Bikewalk.ro si „Bicicleta rosie” de la Coca-Cola organizeaza un concurs cu premii: 10 biciclete. Urmarind pe bikewalk.ro ce se cere si participand la cel putin două sarcini, puteti castiga una dintre ele.
Prima sarcina este sa scrieti o poveste despre „Viata pe 2 roti – de la prima bicicleta pana azi”.
Se pune la socoteala si bicicleta cu 4 roti (2 ajutatoare pentru a invata mersul pe bicicleta) ?
Aici trebuie sa anuntam ca am scris pe blog, sau pe bikewalk?
OK, I’m in.
http://dinmers.blogspot.com/2017/05/iubirile-mele-metalice-amante-apoi.html
atata treaba pentru un dhs…
done!
Daca sunt motociclist , pot sa scriu de la prima bicicleta pana la motor ?
Bicicletele puse la bataie sunt demne de bataie. In magazin costa aprox 400 de lei, dar asemenea porcarii mai rar.
Dupa primele plimbari, s-au crapat pedalele. Dupa urmatoarele, s-au rupt de tot. Apoi a venit randul sabotilor, apoi schimbatorul de viteze.
Nu degeaba le dau gratis…
pe bicicleta am inceput sa merg pe la vreo 13 ani. am invatat sa merg datorita ajutorului surori mele. asta intamplandu-se la tara, unde era numai pietris, tarana, iar drumurile ca la tara, a durat cam vreo 4-5 zile pana am reusit sa-mi mentin echilibrul si sa pot merge mai mult de 10 metri singur. prima bicicleta a fost una olandeza, d-aia cu coarne de taur si inalta de abia ajungeam la pedale. apoi mama mi-a facut cadou o bicicleta care m-a tinut numa 1 an, iar astazi n-am nici una pentru ca nu-mi ajung banii sa-mi cumpar una. aveam in plan sa-mi cumpar una in septembrie, sa vedem daca mai este nevoie.
Cadrul meu Trek valoreaza cat toate alea toate la un loc x 2.
e cam 350lei DHS ala.. e o bicicleta de copii fara mari pretentii
eu numar cam 30 biciclete acolo… adica circa 21000 lei.. cam scump cadrul tau trek
@ JDM: scrie destul de clar in post ca sunt 10 biciclete, asta insemnand vreo 3500 lei-daca nu mai putin-, ceea ce e destul de putin daca Takju are un cadru Trek de DH… :))
iaca mă bag şi io : http://vis-vandut-la-gramaj.blogspot.com/2017/07/viata-pe-2-roti-de-la-prima-bicicleta.html
@Takju Mama ce jmecher esti tu, frate! Spune-ne si ca ai putza de 30 de cm. ca sa fie meniul complet.
Nu, prima bicicleta nu a fost a mea, ci a germanului Karl Drais. Sa pretind ca prima bicicleta aparuta ar fi fost a mea (a mea era albastru metalizat si cu un actiblid indescifrabil pe ghidon, a trebuit sa ma laud!) , este ca si cum as sustine sus si tare ca Romania participa la Campionatul Mondial! Povestea e simpla si dateaza de la inceputul anilor 1800. Si bicicleta nu era din metal, ci din lemn. Si pe deasupra nici nu avea pedale.Si domnul german mai sus mentionat avea un nume mai lung- era baron. A poreclit-o “Laufmaschine” adica „masina de alergat”. Apoi i-a urmat „bone shaker” care era de fapt, velocipedul. Imi permit sa dau un fast forward in istorie, si sa ajung la zilele noastre.Ceea ce s-a intamplat intre, a insemnat imbunatatirea primelor versiuni. Astazi, bicicleta a devenit pentru unii un accesoriu: trebuie sa imi iau bicicleta, din aia frantuzeasca, e asa la moda! In fine, lucrurile s-au complicat, lumea isi cere dreptul de a circula liber, cu bicicleta sau pe jos iar unii prefera numai bicicleta, pentru ca e mai sanatos. Nu ii contrazic, ba chiar ma gandesc cu tristete la ultima mea bicicleta, care a disparut, s-a evaporat, s-a descopus. A fost furata, adica. De atunci sunt un simplu pieton, privind cu jind la viata pe doua roti.
