 ani, ca nu mai sunt vremurile de acum 40 de ani.
Va conta foarte mult cum i-ati pregatit in prima perioada de viata, dar vor incepe sa fie pe cont propriu pas cu pas, cu tot ce inseamna asta.
Si, evident, faceti pe dracu-n patru ca sa aiba incredere in voi si sa va spuna chestiile de care se lovesc. Cel mai rau lucru e un copil care „isi tine gura” in fata ta, ca stie ca faci ca toate visele cand nu iti convine ceva.
Nu stiu despre acum 40 de ani, dar acum 30 de ani am fost expus din clasa a 9-a la alcool si de prin a 10-a sau a 11-a la droguri. Nu grav, nu frecvent, dar au fost suficiente situatii cat sa trebuiasca sa zic singur nu, desi nu ma invatase nimeni.
Intr-adevar cel mai bine e sa ii inveti de mici sa gandeasca pe cat posibil cu capul lor. E frustrant pe moment, se vor simti exclusi in multe situatii, dar nu ai nicio sansa sa ii tii intr-un glob de sticla in care sa nu li se ofere.
Un alt lucru la care noi nu am fost expusi aproape deloc si educati 0 a fost activitatea sexuala de la varste fragede (uneori din gimnaziu). Am senzatia ca in zilele noastre multi incep cu asta chiar mai devreme decat cu substantele.
Ce ” speranta ” ai putea avea, este ca in vremurile astea, nici lumea din viata de zi cu zi nu mai este atat de salbatica in mijlocul strazii, ca viata de zi cu zi, nu scenarii speciale, nu mai este chiar atat de jungla, ok, avem traficul si soferii permanent nervosi, avem diverse noi probleme sociale, teorii ale conspiratiei, oameni alienati de dependenta de tehnologie si de singuratate etc.
Problemele sunt complet diferite fata de cum a fost viata de dupa revolutie in toata partea noastra de lume, dincolo cortina de fier ca exemplu, unde toate tarile au cam semanat cu a noastra.
Copilaria din anii 90, copilaria din anii 2000, pana spre final, a avut nevoie de a invata tinerii o scoala a vietii complet diferita, cum sa te descurci cu putin si foarte putin, cum sa inveti inca de mic, daca nevoia si disperarea te impingeau, sa faci, legal sau deloc legal, mai multi bani pentru tine, sau ceva in plus pentru familie, cum sa te descurci la scoala, in epoca fara camere in clase, cum sa agati, in epoca fara net, sau de-abia cu mirc, forumuri si mess, cum sa fii linistit prin cartier, sa nu iti iei bataie, sa te respecte cei de varsta ta si sa ai destui prieteni printre ei, cum sa nu fii fraierit la bani de altii in diverse ” combinatii ” etc.
Toata scoala asta a vietii, a strazii, cam ceea ce e mai sus presupunea. Astazi, 90% dintre scenariile astea nu mai exista in partea noastra de lume, nu mai sunt valabile. Acum este de 10 ori mai important mentalul, cum sa nu crezi tot ce vezi, dar nici sa nu crezi orice teorie a conspiratiei vazuta pe net, sau orice tiktok sau story pe care ti l-a trimis vreun prieten, cum sa ai curaj sa vorbesti cu fete, cum sa nu devii un inchis in casa obsedat de ecrane, de ce nu-i bine sa furi cardul parintilor si sa dai bani pe net la tot felul de videochatiste, onlyfaniste si alte specii adiacente.
Acum scoala vietii nu mai inseamna ” ai grija cum vorbesti sa nu iti iei bataie pe strada ” sau ” ai grija cum o bagi in seama pe gagica aia ” . Acum in primul rand importante sunt mentalul, si grija la bani si la viata sociala. Altfel, tu nu poti sa le spui decat ca mai mult ca sigur, viata o sa-i testeze, or sa dea de prieteni falsi, poate-si vor lua tepe, poate vor fi inselati de parteneri, poate un prieten pe care l-au ajutat mereu nu le va raspunde la telefon fix cand vor avea cea mai mare nevoie… dar astea cel mai bine le vor invata ei singuri, din experiente.
Scoala vietii de pe vremuri, s-a transformat acum mai mult in scoala mintii. Si cum si generatiile vechi nu erau invatate despre lucrurile astea de catre parinti, caci multi s-au crescut ei pe ei singuri, cu parinti mereu la munca in ture de 12 ore, sau cu probleme in familie, nici generatiile de astazi nu vor invata lucrurile astea de la parinti, mai mult decat limita normala. Viata ii va invata si pe ei, doar ca altfel de lectii
Și eu am problema asta….
Mi-ai adus aminte de faza asta din „Amatorul (2007)” de la minutul 6:25 – https://youtu.be/Omdb3Q3WgOg?si=j1442VdKMe1SAyKd&t=385
sport?
eu il duc la fotbal, si are in jur (de pe la 7-8 ani) fix oamenii de care ne este frica
sa vezi un pusti de 7 ani, cu un cap mai mic cum se impinge cu pieptul in al tau iti da niste sentimente greu de digerat, dar cred ca pe el il ajuta…asta e lumea reala
Dilema mea este de ce nu are genunchii juliti de la fotbal? Nu l-ai lasat sa iasa cu colegii sa joace fotbal pe strada sau in curtea scolii?
in curtea școlii e foarte safe, prin jurul casei erau doar 2 de vârsta lui.
