Un cititor comentează la un articol anterior, la îndemnul spre fericire și atitudine pozitivă:
Încearcă să decizi asta când te trezești la 6 ca să pleci la muncă.
Toți am trecut prin joburi nasoale. Șoferi, vânzători, împărțitori de pliante, operatori call center, secretare, ospătărițe și altele. De obicei, primele joburi din viață sunt nasoale, pentru că experiența de viață și de muncă este puțină. E nevoie de acomodare și de rodaj pentru a putea funcționa cât mai puțin tulburat de mediul de muncă.
Partea proastă e că din ce în ce mai mulți oameni nu își găsesc liniștea la locul de muncă și sunt extrem de deprimați.
Să aruncăm o privire asupra factorilor de stres de la locul de muncă, într-o ordine oarecare:
Dependența de colegi
Știți faza:
- e 5.20, vă uitați cu jind la ușă și primiți un email de la un coleg cu ceva ce trebuia predat acum 2 ore. acum sunteți blocat încă două ore la birou ca să rezolvați ce ați primit.
- sau, veniți la 9 fix și trebuie să așteptați după colegii care vin la 9.30, rupți de somn, și două ore o ard aiurea la cafea sau pe net în timp ce voi așteptați ceva de la ei.
Dependența asta e extrem de enervantă, mai ales pentru oamenii care își fac treaba conștiincios și care vor să vină și să plece la timp de la serviciu.
La unul din locurile de muncă am început să vin pe la 12 pentru că nu aveam motive să vin mai devreme, colegii de care depindeam veneau după 9.30, până stăteau la cafea, până se dezmeticeau și până citeau știrile treceau ore bune și nu aveau nimic să îmi dea să fac. Venirea mea la timp și tragerea mâței de coadă câteva ore nu făcea decât să mă enerveze, mai ales că ei plecau la 5-6 și eu rămâneam să lucrez uneori mai târziu de 8 cu ce îmi dăduseră la plecare.
Și bullshitul ăsta cu mailurile trimise și apoi plecarea din birou l-am observat și online, oamenii dau drumul la campanii și apoi nu mai răspund la telefon. Dacă am o neclaritate, am pus-o, nu am pe cine întreba.
Șefii de toate felurile
Ca șef, trebuie să iei decizii care nu sunt întotdeauna pe placul angajaților, de aceea, oricât de bun ai fi ca om, angajații tot te vor urî. Amuzant este însă când la asta se adaugă și calitatea umană a persoanei ajunsă șef.
Știți cazurile: omul care își jignește și umilește subordonații, omul care face glume mizerabile cu colegele, omul care cere imposibilul, omul care e nu e deloc sensibil la problemele umane ale subordonaților.
La un job aveam unul dintre șefi un distractiv care, pe lângă că era total incompetent, era și un mare futac. Însurat cu o elefănțică, cu copii, omul era, dacă stăteai să îl asculți, un al doilea Ron Jeremy (cu care și semăna un pic). Ceea ce era, până la urmă, problema lui, nu eram noi moraliști, dar tipul făcea o chestie absolut mizerabilă: vedea că ești interesat de o colegă, că ieși cu ea la țigară, că faci glume cu ea, bang, ți-o arunca cu prima ocazie că a futut-o, ba chiar o mai face și acum ocazional. Nu conta că nu îl credeai, îți sădea bănuiala în suflet.
Dar cei mai stresanți șefi sunt cei care cer imposibilul uman, în timp ce el pleacă fluierând la 5pm sau, și mai amuzant, ăla care stă până la 9 la birou pentru că fie nu are unde se duce (de obicei expații sau impotenții), sau are unde, dar nu vrea.
Condiții improprii de muncă
Aici intră orice de la mizerie la computere vechi și greoaie la lipsa hârtiei la toaletă la birouri șchioape la scaune incomode.
Uneori e nepăsare, alteori e leasingul la mașina șefului, alteori sunt angajații care fură și distrug tot ce prind. Înțeleg că poate nu ai hârtie acasă și iei 10 coli pentru că poate ai nevoie de ele la curs la facultate, sau niște agrafe, sau un plic, sau un pix, dar de cele mai multe ori românii fură mult și degeaba.
Prin 2005 lucram de noapte și a trebuit să ne aducem de acasă hârtia noastră și să o ținem sub cheie, pentru că aia de la toaletă se fura, spre disperarea femeii de serviciu, care o înlocuia zilnic.
Dar cea mai mișto demisie a fost cu câțiva ani înainte. Firma se mărea, se făceau angajări, se amenajau birouri. Vali, te promovăm administrator de rețea, dar îți luăm birou câteva zile, că avem nevoie de el la vânzări, înțelege te rog situația, colegul tău are nevoie mai mult de el și rezolvăm repede. După după săptămâni mi-am căutat în altă parte și mi-am dat demisia, prilej pentru HR-iță să cadă de pe scaun când a aflat că “nu am birou” nu e o figură de stil, ci chiar nu am birou fizic.
Proces de recrutare mizerabil
Am avut interviuri mișto, am avut și interviuri stupide, cu oameni care nu înțelegeau jobul pentru care aplicam. De ce menționez aici asta? Pentru că, de prea multe ori, departamentul de HR angajează oameni aiurea și resping oameni buni.
Și statul ăla pe fund al departamentului HR e absolut mizerabi: hai că ne mai gândim, hai că mai căutăm, hai că te sunăm noi după 3 luni să te invităm la un alt interviu, deși tu ți-ai găsit de muncă în altă parte și e cam departe și jobul ăsta ar fi fost perfect.
Case and point. Prin 2006 mă cheamă fostul meu șef de la Mediafax înapoi (plecasem în 2002). Știam mediul, știam munca, știam câțiva colegi, ar fi fost mișto. Dar, dacă pe vremuri recrutarea se făcea cu probă practică, acum era cu interviu de HR. Tipul îmi spune că e doar o formalitate, să mă vadă și fetele de la HR, să se simtă și ele băgate în seamă, dar fuseseră informate că e nevoie de mine și că sunt bun pe ce urmează să fac. Interviul complet dezastru, pizduțele habar nu aveau ce presupune jobul și o tot dădeau cu rahaturi motivaționale. La un moment dat m-a pufnit râsul. La vreo 2 luni mă întâlnesc cu cea mai proastă dintre ele, o blondă măritată cu un șefuleț de pe la Vânzări, în lift. Mergeți la un interviu, mă întreabă ea? Nu, merg la etajul 3, sunt ceva șefuleț pe acolo. S-a mirat un pic, după care s-a dus la șeful meu să întrebe cine sunt, prilej să fie trimisă la plimbare.
