Pentru că nu au învățat că există responsabilitate. Ei văd doar gipanul și amanta blondă, nu și stresul cu un business.
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
blog despre feșăn, topoare, mașini și imobiliare
Corect, vor 90% ca nu stiu cum este, iar 10% sunt sefi si nu stiu cum sa scape.
True story and I know that feel!
Ai un typo: este „feeling”
https://www.urbandictionary.com/define.php?term=Feels
A fi sef intr-o afacere de succes inseamna ca de multe ori sa pui afacerea inaintea familiei, sa ai nopti nedormite cu lucrul si nervi cu statul. Suparare pe angajati si bataie de cap cum sa devii mai bun. Dar da, o data sau de 2 ori pe an iti permiti sa iei o vacanta intr-un loc mai exotic. Si cei 90% vor doar vacanta/casa/masina sefului, nu si volumul enorm de munca si sacrificiile care i-au permis omului sa ajunga acolo…
Intrebare mai pertinenta ar fi: de ce nu vor romanii sa munceasca?
pentru că li se pare fascinant că omul care isi asumă riscurile in firma asta are un q7 nou.
Pentru ca au salarii de rahat? Cum se face ca multi romani care ajung sa munceasca in strainatate pe salarii mai mari brusc devin mai harnici?
@sonic armada acuma tu cine crezi ca pleaca ? Sunt multe persoane care sunt platite foarte bine in Romania . La un loc de munca nu e vorba doar suma de bani pe care o primesti, e vorba de stres, de timpul care il petreci la munca sau pentru munca, alte beneficii pe care le ai.
@sonic esti tampit de pute pamantul sub tine. Romanii aia platiti bine in strainate erau deja muncitori si harnici deja aici si au plecat la mai bine.
Ca e vorba de cules capsuni pana isi taie degetele sau ca scriu soft pana isi scot ochii din cap, romanii aia voiau de la inceput sa munceasca si sa fie platiti corespunzator.
Degeaba dai salariu unui nesimtit lenes, el tot nu va munci.
Ai pus carul inaintea boilor.
@Kye: Da’ dobitoc mai esti. Tu ai impresia ca majoritatea celor care muncesc in Romania sunt lenesi, iar adevaratii s-au tirat deja in strainatate. Te inseli amarnic. Chiar si cu salariile astea de rahat din tara asta, multi oameni muncesc de le sar capacele. Du-te la orice fabrica / magazin / firma etc.
Iar aia care nu vor sa munceasca pe salarii varza si prefera sa se bazeze pe ajutorul social nu o fac neaparat din lene. Si-au facut niste calcule si si-au data seama ca daca sunt zilieri o perioada, mai o combinatie, si la finalul lunii se aduna o suma apropiata de salariul oferit de patronasii romani. Foarte bine ca refuza sa sclavageasca pe doua parale. Daca e vorba de cerere si oferta pai atunci si patronasii ar trebui sa-si revizuiasca ofera lor penibila.
Nu neg, sunt si cazuri de lenesi incurabili, dar majoritatea ar munci cu spor daca li s-ar oferi conditii decente. Ceea ce nu se intampla la majoritatea firmelor romanesti.
Vorba lui Cocosila: “Esti prost, mananci *beep*!”.
@sonic. Ai impresia ca patroni stau pe un munte de bani si nu vor sa imparta bani cu angajatii de hapsani ce sunt? Cel mai probabil nu isi permit sa plataseasca mai mult decat un salariu de rahat initial pentru ca majoritatea afacerilor cinstite pornesc cu imense sacrificii. dar daca angajatu ma ajuta sa imi dezvolt afacerea, cand mai cere 2-3 milioane marire nu am sa ii dau cu sutu in cur sa angajez o putoare in locu lui.
Cred ca majoritatera celor intrebati au fost olteni.
Care-i problema ta Mihai 007 cu oltenii?oricum aceștia sunt cu mult peste moldoveni…harnici, deștepți,corecți,ambițioși etc versus curve,alcoolici,falși,puturoși…(sa se înțeleagă ca nu generalizez…7 din 10 sa zicem)
Sef te nasti…
sef te faci!