Chiar Vali, fiul tau cum s-a adaptat la liceu? Ca tot mai sunt 2 luni si vine vara, e gata anul scolar. S-a imprietenit cu cineva din clasa? Si-a gasit o gagica?
adaptarea e relativă.
gagică bănuim că are, că se spală mai des și a inceput să folosească parfum.
Copiii nostri vor fi ca Bula din banc.
Bulă intră nervos într-un bar. Se uită în stânga, se uită în dreapta și urlă:
– Care vrea bătaie?!
Nimeni nu zice nimic. Nervos, Bulă întreabă din nou:
– Am zis: Care dintre voi vrea să ia bătaie?!
La un moment dat, se ridică o matahală de 2 metri, cu mușchi și tatuaje:
– Eu, bă!
– Bun! În cazul acesta, du-te după colț, că de acolo am luat și eu!
Ce ne lipseste noua ca neam in general e asumarea responsabilitatii. MEREU e altcineva sau altceva de vina.
Apropo de exemplele de mai sus, cate confilcte s-ar evita in trafic cu un simplu ridicat de mana?
‘Hard times create strong men …weak men create hard times.’
Intotdeauna au existat oameni puternici si oameni slabi, indiferent de timpuri, se cheama mostenire genetică. A fost greu pana sa se dezvolte o structură care sa permită găsirea utilității fiecărui membru în societate.
@Andrei – expresia aia este puerila, pentru ca in realitate oamenii traiesc in cercuri sau paturi sociale si alea se comporta diferit desi „timpurile” sunt pentru toti.
Ca sa iti dau niste exemple din Romania – cum crezi ca au fost timpurile pentru baietii lui Nastase, grele sau usoare?
Pentru ei viata a fost usoara. Si acum, continuand acel paragraf, ti se pare ca cei doi copii ai lui Nastase sunt niste oameni puternici? Sunt genul de persoane care daca acum ar disparea tatal lor, ar reusi sa se ridice macar la nivelul la care a fost acesta?
@Andrei G – „Pentru ei viata a fost usoara” – eu spun ca viata si timpurile sunt diferite, expresia este despre timpuri, eu intreb de timpuri si tu imi raspunzi de viata – care este sensul discutiei?
Habar nu am daca aia sunt puternici sau slabi, ca nu ii cunosc si noi vedem doar ce este public si in social media.
Insa apropos de asta, cum definesti un om puternic? Nastase, a fost puternic sau doar pe o functie mare? Ca dupa ce nu a mai fost prim ministru nu a mai fost nimic, desi era inca in putere, nu? Si daca ajungi pe un functie inseamna ca esti puternic? Iliescu a fost puternic sau nu?
@Bigbear, Nastase nu a fost neaparat puternic, doar a fost promovat pe o functie mare. Dar in acelasi timp, nici el nu a trait vremuri grele. A crescut in Primaverii, alaturi de elita Partidului Comunist.
Iar legat de a doua intrebare, pot sa spun ca Iliescu a fost un om puternic. Cineva care reuseste sa preia controlul tarii dupa eliminarea unui dictator nu poate fi un om slab, indiferent de circumstante. Nici nu conteaza daca a fost sau nu implicat in Revolutie.
Acum ca nu il suport eu si il consider cel mai rau lucru care s-a intamplat Romaniei, este altceva.
un elev care are media de 10 si 9 pe linie nu inseamna neaparat un adult performant in viata
Nu e nimic automat, dar, pana nu ne vor inlocui robotii, e cea mai buna sansa spre o viata macar decenta.
Categoric. Asta iti da doar o oarecare siguranta ca nu o sa mori de foame, motiv pt care sunt toti parintii disperati sa spargi cartea, dar nu inseamna ca daca sclavagesti pe 2000 euro la corporatie ai ajuns un adult de succes.
Pentru o viata fericita ai nevoie mai degraba de inteligenta emotionala, de stiluri de atasament sanatoase, lucruri cu care nu te ajuta nimeni din pacate.
La 1 „patron” fara carte reusit, mai sunt inca 1000 de vai-steaua-lor. Pe-aia nu-i vedeti.
1) 9 si 10 pe line nu, dar 9 si 10 in anumite materii care chiar intereseaza pot fi o indicatie ca persoana are niste afinitati.
2) 9 si 10 in Ro nu prea inseamna 9 si 10 pe-afara, daca ne apucam sa comparam o universitate din top 100 cu ce-avem noi pe-aici, de la locul 600 in jos.
3) nu inseamna un adult neperformant, insa e un bun predictor
Si nu putem fi toti exceptii.
Foarte bine ca nu se mai practica jucatul de fotbal in spatele blocurilor. Cine are chef de batut mingea sa mearga pe terenul de sport
am ras. e plin de terenuri de sport accesibile copiilor de 7-8-9-10… ani in timpul liber cand ies si ei afara
@maxp in multe parcuri din Bucuresti cel putin sunt terenuri de sport amenajate unde copiii se joaca. Sorry daca la tine in zona nu sunt, acum stii de ce a fost asa ieftin
Îți e frică că îți lovește Loganul pe care îl speli și periezi în fiecare zi câte două ore?
Zedicus e bătrânul ăla care îți băga cuțitul în artex când erai mic.
