Ia fiți atenți aici:
Profesoara a subliniat faptul că profesorul de la clasă nu poate să își îndrepte atenția asupra fiecărui elev în parte în timpul orei, având în vedere că o clasă are aproximativ 30 de copii. De aceea, mulți dintre ei apelează la meditații. Profesoara a subliniat și nevoia de profesori de sprijin și de personal calificat care să ajute cadrele didactice care au în clasele numeroase de elevi și elevi cu cerințe educaționale speciale (CES).
„Noi am mai spus-o, nu știu sindicatele în ce măsură au preluat-o, ar trebui angajați niște oameni, pe lângă profesori. Tot profesori, dar care să fie altfel normați, care să vadă și progresul ăsta individual. Să se ducă elevii la acei profesori și să spună «eu la Matematică sunt în urmă» sau «la Limba Română sunt în urmă» sau «la Chimie sunt în urmă», «pot să fac ceva?». Să se ducă la profesorul care se ocupă cu asta și să i se organizeze niște ore remediale, normate, plătite și așa mai departe”, propune ea ca soluție. (sursa)
Trebuie mărite salariile, mai puțină responsabilitate (nu că acum ar exista) și angajați alți oameni, care să facă un fel de muncă paralelă.
Orice altceva decât ce trebuie. Orice. Să stea elevii în cap. Să se schimbe testele. Să se schimbe ministrul. Să facă ministrul dansul pinguinului. Orice mai puțin “bă, programa aia e infectă, trebuie arsă din temelii”. De vină sunt elevii că nu pot asimila. De vină sunt clasele, că sunt prea mari. Nu este timp destul. Nu sunt condiții. Nu sunt salarii. Orice, băi nene.
Și nu vor programa schimbată pentru că asta ar însemna să se schimbe ei. Și lor le place așa, că pot să dea vina pe elevi pentru rezultate. Perfecțiune.
Aș vrea să văd pe cineva zicând “mărim salariile, dar cerem și responsabilitate”.
deci soferii la RATB lucreaza doar câteva ore pe zi, spre deosebire de profesori, care lucreaza cateva ore pe zi.ok.
Ai mai risipit o ocazie să te gândești la altceva.
Un prof conștiincios, care predă cu seriozitate are așa:
– de întocmit planificări (anuale, semestriale etc) – durează ceva, nu le faci din trei clickuri. Nici nu le poți folosi de pe un an pe altul.
– de pregătit lecțiile pt ziua următoare
– de elaborat subiecte (pentru testele de toate zilele, pentru olimpiade și alte asemenea)
– de corectat teste, de corectat pe la olimpiade și contestații (nu zic de corectat la examene, ca alea se plătesc)
– de participat la diverse cursuri de formare (pe banii lui, ca nu-s moca), pentru xa trebuie să acumulezi niște credite.
– de organizat ședințe cu părinții, de participat la sedințele organizate re diriginții claselor la care predă
– de vorbit toată ziua bună ziua (ziua, seara si in we) cu mămici care au de cerut socoteala pentru… și pentru… si pentru…
Dacă mai are și catedra împărțită intre 2-3 unități scolare, mai pune si timpul pierdut pe drum, transport, etc
Dacă are in clase și copii cu CES, are de facut, special pentru fiecare („adaptat” nevoilor si posibilităților celui nu-tocmai-normal), planificari si subiect si tot restul pachetului.
Dacă are bafta sa prindă si vreun copil care face scoala acasă, trebuie sa meargă la respectivul copil (si de două ori pe săptămână, daca disciplina predată o impune).
Nu primește bani in plus, fața de profesorul care nu are dat teste, nu are de corectat, nu are copii cu CES ori cu școală la domiciliu.
Da, e adevărat, programa ar trebui revizuită din brici. Da, sunt adevărate multe (enorm de multe!) dintre problemele învățământului nostru. Dar exista și profesori care, pe lângă cele patru ore „la clasă”, muncesc pe rupte.
Că „nu toți”? Da, nu toți.