Și e trist că, de cele mai multe ori, departamentul ăsta nu poate rezolva nimic niciodată. Nu au idee de ce le pleacă oamenii, nu au idei de rotire a cadrelor, nu au idei despre dezvoltarea unui mediu de lucru mai plăcut.
Muncă multă și ritm de lucru alert
Ăsta e unul din marile mele mistere, pentru că în foarte puține cazuri vorbim de oameni de neînlocuit. Iei un om, îl crești de la junior la senior și apoi nu mai vrei să îl păstrezi, că e prea scump, îl dai afară și angajezi din nou un junior, care iar durează 2-3 ani să îl crești.
Exemplu: acum vreo 15 ani aveam salariu 350 lei. Mai cer 50 lei, că trecuse timpul, se devalorizase moneda, pana mea. Nu, nu, nu. După ce am plecat, au angajat o studentă pe 250 lei. După două zile, au trebuit să mai angajeze pe cineva, pentru că volumul de muncă era prea mare pentru o persoană cu experiență minimă. Așadar, acum plăteau 500 lei pe lună în loc să plătească 400 lei, și a durat ceva până ce oamenii nou angajați să își intre în ritm.
Înțeleg cum, pe termen scurt, preferi să uzezi calul de povară, că poți angaja oricând unul tânăr, dar de foarte multe ori ce iei pe mere dai pe pere.
Ideea de final e asta: învățați să faceți ceva foarte bine, în felul ăsta vă puteți găsi de lucru și nu veți fi prizonierii unui loc de muncă mizerabil.
… „Ăsta e unul din marile mele mistere, pentru că în foarte puține cazuri vorbim de oameni de neînlocuit. Iei un om, îl crești de la junior la senior și apoi nu mai vrei să îl păstrezi, că e prea scump, îl dai afară și angajezi din nou un junior, care iar durează 2-3 ani să îl crești.”
… In opinia mea, e o unealta de a disciplina „angajatii”. Arata ca nimeni nu e de neinlocuit, ca oricine poate fi pus pe liber… oricand… Costurile suplimentare cu angajarea unor persoane noi si fara experienta sunt contrabalansate de disciplinarea celor ramasi…
Cum spunea un sef de-al meu de mult… (asa, pe fata)…. „Sclavii trebuie biciuiti in toate felurile”.
Depinde de domeniu. Eu lucrez in la un ISP, pe Administrare Retea etc. Pot sa-ti spun ca la noi, sa cresti un om pana la nivelul de Admin iti ia cel putin 4-5 ani, daca omul are ceva cunostinte in spate si-si da interesul. Iar daca ajunge la nivelul respectiv, este foarte greu de inlocuit.
Da, il dai afara si aduci un incepator/promovezi alt om din firma DAR, 3-4 ani ceilalti, eventual si Adminii din orasele vecine, vor munci mai mult. Daca ei muncesc mult peste program vor fi nemultumiti iar daca chestiile nasoale se aduna vor pleca. Daca pleaca 2-3 simultan dintr-o regiune ..deja e nasol.
In schimb, conditiile de munca sunt OK, nu perfecte.. dar Perfectibile.
well, in momentul in care vezi ca exista posibilitatea sa plece, poti sa iei decizia sa construiesti un sistem dual/pleaca primul angajat – care e bun dar care creeaza posibilitatea ca postul sa ramana liber / chiar daca nu e prima optiune a angajatului (accident, de exemplu).
Nu am inalnit inca sa dea afara oameni prea scumpi. Dar am vazut cum nu au facut eforturi minime sa creasca la pretul pietei ( de parca am fi vite asa suna asta) salariul unui tip valoros care castiga x ( angajat noob, tanar,etc) . Ala a plecat pe suma 2x . Au angajat altul tot pe 2x sau chiar pe 2x+y . Why? adica omul care a plecat stia deja chestii , asa ai avut un loss of service o vreme pana s-a acomodat omul nou. Nu ma plang, pentru ca in general chiar poti sa-ti cresti salariul asa daca nu ti-e frica sa o iei tot de la nou. Dar nu vad rostul in business
Asta cu „nimeni nu e de neinlocuit” e cea mai mare tampenie ce poate exista. Si orice manageras o foloseste drept lege universal valabila. Pentru ca da, simplist vorbind nimeni nu e de neinlocuit. Pleaca un om? Angajezi altul si gata, l-ai inlocuit. Dar in lumea reala sunt 99% sanse ca ala ce-ti pleaca e de neinlocuit pe salariul ce-l avea. Ca de obicei cand un om pleaca dintr-o companie, pleaca pentru ca salariul lui n-a crescut in acelasi ritm cu experienta, pentru ca in companii e de neconceput sa se mareasca salarii cu mai mult de 20%. Si atunci, cu cat stai mai mult intr-o companie (si lucrezi pe bune, nu freci duda) capeti mai multa experienta si diferenta dintre salariul actual si ce se ofera pe piata muncii creste tot mai mult. Si la un moment dat, angajatul pleaca.
4-5 ani e mult. ceva nu e in regula in acel business daca-ti trebuie atata timp sa formezi un bun profesionist.
Aveam un șef care avea o vorba pe care o țin minte si astazi după 20 de ani: „sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit”.
@Sabotor e si ala un factor dar nu atat de mare pe cat ai crede.
Am vazut oameni platiti un rahat care preferau sa stea unde sunt pentru stabilitate.
Citeam undeva ca, statistic vorbind, cel putin in UK, cat de magar e seful e un motiv de parasit o slujba mai important decat banii.
De fapt dureaza pana inlocuiesti un om bun, uneori pana la 6 luni. E o agentie-n nottingham care concureaza cu mine pe partea de development, de un an jumate cauta sa umple un post liber. Si nu reusesc pentru ca de cate ori angajeaza pe cineva dupa o luna doua ala-si ia campii.
De ce?
O chestie nostima: in UK oamenii nu ajung sefi pentru competente. Ajung pentru brown nosing sau, in cele mai multe cazuri, pentru ca au cea mai mare vechime acolo.
Magaria e ca, cel putin in IT, daca stai prea mult intr-un loc se intampla o chestie nasoala: te plafonezi. daca faci acelasi lucru in fiecare zi 15 ani si pe urma te mai pun si astia team leader incet incet nu mai citesti chestiile de specialitate… si mai toti managerii pe care i-am intalnit sunt incompetenti profesional. Si atunci ajungi sa lucrezi pentru un prost care habar n-are ce face dar are autoritate asupra ta, si care probabil are si complexe de inferioritate pentru ca stie ca e incompetent. Si in loc sa muncesti cu el, muncesti pe langa el sau in ciuda lui.