Pai ti-ai raspuns singur in ultimul paragraf. Conteaza si pentru ce mediu il pregatesti, gen e mai important sa stie sa negocieze si sa fie persuasiv sau sa bata cu alti soferi in trafic.
Bine ca nu-i inveti tu sa conduca
Scoala Auto Nea Vali SRL
Nea Vali – scoate soferia din tine.
aștept să se lase titi aur.
“Scoate soferia din tine si ramane doar soferul”
Se numeste mediu controlat.
Ma uit afara si sunt mai multi adulti ce supravegheaza decat copii care se joaca.
Eu am lasat o gramada de piele de pe coate si genunchi, dar ai mei nimic!
Nici sa se joace nu stiu, ca la gradi/scoala se ocupa cu educatia, nu cu joaca.
Fotbal? Doar la club!
Ma uit la fata mea, clasa a 12-a la privat, se cunosc toti din an de la clasa 0, nu vin in contact cu alti tineri, ca nu au unde.
Dar viata are talentul sa te loveasca peste bot, e doar o chestie de timp.
Trista rau viata in periferiile distopice aka satele de pe langa Bucuresti.
@MarcelD, si cine este vinovat ca fata ta nu intra in contact cu alti copii in afara de cei care ii sunt colegi de scoala de 12 ani?
Daca tot ai ales aceeasi scoala privata de la invatamantul primar pana la cel liceal, poate ar fi fost o idee buna sa o inscrii si la o activitate extrascoalara care sa nu aiba legatura cu colegii de liceu. Sau poate sa o lasi macar sa socializeze cu copii din vecini.
fii miu are 6 ani: se joaca in toate partcurile din jurul casei dupa gradinita. E dus constant la piese de teatru, circ. Mai rar acum pt ca are preferinte de joaca cu cei din parcurile din zona de resedinta, dar inainte il duceam in fiecare weekend in parc mai mare gen IOR/Herastrau.
Dar cine sta cu el non stop? Parintii care nu au alta viata pan ce se descurca singur pt ca asa tre’ sa fie. Noi il ducem acum peste tot, il plimbam, il lasam sa experimenteze joaca libera ca sa poata sa aleaga mai tarziu.
Cine nu se crizeaza cand isi rupe pantalonii? parintii
cine nu se crizeaza cand se cearta cu altii si o mai da usor parte in parte? tot parintii
concluzie, nu mai fiti disperati si iesiti cu ei afara.
@Corco, „Dar cine sta cu el non stop? Parintii care nu au alta viata pan ce se descurca singur pt ca asa tre’ sa fie.” – nu TREBUIE să fie în niciun fel, ci sunteți voi părinți eroini care și-au găsit scopul în viață.
@ciuby ba fix trebuie pt ca e varsta la care e nevoie sa fie cineva alaturi de el. Acum afla, experimenteaza, e ghidat sa diverse. Scad sansele considerabil sa o ia pe calea cea rea.
Fereasca sfantul, lasa-ti tu copilul de 6 ani singur in parcul de la colt in timpurile astea. Pe termen lung, te vei mira dc copilul e pe legale. sau nu, naiba stie, fiecare cu ideile lui de parinteala
Tati, cum se poarta cu tine, asa raspunzi. Injura, injuri. Nu dai primul. Dar cand dai, sa fii sigur ca a cazut. In rest, l-am dus cu mine pe la intrunirile moto. O sa fie bine.
Viitor bombardier! Dar mai bine al altora decat al tau, asa-i?!
pana ii crapa capul unuia si tata cu mama discuta care intra la bulau.
@Casnica o sa razi, dar functioneaza.
Uite eu ma consider un adult echilibrat si fara probleme – cel putin la nivel de societate. Individual cu totii avem probleme mai mici sau mai mari, dar asta e alta discutie.
Pe la 13,14 ani am fost implicat intr-o altercatie care s-a lasat cu urmari in sensul in care s-a ajuns la parinti (ala s-a ales cu nasul spart, eu cu un ochi umflat de nu prea mai vedeam cu el).
Nu mai avusesem nici un antecedent pana atunci, vestea a venit ca un soc pentru ai mei.
Prima lor reactie a fost – cum e si normal – de grija. Grija ca sunt ok adica (in principiu ochiul). De abia dupa ce s-au dumirit ca totul e ok medical, au inceput interminabilele discutii in jurul violentei in general, si a incidentului in care fusesem implicat in particular.
Dar ce mi-a ramas in cap a fost altceva.
La vreo saptamana dupa incident, cand parea ca totul a trecut, intr-o sambata m-a chemat tata in curte sa il ajut la ceva. Eram doar eu si el, si printre greblat frunze si alte treburi d-astea, mi-a zis ceva ce nu o sa uit niciodata : ca el nu a crescut un bataus, si ca numai animalele isi rezolva problemele cu violenta. DAR…exista momente in viata cand, nu prin alegerea ta, o sa ajungi intr-o situatie in care trebuie sa raspunzi cu violenta. Si in cazurile alea, dai primul si dai tare. Atat.
Nu mi se pare nimic bombardier in a evita violenta, pana cand nu se mai poate evita.
Jocul lui ender dupa doua luni in vaslui.
Intrebare pentru acesti oameni frumosi, cu idei faine, pasnice, de oameni civilizati, traiti intr-o lume ideala. In cazul in care nu ati observat, articolul se cheama „Pregatim copilul pentru societate…”.