@Florinel ai vazut ca profesorii din vest au semnificativ mai multe ore in clasa decat cei romani? De ce in tarile cu rezultate mai bune la invatatura peofesorii nu au nevoie sa faca maculatura, pregatire, planuri de lectii si alta maculatura? Au in schimb pregatire profesionala continua, fix ca un inginer sau programator. Dar nu sacrifica copii pentru asta.
alexnicolae – comparația ta poate fi utilă, dar nu are legătură cu ce am spus eu.
Nu am zis că-i bine cum e „la noi”.
E cum e, și nu e nici vina, nici meritul profesorului. Nici în folosul elevului nu-i.
Am vrut să arăt că e (pentru unii, și nu puțini) nedreaptă (și prostească, și dușmănoasă) generalizarea lui Arhi: profii muncesc puțin!
@Florinel Părinții mei au fost profesori. Știu destul de bine cât se lucrează în școală cu elevii și cât acasă, pentru corectat teste, planificări, situații școlare etc. Ce nu spui tu este că după câțiva ani ai deja o mare parte din materialele acestea gata pregătite, inclusiv planificări pe care le adaptezi, inclusiv subiecte pentru teste. Dirigenția este plătită suplimentar. Și iarăși uiți să menționezi cel mai important lucru: săptămânile de vacanțe intermodulare de peste an și vacanța de vară. Da, concediul profesorilor nu se suprapune integral cu vacanța de vară, după încheierea anului școlar și înainte de începerea noul an cadrele didactice sunt în activitate, mai au de întocmit unele situații, mai sunt niște corigențe, dar, cu mici excepții, se practică trecerea pe la școală doar pentru semnarea condicii, se stă la școală una-două ore și apoi ziua este liberă.
Oricum le-am aduna și scădea, profesorii lucrează semnificativ mai puțin. În prezent salariile sunt bune în învățământ, dacă ai gradele didactice și niște ani de vechime. Problema profesorilor este alta: posturile stabile, în unități de învățământ care au tot timpul elevi, nu sunt foarte multe. Mulți profesori sunt nevoiți să facă naveta la școli din mediul rural sau din orașele mici apropiate, de multe ori durează ani de zile până când reușești să te muți cu postul aproape de domiciliu, mulți au ore în mai multe școli. Mulți sunt nevoiți să dea an de an examenul de titularizare, pentru că nu sunt suficiente posture titularizabile. Examenul este o porcărie sinistră, pentru că nu se testează materia pe care o ai de predate în școală.
Sunt multe dezavantaje în învățământ, dar timpul lucrat nu este unul din ele.
@florinel: profesorul preda O SINGURA MATERIE. Preda o materie la care avem cumva pretentia ca omul este expert, macar pana la nivel de clasa a 8a / a 12a. Mai adaug si ca materia nu se schimba? In contextul asta as zice ca oricand il trezesti din somn si ii spui ca vrei sa iti predea lectia despre X de la clasa a 8a sa poata sa o faca in calitate de expert pana la clasa a 12a.
Nu-l pune nimeni pe profu de desen sa iti explice integrale sau pe profa de fizica sa descrie elementele ce intra in alcatuirea unei celule.
Poate in primii ani ai de tras ca inca inveti sa predai, ca nu stii pe de rost toata materia, ca e mercur retrograd, dar dupa aceea ar trebui sa fie floare la ureche. Stai la inceput de semestru si te uiti pe programa, iti faci planul si ii dai batai.
Avem invatamant „gratuit”, mult si prost, deci scapa cine poate.
Cat dai, atat primesti.
Dupa 12 clase prea multi abia stiu sa se semneze cu X.
Nu e exagerare, se vede la bac.
Cand ai 30+ copii in clasa si 2-3 schimburi de elevi/clasa si o programa extrem de proasta, nu poti vorbi de educatie de calitate sau de materii flexibile, in functie de dorintele elevului.
