A mai trecut un an, am mai îmbătrânit un pic, am mai chelit un pic, am devenit mai deștept și mai resemnat.
Live and maintain
E un citat din “Paid in full”, un film plin de lecții de viață, citat care vrea să spună că viața e mișto când poți menține un standard oarecare cât mai mult timp și că e mult mai bine așa decât să tot aspirăm la viața aia plină de glamour pe care o deducem din statusurile de feisbuc ale prietenilor și din reviste și filme.
Și pe măsură ce înaintezi în viață realizezi că nu merită să fii mizerabil 90% din timp pentru alea 10 zile de concediu fabulos. Viața nu e despre like-uri la poza aia superbă din vacanța pe care ți-ai dorit-o 360 zile, ci despre a menține un standard pe tot parcursul anului.
Nu există “el e un om bun cu familia, dar la muncă e o jigodie”
Sau invers. Jigodiile sunt jigodii în toate situațiile. Chiar dacă pornesc ca oameni buni în situația X, dar trebuie să fie animale în situația Y, la final ajung să fie animale în toate situațiile.
La fel și dacă sunt forțați să facă rahaturi pentru salariu, la final vor ajunge să facă rahaturi și acasă. Sau dacă au o căsnicie de rahat, nu vor fi civilizați și umani la serviciu.
Știu, sunt naiv.
Toată lumea trebuie să mănânce
Asta e tot de la americani. Citeam niște articole despre cum să economisești bani și într-un capitol, un tip explica procesul cumpărării unei mașini. O fază mi-atras atenția: cu ajutorul unui amic, aflase prețurile aproximative cu care dealerii cumpără mașinile.
Eh, tipul, știind asta, nu încerca să fie jegos și mizerabil și să vină cu mizerii de genul “păi, vindeți-mi-o cu cât ați luat-o”, pentru că înțelegea că și dealerul auto trebuie să facă bani. Bani pe care îi folosea ca să își plătească angajații, care angajați foloseau salariile primite ca să cumpere chestii, deci economia funcționa.
Tare aș vrea să înțeleagă și românii asta mai bine. Pentru că, surprinzător, nu doar veșnicii angajați la stat nu înțeleg asta, ci și oamenii care sunt angajați în economia de piață.
Bun
Domle, lasa in pace comunisto-socialistii… De unde naiba sa inteleaga? Cine sa le arate, sa le explice sau sa le ofere vreun exemplu vestic? Pe Goagăl nu gasesti asa ceva… nici pe torrente.
(zoso edit: foloseste html brackets)
Bune concluzii si idei. Am notat si filmul, suna promitator.
Deci in 2018 sa avem o viata reala cel putin la fel de buna ca cea de pe Facebook.
Iar poza de la final, aur! Viata poate sa fie pur si simplu buna.
niciodată. facebook e o himeră.
Da, feisbuc. Unde dă şi unde crapă!
Cred ca era o ironie „Deci in 2018 sa avem o viata reala cel putin la fel de buna ca cea de pe Facebook.”
astept confirmarea Simonei.
mi l-am dezinstalat de pe telefon in ultima saptamana din decembrie. asta dupa ce l-am scos de pe home page-ul telefonului cu o luna inainte. nici nu-i simt lipsa.
@Ciprian – da, ironie era. Pfuai, nu ma gandeam ca nu e evidenta :)).
Degeaba aplici asta la romani. Eu n-am nimic impotriva aluia care vrea sa scoata profit. Am o problema atunci cand incearca sa faca profit, pacalind clientul.
Si in Romania, daca nu pacalesti clientul si nu ciupesti, macar un pic, pe langa valoarea reala a unui produs, nu te numesti comerciant.
Rolul oricarui biznis e sa faca profit. Cat mai mare. Daca pot sa iau de doua ori(3, 4 introdu aici ce numar doresti) pentru a presta aceeasi munca, o fac fara sa am vreo remuscare. Clientul trebuie sa stie ce cumpara si cum negociaza.
@Heto… romanul clasic, iti dau teapa azi, ce conteaza ca maine nu mai vii…gandirea asta e proasta in toate situatiile, mai putin in alea cand esti roman si oricum tu stii mai bine.
culmea e românul vine iar și iar. ai luat țeapă azi, dar poate mâine nu iei…
De multe ori sunt heitar pe aci, dar asta e articol bun. Prea te consuma uneori aspirațiile. Eu am decis că scopul meu e să mă simt bine in fiecare zi, nu sa am perioade de tras prea tare pt zile mai bune.