Nu cred ca „societatea” in care voi traiti atat de frumos si linistit nu are specimene cu vedere la glezne, cu grafitti pe maini si mecla, eventual, cu masini pe care voi nu vi le permiteti sau nu vi le doriti, cu vocabular limitat la 120 cuvinte.
@Casnica: da, mai ales daca acel „al altora” da primul. Du-te la plimbare prin oras, prin gara, prin statiile de autobuz, sa-ti faci o idee la ce ma refer. „Da ba o tigara\portofelul\telefonul” si ridica pumnul la intimidare. In astfel de conditii, iti permiti sa-l faci pe fiu-meu bombardier? „Casnica”…
@corco: sunt si riscuri, pot presupune ca a inteles ceva din discutia cu mine si nu loveste sa ucida.
@Andrei: You are from Brasov, born and raised, right?
In alta ordine de idei, am patit-o de cateva ori in cei 45 ani de „bombardier” in care am iesit sifonat destul de rau exact din cauza faptului ca nu am reactionat la timp. Am fost jefuit, am fost inselat de cateva ori si singurul repros pe care l-as avea la adresa mea a fost faptul ca nu am raspuns tot cu violenta, verbala sau fizica.
Cele 3 persoane pe care intentionat le-am lovit, singurele 3 persoane lovite de mine in viata mea intentionat cand eram in scoala generala\liceu si tot din cauza nervillor intinsi de ei la maxim, le vad fetele si acum chiar daca au trecut 30 ani si mi-am cerut scuze de nenumarate ori. Daca fiu-meu seamana cu mine si daca bruma de educatie pe care ma straduiesc sa i-o ofer isi va face efectul, atunci nu-mi fac probleme ca ar deveni un bombardier. Dar no, parerea mea, voi cresteti-va copiii in liniste si pace si lasati-ma pe mine, cu micimea mea intelectuala, sa-mi cresc viitorul infractor.
Peace!
@ Casnica: Fix asa, deca sa planag mama, mai bine sa planga ma-sa.
Atat timp cat nu va lovi niciodata primul, nu va agresa niciodata verbal pe altul primul, are liber de la mine sa scoata dinti in legitima aparare. Vorba lui Nae, mai iesi din casa cand ti se da voie si vezi ce e pe strada, nu in bulele tale de pe facebook si acasaTV.
Cum am rezolvat eu: dă-l la un sport de contact. Ce-i place. Si dacă zice că nu vrea, tot dă-l. Până nu e acolo, n-o să-l prindă. Rezolvi multe probleme. Învață chestii să se apere si chestii de viață, se distrează, face mișcare, isi face alt anturaj decât cel de la școală, se dezvoltă fizic armonios si mai sunt avantaje, n-am timp să le enumăr pe toate. Mă mir că niciunul din domnii pe de aici n-au amintit de soluția asta.
Pana la urma e o idee buna. Iti faci corpul un element de descurajare.
@Ambra – „Si dacă zice că nu vrea, tot dă-l” – stilul traditional, parintele decide pentru copil, ca asa se formeaza personalitatea. Insa sunt curios, ce chestii de viata invata din sportul de contact? Chestii diferite de dat cu pumnul, ca asta e in definitie, desigur.
Învață disciplină, care e foarte bună la vârsta asta. Învață socializare in afara mediului. Copilul va fi mai sigur pe el, se va mișca mai bine. Unii nu sunt in stare să se aplece si să atingă pământul cu degetele, faceți un test cu copiii voștri, veți fi uimiți. Nu neapărat să învețe să dea cu pumnul, recomand sporturi de apărare gen arte marțiale, oamenii care predau așa ceva sunt ok, îi învață să-și stăpânească nervii si hormonii, să gestioneze situații de viață. Da, de cele mai multe ori copiii nu știu ce e mai bine pentru ei, stiu, parentingul modern mi-ar da cu huo, nu mă interesează, că si eu am fost o adolescentă cu nu pe buze, nu mi-a prins bine ulterior. Nu e ca si cum l-ai târî la antrenamente, păcălește -l să vină de câteva ori, îl va prinde, imposibil să nu, sunt si fete acolo. 😁
nu ursule. personalitatea se face lasandu-i sa faca ce vor ei. Si nezicand niciodata „NU”.
Asta cu inveti sa te aperi din arte martiale nu prea are treaba cu realitatea, mai ales la varste mici, poate dupa vreo 7 ani de antrenamente. Disciplina si alte avantaje, da.
@animaloo – nu este musai o intrebare personala insa ai crescut si educat un copil pana pe la 15-18 ani? Ca stii cum e, din afara suntem toti experti in domeniu.
@Ambra – disciplina se invata acasa, nu este musai nevoie sa il invete altii disciplina, zic si eu.
Imi place asta cu „arte martiale de autoaparare”, de zici ca te duci la scoala de gladiatori insa tie iti dau doar scut, nu ai si sabie, tu doar parezi. Si iti spun eu, ca sunt baietel – nici un baietel nu se gandeste ever la autoaparare cand aude de arte martiale.
Copii nu stiu ce e bine pentru ei? Foarte posibil insa in acelasi timp ceva este acolo daca este cu nu pe buze si ma indoiesc ca obligandu-l sa faca diferite lucruri se va schimba, la final de zi totul tine de comunicare.