Si majoritatea companiilor nu-si dau seama cat le costa managerasul ala.
@rumbu
inseamna ca tu ai fost coleg cu cei aprox. 20 de oameni de diferite nationalitati care au aflat chestia asta de la seful lor.
@cheddar
Aia-s niste naivi. Cum sta treaba asta cu stabilitatea pot sa exemplifice niste angajati de la Cisco – a unu si le-a zis ca-s redundanti, asa ca de maine sa nu se mai oboseasca sa vina pe la lucru. Toti cei din centrul ala, fara exceptie.
Nici faptul ca ai un manager competent la actualul job nu-i un motiv de-a ramane. Nu-i ca si cand managerul nu-si poate da demisia si in plus se mai si practica rotatia managerilor. Ca sa nu se imprieteneasca cu subalternii, cica.
Cat despre manageri competenti sau nu… depinde de companie. Sunt companii cu management ok, sunt altele cu management cretin. Din ce am observat eu, managementul cretin e prin companiile in care se considera ca managerul nu trebuie sa aiba habar de munca subalternului, managerul trebuie doar sa „conduca” oameni, asa ca trebuie sa aiba doar soft-skills, in rest poate sa fie pamant. Si cum soft-skills astea sunt de multe ori confundate cu lingusitul superiorilor, iti cam dai seama ce oameni ajung sa fie manageri in astfel de companii.
@sabotor
Nu stiu cat sunt de naivi.
magaria e ca craierul omului e o chestie foarte puturoasa, nu-i place schimbarea. Si de asta majoritatea popendulatiei nu face schimbari decat cand i-ajunge cutitul la os.
Si cu cat esti mai batran cu atat mai comod esti.
Companiile mari fac management rotation. dar majoritatea nu-s suficient de mari incat sa le functioneze si ca regula middle managementul suge.
Am eu un amic, era team leader la o firma de printing. Avea 14 oameni in subordine. Si-ntr-o zi, l-au dat afara.
De ce? Pentru ca tipul facea scheduling in avans, luand in consideratie chestii la care seful lui nu se gandise, si-l facuse pe numitul sef sa iasa de prost in fata directorului. Omul ala si-a pierdut slujba pentru ca o facea prea bine.
Aici, in leicester.
@cheddar valabil si mai la sud de Leicester. Idem si pe continent.
Iar la capitolul supt, stiu destui pe-acasa care o fac cu gratie.
peste tot.
Magaria e ca oamenii care-s buni la ce fac au probleme cu bullshitaneza pentru ca ei sunt buni la slujba lor.
Aia care-s buni la bullshitaneza nu’s buni la munca propriu zisa.
Ca tot am vorbit de manageri prosti… Ieri am fost la un interviu. La interviu au participat una de la HR, un arhitect si managerul general al echipei, aflati in alta tara si un manageras local, care intamplator era si indian. Toti ceilalti puneau intrebari de bun simt, indianu’ insa se trezea din cand in cand si dadea cate una de se potrivea ca nuca in perete. M-a intrebat aia de la HR care e motivul pentru care vreau sa plec de la actuala companie? Pac si indianul, dupa ce-i raspund aleia de la HR, ma intreaba si el ce ma determina sa-mi dau demisia de la un loc de munca. Ma intreaba managerul cel „mare” cum vad eu locul de munca potrivit pentru mine? Pac si indianul, intreaba cum trebuie sa fie mediul de lucru ca sa vin cu placere la munca. Macar le schimba un pic.
Dar spre sfarsit, vrea sa se dea important. Asa ca – cica-mi pune o problema de logica – am gasit-o mai apoi pe internet. Insa el, fiind un pic mai retardat asa, s-a gandit ca balanta e totuna cu cantar. Si se umfla in pene ca daca ai un cantar la dispozitie, poti din 2 cantariri sa identifici bila respectiva. Ma rog, am ras un pic.
A, si a mai avut o contributie. Can am vorbit de salariu, a sarit repede sa-mi explice ca am cerut cam mult. Am mai ras un pic.
pai indienii au nasurile maro de la natura
*Case in point
Ai uitat de cea mai mare problema:
– trezitul de dimineata.
In rest, merge șașa.
„In viata trebuie sa treci peste orice.”
Giga, sofer de buldozer
+1 pentru partea cu HR. Never ever use HR for recruiting ! Do it yourself !
HR-ul nu face decat sa elimine „profesionistii morocanosi” si sa-ti selecteze „mediocritati amabile”.
dap.
Am vazut o vaca de asta o dara ditamai head of HR la o autoritate locala, care a refuzat sa angajeze cel mai bun candidat pentru ca „but he looks like a dork”.
Asta de la o femeie care la 52 de ani inca nu invatase nobila arta a rasului la subrat si subtilitatile gen (daca ai burta, poarta o bluza mai lunga ca n-a gresit nimeni atat de rau sa fie obligat sa-si vada osanza transpirata)
Noi astia de pe la HR mai si dezvoltam oamenii, aia de ziceti ca s junior si in 3 ani sunt senior. Dar va dau dreptate, recrutoritza poate fi una „blonda” in draci. De obicei ele nu fac altceva si atunci abea au habar ce produce firma pt care lucreaza. Semnat o HRista
Noroc c-ai semnat, altfel n-am fi ghicit niciodata ca esti HRista. I like you already. ^_^
@Roxi:
cum dezvolta HR-ul oamenii? Se dezvolta in echipele in care lucreaza si in contact cu colegii lor, nu?
Inteleg sa zica un team manager „eu l-am ajutat pe Vasile sa evolueze de la nivelul de junior la senior”.
da, HR-ul poate sa-i trimita la cursuri de calificare etc dar aia e politica companiei nu o realizare directa a HR-ului.
Sfinte sisoe ce delir pe tine madam haşer. Adica voi ii dezvoltati, nu ei ca-si dau interesul sa studieze si sa se perfectioneze. Nu dom’le, taman voi, cele mai inutile persoane dintr-o firma, voi ii dezvoltati.
Pe mine m-a ajutat HR-ista noastra sa ma dezvolt, sunt senior de ceva vreme, expert la propriu, stiu exact ce-mi place la nivel de rochii, fuste scurte, asortari de culori, deja i-as putea face garderoba. Nu ma plang, constatam doar….