„Bo$$ sef nu devii, te nasti”-Giani
Replica asta am auzit-o live de la un suedej in Londra in fata la london eye. Avea alti 5-7 ca el carora le predica/motiva si le tinea o intalnire la locul de munca. Dupa a batut din palme si s’au dispersat in multime. Ghiceste tu continuarea
Macar la birou sa fii sef, daca acasa nu se poate.
Grandomania este la ia acasa la noi in romanica.
de prosti. Pentru ca nu vede nimeni alea 12 ore pe zi muncite si in weekend si in concediu.
Era un fel de desen la un moment dat, pacat ca nu il mai gasesc. Reprezenta un iceberg si scria pe el succes. Pe partea de sub apa, aia ascunsa privirii, scria nopti nedormite, esecuri, tradare, dezamagire, etc. Si deasupra intregului desen scria business. Mi s-a parut extrem de reprezentativ pentru discutia asta.
google: success + iceberg. Sunt multe desene, chiar interesante. thanks.
Stiu. Eu cautam un anume desen, ala imi placuse cel mai mult.
Pentru ca pozițiile de „ne-management” se plătesc prost, excepție IT-ul. Mai mulți bani=poziție de conducere.
Asa cum prezentati voi situația mai bine ne întoarcem in comunism: Acolo aveam un loc de munca sigur fără bătaie de cap. Nu?
Da’ mie imi place altceva: boala de a fi patron. Nu conteaza unde si de ce, patron. Si asa se deschid toate buticurile/carciumi/etc cu investitie mare la inceput, ca pe urma sa goneasca vertiginos spre 0 (investitii viitoare dar si castig!) si cand sa culeaga omul rezultatele, se intreaba de ce n-a mers, zona si oamenii (potentialii clienti) sunt de cacao, angajatii nu-s suficienti de draguti, iar el, bietul vizionar patron, se vede cu sacul gol. Si da, am intalnit mai multe doamne in situatia asta.
Tu ai auzit de cuvantul „capitalism”? Boala de a fi patron? Adica boala de a contribui la economia acestei tari? Mai baiete , habar nu ai pe ce lume traiesti.
Stii ca eram pe ultimele locuri in Europa ca numar de intreprinzatori?
@claudiu pentru ca a fi „intreprinzator” in Romania la un ceva mai complex decat un non stop in spatele blocului e futere de mama.
Poate pt ca o vad ca pe singura modalitate de a fi ascultat, de a fi luat in serios, de a primi atentie? Nu cred ca in toate cazurile e vorba doar despre avantaje financiare, cred ca e un mix intre cele doua. Sau poate mai sunt si altele. Scoala ro te invata sa reproduci, te obliga sa memorezi balast si te pregateste pentru o activitate in care executi la foc automat taskuri, conform unui script, fara sa fii nevoit sa gandesti sau sa intelegi ce naiba faci acolo si de ce. Tanarul nu este incurajat sa-si asume si exprime opinia iar atunci cand reuseste cumva sa o faca, este criticat. Si cum de multe ori nici acasa nu e o situatie cu mult diferita, pe sistemul „monkey see, monkey do”, la fel o sa faca si el mai departe.
Romanii au șanse bune sa ajungă șefi în occident deoarece localnicii sunt slabi și nu mai au chef sa-si apere valorile sau sa se lupte pentru ceva (orice ar fi acela).
Romanul are productivitate mica in general, dupa 25 de ani de comunism pur si inca vreo 25 in care s-a complacut in democratie originala. Nu exista o cultura a muncii facute cu seriozitate si responsabilitate. Mai e vreo natie care are in vocabular expresia „merge si asa”, atunci cand indiferent de rezultat se considera treaba terminata? Exista „good enough”, „mai binele e dusmanul binelui”, dar asta reflecta tocmai pragmatismul si eficienta. Cultura muncii in Romania e o gluma, o bascalie generala, elementul definitoriu fiind marcarea timpului petrecut la locul de munca ca fiind conditie suficienta pentru remunerare.