Bun. Văd că trebuie să mai zic chestii. Eu am rezolvat multe probleme ale unui adolescent exact cum am spus. L-am dus la sală la un fost coleg, acum ieșit la pensie, care preda un curs de Aikido. Băiatul era inalt, armonios dezvoltat, dar crescuse brusc si nu avea mobilitate. Adică zestrea genetică era foarte bună dar nu prea făcuse mișcare, deși avea ore de sport la care participa, alergase pe maidan in copilărie, nu era un împiedicat. La început nu prea voia, prefera să stea la calculator, învăța la un liceu cu pretenții, dar fostul meu coleg a stiut să-l atragă si să-l convingă să facă un efort si să meargă la antrenament de 3 ori pe săptămână. Brusc s-a dezvoltat in umeri, se mișca altfel, a căpătat rezistență fizică, a început să se poarte degajat cu fetele si a văzut că are si succes la ele, nu se mai moșcăia dimineața când trebuia să fie gata de ieșit din casă în câteva minute, pur si simplu s-a transformat miraculos dintr-un copil într-un tânăr. Si n-am spus aici despre faptul că chiar s-a apărat onorabil de câteva ori când a fost nevoit, plus și-a mărit cercul de prieteni de calitate si s-a smuls din atracția calculatorului. Pur și simplu n-a existat niciun dezavantaj. Acum, na, fiecare face cum crede cu copilul lui, dar eu am dat un exemplu de experiență văzută de mine, nu de ce am auzit. A, si că tot a pornit discuția de la principii, a înțeles multe chestii din noul anturaj, cum să se descurce in diferite situații, de ex de ce nu e bine să dea șpagă, dar totuși există peste tot varianta de șpagă. 😁
Îmi place că se recomandă sporturile de contact, după care mai concret „artele marțiale”. Plm, decât marțiale d-alea, e OK să-i dați la dansuri, e cam același lucru. :))))
„disciplina se invata acasa, nu este musai nevoie sa il invete altii disciplina, zic si eu.”
zici prost. Zic si eu.
„ah, dar nu ai crescut un copil”. Adevarul e ca da, io nu am fost copil si nu stiu cum se comporta copiii. Si nici nu conteaza ce zic oamenii…”il educ acasa”
imi plac astia care va rezolvati toate problemele acasa. restu oamenilor apeleaza si la ajutor specializat. care, in cazul artelor martiale, ajutorul este: disciplina (ca nu prea poti sa o fustechesti pe acolo), putina incredere in tine, mobilitate.
Si restul sporturilor is bune. Toate au ca baza disciplina. Ca nu mai suntem, sper, in 1990 sa fie facuta cu bataie. Team-work and shit. Dar, artele martiale au avantajul mobilitatii crescute. (uite la Ibra cum se misca pe teren)
Si evident ca aici intervine si ce il inveti acasa. Ca daca tu acasa esti un cioban de isi bate nevasta inainte sa o futa, artele alea martiale or sa ii foloseasca doar sa faca asta (batut inainte de futut) mai bine.
Trimite-l la Scoala de Vara la Alex Bodi, Serghei Mizil sau Alex Stoica. Se intoarce brici acasa.
” te învățau că viața mai și doare”
pai da. ca zoso vrea sa ii invete altii copilul. Mai bate-l si tu bre. Asa, din senin. Sa stie ca viata mai si doare si doar pentru ca e senin afara nu inseamna ca nu apar chestii neprevazute. o palma, un topor, ce ai si tu la indemana
Pentru sfaturi de parenting profesioniste apelati cu incredere la mine
aveam o țeavă și nu stiam ce să fac cu ea…
nu fi ba de la tara. Incepi direct cu teava??
intai ii prezinti si tu o lingura de lemn, un furtun. Abia dupa ce ajunge la profesionisti ii introduci „teava”
r/fightporn – incepe de aici cu lectia „prima lectie in viata: viata nu e dreapta/corecta”.
Trebuie sa ne adaptam modului astora mici de a functiona. Noi ne luam informatia direct din strada, la prima mâna cum s-ar zice (sau picior peste cap). Ei au luxul de a vedea multe lucruri mizerabile online, suficient cat sa isi faca o idee despre chestii.
Apoi, orice club de lupte libere este aur curat. Karate, aiki do si alte dansuri sunt pentru fete. Sa mearga, alaturi de baieti, sa creasca si sa invete cu ei cum se bate corespunzator, sa isi faca si un grup (pentru ca nu se stie cand, faptul ca il stii pe Gigel, te salveaza de la ceva nasol intr-o seara, pe o strada laturalnica), sa … chestii de astea.
Eu am fete, au facut fix sporturile astea de balet de mai sus pentru ca la alea libere, la un kickbox nu am putut sa le duc insa le invat intotdeauna importanta networkingului (ce de rahat suna) si a discretiei in viata. Restul vine de la sine.
Fi-miu, 7 ani, dimineața la 8, așteptând să-i arate cineva unde-s hainele cu care sa se îmbrace, uitându-se distrat pe fereastră la o gașcă de puradei (5-10 ani), care deja periaseră până la ora aia tomberoanele din tot cartierul și recoltaseră 2 saci de SGR-uri.