HR-isto, ‘abea’?..cred ca ai vrut sa te referi la verbul ‘a bea’, ca altfel e nasol..freu cu grãmakika..
M-am grabit s-o judec pe domnita hașeristă… daca ma gandesc mai bine, m-au ajutat sa-mi dezvolt vocabularul. De cand sunt nevoit sa interactionez cu angajatorul prin intermediul unui departament de HR, am învățat să înjur mai diversificat, mai creativ. Deci da, m-au ajutat sa ma dezvolt.
Fericirea la locul de muncă vine din înțelepciune, iar înțelepciune înseamnă să accepți că, de fapt, munca nu o să se termine niciodată, nu o s-o termini tu pe toată, nu o s-o terminăm noi niciodată etc.
Ca atare, facem astăzi ce se poate face astăzi. Restul? Pe mâine, poimâine sau într-o altă zi.
Pe cand lucram in proiectare aveam o vorba: Ce poti face azi lasa pe maine, pentru ca oricum o sa se schimbe tema de proiectare.
True, sadly but true. Oricum, tema se va schimba si poimâine.
Sau îţi faci blog. Ştiu unul care a cîştigat peste 25.000 de eur pe an.
cine?
Eu.
Tragicomic articolul. Am avut un deja-vu citindu-l. Cred ca se pot scrie carti intregi pe tema asta.
Am fost aseara la Revenant si in timpul unei scene in care o haita de lupi vanza un bizon mi-am dat seama de ce lumea in care traim se va duce mai devreme sau mai tarziu la vale. Animalele alea fac ceva pentru a supravietui, din necesitate. Oamenii fac la fel, insa majoritatea lucrurilor pe care le fac nu sunt niste necesitati, sunt mofturi inutile, concepute pentru a fi in beneficiul temporar al celor putini. De-asta exista marketing care incearca sa-ti prezinte frumos lucruri de care nu ai nevoie lol.
Unii compara capitalismul cu legea naturii, legea junglei. Nu-i asa, natura nu se autodistruge, capitalismul va ajunge intr-un punct in care va face asta. E ca un lup care inghite tot pana ajunge sa se inghita pe el insusi. Capitalismul va distruge lumea.
Habar n-ai ce zici. Capitalismul si descoperirea petrolului sunt singurele motiv pentru care suntem:
– cei mai avansati din istorie
– traim cel mai mult/suntem cei mai sanatosi din istorie
– avem cele mai putine razboaie din istorie
– avem cea mai avansata stiinta din istorie
– suntem cei mai de succes din istorie (avem cei mai multi bani, construim cele mai de durata chestii)
Nicicand in istoria lumii nu a fost atat progres stiintific si tehnologic, atata intelegere a lumii, atata diplomatie, si atata filozifie ca acum.
Niciodata in istoria lumii nu a fost atata bogatie atat de raspandita ca acum.
Daca acum 100 ani in Romania majoritatea erau analfabeti, azi ai calculator.
Daca acum 100 de ani iti lua 2 ani sa ajungi in San Francisco, azi iti ia 10 ore.
Capitalismul e rau? E singurul lucru (alaturi de petrol) care ne-a dus in fata in ultima suta de ani, mult mai mult decat orice alte generatii din istoria acestei planete.
@KMLX ai dreptate, dar turns out ca majoritatea oamenilor (cel putin in vest) urasc civilizatia. Pentru ca au ei cacati in cap despre cat era viata de misto cand fiecare trebuia sa are si sa sememne si cand iti futea seniorul nevasta inaintea ta.
Are larry Niven niste chestii interesante in Lucifer’s Hammer despre asta. Guess what, cand oportunitatea vine majoritatea da ortul repede si dureros pentru ca sunt prosti>
Si atunci? Simplu. Nu va place capitalismul? Zat in mortii ma-tii 6 luni in Nigeria si-ti trece.
Da, domnu’ Trolau, dincolo era mai ieftin, inainte era mai bine…
Momentan o fi, cel putin teoretic, cel mai bun model de societate pe care-l avem, dar pe termen lung is sanse mari sa se ajunga intr-un punct critic care va rade beneficiile alea de pana atunci. Legat de petrol, ala se va termina la un moment-dat si-o sa fie distractiv.
Unii zic ca pana atunci tocmai capitalismul care a facut posibile atatea chestii minunate ne va conduce spre evolutia spre stele, eu zic ca-s sanse mai mari s-ajungem din nou la ciomegi si topoare.
Privind din departare, revolutia industriala a produs un boom pe toate nivelele, cateva sute de ani de progres accelerat, dar nesustenabil. E o bula care se va sparge.
Apropo de marketing:
https://www.wonderslist.com/10-most-famous-logo-design-with-their-price-tag/
Asta cu logo-urile mi se pare una din cele mai tari chestii. Mai ales cand te gandesti ca exista studii, pregatiri si cercetari, master-uri si dorctorate, intregi lucrari stiintifice de sute de pagini despre teoria design-ului s.a.m.d.
Deci $211,000,000 pentru un logo. E absolut (nu gasesc acum un cuvant mai potrivit in romana) „histerical”.
@fane
teoretic, o sa pice. E evident. legea pendulului and shit. Practic, umanitatea cum e ea acuma e nesustenabila. Toata. Daca se opreste electricitatea acum, in doua saptamani 80% din popendulatia Europei de vest ar fi moarta. De frig, de lipsa de medicamente, de prostie.
Practic, oamenii care nu inteleg cum functioneaza capitalismul dar se plang de el sunt cei care chiar nu pricep cum e lumea fara el.
Poate iti aduci aminte cat erau lucrurile de cacacioase in Romania in 85-89 sau 96-2000.
Pentru majoritatea popendulatiei planetei, chestiile alea care ne dau noua cosmaruri acum? Sunt chestii pe care si-ar risca viata sa le aiba.
Unul din prietenii mei s-a saturat de capitalism si s-a dus sa fie folositor in India. Dupa doua campanii cu o asociatie de caritate care identifica cazurile de lepra la copii si incearca sa le trateze devreme? A invatat sa aprecieze foarte tare cat e de misto sa fii middle class in Vest.
Capitalismul nu e be all and end all. E o chestie pradatoare care, ca sa functioneze, are nevoie de o masa de oameni foarte saraci carora sa li se fure resursele pentru a sustine o minoritate foarte bogata.
Din nefericire, nu aven o solutie mai buna.