Si eu m-am mai întrebat de cum sunt unii sau unele in latura vieții în care nu i-am văzut deloc: ori la munca, ori în familie sau cu prietenii. Și de multe ori voiam să cred că sunt altfel dincolo. Și din cauza asta nu eram hotărât să le pun eticheta de scârbe totale.
am vreo patru ani de când am spus stop urcușului grăbit în carieră. sunt la un nivel mediu spre bun și n-are rost să mă chinui prea tare, de vreme ce sunt aproape de copilul meu tot timpul cât nu e la școală, de vreme ce îmi pot îndeplini cam toate dorințele în viață, de vreme ce trăiesc lejer și fără griji. nu mă interesează recunoașterea, nu mă interesează lucrurile scumpe luate doar de dragul de a epata, ci mă interesează doar traiul domol. altfel spus, am cam realizat totul în viață, de acum e doar cazul să profit de acest fapt. faptul că văd în jurul meu oameni care nu se pot opri, când, deși au totul, merg înainte sacrificând familia, copii sau propria sănătate, e, pentru mine, un lucru veșnic de mirare.
Sunt oarecum de acord cu tine, dar spune-mi cat e pentru tine nivelul mediu spre bun despre care vorbesti. Ai masina, casa si/sau rate? Nu trebuie sa-ti scrii veniturile, cheltuielile si ratele „la leu”, dar aproximativ la ce sume se invart. Stiu, nu trebuie sa te „justifici” in fata unui strain pe net, dar sunt curios.
nivelul mediu spre bun e ala unde castigi suficient demult muncind suficient de putin (efort si timp) astfel incat sa iti permiti sa faci tot ce ai nevoie si aprope tot ce vrei. evident valorile difera de la om la om.
Eu impreuna cu sotia facem 50.000 euro net anual in RO, corporatisti amandoi in IT, neavand pozitii de management, nici macar team leader sau ceva de genul. Avem doi copii, fara bunici langa noi. Sunt in asentimentul lui berenger, la munca sunt serios, imi dau silinta, dar nimic mai mult. Cand vine vorba despre timpul meu, pai e timpul meu pe care il dedic familiei sau hobby-urilor mele. Chiar am incercat sa negociez cu managementul si sa lucrez 6 ore pe bani mai putini, dar am fost refuzat pe nu stiu ce criterii corporatiste ori poate nu am stiut eu sa negociez mai bine. Am refuzat 2 pozitii de management, pentru ca nu am stofa de asa ceva, e bine sa te cunosti pe tine si sa iti stii limitarile. Cat despre rate, le-am terminat anul trecut cand am rambursat anticipat tot creditul.
@Radu-mihai – Ma bag si eu in discutie.
Din punctul meu de vedere, mediu spre bun inseamna sa iti permiti cam orice iti doresti in anumite limite si fara sa cazi in capcana consumerismului. O masina decenta (cam orice marca, important este sa fie ingrijita si relativ noua – 4-5 ani), un smartphone decent (nu trebuie sa fie ultimul iPhone sau mai stiu eu ce flagship, unul de nivel mediu este suficient), sa iti permiti sa pleci in concediu o data pe an (macar la mare/munte/greci/bulgari sau un city-break extins la 7 zile undeva in Europa – Praga, Viena, Paris….) si de cateva ori in weekend la munte/mare, sa iti permiti sa iesi la o bere cam oriunde in oras (exceptand aici localurile de fite) si periodic la o cina romantica impreuna cu jumatatea. Si nu in ultimul rand ar trebui sa ai posibilitatea sa te ocupi de un hobby al tau (de la caz la caz sa faci un sport, sa te duci la concerte, sa citesti, sa te ocupi de bricolaj, etc).
Eu cred ca daca reusesti sa iti acoperi cheltuielile cu locuinta si iti permiti toate cele de mai sus, este suficient…
@ radu-mihai: am casa mea (pe care am plătit-o în 10 ani – deci nu am rate), am o mașină veche de 6 ani pe care nu am de gând încă s-o schimb, îmi permit o vacanță scumpă pe an (+3000 de euro) plus una ieftină sub forma unui city break sau a unei ieșiri prin țară/ bulgari. nu mă bag în detalii legate de device-urile de prin casă pentru că am vorbit altă dată de ele pe aici. nu sunt noi și la modă și nici nu mă interesează asta. cel mai nou și performant e robotul de bucătărie. ce e cert e că valoarea albumelor de artă din casă e mai mare decât o mașină nouă de clasă medie (și mai am achiziționate și câteva opere de artă la care țin foarte mult, dar nu le pot estima valoarea exactă actuală – îmi trebuie niște experți și, deocamdată, nu mă interesează), biletele la diferite concerte de prin europa în 2018, pe care le am în casă, depășesc 1000 de euro, iar banii dați pe cărți (în afara albumelor) și concerte locale depășesc lunar jumătate din banii dați pe mâncare. ce mă mai ajută e că mâța de 7 ani încă nu e o cheltuială majoră în casă. altfel spus, îmi permit să economisesc în jur de o treime din veniturile lunare ale familiei și, anual, se adună suficient pentru un trai mai mult decât confortabil.
a, și o precizare necesară: n-am furat în viața mea un pai.