Generația “mor de foame cu pâinea-n mână “ vs generația “velociraptor”.
multi ne-am ridicat de jos de foame (cel putin cazul meu)
noua generatie nu stie ce e aia foame
Sculat la 5, parinti plecat munca la 6, stat coada 1h, luat lapte, pus frigider, culcat la loc pana la 7, sculat, facut scoala 8-12, venit acas’ incalzit mancare & mancat, mers Alimentara vazut daca a venit painea, venit acas’ apucat de lectii, dupa 30 min dus iara la paine, nu venit, intors, continuat lectii, mers din nou paine, venit masina, stat coada, luat paine 1 si 1/2 (3 jumatati), intors, fiert lapte, facut lectii in bucatarie sa nu dea in foc, pus racit, terminat lectii. Intre timp venit parinti, plecat jucat copii bloc, parinti spus venit cand se-ntuneca, venit dupa lasatul serii, culcat gaini pentru ca probleme culegere nu putut continuat curent mumu.
Daniel, ca nu stiu ce e aia foame e bine. Sa aibe, sa creasca, sa fie ei mai buni. Problema e ca astia mici acum, crescuti de parinti de generatiile noastre care n-au avut, au prea multe din orice domeniu si nu stiu cum sa se plictiseasca. Ca plictiseala duce la imaginatie, joc, descoperire de alte pasiuni, etc. Astia mici au programul arhi incarcat de parintii care „au stiut ce e aia foame”, si compenseaza cu prea mult. Programe peste programe, activitati, cu de toate. Copiii trebuie sa se si plictiseasca din cand in cand.
„ne-au lasat” hehe. Plecam dimineata, ei erau la munca, daca veneam seara era acasa era un win
Nici nu vreau sa treaca prin toate kkturile prin care am trecut eu. Se vor lovi de alte lucruri.
Parintii nostri nu ne-au invatat nimic. Ei erau obisnuiti ca vine cineva sa le dea chestii si tot ce tre sa faca e sa taca din gura sa nu-l supere pe acel cineva
Been there. Pasi marunti, depinde de varsta: de la lasat sa mearga singur la magazin, la trimis cu autobuzul undeva mai aproape etc. Merge si incurajat sa mai ramana o ora cu colegii in parc dupa scoala, chestii de genul. Daca are 1-2 prieteni prin clasa, chemati sa se joace impreuna inauntru de cateva ori, cand sunt cat de cat relaxati unii cu altii trimsi si pe afara sa isi ia o inghetata in parc…
E important si sa nu intervii in chestii daca nu escaladeaza, la scoala sau nici macar la certuri pe grupurile lor de whatsapp sau unde vorbesc. Se descurca ei pana la urma
La baieti mai functioneaza si sporturile de echipa, daca ai noroc mai raman si dupa sa faca lucruri. La fete nu prea, tot la mall ajung
Era si bullying-ul bun la ceva dar nu ati mai vrut.
E important sa aiba o iubita. Sa nu ajunga ca mine, eu am fost virgin pana la 39 ani si atunci am avut si prima iubita.
It hurts. So bad.
Am aceleași dileme fiindcă la noi fața/spatele blocului nu există. Bonus, ai mei sunt la școală privată, unde huligăneala e ținută la minim, majoritatea sunt la fel, floricele crescute de părinți sau bunici prin tot felul de zone cu paznic la poarta complexului, sau prin cartiere fără spatele blocului, hiper ultra protejați, majoritatea habar n-au nici măcar că există alt mijloc de locomoție decât mașina și așa mai departe.
Cum încerc eu să rezolv „problema” deocamdată? Una la mână, mers cât mai mult cu ei pe jos sau cu transportul în comun. Vezi faze, vezi șmecheri, mai un șuț, mai un bețiv agresiv, mai o bătaie în trafic, mai un scandal în piață, dacă ai „noroc” prinzi un Smurd, o miliție, niște sânge, un cuțit sau o rangă, d-astea.
Apoi merg cu ei pe stadion sau în săli de sport la meciuri diverse, și la d-alea light, și la d-alea mai încinse, să îi mai împingă câte unul, să îi controleze un jandarm mai agresiv, mai o fumigenă, mai o înjurătură…
I-am dat la sport. La cererea lor bineînțeles. Unul la baschet, unul la fotbal. Acolo au alt anturaj, se apropie de cel din spatele blocului, fauna și flora e mai diversă decât cu ce sunt ei obișnuiți. Îi las singuri în cantonamente prin tot felul de colțuri ale țării și astfel învață să supraviețuiască și în alt mediu mai „ostil”, să aibă grijă de lucruri, să fie independenți. În plus, viața sportivă sper eu că îi va feri un pic de droguri, alcool și tutun, măcar până vor fi destul de maturi să le încerce în cunoștință de cauză.
Toate astea ajută să nu mai fie panseluțe, dar e greu. Și, după o viață trăită în Rahova și Militari, eu sunt pe de o parte fericit că ei nu trec prin ce am trecut eu, nu au parte de experiențele mele, unele destul de nefericite și traumatizante, dar pe de altă parte îngrijorat fiindcă ei par complet nepregătiți pentru jungla din jur.
sportul, mai ales ala de echipa, este cea mai buna educatie. bine, controlat, daca nu are talent sa nu intre chiar 100% pe zona aia
@animaloo, chiar dacă nu e un viitor Hagi sau Michael Jordan, sportul îi oferă oportunități destule. Dacă e pasionat face un ANEFS (sau cum se mai numește acum) sau jurnalism sau medicină sportivă, își face o carieră ca antrenor, jurnalist sau comentator, eventual maseur, fizio-terapeut, preparator, arbitru…. Există multe posibilități. Dar măcar să îl educe un pic, să-i dea și un pic de disciplină, și un pic de independență, și un al tip de anturaj mai divers.