@cheddar
Exact, dar spre deosebire de un animal pradator, capitalismul nu are limite. Cum era si faza din film, lupii aia au vanat un bizon pt. hrana, capitalismul vaneaza toata cireada. Cand nu mai is bizoni, ii da BSOD.
E asa o chestie de care vrei sa profiti cat mai mult, stiind ca s-ar putea la un moment-dat sa se termine, ca petrolul.
@kmlx
Tu zici de ce a adus pana cum, eu ma gandeam mai mult la ce va urma.
@fane
exactly.
Cine se uita atent vede ca deja avem razboaie pentru resurse. We’re having oil wars, next are water wars.
@fane
de fapt chestia aia nu e adevarata.
https://www.telegraph.co.uk/news/uknews/1350238/BP-attacked-over-136m-logo-as-petrol-prices-soar.html
logo-ul de fapt n-a costat decat 4.6 milioane( care si aia e mult). restul sunt costurile de rebranding pentru jdemii de statii de benzina etc.
Nu stiu daca o sa apara comentariul anterior, cu link-ul, dar pe scurt: logo-ul BP se pare c-a costat $211,000,000 (nu e greseala, da-ti un search daca nu ma credeti).
Nu cunosc povestea, dar ma gandeam ca-i chiar foarte posibil ca o armata de oameni sa fi muncit saptamani, luni intregi pentru rezultatul ala. Cu sedinte, rapoarte, cercetari, pumni in mese si team building-uri. Poate ani de zile, cine stie. Apoi, intr-un final, intr-o prezentare maiestuoasa si foarte amanuntita, au dezvaluit extenuati produsul final. LOGO-ul.
Pai va dati seama cum ar fi daca, de exemplu, Gigel are o idee si vrea sa-si deschida o afacere, dar nu stie ca succesul poate depinde de impactul unei nuante de albastru asupra ochiului clientului ? Cre’ ca de-aia multi si dau faliment sau nu le merg bine afacerile, ca nu trateaza cu destula seriozitate aspectul asta. Vine fi-su’ lu’ Gigel si zice ca-i face el logo, ca el sta mult pe calculator si stie el sa faca. Sau i-l face un indian de pe net cu $5. Ori se zgarceste si deseneaza chiar el ceva. Mare gresala! Nu e de ras, problema ar trebui luata foarte in serios, cred c-ar fi chiar momentul ca bancile sa lanseze noi oferte de credit care sa acopere nevoia oamenilor de logo-uri. Ba chiar si Guvernul ar putea lua in calcul un fel de program gen „Primul logo”, astfel incat mai multa lume sa realizeze cat de important e sa ai un logo profesionist, chiar daca tre’ sa platesti rate vreo 20 de ani la el.
Adica uitati-va si voi (inca odata) la logo-ul BP. E absolut uluitor, face toti banii, nu exista urma de indoiala.
@cheddar
Mea culpa atunci, $4,6 milioane e intr-adevar mult mai rezonabil. Un chilipir chiar. Ca sa nu mai zic de BBC, deja e bataie de joc sa-ti faci un logo atat de fantastic pe nici macar $2 milioane. Iti dai seama cat brainstorming s-o fi facut si-acolo pana au ajuns la solutia aia ?
Exact la ăsta mă gândeam și eu Fane. Capitalismul este o moarte lenta ce va deveni finalul societății pe care o stim.
CEi puternici îi înghit și îi spulbera pe cei mici care nu au susținere legala și de stat.
Pe scurt cei mici își trăiesc ultimîi ani.
Capitalism = Canibalism
Lucrezi in IT? Te bagi pe freelanceing si n-ai contact cu niciun punct de mai sus. Happy life.
da bre dar atunci tre’ sa vorbesti cu clientii si aia sunt si mai rai
Mue HR, peste 98% p.zde proaste.
Mergand mai departe cu discutia, ar fi interesant de priceput de ce 98% la HR sunt pizde si cum se aciuiesc ele acolo să exercite ceea ce se cheama „soft power”.
Companiile nu realizeaza ca HR-ul este un fel de gateway către lume și ca nu trebuie lasat pe mâna unor cretine care de cele mai multe ori judecă după criterii subiective gen: „mi-a placut cum arata”?
Studiu care arata ca p.zdele proate n-ar trebui sa se ocupe de altceva decat de pus oja pe unghii: https://www.forbes.com/consent/?toURL=https://www.forbes.com/forbes/welcome/?toURL=http://www.forbes.com/sites/kylesmith/2017/04/04/its-time-for-companies-to-fire-their-human-resource-departments/&refURL=https://www.zoso.ro&referrer=https://www.zoso.ro
O sa comentez pe cateva puncte:
– faptul ca altii vin la zece si o freaca pana la 12 si apoi vine si-ti cere la 5 un task de 2 ore nu prea ar trebui sa fie problema noastra. Aveam si eu situatia asta la un job precedent, n-aveam nimic de facut pana la 2, 3 desi ceream ceva si mi se zicea ca nu e nimic acum, iar cand venea la 3, sistemul pe care trebuia sa-ti executi treaba, era mort. Trebuia intai sa pui sistemul in picioare ca apoi da faci treaba aia care initial pare de 2 ore. Solutia nu e sa vii tu tarziu, ca iti futi asa viata de familie si timpul liber. Solutia e sa informezi ca orice task care vine dupa ora 13:00 are o probabilitate destul de mare sa fie terminat cel devreme a doua zi. Bine, mie inca nu-mi iese implementarea solutiei. La inceput te sinti vinovat ca n-ai facut nimic util pana la pranz, dar nu e vina ta. Fizic ai fost in birou, nu pe plaja. Aveam o colega care cand pleca fix la 5 PM, lasa pe birou si laptopul si „telefonul de serviciu”. Telefonul de serviciu era doar in timpul serviciului si atat.
– asta cu crescut la senior si dat afara are mai multe beneficii pentru angajator: tii salariile jos, dai de inteles ca oricine e vulnerabil si le faci o mica resuscitare daca au inceput sa vina cu pretentii sau daca o freaca, iar o alta explicatie este interesul si energia investita la munca. La inceput, cand esti mic, bagi foarte multa energie, ai nevoie de afirmare, un „keep up the good work” inseamna visul tau chiar daca nu primesti bonus, vrei sa te simti important, bagi nopti weekenduri, nu vrei vacante, nu raportezi overtime, nu ai responsabilitati, inca nu s-au adunat mizeriile care sa te faca sa explodezi de nervi. Cu timpul, dupa ce cresti, te prinzi ca preferi marire salariala decat keep up the good work, vezi ca ai muncit ca un rob un an intreg renuntand la orice timp liber si cand e vorba de rasplata vin maxim 50 de euro bonus, nu mai e nimic nou, atractiv, challanging de invatat si facut, incepi sa te prinzi ca timpul liber e important si incepe sa ti se acreasca de bullshit. E ca ciclul de viata a unui produs, e un fel de ciclu de viata a energiei investite, dupa trecerea timpului intri pe panta descendenta spre deloc. Din acest motiv trebuie adus alt junior mai „necopt” pentru care bullshitul isi face efectul si care sa bage iar 2 ani la turatie maxima.