diana eu numaram in poza… acolo iaste 30 de tzocle! :B
Prima data m-am urcat pe-o bicicleta la varsta de 5 ani.Au urmat zeci de cazaturi,care mai de care mai dureroase,plus o cicatrice pe viata,asta probabil pentru ca n-am avut niciodata rotite ajutatoare,casca,genunchere sau cotiere.Mi se parea ca numai fetitele sclifosite au asa ceva,si din moment ce nu le suportam,nu vroiam sa fiu ca ele.Imi placea foarte mult sa ma plimb pe bicicleta,cu catelul meu alergand dupa mine,in jurul casei bunicilor.Au trecut 10 ani de cand m-am suit pentru prima data-n sa,si chiar daca ciclismul este in continuare una dintre pasiunile mele,multe lucruri s-au schimbat de atunci.Din cauza scolii,admiterii pentru liceu si voluntariatului nu mai apuc sa merg la bunici decat o data,de doua ori pe luna,cainele s-a dus de mult,in parcuri ma cert cu paznicii de fiecare data,iar felul in care se comporta soferii in special atunci cand vad o fata pe bicicleta ma uimeste.Ma asteptam la altceva din partea celor care au de doua sau de trei ori varsta mea,dar n-a fost sa fie.Niciodata nu pot sa stau linistita la un semafor fara sa aud:”Fata,fata,ti-a cazut lantu’!”, „Maaa,ce buna-i asta!” sau ” Nu ma iei si pe mine la plimbare?”,la replicile astea adaugandu-se,desigur,claxoanele.In ultimul timp,mi-am pus casti in urechi sa nu mai aud si sapca pe cap sa nu mai vad,deci am rezolvat problemele.
Aici răspunsul meu la tema dată de tine.
PRIMA mea bicicleta a fost un first bike rosu care l-am tinut in jur de 3 ani si apoi l-am facut cadou unui prieten ca mi-a ramas mica.Apoi a urmat un dhs silver care am fost cu el de la mai multe ori la munte si mi-a facut placere.Ultima bicicleta pe care o mai am si acum este o merida care am cumparat-o acum 2ani si am participat cu ea la concursuri luand premii si cadouri.
Prima mea bicicleta a fost Pegas. Verde. Am primit-o de mic si ne-am imprietenit pentru mult timp. Am amintiri multe pedalate de atunci. Am renuntat la ea cand am trecut la o categorie mai mare si dupa ce i-am indoit iremediabil furca. Cel care a primit-o a vopsit-o si i-a daruit o a doua tinerete. Pentru mine a urmat o semicursiera de Tohani. Portocalie. Am primit-o la 17 ani , dupa ce am avut de ales : vrei semicursiera sau vrei carnet auto. Am ales bicicleta. Visam la ea si nu a contat ca era o culoare dubioasa. Apoi am facut mii de km cu ea, am stabatut distante intre orase, am desfacut-o pana la cele mai mici surubele, o gresam si o reglam mereu si nu am imbunatatit-o niciodata. Trebuia sa ramana la fel ca in prima zi. De curand, dupa aproape 20 de ani am scos-o din magazie precum iapa Imparatului Verde si am trimis-o la un „mester” de biciclete. E cam ruginita, cu cauciucuri coapte si parasita. Nu vreau sa ma gandesc ca am abandonat-o, dar ca toate amintirile frumoase a ramas stinghera intr-un colt prafuit de magazie, cu putin soare. Bicicleta asta a insemnat mult pentru copilaria mea si inseamna mult si la 36 de ani. „Mesterul” mi-a spus ca pot sa fiu sigur de un singur lucru din partea ei : nu mi-o va fura nimeni. Nu au ce sa faca cu ea. Oricum, chiar daca nu prea o pot folosi stiu sigur ca nu mi-o poate fura acum nimeni. Din inima mea !
Prima a fost un noname, a doua, primita prin 1980, o MIFA made in RDG, roti de 20, pliabila, cu aripi de aluminiu, far, portbagaj etc. A rezistat eroic la sute de cazaturi si sarituri si este inca functionala, sta in garaj la ai mei. Cea de a treia a fost un SPUTNIK (SATELIT) made in USSR, o semicurisiera cu roti slick si doua schimbatoare primita cand am intrat la liceu. Cu ea am avut primul accident, m-a lovit o masina desi pe atunci nu circulau atat de multe. Am folosit-o cam 3 ani pana cand mi-a fost furata din curtea casei. Am facut o pauza pana dupa facultate cand am mers o vreme cu un Altrix si de ceva vreme am o Orbea Sherpa echipata decent: cadru aliaj, linie Deore LX, roti Mavic CrossRide, frane hidraulice etc. Este un MBT entry level dar totusi valoreaza cca 1000E. In fiecare vineri merg la birou pe bicicleta, iar in fiecare weekend ies cu fi-miu la plimbare, cel mai des prin Parcul Tineretului unde sunt cateva pante solicitante.
Viaţa pe 2 roţi inspiră sănătate, ţinută fizică bună, poftă de viaţă şi rapiditate în deplasările din Bucureşti şi nu numai.
https://blogs.opera.com/news/
Am scris și eu pe tema dată de tine:
da, am amintiri plăcute. prima bicicletă care de fapt a fost a doua, pentru că pe prima mi-a cirdito cînd mă jucam în nisip cu cucul – a stat vreo 2 luni învelită în celofan şi doar seara o dezveleam şi mă cătăiam cu ea prin coridorul casei de vreo 3×4.
uite un articol pentru inscriere in concurs
Felicitari castigatorilor, am inteles ca ati dat una si peste hotare care, pana la urma, a fost donata lui Emanuel.
Bravo pentru initiativa!