Eu, sincer să fiu, dacă aș avea copil n-aș fi foarte sigur dacă ar af bine cum l-aș educa. Tot dau peste problema asta printre părinți: cum să-și educe copiii. Și mă întreabă. Și s-au în dubiu uneori, pentru că dacă le zici să-i educe să fie curajoși și bravi și cu capul sus riscă să și-o ia pe coajă în lumea asta; la modul nasol. Vine X care e fiul ăluia de la partid și ți-l bagă pe al tău în pușcărie nevinovat că de ce i-a ținut piept.
Dacă e spui că viața e crudă și dură îi demoralizezi. Dacă le spui că e roz iar nu e bine, că nu pușcă cu realitatea. Să le zici să meargă la școală atunci? Că ei se duc, doar că te întreabă după un an ce rost are și nu prea ai ce să le zici. Sau te întreabă dacă e OK să copieze, tu le zici ”nu”, iar după școală descoperă că peste tot se intră pe pile iar omul corect e ăla prost.
Dacă îi înveți să fie politicoși descoperi că în societatea generației lor a fi politicos e semn de slăbiciune. Dacă îi înveți să fie ”șmecheri” iar nu e bine, că risă să se ardă sau să facă rău altora. Dacă îi înveți să lupte te întreabă ”pentru ce” și iar te-au închis; că trăim în România. Dacă le spui să muncească mult și să fie corecți va profita de ei fiecare angajator. Dacă îi înveți să citească și să fie autodidacți se vor simți veșnic singuri și alienați printre cei din generația lor.
Așa că la ce-am redus eu educația parentală la cei 45 de ani ai mei ar fi un simplu ”fă ceea ce te face fericit atâta vreme cât astfel nu-ți faci rău ție sau altora”. E irelevant dacă devine olar sau CEO atâta vreme cât e fericit. Ce citește sau dacă citește, cu cine se asociază, ce idei vehiculează. Câtă vreme e fericit el (cu respectarea ălor două reguli), restul sunt detalii.
Altminteri, instintul mi-ar spune să-l îndrept să se educe abundent din cât mai multe surse are la dispoziție. Să fie sceptic, să deteste sadismul, să lupte până în pânzele albe pentru ceea ce crede că e corect. Să fie flexibil în gândire și – atât cât îi permite firea – să fie empatic. I-aș stimula imaginația citindu-i des, l-aș îndemna să gândească singur și făcând abstracție de ceilalți. Să asculte mai des decât vorbește, să ia istoria drept exemplu care se repetă, să facă un spectacol public din a fi nemilos cu oamenii abuzivi și că orice căzătură e o șansă de a învăța să te ridici mai repede. I-aș spune să se uite încotro merg cei mulți și s-o ia la goană în direcția opusă. Și că – indiferent de ce i se zice – un singur om e capabil de absolut orice dacă are determinare.
Însă, în mod ideal, l-aș muta într-o țară mai civilizată. Islanda, de preferință.
jizaz fac bah razvane. ai o viziune asupra vietii fututa rau. sau, cine stie, la voi la super oradea viata e fututa rau.
„Vine X care e fiul ăluia de la partid”
voi inca nu 2025 romania?
„iar după școală descoperă că peste tot se intră pe pile iar omul corect e ăla prost”
apai, nush bre, da eu am in juru meu oamenii care o duc bine si nici unu nu a avut pile. Eu am avut pile, la modu ca am ramas prieten cu unii de la un fost loc de munca si cand au avut un proiect m-au intrebat daca nu ma bag. fix cand voiam sa ma bag. sau ca un prieten mi-a depus cvul.
astea se cheama „Relatii” si este unul dintre motivele pentru care te duci la scoala. sa nu fii prost si sa iti faci relatii
„E irelevant dacă devine olar sau CEO atâta vreme cât e fericit.”
Macar nu ii inveti prost. Si nu e nici o chestie rea aici.
@animaloo:
Tu pe ce lume trăiești, lol?
Bănuiesc că niciunul din oamenii ăia nu lucrează la Stat, să fi intrat acolo pe ce știu ei. Ori să fi chemat poliția și să-i râdă ăia în nas cât au norocul cu infractorul. Ori să vină ăia de la gardă în control și să-i usuce afacerea că nu dau oamenii să ungă palme cu îndeajuns de mult. Adică… sper că realizezi că vorbești de țara în care nici în vizită la spital nu ajungi fără un 5 lei de cafea dat portarului. Nu de alta dar – uite – nici eu n-am pile, că detest ideea lor, dar mă tot lovesc de fel de fel de chestii de-astea mizerabile. Adică… despre România vorbim, nu?
din ce știu eu, @animaloo e pă suedia; și, dacă nu mă înșel, deși dă cu deștu-n taste (or similar), arată de parcă-i văr primar cu Connor;
altfel, @Coloja, am să recitesc de mai multe ori opinia ta; cam aia-i și părerea mea: predică cum/ce știi, chiar dacă ție nu-ți convine;
„E irelevant dacă devine olar sau CEO atâta vreme cât e fericit”
Ma bucur sa vad ca mai sunt oameni care gandesc asa. Prea multi echivaleaza succesul in viata cu ce job ai, se vede si aici in comentarii. E trist.