– hr-ul, marea majoritate nu iese din formularul care-i standard, nu stie sa se adapteze, unele pizdute nu inteleg limbajul corpului ca sa-si adapteze discutia, nu stiu sa fie creative, sa duca interviul in functie de candidat. Nu poti sa vii cu intrebari de genul „unde te vezi peste 5 ani” la oameni ca Bill Gates, pentru ca ala se ridica si pleaca. Unele, in loc sa faca interviul placut, sa para o colaborare, sunt atat de tampite ca lasa impresia ca la fiecare raspuns de-al tau, au un cutit pregatit sa ti-l bage in cap. Altele, dupa ce te pun sa completesi in doua zile diferite un test grila psihologic de 3 ore si un test grila de IQ de inca 4 (apropo nu am inteles la ce dracu conteaza testul ala grila de IQ, mi se pare extrem de comunista metoda), cand le zici „vreau si eu interpretarea profilului si rezultatele testului”, uita sa le dea dar iti cer sa vii la runda finala. Considera ca e doar datoria ta sa dai output, nu si a lor, Atunci pe final le zici, „ia mai ia tu pendula si reia procesul de interviu cu altii”. Alte tipe de la HR nu inteleg disponibilitatea unui candidat bun. Bai, daca ala e extrem de bun si a decis el sa-ti dea o sansa sa participe la interviu, nu o intinde o luna, pentru ca ala pe tusa mai mult de 2 sapt nu sta. Unele uita treaba asta, uita ca aia sunt vanati de toti iar firma la care e cu siguranta are contraoferta pregatita, uita ca e un miracol ca ala e prins fara job, si ele nu profita. Altele zic ca nu ele decid, insa nu sunt in stare sa faca push la Hiring manager. Pun procesul on hold si-l suna pe ala dupa 3 luni fara nici un fredback in acest timp, sa reia procesul crezand ca ala asteapta ca un fluturas nerabdator sa fie bagat in seama pana se trezesc ele. Unii candidati dau flit unui job si poate unei firme misto pentru ca persoana de la HR a lasat o impresie proasta.
apropo de testul de iq. il dau o dată la RTC, căutau DTP-ist. aveau ceva progrămel cu testul, 20 minute. erau 3 etape, și după fiecare etapă îți arăta cât ai iqul. am ajuns la 109 după primele după și după aia am început să răspund la mișto, bifând la nimereală. mi-a ieșit 149. m-am spart de râs.
Plus ca valoarea aia de la test chiar nu reprezinta nimic in situatia asta. Poate X a decis ca lasa nebifat el la 100 de intrebari. In loc de teste de IQ si cacaturi grila, mult mai indicate ar fi problemele situationale si mers cu intrebari mai adanc in problema sa vezi ce face candidatul (pana unde sapa, ce strategie aplica, ce variante si riscuri ia in calcul, cat de repede renunta, daca-l vezi ca nu vrea sa renunte e un indiciu ca ala nu vrea sa plece acasa pana nu rezolva problema)
-mi s-a intamplat situatia x cum crezi ca as rezolva? in felul asta vezi sindaca e unul care zice ca e vina sortii pentru situatia asta si esti condamnat sa traiesti pedepsit asa cu politicienii si conducatorii astia nemilosi
– cate mingi de golf pot incapea intr-un autobuz (nici nu conteaza raspunsul ci pana unde sapa ala si ce variante ia)
– sa existe un mic buget de a iesi la masa cu acel candidat. Un meniu de pranz obisnuit, nu trebuie caviar. In faza finala, la interviul cu managerul, candidatul sa fie invitat la masa. In general noi avem tendinta sa jucam un rol la interviu (raspundem la tot cu „imi doresc cel mai mult sa fie pace in lume”, ca apoi sa fim noi insine pe strada, la masa crezi ca situatia s-a terminat, dar e tot un interviu cumva fara intrebari, ci doar isi fac o idee ce fel de persoana esti si daca nu e imposibil sa lucreze cu tine in echipa, am ce vorbesti, cum vezi lucrurile in general, etc.
Exemple sunt multe, orice ar fi indicat numai teste grila de IQ nu
1. textele grila de IQ sunt irelevante- pentru ca te poti pregati pentru ele.
2.pentru IQ-urile peste 150 textele sunt specializate si foarte diferite. Oricat ar parea de ciudat, there’s more to intelligence than pattern recognition.
Incompetentii de HR-isti. Unde lucrez se angajeaza daca vorbesti foarte frumos. Ii angajeaza si dupa 2 ani de zile descoperi ca „noii” veniti inca se comporta ca handicapatii.
Din cate stiu ca sa devii HR iti trebuie un curs de 3 luni de zile. Iti poti imagina ce iese de acolo…
Vali, nu ai zis fix chintesenta urei de la locul de munca: SA NU ITI IEI BANII. Angajatul trece peste orice: ca e departe jobul, ca e nasol, ca tipa lumea, ca e frig, ca e cald, ca sunt bani putini, dar singura chestie peste care nu trece este asta: SA NU ITI IEI BANII. Care a mai lucrat in presa stie ca nu se plateau salariile deloc sau cu intarziere sau taiate sau rahat…
bre coa, „sa nu iti iei banii” suna ca_cum ti-ai uitat portofelul acasa
adica ierea banii tai si tu nu i-ai loat cu tine de uituc prost ce esti
sa nu primesti salariul/banii era mai pe romaneste
plm, era greu la scoala
Dar de un mic sabotaj, ce zici matale? Ceva gen „nu ma pot ei plati la care belele pot sa provoc”?
Sabotaj in presa: acum niste ceva ani, intr-un catalog IKEA aparea pe prima pagina o familie prospera: mama, tata, copii si un caine, tolaniti ca niste bosi pe canapea. Plus pendula cainelui, dar asa pendula, asortata la nuanta canapelei si de dimensiuni intimidante. Scandal, catalog retras, amenzi, bani aruncati aiurea, scuze publice, etc.