Faptul ca 90% din romani nu inteleg notiunea de responsabilitate a postului nu e decat confirmarea faptului ca perioada comunista a instilat adanc in constiinta romanului certitudinea ca sefia e accesibila oricui, indiferent de pregatire, experienta, vointa, fiind doar conditionata de relatiile potrivite. Un sfert de veac Romania a fost condusa de activisti de partid, tarani isteti, putin educati, cu substrat de hoti si parveniti. A aparut directorul cu vocatie, semianalfabetul cu 8 clase si liceu la seral facut in 2 ani fara sa calce prin scoala, genul interpretat magistral de Toma Caragiu in glumele de revelion si filmul „Operatiunea Monstrul”. Inca un sfert de veac tot astia au decis economia romaneasca, preluand intreprinderile ca patroni capitalisti.
Romanii care sunt trecuti de 45 azi, cei care incepeau sa munceasca in 80-90, sau i-a prins revolutia angajati intr-o intreprindere oarecare, au fost educati in sistemul comunist de pile si relatii, in mod sigur primul lor job a fost cumva pe pile, un unchi a vorbit cu seful de sectie sa-l angajeze si pe baiat , ca e si el tanar si are nevoie de un loc de munca si un apartament. Oamenii astia inca viseaza sa-si angajeze si acum copiii pe aceleasi principii, pe prietenii si cunostinte. Ca e greu sa ai un loc de munca azi, mai ales ca patronii „e rai si nu vrea sa dea salarii decente”. Evident ca ar fi bine sa gaseasca un loc de sef baiatul, sa aiba oameni in subordine, masina si apartament. Ce competenta, ce pregatire sau experienta? Lasa ca nimeni nu s-a nascut sef, toti invata, important sa te asezi pe scaunul ala.
Am o poveste de la o cunostinta ce lucreaza pentru un patron din asta comunist, ce si-a facut un imperiu pe pile si relatii post-decembriste in Teleorman. Omul a facut chestii, are ceva intelepciune in afaceri, a functionat suveica afacerilor cu prietenii de furtisag, totul e ok, afacerile merg, da de lucru oamenilor pe acolo. Fiu-sau e un idiot ce mergea cu masina cu sofer la scoala in anii 90, ca tac-so isi permitea. I-a dat al batran pe mana niste firme din conglomerat, functionale. Dupa 6 luni a trebuit sa intervina babacul sa le puna pe linia de plutire. Pe urma, daca idiotul calca in strachini grav (cerea contabilului sef sa incalce legea grav, sa ia bani dintr-o firma si sa puna in cealalta, de parca muta cartofii din debara in pod), al batran a aranjat treburile cu partenerii de afaceri astfel incat sa nu mai semneze contracte cu fiu-sau pana nu-l intreaba si pe el, dar fiu-sau sa nu stie nimic, incat sa aiba impresia ca el face si desface. De asemenea contabilitatea raporta alui batran, care totusi pastra cat de cat chestiile legal (pe profit minim sau zero, dar legal). Un dealer BMW l-a prins in showroom odata la o revizie a masinii si i-a aratat un model M5 cu 500cp, decatoplabil, masina perfecta pentru un patron tanar si aratos ca el, fan masini. Pe loc si-a descoperit apetitul pentru masini sport, mai ales ca la 125mii nu era nici scumpa. Aproape ca a facut apoplexie cand contabilul i-a spus la telefon ca e finalul zilei si nu mai e timp sa-i transfere atunci pe loc banii ca sa plece cu masina acasa. A trebuit sa vina a doua zi ca sa plece cu masina, masina care a stat mai mult prin service, pentru ca avea diverse hibe, iar el nu stia sa struneasca 500 de cai. Ba cadea turbina, ba ambreiajul, ba intercoolerul, ba niste senzori tot dadeau alarme. Dupa vreo doi ani a realizat ca degeaba si-a luat M5, nu prea e de el, mai cu prestanta arata intr-un Mertz. Asa ca a lasat in garaj 125mii de euro, si-a luat limuzina de inca 100 de mii, iar dupa inca doi ani a vandut M5-ul unui suedej pentru 12500 euro, pentru ca in definitiv „o cam consumase”, asa e cu masinile astea sport, le uzezi, nu sunt investitie.