@Nm.bradu:
Banii sunt importanți în Balcani și în țările în care situația economică și politică nu asigură cele de bază necesare suraviețuirii. Așa că oamenii de acolo văd banii ca pe ceva necesar supraviețuirii și pun egal între ei și succes. În țările nordice însă e irelevant dacă ești afacerist sau vatman, că acolo statutul social funcționeză altfel; acolo un vatman poate trăi decent din munca lui. Dar chiar și aici în Balcani – degeaba ai bani dacă nu ai fericire. Așa că – logic – fericirea primează. N-aș vrea un copil care trage toată viața făcând ceva ce nu-i place, ca la 80 de ani să-și dea seama că putea fi altfel.
afacerist sau vatman?
“Dar nu-i totuna leu să mori/Ori câine-nlănţuit.”
Vrei să-i fie bine? Învață-l să își vadă interesul, și să nu îi înjure pe proști în față – să îi înjure doar după ce le-o trage. Sfaturi de căcat, da’ mai bine să plângă mă-sa altuia decât voi.
Pentru chestii gen „conflict in curtea blocului” aș recomanda un curs de krav maga.
Pentru socializare și hobby aproape orice.. dar nu un curs de limba rusă:D
https://www.msn.com/en-in/news/world/who-is-nikita-casap-murder-convict-teen-plotted-trumps-assassination-fbi-says/ar-AA1COyLg?ocid=BingNewsSerp
Din ce am vazut, diferenta o face sanatatea emotionala si normalitatea de acasa, care in multe cazuri nu exista.Si copila mea a crescut la curte, fara vecini, fara prea multa interactiune cu alti copii, pana la gradinita. Dar ne-a avut acasa pe amandoi parintii, care am avut norocul sa fim acasa pt mare parte din timp si am oferit acest timp catre ea. Am raspuns la intrebari, am explicat, am discutat, am citit cu si langa ea, am recunoscut cand am gresit si am preferat sa nu o mintim. Din casa si din carti a invatat ironia, stie sa glumeasca si asta e un filtru puternic, la sfarsitul clasei a 4-a. Am vazut asta, vede copiii care nu ii inteleg unele glume (ironie light, chestii chiar lejere) si stie ca nu e cazul sa mearga mai departe. Le fel cum ii oune la punct pe altii, tot cu ironie tintita bine – am vazut asta la interactiunile de la diverse activitati. Merge la film cu colegi la mall in weekend, respecta reguli dinainte stabilite, stie ca increderea trebuie castigata. Dar sufera cand aude sau vede rautati gratuite, toate astea sunt semne bune. Copiii crescuti de ambii parinti, cu mic aport si de la bunici, in familie functionala (cu bune si rele, normal) au filtre si sunt pregatiti pt viata. Ne vom face griji, dar si asta e un semn bun
Daca poti si daca vrei, du copilul la arte martiale cu un Sensei respectabil, matur nu bombardieri care si-au deschis sali de mma sau kickbox. Acolo inveti ca te doare daca te lovești si o poti face in mediu safe, ca bataia si iesitul din masina la vreun jeg nu e cea mai buna idee intotdeauna. De asemena, inveti sa respecti adversarul si sa te aperi in situatii de bullying sau mai rau. In ziua de azi, dupa parerea mea noțiunile bazice de auto aparare sunt esentiale mai ales pentru copiii mai sensibili, introvertiți. As adauga si ca este un cerc unde poti socializa si sa simti ca apartii unui grup. Beneficiile miscarii sunt implicite
si orele de gramatica ar ajuta
Am citit articolul ăsta după un articol despre cursuri Adulting 101 în SUA și cred că vi s-ar potrivi să faceți/ țineți așa ceva. Dacă cumva căutați idei despre cum să vă reinventați.
‘gloabele batrane’ isi invata urmasii sa faca sport si sa fie suplii pentru o viata sanatoasas care inseamna sa fii pregatit sa o stergi repede si sanatos cand o maimuta vrea sa-i arate ca e miez; sa-si cunoasca drepturile si sa-i faca de cap pe bujetarii neamului cu sesizari pentru incalcarea legii pana le crapa pc-urile; sa le spuna ca in instanta se mai castiga procese pe bune, sa faca pe prostu’ si taca inteligent ca nimeni nu da doi bani in strada pe dreptatea lui apoi sa-si puna coada pe spinare cand cineva intra in spatiul lor personal; ca in caz de maxima urgenta se actioneaza fara martori pentru ca nu ai nimic de demonstrat decat celui care te-a deranjat. Artele martiale is bune pentru disciplina si cam atat, utile pentru orice chestie despre evolutie dar nu si atunci cand in fata lui e unu’ ca da cu sisul.
@zoso – foarte simplu boss. Il pui sa invete matematica cu loredana matematica sau loredana palancea si dupa ce ii cad ochii in gura, ii explici ca partenerul domnisoarei profesoare are un lamborghini (sursa sigura). Si ii explici ca daca vrea si el ceva de genul cand se face mare trebuie sa isi ia lambo si gata, e pregatit si de matematica si de viata.