Am copii la scoala privata si ma ustura in fiecare luna factura, dar:
– la gradinita aveau 2 educatoare in clasa (una vorbitoare nativ de engleza, celalata romanca) si erau max 15 copii in clasa.
– la scoala sunt tot 15 copii in clasa
– materia este mult mai relaxata si se pune enorm de mult accent pe recapitulare si fixarea cunostintelor.
E aproape imposibil sa va descriu cat de departe in urma suntem dpdv al educatiei, pentru ca toti suntem rezultatul scolii romanesti si e foarte greu sa iti inchipui alt sistem.
P.S. Sotia mai vrea un copil, dar i-am explicat ca nu ne permitem.
Eu vreau o sotie, dar adevarul e ca nu imi permit o sotie. Daca mai facem si un copil, murim de foame toti trei.
Mai e și problema proxenetismului vizavi de oportunități economice.
Faci copii… să îi trimiți afară să facă, să dreagă pentru alții, „să producă”… pentru că aici nu se poate.
„De ce m-ai făcut?”
„Să te trimit la muncă, la alții, că aici nu se poate.”
„Ah, ok…”
Știu că unora nu o să le convingă asemănarea cu proxenetismul dar, făcând biopsia, se manifestă la fel, doar că sanitizat dpdv al opiniei publice.
*convină
@Semnal slab
Tu ti-ai intrebat parintii de ce te-au facut?
Raspunsul probabil este ca pe ma-ta o durea capul, dar tacto a insistat.
Prtobabil alcoolul in exces a fost si el un factor, altfel nu ai mai scrie tampenile astea in public.
@RaduS, sunt de acord cu ce spui despre școala privată, cu excepția materiei. Și ai mei sunt tot la școală privată, tot puțini în clase, profesori dedicați etc., dar materia e aceeași, nu au timp de aprofundare, se predă, se predă în draci pe repede înainte. Profesorii se plâng că orice oră „pierdută” cu orice altceva în afară de predat și teste înseamnă că rămân în urmă cu materia, perioadele de școală altfel și școală verde și ce alte tipuri de școală a mai inventat ministerul (și ei chiar fac activități specifice în aceste perioade, nu stau acasă ca la școlile de stat) înseamnă predare a materiei până în ultima zi de școală.
M-am speriat când m-am uitat la băiatul cel mare, clasa a VII-a, și am văzut în ce hal de rapid au trecut peste niște noțiuni de geometrie sau trigonometrie (fără să mai vorbesc despre faptul că eu le-am făcut într-a VIII-a).
Materia este structurată în așa fel încât, indiferent de stat sau privat, indiferent dacă profesorul e dedicat sau lepră, la clasă să se facă doar predare și teste. Exercițiu, aprofundare, recapitulare, repetiție? La meditații, oștenii mei!
Precizez că băieții mei nu fac meditații…încă… Și aș dori să rămână așa, dar…nu știu.
@RaduS
Te asigur ca ai suficienti bani pentru al doilea copil. Daca tu vrei sa te ascunzi dupa motivul asta, asta e treaba ta.
N-au toti nevoie de suflat in fund, ba chiar cateodata e mai bine sa stea intre copii din toate paturile sociale. Mai invata lucruri care nu tin neaparat de scoala.
In general, pana la gimnaziu (si chiar si dupa) omul sfinteste locul. Cauta omul, nu neaparat scoala.
Cat e in gimnaziu si dupa, ala e momentul de stat cu copilul si de explicat, de discutat situatii, de explicat de ce ai reactionat intr-un anume fel la o situatie.
Fiecare copil e unic. Nu-l trata pe X cum il tratezi pe Y. Invata-l pe fiecare. Stie-i butoanele pe care trebuie sa apesi si mai ales ce-i place fiecaruia.
Am deja 2 copii, era vorba de #3.
Doar educatia ma costa cca 2500 EUR/luna, la privat.
@Johnnyfer – e alta programa, Cambridge.
De aceea zic ca se pune foarte mult accent pe accente practice, perspective globale (WOKE) si intelegerea fenomenelor si a cauzelor.