Un angajat frustrat, care a fotosopat cu maiestrie poza…
well, lucrul dracului, pe aici majoritatea recruitmentului s-a externalizat la agentii care chiar inteleg pentru ce recruteaza, pentru ca agentii aia ai lor au macar o intelegere vaga a jobului.
In loc sa vorbesti cu o pizda proasta care nu stie diferenta dintre excel si o baza de date, ai un nene care chiar intelege ca C# e mai important decat Git.
Salveaza o caruta de bani, si procesul de angajare e mult mai usor.
Din experienta mea, agentii de recrutare din „Blaitii” sunt undeva la fundul sacului in ce priveste competenta. Niste smecherasi care vor numai sa isi traga comisionul cat mai gras. Ba chiar unul, dupa ce m-a purtat pe la cai verzi pe pereti pe la firme care n-aveau nicio treaba cu calificarea mea si i-am zis sa ma lase in pace, a inceput sa ma injure la telefon.
depinde cu cine lucrezi. Neghina exista peste tot.
Mesaj pentru HR: Java is for JavaScript what Dog is for Hotdog.
:))
„învățați să faceți ceva foarte bine, în felul ăsta vă puteți găsi de lucru și nu veți fi prizonierii unui loc de muncă mizerabil. ”
PREACH!
„Dar cei mai stresanți șefi sunt cei care cer imposibilul uman, în timp ce el pleacă fluierând la 5pm sau, și mai amuzant, ăla care stă până la 9 la birou pentru că fie nu are unde se duce (de obicei expații sau impotenții), sau are unde, dar nu vrea.”
now now Vali, atacurile personale nu-s misto.
Dar sa stii de la mine ca daca seful nu munceste mai mult ca tine, ai o problema.
Tu ma vezi ca sunt online 18 ore pe zi? Ce nu vezi e ca pe langa postatul aici mai am 48 de taburi deschise pe 3 monitoare. Asta e „jump place” pentru ADHDul meu. Dar in paralel cu postatul aici fac raporturi de taxe, muncesc la un nou produs, fac quality control plus hartogaria normala de sfarsit de luna.
Si tot pe sirop de tuse si cafea traiesc ceea ce e foarte misto pentru dieta.
te alinti
Nu prea e job care sa te bucure intr-atat cat sa nu te plangi. Dar tu alegi daca are rost sa te consumi sa te plangi si sa mergi acasa nervos.
Tot imi amintesc articole cu „uite job-ul asta e mult mai rau decat al tau” in care arata oamenii care trebuie sa faca colonoscopie pe un elefant, si trebuie sa intre cu totul in fundul elefantului sa faca asta.
Ei bine, eu stau la birou si nu ma bate soarele. O fi bine asa.
Eu sunt la primul job (am aproape un an de job full-time). Vin la 8:30 – plec la 5:00, Fac și ce îmi place și ce nu. Și, hei, nu te poate iubi toată lumea! Dar încerc să îmi văd de drumul meu. Cum ziceai și tu, primele job-uri sunt pentru rodaj.
sunt convins ca multa lume se regaseste pe acolo, macar intr-un punct. #ceeaceetrist
@cheddar – nu poti evalua tu toata activitatea sefului tau in toate situatiile (desi stiu ca multi „subalterni” traiesc cu impresia asta).
2. Nu contorizezi „munceste mai mult/putin ca tine” din numarul de ore state. El in 6 ore poate face chestii pe care tu nu ca le-ai face in mai multe ore, dar cel mai probabil nu le-ai putea face deloc.
Exista si varianta sa fie un profesionist prost, dar comparatia ta cu „orele online” e de prost augur, cel putin pentru domeniul in care activez eu.
* „tu” e folosit generic.
EU sunt seful, vorbesc din punctul meu de vedere.
Dar din experienta proprie cand lucram pentru altii? Daca esti team leader sau ai niste senioritate? Iti dai seama ce face sau nu face seful.
Stii care-I sunt atributiile si daca se fac. Singura parte la care un angajat nu are acces sunt raporturile financiare etc, si daca seful nu e ceva gen director chestiile alea nu-I ocupa. 100% din timp nici macar la o top 500 company.
O metoda sa scapi macar partial de stresul de la locul de munca este sa te detasezi de ceea ce faci. Nimeni, niciodata, nu o sa iti ridice o statuie pentru ca ai stat pana dupa miezul noptii ca sa livrezi nu stiu ce raport (document, functionalitate, articol, poza etc). Incearca sa fii profesionist in ceea ce faci, sa ai o atitudine corecta la locul de munca, sa nu o arzi aiurea pe facebook, bloguri, messenger sau mai stiu eu ce joc online, si sa te porti cu toti cei din jur cum ti-ai dori sa se poarte si ei cu tine. Si atat. Inceteaza sa pui botul la rahaturile corporatiste – inceteaza sa te identifici cu compania, cu produsul, cu brandul cu mai stiu eu ce. ESTE DOAR UN JOB. In definitiv muncesti ca sa traiesti si nu vice-versa.
Sigur asta nu rezolva toate motivele de stres, dar eu cred ca reduce incarcarea generala undeva pe la jumatate.
PS.
Bonus: Desi pentru unii poate fi mai greu de acceptat, incearca sa nu iti mai propui obiective profesionale (gen vreau sa avansez in urmatorii 2 ani). Incearca doar sa fii din ce in ce mai bun pe ceea ce faci si lasa recompensele (promovarile si maririle salariale) sa vina de la sine.
E o prostie ce spui. Nu poti sa te detasezi. Trebuie sa faci, chestii numarabile. Ai evaluari, ai sefi, tre sa faci munca colegilor care au plecat. Te impotmolesti in chestii in care nu stii cum sa procedezi, sa decizi, iar seful e in Austria la ski. Nu ai cum sa nu le iei acasa cu tine. In fiecare zi la ora 6 cand te ridici din pat stii ca incepi un nou rahat, ca o iei de la capat. Stii bine ca esti pe o linie moarta.