Berenger, multumesc pentru raspunsul sincer. Din cate imi dau seama, totusi, e un nivel de bun spre foarte bun, dar ai fost modest. De ce zic asta? In Romania… si nu zic mai multe.
Ceilalti care ati intrat in dialog, va multumesc si voua; stiam ca nivelul de trai depinde de la om la om. Asa pot sa zic si eu de niste „prieteni” care traiesc din 1000 Euro pe luna, fara rate, -o masina de 10 ani si-si permit un concediu la mare/multe si nu se plang. Asta este!
O zi faina si-o viata usoara tuturor!
„a, și o precizare necesară: n-am furat în viața mea un pai.”
Niciodata nu e prea tarziu pentru descoperirea unui talent ascuns si al unui hobby reconfortant.
@ radu-mihai: 4500 de lei pe lună, pentru o familie de 2-3 persoane, fără rate sau alte obligații, sunt o sumă mai mult decât decentă în românia, în condițiile în care media (media, nu mediana, deci cifra e influențată foarte mult de cei mai bogați) consumului lunar la o familie medie (2,61 persoane) nu depășește 3000 de lei pe lună. altfel spus, cu banii ăștia, cu chibzuință, îți permiți o vacanță de o săptămână în străinătate.
Aia am zis si eu. Nu ca ma plang; toti 3 ne descurcam cum putem si consideram ca e bine. Desi mia se atinge doar o data la 3 luni (bonusuri pentru „cap”) e ok – nu ne plangem ca sunt altii care o duc mult, dar mult mai greu.
Fura si nu te lasa prins!
Gabi F… Tu ești fată?
Ba, daca stai sa te gandesti… Giany Fortza …..Gabi Firea…G….F…. :))))))) Deci am ris cu lacrimi….
„procesul cumpărării unei mașini” e cam veche cartea, acuma exista truecar, edmunds, si inca cativa care iti dau pretul de „invoice” doar ca dealeri au reduceri la facturi sau au bonusuri la sfarsit de an, trimestru pe numarul de masini vandute.
Vanzatorii de masini vechi din america sunt vazuti ca vanzatorii de „snake oil”. America care a cumparat aproape 100 de ani dupa pretul de catalog, pana sa vina walmart cu chinezarisme, apoi cumparaturi la un click distanta cu amazon, nu esti multumit de ce ai primit trimiti imapoi la amazon si cand predai pachetul la curier iti trimit banii inapoi in cont. Tesla vrea sa rezolutioneze vanzarea de masini direct fara sa mai ai de a face cu dealer-ul, iar pentru service poate sa vina un technician la munca sau acasa sau poti sa o lasi la ei la service.
Sau invers. Jigodiile sunt jigodii în toate situațiile. Chiar dacă pornesc ca oameni buni în situația X, dar trebuie să fie animale în situația Y, la final ajung să fie animale în toate situațiile.
La fel și dacă sunt forțați să facă rahaturi pentru salariu, la final vor ajunge să facă rahaturi și acasă. Sau dacă au o căsnicie de rahat, nu vor fi civilizați și umani la serviciu.
JOS PĂLĂRIA PTR ACEST PARAGRAF !!!
Toata lumea trebuie sa manance, dar eu primul
Dupa ce ma satur eu, poate sa inceapa echitatea.
Facebook e o iluzie. Partea buna este ca observ ca din ce in ce mai multi din prietenii mei au inceput sa se sature de Facebook. Si nu cred ca sunt singurii.
Facebook e bun ca anunta cand mai au loc concerte\lansari de carte\alte evenimente.
Nu-i asa bun ca facebook afla cam ce m-ar interesa.
Corect, toată lumea trebuie să mănânce, inclusiv oamenii înlocuiţi de roboţi.
Americanii sunt platiti in medie de 4-5x mai bine ca noi si o duc de vreo 1.5-2x mai bine ca noi.
Sincer, cel mai corect ar fi să avem bunuri la preţurile (şi implicit calitatea) pe care o suportă piaţa.
Cand noi avem TVA-ul de aproape 1/5 din pretul produsului la care vine si un adaos comericial „intre 20-100%”, unde e corectitudinea?
Nu există “el e un om bun cu familia, dar la muncă e o jigodie”
Eu am intalnit un director de fabrica socialista care era un gretos si o jigodie … cu stupoare am aflat ca acasa era sub papucul nevestei rau de tot, inclusiv numele de familie era al ei si era un nume urat .
asta in timp ce o futea pe secretară. și pe vecinul de la doi, că nu era hotărât.