In plus, se face enorm de multa munca de fixare a cunostintelor, apoi specializare in functie de dorinta si putirinta copilului.
Un astfel de sistem implica noi oameni si mult mai multi bani.
@radus: ”Am copii la scoala privata … Sotia mai vrea un copil, dar i-am explicat ca nu ne permitem”
gogu: ”Te asigur ca ai suficienti bani pentru al doilea copil.”
Pe lângă schimbarea complet a programei școlare, trebuie aplicate niște teste de aptitudini, teste practice etc., să începi dintr-un punct să-i triezi pe cei cu valențe umaniste de cei cu valențe tehnice. Bine, sunt unii care le posedă pe ambele, but still.
Eu am avut revelația vieții când a trebuit să ajut cu generarea orarului și mi-am dat seama că școala exista să aibă profesorii de lucru, nu invers.
Ce discuții și ce atitudini am auzit. Elevii mai mult îi încurcau, dacă puteau fi scoși din ecuație era perfect.
Profesorul vrea (ideal) să vină la școală când vrea (să mai aibă job pe lângă, evident), să predea 2-3 ore, între alea 2-3 ore să fie inclusă și pauza mare cumva, ca să poată socializa cu profesoarele tinere, și apoi să mai aibă o oră după pauză, și cam atât.
Disclaimer: Știu că sunt profesori dedicați care chiar își fac treaba, știu, duc munca cu ei acasă, pregătesc lecții, pregătesc chestii, și am tot respectul pentru ei. Dar nu sunt o majoritate și ăia care fac asta sunt de obicei tineri care nu au influență în sistem. În câțiva ani se epuizează psihic și ajung ca ceilalți.
Cei mai buni profesori pe care i-am avut erau de fapt ingineri…
Într-o lume normală am putea de exemplu să avem ajutători la clasă dintre cei care vor să devină profesori. Un fel de practică plătită (poate nu așa bine ca profesorii) făcută de cei de la dppd si/sau master cu specializare didactică. Everybody wins – profesorii au parte de ajutor, viitorii profesori au timp sa se acomodeze cu ritmul unei clase, elevii au cine sa ii ajute punctual. Doar că apar niște costuri în plus.
Cât despre programa încărcată, pur și simplu eu nu cred că poți face nimic optim cu o clasă de 30, indiferent cât încerci să tai din programă. Riști să îi pierzi repede pe cei care înțeleg și se plictisesc. Este o problemă separată, așa o văd eu.
Făcut clase separate cu cei care n-au chef să învețe, față de cei care au, ca să nu-i deranjeze. Țara mai are nevoie și de proști…
Scopul nu e să produci proști, totuși.
@a
Nu, dar în orice industrie mai sînt și rebuturi.
„Un fel de practică plătită (poate nu așa bine ca profesorii)”
Adica vrei sa vina ei cu bani de-acasa?
Gluma-i gluma, dar din pacate are un sambure de adevar. In general aia pe care nu-i ducea mintea prea departe mergeau sa se faca profesori. Daca-i ducea mintea se faceau chestii mai bine platite. Daca nu, isi gaseau si ei un locsor pe la vreo scoala si in cativa ani se elibera un post si se titularizau ei.
Ce zici tu ar merge daca profesoratul ar fi ori foarte bine platit ori cu un grad mare de recunoastere in societate, ceea ce nu e cazul.
Nu mai intru în dispută, suntem pe poziții (aproape) diametral opuse. Nu sunt refractar la o scuturare de praf a programei și la ceva curățare a resursei umane de cadre didactice, dar în momentul în care nu se acceptă că prea mulți copii au zero interes pentru școală, discuția nu poate avansa. Pe turnantă, într-un sprint voios sunt părinții, care parcă trăiesc pe altă planetă.