Amin la partea despre HR. Nu inteleg de ce o firma unde lucreaza oameni care stiu sa adune 2 numere aleg sa aiba acest departament plin de mediocri care nu stiu sa faca nimic. Nu doar useless, gica contra…
Eu nu pot să cred. Să lucrezi în ca admin sau tehnician it şi să te plîngi. Uite aici ce amuzant poate fi să ai o astfel de slujbă: „Când ne chemi să-ți mutam calculatorul, asigură-te că l-ai lăsat îngropat sub o juma’ de tonă de cărți postale, poze de-ale copiilor, animale împăiate, flori și cornuri uscate, și dosare pătate cu cafea. Noi nu avem o viaţă personală, și suntem adânc mișcați când putem trage o ocheadă fugară prin viaţa ta… Nu nota nimic. Niciodată. Putem să ghicim și singuri mesajele de eroare pe care le-ai primit. Când spunem că venim la tine, du-te de bea o cafea. În felul acesta nu vei fi acolo când vom avea nevoie de parola ta ca să-ți depanăm computerul. Pentru noi, memorarea a 700 de parole de screen-saver e floare la ureche. Când ne suni, spune-ne ce dorești sa faci, nu ceea ce te împiedica sa faci acel lucru. Nu avem nevoie sa știm ca nu poți folosi programul cutare atunci când calculatorul tău nici măcar nu pornește. Sau mai bine zis: când ne suni, nu ne spune deloc de ce ne chemi la tine. La ce ne-ar putea folosi ? Când trimitem un mesaj foarte important, șterge-l imediat. Era doar un test… Când un informatician e la biroul lui și mănâncă, intra drept înauntru și varsă-ţi oful. Existăm doar pentru a sluji. Când un informatician îţi spune ca va veni în scurt timp, răspunde cu un ton aspru: ” Cam cate luni să înțeleg prin scurt timp?”. Acest lucru ne impulsionează. Când imprimanta nu vrea sa tipărească, retrimite documentul de cel puțin 20 de ori. Deseori documentele dispar în găurile negre. Dacă imprimanta nu tipărește nici după 20 de încercări, trimite documentul la toate celelalte 68 de imprimante din rețea. Una din ele trebuie să funcționeze! Nu învăța nici un termen tehnic. Când spui „Nu-mi merge chestia aia”, știm exact ce vrei sa spui. Dacă cablul de la mouse continuă sa iți dea jos poza înrămată a câinelui de pe birou, ridică calculatorul și înghesuie cablul sub el. Cablurile de mouse au fost făcute să reziste la 20 kg. Dacă tasta spațiu nu mai funcționează, arunca vina pe varianta noua de program. De fapt, tastaturile savurează foarte mult kilogramul de firimituri și de unghii dinăuntrul lor. Dacă primești un mesaj care spune „Are you sure?”, fă cît de repede poți click pe butonul Yes. În fond, dacă n-ai fi sigur, atunci nu ai face ce faci, nu ?! Simte-te liber să zici lucruri de genul „nu mă pricep la porcăriile astea de calculatoare/ programe”. Nu ne suparăm când auzim că se face referire la domeniul nostru de calificare profesională ca fiind o porcărie. Când te întâlnești cu un informatician duminica în parc, întreabă-l ceva de calculatoare. Lucram și în weekend. Nu nota nimic din ceea ce te învățam. Ne place sa repetam la infinit aceleași lucruri. În loc să ne spui ce s-a întâmplat, spune-ne doar ca „a dispărut chestia aia deși n-am făcut nimic”. Calculatoarele se aseamănă cu Triunghiul Bermudelor, și nouă ne plac misterele.”
Sunteti sclavi
Mi s-a blocat scroll-ul!
Eu ma duc la interviuri doar daca arata recrutatoarea bine. Poate agat ceva. Pana acum, nimic, insa na, ele ma suna, eu ma duc. La ce nevoie de programatori e in piata, e o chestiune de timp, pana pica una la asternut.
Spunea cineva ca „munca e pentru negri si tractoristi”. Cine isi permite, are un job unde sta si o freaca si duce niste bani acasa lunar. Dupa ce am parcurs tot bullshit-ul descris mai sus in vreo 3 multinationale mi-am dat seama ca asta e locul de munca ideal – un loc in care sa numeri perdele si birouri si s-o freci, zilnic, in mod stiintific, ducand acasa niste bani.
De ce am ajuns sa gandesc asa? Pentru ca orice ai vrea sa faci, oricata motivatie ai avea… tot te impotmolesti la un moment dat intr-un astfel de mediu. Tot ajungi la un punct complicat. De asta, in Romania, cand aplici la un job, aproape ca nu conteaza ce ai facut la joburile anterioare ci cat ai rezistat si cati bani ai de gand sa ceri.
Din pacate capitalismul nu e facut sa stai fara job, la oras, decat daca castigi la Loto sau ai vreo ruda bogata care te tine in spate. In caz contrar, mori de foame in secunda doi… Nu ai timp sa filozofezi, ca ai de platit facturi. Oricat ai incerca sa te restrangi tot ai nevoie de un minim de supravietuire iar acel minim, oricat ar fi de meschin, presupune 80% din cele scrise mai sus.
Cum bine spunea cineva – in natura functioneaza legea junglei dar cu o anumita masura, la un moment dat se ajunge la un echilibru sustenabil, in natura.
In capitalism insa… ori furi de spargi (pe model Truica), asumandu-ti riscuri, ori ai o viata anosta de iobag de corporatie, indurand si scriind pe bloguri… ori nu ai niciun job si o freci dubios…aproape niciodata nu esti intr-un echilibru sustenabil.
Varianta ar fi sa poti cultiva o gradina. Adica sa ai parte de o mica bucata de echilibru sustenabil.
Un articol bun:
http://strikemag.org/bullshit-jobs/
adica aia trimisi pe nava 2 de conlocuitorii lor de pe planeta Golgafrincham.
Trebuie spus ca multinationalele si corporatismul se sprijina totusi pe niste oameni care daca n-ar fi stupizi si limitati in structura lor psihica, lucrurile probabil ar sta un pic altfel. Vorbesc de acei oameni care au ajuns sa se indentifice cu sistemul, oricat de stupid ar fi acesta, cei care au un zambet tamp si niste clisee pentru orice, doar pentru ca asa e practica la corporatie. Acesti oameni nu sunt de criticat… pentru ei corporatia a insemnat inceputul vietii profesionale si sociale la maturitate. E de criticat doar faptul ca nu pot sa se detaseze de clisee si comportamente stereotipe in putina viata proprie pe care o au.
ai dreptate organizatiile cele mai profitabile si puternice din lume sunt mult prea proaste pentru romani care stiu ei mai bine.
auzi bah frate, standarde.
Auzi bah prostii dracului organizare.
lasa bah ca stim noi mai bine, ca merge si asa.
Multinationale sau nu tot sclavii altora sunteti