Tocmai s-a petrecut o ședință cu părinții, nu sunt ”lăsat” să merg pentru că eu în general las gura la liber și n-are rost să-i pun lui fiu-meu în cap toată clasa (prin părinți). Dar, spun doar atât, părinții copiilor ok, buni sau măcar interesați n-au avut mare lucru de zis. Fix părinții loazelor erau cei mai mari scandalagii, evident, copiii lor sunt niște îngeri dar stresați, terorizați de școală. A se scuti.
Iar dacă vorbim de educație, o defulare personală către toți miniștrii educației de azi și de aiurea. Sunteți/ați fost niște căcănari care tolerați și perpetuați mizerii la olimpiade. Nu există (sau, pana mea, nu se respectă) un regulament clar, care să nu lase loc de fraude. Nu începeți cu ”dar, ai reclamat?” că nu ai cum să aduci dovezi, sistemul e făcut anume.
„nu ai cum să aduci dovezi, sistemul e făcut anume” recunosc am zambit la bucata asta, pentru ca e valabil si la un articol publicat azi mai devreme.
Fix părinții loazelor erau cei mai mari scandalagii, evident, copiii lor sunt niște îngeri dar stresați, terorizați de școală.
L-ai descris perfect pe petcu!
Dacă vrei să auzi un profesor zbierând ca la jugănire întreabă-l ce părere are despre o evaluare periodică a sa, care pe lângă cunoștințele sale să includă și performanțele elevilor săi.
am intrebat eu pe o doamna daca se muta in privat pe un post mai bine platit, s-a uitat la mine ca la ultimul om.
tot persoana aceasta se plange ca nu are ucm sa ajunga sa ia copilul de la gradinita pt ca are ore fix atunci si ca dtirectoare nu inteleg. i am urat bun venit in randul oamenilor de rand cu probleme de genul.
Nu sunt profesor, dar o minimă părere am. Singura problemă e că aici trebuie să fii foarte conștient de context. Cum evaluezi rezultatele elevilor până la clasa a 4-a într-un mod uniform ca să poți compara? Cum evaluezi rezultatele profesorilor de la materiile la care nu ai examene standardizate pentru elevi? Cum evaluezi un profesor care lucrează cu copii din medii defavorizate în funcție de rezultatele elevilor? Multe întrebări.
Cu ei insisi. Faci evaluare de sf de an. Si vezi cum a evoluat elevul comparat cu el insusi de la an la an. Nu mai conteaza sat oras marte.
@Cristina: nu se face asa ceva, nu e frumos :))
Mda. Am auzit de scoala unde nu se mai zic notele cu voce tare sa nu se timoreze cei care au luat nota mica.
Dar nici sa nu fie laudati aia cu nota mare.
Evaluare și grile de performanță? Și nu prostiile alea când vin aia de la inspectorat, iar ei pregătesc prăjiturele si plicul, pentru grad. Tin minte ca doar la romana și matematica, care erau materii de baza și pentru capacitate / bac tin minte ca își dădeau profesorii cât de cât interesul. La fizica studiam cotele la pariloto și făceam bilete împreună cu profesorul, la geografie dacă cumpărăm național geographic aveam 10, la chimie mereu lipsea profesoara. Ma întreb dacă s-o fi schimbat ceva după 15-20 de ani.
De ce nu e nevoie de personal suplimentar calificat și atenție distinctă pentru copiii cu CES? Au nevoie de timp alocat exclusiv lor, pe care nu îl poți rupe din timpul alocat tuturor.
E mișto lamentarea cadrului didactic. De parcă nu știa când participă la examen pentru ce post concurează. Sau că vor fi 30 de copii în clase. Ce cere acum e un fel de ”secretare pentru profesori”. Cam cum ar cere controlorul de bilete un adjunct, că nu se poate concentra și la abonament, și la bilete în același timp, când -uite sunt 40 de oameni în autobuz și fiecare are nevoie de atenție.
Și da – programa e super-nasoală și da – generațiile Z și Alpha sunt execrabile. Dar – revin: știi la ce te înhămai din start.
Știți care e motivul pentru care e așa îngrămădeală la titularizare în fiecare an? Pentru că fiecare om cu facultate care are modulul pedagogic făcut vede în chestia aia o șansă în plus. N-a intrat inginer dar, merge să fie profesor de fizică. N-a mers ca traducător, dar merge să predea engleză. E bătaie pe locurile alea pentru că vin toți buluc să intre în învățământ în condițiile în care 98% nu acolo voiau să ajungă. Era opțiunea ”B” pentru ei. Și unii intră totuși și răsuflă ușurați că au un job în cele din urmă. Doar că descoperă rapid că e un job nasol. Plătit nasol, cu corupție în jur, cu elevi dificili, cu părinți dificili. Că e job ”de supraviețuire”, nu de trăit din el. Cam cum merg oamenii să se facă șoferi când toate celelalte au dat chix, că un carnet de șofer are toată lumea.
Ei – și ăștia-s cei pentru care sistemul e prea dificil. Să li se dea secretare, să li se dea ușor. Nu pricepe lumea că ei sunt acolo doar pentru că n-a fost loc pentru ei în magistratură?
Oamenii pe care-i cunosc eu și sunt profesori sau învățători sau educatori și ăsta era planul lor ”A” nu se plâng des. Că le place. Asta visau ei să facă. Se plâng uneori de părinți sau de salariu, dar rar de copii. Se plâng de corupție. Însă nu cer secretare sau cârje ca cel/cea din citatul de mai sus. Vor să lucreze cu copiii pentru că place și știu cum să o facă. Cei care însă au nimerit cumva acolo văd în copiii ăia doar un ”meal ticket”. Și de-aia e așa greu. De-aia e ”nasol cu 30”.
Copilul cu CES nu era „pe vremuri” în clasele normale. Foarte bine că se încearcă acum să fie integrat. Doar că are nevoi speciale, care necesita abordare specială și timp pe care nu ai cum să-l aloci decât dacă rupi din timpul alocat celorlalți. Are reacții necontrolate de multe ori, dacă ai trei la clasă, din care unul cu autism unul cu sindrom down, unul vine mai știe ce, trântește, țipă, lovește, aruncă și se arunca, copiii ăștia au nevoie sa fie ajutați și de specialiști pregătiți anume pentru ei, un cadru didactic normal nu are cum singur să o scoată la capăt, în beneficiul lor și al celorlalți, în așa fel încât fiecare copil să fie ajutat la
maxim, pentru că nu e efectiv timp. Tu, din asta, ai înțeles că vor secretare?
@MD: Am să încerc ca psiholog să explic câteva chestii.
Perfect de acord.
Ei – aici intervine problema: tu presupui prin ”CES” copii cu autism, cu explozii de comportament sau cu Sindromul Down. În realitate ”CES” cuprinde cam orice de la dislexie la retard mintal. Există vreo 55.000 de copii cu CES în România. Sper că nu crezi că-s toți cu autism – de exemplu. nu de alta, dar la nivel de Bihor (populație de 551.297 de oameni) nu găsești mai mult de 150 de copii cu o formă sau alta de autism. Găsești și mai puțini cu Sindromul Down.
O altă chestie e că numărul de copii cu CES s-a triplat de anul trecut. TRIPLAT. Acum – ori au apărut, brusc, două treimi de nicăieri, ori e altceva la mijloc.
Permite-mi să explic.
Când ai copil încadrat la ”CES”, tu – ca părinte – ai niște beneficii financiare din partea statului. Așa că familiile sărace mai dau o mită, mai ung o palmă, de li se bagă vreo 2-3 copii din cei 8-9 la încadrare ”CES”. Ba un handicap, ba dificultăți de exprimare, ba cutare chestie. Vine ajutorul ăla de la stat și mai face familia un ban. Doar că în școală copilul devine cu ”cerințe speciale”, că acum așa e încadrat, deși copilul e cât se poate de OK în cel mai multe cazuri.
Cam cum e satul ăla din România în care 98% din populație e cu handicap, de iau pensie orbi care au și carnet de șofer.
Așa că revin: copii care să aibă nevoie de ajutor specializat în mod real sunt foarte puțini. Și da – consider că integrarea lor este necesară. Ori că – da – un copil cu autism are nevoie de un ”shadow” la școală să-l ajute. Dar în realitate cazurile astea sunt rare. Prea rare ca să necesite acele secretare de care scrisesem.
Problema e alta la noi: peste jumătate din copiii din învățământul pre-liceal nu știu să scrie și să citească corect și nu pricep ceea ce citesc. Analfabeții ăia funcțional despre care se tot vorbește în presă. Pe o treime din ăia îi bagă la ”CES” sub pretextul că ar avea ba ADHD, pa dificultăți de concentrare, ba semne de retard, ba cutare chestie. Că vine pensia de handicap și stipendiul de la Stat.
Am lucrat cu copii cu CES. Intră absolut random în orice sală de clasă din ce școală românească vrei tu și șansa să dai peste unul e extrem de mică. Vei vedea în 99% din cazuri copii funcționali pe care însă – dacă-i întrebi unde sunt încadrați – o parte vor ridica mâna și vor spune că-s la ”CES”. Mai toți din familii sărace.
Hai să pun problema mai logic: în România există în întreg învățământul primar 877. 500 de elevi. Din ăștia 71.324 sunt copii cu CES (conform statisticilor de anul trecut). Reiese că 8.1% din elevii din învățământul primar dn România sunt elevi cu CES.
8.1%, da? Care necesită ajutor special.
Îți las acum niște comentarii de pe edupedu. Ce zic ăia de lucrează cu acei copii ce CES:
Ce imi place mie festivalul asta prin care unii care nu s-ar face in veci profesori, ca e nasol si stresant si prost platit, decreteaza doct ca „30 de copii in clasa nu e mult”, e doar problema unor profesori ratati.
30 de copii in clasa e enorm, nu e mult. Si, ca sa vorbesc de Bucuresti, aici, in liceele bune se ajunge si la 35-36. Dupa examenul de evaluare, pilele de tot felul de prin inspectorat isi imping odraslele inapoi in liceele bune.
Ia sa faca cineva un calcul simplu: cat timp ai vrea ca profesorul ala sa il petreaca exact cu copilul tau, sa inteleaga cam ce e in capul lui, la ce nivel e, cam ce fel de lucru individual sa ii dea, unde trebuie sa recupereze, unde poate sa performeze? Nu imi spuneti ca poate face asta din teme, ca acolo se copiaza pe rupte, mai nou se utilizeaza AI (merge beton pe informatica, de exemplu). 20-30 de minute pe un modul de doua luni ar fi bine sa isi rupa profesorul strict pentru copilul tau?
Ghinion, ala e absolut tot timpul.
Doua ore pe saptamana X 50 de minute x 8 saptamani=800 de minute
30 de elevi x 30 de minute = 900 de minute
P.S. Si, nu, frate, chiar nu sunt profesor. Si stiu ca sunt multi nechemati acolo, si asta e o problema mare. Dar mi-am ajutat copiii la toata materiiile pe stiinte exacte si stiu cam ce efort e acolo, ca sa il tii pe linia de plutire. 30 de elevi in clasa e prea mult, e calea sigura spre meditatii en-gros. Indifirent cat de bun si de dedicat e profesorul.
@Răzvan T. Coloja ce spui tu e altă discuție, furt, înșelăciune, o denumim cum vrei. Profesorul ăla shadow nu există, poate doar în acte, în schimb mai vine un părinte, dacă poate serviciu. Copiii ăștia, nu închipuiții, au nevoie de mult mai mult ajutor, și nu li se oferă, rea, iar asta afectează restul de 25 copii, pentru că nu poți stăpâni la clasă trei copii care se comportă altfel și alți 25, să fie treaba cum trebuie. Pe de altă parte, e și varianta cealaltă, în care părinți negationisti nu recunosc sub nicio formă că are nevoie de ajutor suplimentar, specializat, copilul lor. Eu nu vorbeam de furt și înșelăciune și români pe locurile de țigani la școlile bune.
@MD:
Păi nu e ”altă discuție”, că tu ziceai mai sus că ce face profesorul dacă în clasă sunt 3 cu CES. Că nu se descurcă. La care am venit eu și ți-am explicat că n-au cum să fie 3 cu CES în fiecare clasă, pntru că – în realitate – ăia sunt puțini.
Nu pe truda. Nu e ”profesor”. E ”shadow”, care înseamnă altceva. E o persoană menită să însoțească copilul la ore și să-l ajute doar pe el, fix pentru că are CES. Poate fi studentă la psihologie, absolventă, absolventă de psihopedagogie specială sau chiar psiholog. Doar că e greu să fii shadow și e prost plătit, așa că doar studenții se mai încumetă; și ăia, rar.
Mă văd nevoit să repet din nou: din 30 de elevi n-au cum să fie 5 cu CES și 25 fără dacă-i împărțim pe clase. Mai sus îți ziceam că-s poate 150-200 de copii cu CES prin școlile din învățământul ”non-special” din Bihor.
Tops.
N-au cum să ajungă 3-5 într-o clasă. Sau dacă ajung, e ceva extrem de rar. Cam cum ai avea tu un mercedes roz și într-o zi mergi la lucru cu el și pe locul tău de parcare e alt mercedes roz, aceeași marcă și tentă de culoare, dar cu numere de Covasna. Cam aia e pobabilitatea și aici.
Cred că nu vorbim aceeași limbă. :))
Oare o fi posibil ca si programa e proasta, si unii profesori, dar si ca ar fi bine sa fie niste personal auxiliar? Oare nu mai bine mai putine materii, iar elevii sustinuti mai de-aproape? Parca aveam vreo 17 materii intr-a 9-a, #numazic.
In Belgia, Olanda (si sigur alte tari, de astea stiu eu ca pe aici ma invart) exista personal care ajuta in clasa elevii care nu au neaparat vreun diagnostic, dar au nevoie de ajutor. Exista si personal specializat pentru elevii cu probleme diagnosticate, dar care nu au probleme atat de mari incat sa mearga la scoala speciala. Exista si personal specializat in afara clasei, care se ocupa cu evaluarea si urmarirea progresului elevilor din toate punctele de vedere (fizic, psihologic, dezvoltare psiho-motrica etc).
Ar fi rau oare? Sa fie cativa oameni care sa prinda ce cade printre crapaturi? Nu doar un psiholog aproape de decor in scoli si cam atat?
Indiferent de gargara, declaratii, smulgeri de par/unghii cum mor ei pe altarul educatiei, profesorii lucreaza 50-60% efectiv dintr-un an. Asa ca 1000eur pentru 16-20 ore/saptamana si 26-30 saptamani muncite efectiv pe an nu este chiar asa rau.
Daca mai ai si chef sa faci meditatii rezultatul este mult peste asteptari/declaratii. Si dupa cum se vede majoritatea elevilor au nevoie de meditatii, nu? Ca doar programa nu doreste nimeni sa o modifice.
De asta se si zbat sa nu se schimbe nimic.
Sa ne aducem aminte si de (aproape) luna aia de greva generala din invatamant din care nu s-a recuperat nimic. Daca se poate o luna fara scoala, oare nu se poate 2? 3?
Oare profesorii de liceu ar sesiza vreo diferenta in pregatirea bobocilor de a 9-a daca astia nu ar mai face clasele 5-8? Cat de mare ar fi diferenta fata de cei care au facut aceste clase?
Sau bobocii de anul 1 la uni care nu ar face clasele 9-12? Fata de aia care participa la procesul educational in liceu.
Le faci un curs pregatitor de 1-3 luni inainte de liceu, facultate si s-ar putea sa nu fie mare diferenta. Si in aia 4 ani isi mai pot dezvolta alte skill-uri, nu sa tina in viata un sistem educational defunct plin de trepadusi, inspectori, titulari etc.